2,586 matches
-
lideri ai Sectei, răspunse Tapú Tetuanúi. Cinci sau șase ani sub regenta unui fanatic Arioi ar putea duce Bora Bora în pragul unui război civil. Regele Pamáu și tatăl său, regele Matuá, au guvernat cu multă înțelepciune, fără să interzică Sectă, dar fără să-i permită accesul la funcțiile importante, fiindcă erau conștienți de pericolul pe care-l reprezintă. Cei din Sectă se considera aleșii zeilor, dar eu sunt de părere că zeii sunt prea ocupați ca să-și piardă timpul alegând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pragul unui război civil. Regele Pamáu și tatăl său, regele Matuá, au guvernat cu multă înțelepciune, fără să interzică Sectă, dar fără să-i permită accesul la funcțiile importante, fiindcă erau conștienți de pericolul pe care-l reprezintă. Cei din Sectă se considera aleșii zeilor, dar eu sunt de părere că zeii sunt prea ocupați ca să-și piardă timpul alegând pe cineva. —Eu, pe zi ce trece, mă gândesc tot mai serios să mă alătur lor, murmura Vetéa Pitó, aproape printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
din Farepíti, cu un hohot de râs zgomotos. Tu, Arioi?... Fii serios! Tu esti ultimul om din lumea asta care ar putea fi Arioi. De ce? se ofensa vizibil scufundatorul. Pentru că, așa cum bine a spus Tapú, cei care se afiliază la Sectă sunt oameni ambițioși sau care se consideră superiori. Își depărta mâinile, ca și cum explicația ar fi fost evidență. Iar tu, care erai stăpânul unui clopot fabulos, n-ai ezitat să-l arunci în mare, fiindcă te deranja să te simți diferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
au mai plecat. Sultanul și-a luat viața, iar insula a intrat sub jurisdicția olandeză. Nimeni nu știe cum și-a căpătat insula numele ei ciudat, care nu pare să se potrivească rostirii graiului local, dispărut Între timp. Scriind despre sectele musulmane din arhipelagul de est În Revue des Études Islamiques, apărută Înaintea războiului, un savant francez, Gaston Bosquet, sugerează că ar fi stâlcirea expresiei „pieds d’or“, aluzie la fascinația resimțită de călătorii apuseni la gândul că ar putea călca
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Aici există un asterisc, cu trimitere pe ultima pagină, în care se menționează pentru cei interesați, de către exegeți, neamuri, divinități, longitudinile și paralelele nenumăratelor ținuturi, continente, cuadraturi, galaxii și metagalaxii, pe unde și-a exercitat meseria lăsând în urmă religii, secte, paroxisme, paradigme, paradoxuri, istorii surpate în neant, dar și construcții megalitice care promulgau ideea universală a necesității plăpumii și pilotei cu puf de gâscă, de găină, cu câlți, cu păr de capră mongoleză sau de iac, din pânză țesută la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
marionetă cu liber arbitru: lungimea sforilor ce-l manipulează. Nu se poate uita dragostea profesorilor pentru elevi, cu o cifră octanică superioară, dar și cu o imensă forță atomică, un potențial neindicat spre folosință niciunei părți beligerante, dascălii fiind o sectă aparte, un hibrid între inchiziție și umanism utopic, între agnosticism și fanatism scolastic. Dragostea lui Dumnezeu pentru oameni aprinde stelele. Dragostea omului pentru Dumnezeu le stinge. Dragostea lui Dumnezeu pentru lume e reînnoirea sa. Dragostea oamenilor pentru lume, ruina. Dragostea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mers a trenurilor. Pentru a fi interpelați de la mecanic până la ultimul acar din gheretele marfarelor. Doar-doar s-o opri un tren de sex opus și să-i ia cu ei. Numai că trenurile aveau uniforme de cavaleri ai infinitului, o sectă specială de război fidelă trecerii fără milă a timpului. Dar ei își fluturau mai departe gândurile în stare de erecție către uterele trecutului, către uterele prezentului, către cele de dincolo de viitor. Parcă ar fi știut că singura coabitare era cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
influență, evident, și fragila specie umană, născându-se, astfel, spiritul de gaură. De unde până unde veni și moda curentelor în artă? De la esteticienii viitorului, de bună seamă, care trebuiau neîntârziat puși în ghips și, la fel, moda cenaclurilor literare, a sectelor de prozatori postmoderniști, futuriștilor, scientiștilor și a altor scursuri din ploaia diluviană a prozodiei. Așaaaa! Șobolanii se refugiau în găurile lor construite pe ruinele celor vechi, fără a mai mișuna prin dedesubturile lumii, ca și cum depresia poeților îi lovise și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
-ți înșface toată mîna, zicea Bătrînul, prea te-ai lăsat dus de nas, i a reproșat, te-am avertizat de la început că ideile lor sînt demodate. Unul vrea să devină nu știu ce om de afaceri, celălalt să își înființeze o nu știu ce sectă nouă. Ăsta-i motivul pentru care ei se simt stăpîni pe situație, în timp ce tu de zbați ca un pește pe uscat fără să ai nici cel mai mic indiciu despre ce o să-ți rezerve viitorul. Așa este, recunoaște Roja, toate
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de cucerit regate, cei de rînd pot fi deci mai degrabă mulțumiți decît principii. Acestora, Machiavelli le dă drept exemplu pe Moise, pe Cirus, Romulus, Tezeu sau Hieron. Am putea cu ușurință să îmbogățim acest catalog cu alți conducători de secte, precum Mahomed în Asia, Mango Kapac în America, Odin în ținuturile nordice și atîția alții din lumea întreagă. Iezuiții îmi vor permite să-i trec și pe ei aici, ceea ce nu-i decît spre gloria lor, dacă-i pun în
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
fost slabă și oprimată; nu s-a extins în Europa decît cu prețul a mari vărsări de sînge. Nu este însă mai puțin adevărat că s-a putut da curs unor opinii și unor schimbări fără dificultate. Cîte religii, cîte secte n-au fost introduse cu o ușurință extremă! Nimic nu este mai potrivit ca fanatismul pentru a acredita noul și sînt de părere că Machiavelli a vorbit pe un ton prea decisiv despre acest subiect. Mai am de făcut cîteva
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
eroilor care luptă cu argumentele posedă geniul națiunii franceze: ei atacă viguros, dar sînt pierduți dacă sînt forțați să poarte un război defensiv. Lucru care l-a făcut pe un om de litere să spună că Dumnezeu e tatăl tuturor sectelor, fiindcă el le dăruise tuturor acestor secte arme egale, prezentînd fiecare atît o parte bună, cît și o parte proastă. Chestiunea aceasta referitoare la libertatea și la predestinarea omului e mutată de Machiavelli din sfera metafizicii într-aceea a politicii
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
națiunii franceze: ei atacă viguros, dar sînt pierduți dacă sînt forțați să poarte un război defensiv. Lucru care l-a făcut pe un om de litere să spună că Dumnezeu e tatăl tuturor sectelor, fiindcă el le dăruise tuturor acestor secte arme egale, prezentînd fiecare atît o parte bună, cît și o parte proastă. Chestiunea aceasta referitoare la libertatea și la predestinarea omului e mutată de Machiavelli din sfera metafizicii într-aceea a politicii, care, totuși, e un teren cu totul
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
și al războiului. Se spune că nu este permis să vinzi lucruri sfinte: Oh! ce este mai sfînt ca sîngele oamenilor? În ceea ce privește războaiele religioase, dacă sînt războaie civile, acestea sînt aproape toate urmarea imprudenței suveranului, care a greșit favorizînd o sectă în detrimentul altora, care a restrîns prea mult sau, mai cu seamă, a dat greutate certurilor dintre părți, care nu sînt decît niște scîntei atunci cînd suveranul nu se amestecă, dar devin flăcări cînd el le ațîță. A menține o guvernare
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
al comunității ioaneice s-a dizolvat după schismă în curente secundare: gnosticism și montanism. Curentul minoritar s-a lăsat asimilat de „orthodoxie”. Acum, se știe că Evanghelia lui Ioan a ridicat mari probleme înainte de a fi acceptată în canonul eclezial. Sectele gnostice o foloseau cu aviditate, primul ei comentariu datorându-se, de altminteri, gnosticului Herakleon. Brown susține că pre-evanghelia inițială aparține fazei în care comunitatea ioaneică forma un tot unitar și solidar, în vreme ce faza finală, Evanghelia lui Ioan, ajunsă până la noi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
apropiate și fidele ucenice a lui Isus s-a răsfrânt asupra unei întregi comunități creștine, care, de teama represaliilor, a trebuit fie să colaboreze cu aripa dominantă, fie să-și camufleze identitatea. Adevăratul mesaj al victimelor s-a păstrat în sectele gnostice, unde figura Magdalenei se află la loc de cinste. Soarta gnosticismului se suprapune într-un fel cu soarta acestei femei hăituite și neînțelese. Abia acum, după aproape două milenii, asistăm la o încercare de reabilitare atât a gnosticismului, cât
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
al lui Isus, și atunci a ieșit prin stomac, provocând împrăștierea viscerelor (sic!). În fine, alți exegeți trec totul în registrul ficțiunii. Iuda n-ar fi murit fizic, ci ar fi fost ucis simbolic odată cu părăsirea comunității apostolilor 39. Părăsind „secta”, el nu mai există, e ca și mort. Cred că, în acest caz, nu trebuie căutată o singură soluție, ci două, adică trebuie admis faptul că fiecare din cei doi evangheliști a redat moartea - efectivă, din punctul meu de vedere
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lucrurile ori să le deformeze. Nimic nu certifică autenticitatea informațiilor sale. În al doilea rând, el nu prezintă conținutul Evangheliei lui Iuda, pe care mă îndoiesc că o cunoștea de la sursă, ci se mulțumește să descrie, în linii generale, o sectă gnostică având simpatii declarate pentru personajele negre ale Bibliei canonice. Kasser și echipa lui cunoșteau textele celor doi ereziologi creștini și au pornit la descifrarea Evangheliei lui Iuda cu informațiile lor în minte. Cred că acesta e principalul motiv pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
variat, policrom al scrierilor apocrife. Sub eticheta „apocrife” sunt înghesuite forțat, cu bune sau rele intenții, texte nu numai de origini culturale diferite, dar și cu mize teologice radical diferite. Un text gnostic precum Evanghelia lui Iuda, elaborat probabil în cadrul sectei cainite, nu poate fi pus în nici un caz alături de Protoevanghelia lui Iacob sau de Pseudo-Evanghelia lui Matei, două produse ale creștinismului popular, „curate” din punct de vedere dogmatic. Se impune așadar o decantare a corpusului apocrif în funcție de procentul de „învățătură
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
destul de complicate și fiecare editor propune o nouă teorie. Aproape cert rămâne faptul că scrierea a apărut într-un mediu iudaic din Egipt (unele manuscrise tardive, cu interpolări - de pildă, philochristos - l-au făcut pe James să atribuie textul unei secte iudeo-creștine). „Trei elemente esențiale din partea apocaliptică susțin ipoteza că Testamentul lui Abraham a fost compus în Egipt, și anume concepțiile legate de psihostazie, de tripla judecată și de moarte”111. Acestor elemente doctrinale li se adaugă unul mai puțin palpitant
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
virtuții și cealaltă rea - care își împart lumea încă de la origini. Omenirea perversă urcă până la Cain, cea virtuoasă până la Seth, pe care anumite grupări gnostice, în speță sethienii, au ales-o ca model de existență 162. Sethienii își trag denumirea „sectei” lor de la numele celui de-al treilea fiu al lui Adam, pe care-l identifică cu Isus Cristos. Ei consideră că lumea se află sub dominația îngerilor, care de altfel au și creat-o. Tot îngerii au dat naștere cuplului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nu pricep teama unora în fața acestor texte posterioare, ca și cum ele ar putea răsturna datele evangheliilor canonice. Nu, nu, de o sută de ori nu. Evanghelia lui Iuda nu răstoarnă absolut nimic din datele creștinismului. Ea aduce o mărturie importantă despre secta gnosticilor cainiți, probabil din secolul al II-lea sau al III-lea, care practicau o formă a religiei creștine diferită de forma evanghelică. De obicei apocrifele se nasc din dorința de a umple anumite goluri de informație din evangheliile canonice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
carieră”, pentru a intra în circuitul cultural sau spiritual, greaca era absolut obligatorie; chiar și după cucerirea romană. Nu intru în amănunte. Vreau doar să spun că evreii nu se puteau dispensa de greacă atât de ușor, numai pentru că o „sectă”, creștinii, și-au apropriat Torah prin greacă. Nu, ei au produs replici, traduceri care se voiau polemice la adresa vechii Septuaginte: versiunile lui Symmachos sau Aquila, de pildă. Acum, din perspectiva secolului XXI, criteriile care definesc autonomia Septuagintei sunt mai ușor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
intolerabilă indiferent de condiții. [...] Învățătura creștină a constituit, inițial, un puternic stimulator pentru sinucidere". Martiriile primilor creștini, o formă subtilă de sinucidere religioasă, culminează, în secolele al IV-lea și al V-lea, cu mania donatiștilor (numiți astfel după fondatorul sectei, africanul Donatus Magnus, și taxați ulterior drept "eretici"), credincioși care ajunseseră, potrivit mărturiilor lui Edward Gibbon din Declinul și căderea Imperiului Roman, să tulbure ceremoniile latine și să profaneze templele păgâne, în încercarea de a fi martirizați. La un moment
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mai spera să prindem un loc liber. În parte, este vina noastră: într-un tipic acces de contrapragmatism, ne-am abătut din drum pentru a vizita unul dintre cele mai impresionante temple zen din Tohoku, Zuiganji, ridicat de preoții din secta budistă Tendai în secolul al nouălea și celebru mai ales pentru ușile sale glisante (fusuma). Ajunși, în fine, pe plajă, suntem literalmente sufocați de aerul fierbinte (este luna august) și de miile de trupuri care umplu aproape fiecare centimetru pătrat
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]