398 matches
-
optimistă asupra lumii". La rîndul său, Țvetan Todorov consideră că viața umană va fi "ghidată de aici înainte de un proiect pentru viitor, nu de o autoritate din trecut". Acest viitor ar avea un efect hipnotic și puternic asupra imaginației occidentale secularizate. Ce să spun? Toate marile utopii au promis un viitor de aur. Numai că, cu cît ne apropiam de el, cu atît se îndepărta efectul "fata morgana". Din păcate, mai trebuie spus că toate aceste utopii au sfîrșit prost, generînd
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
unele confesiuni creștine, lor nu li se atribuie nici un merit, deși este cunoscută legătura dintre învățăturile lor de bază și atitudinea față de sărăcie, de exemplu. Iar speranța unora ca religiile să evolueze spre o versiune sau alta a liberalismului occidental secularizat nu e deloc întemeiată. Asta seamănă cu prostia aceea fundamentalistă a lui Fukuyama privind "sfîrșitul istoriei". Pare că cineva insistă să credem că universalizarea democrației liberale occidentale reprezintă viitorul omenirii, forma ei finală de guvernămînt, care va asigura pacea perpetuă
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
abătându-se asupra unor credincioși nevinovați. Pe deasupra, suferința din prezent servea drept model generațiilor viitoare, întărind religia și păstrând intactă credința în Dumnezeu. Istoria suferinței era astfel inseparabilă de cea a speranței aici sau dincolo. În lumea noastră tot mai secularizată, suferința simbolizează în schimb nedreptatea și nu mai permite speranța. De altfel, despre ce speranță ar mai fi vorba? Revendicarea de către unii a suferințelor lor generează căință la alții. O căință civilă care contrabalansează inocența pierdută prin atribuirea de drepturi
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Dumnezeu pentru Israel, de vreme ce suferința pe care o induce asigură ispășirea păcatelor care au provocat-o și permite poporului penitent să supraviețuiască în cadrul unei relații restaurate cu Dumnezeu. Acest tip de abordare, vom nota în trecere, este complet străin mentalităților secularizate contemporane, și putem prin contrast să ne imaginăm cu atât mai bine singurătatea în disperare a nenumărați supraviețuitori ai Holocaustului, lipsiți de alinarea, chiar și fragilă, a credinței. Deutero-Isaia apare în Babilon la cincizeci de ani după exil. El reia
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
nu neagă o concepție tragică dominantă a vicisitudinilor umane și naționale, străbătute de distrugere, calamități și suferință, o concepție care nu este cu totul străină de cea care continuă să acționeze la evreii de astăzi, chiar și la cei mai secularizați dintre ei. Dezolarea și așteptarea se împletesc pe termen lung. În paralel, capătă formă o justificare escatologică și apocaliptică a suferinței, susținută de credința într-o viață de după moarte. Promisiunea unei răsplăți, în lumea cealaltă, pentru chinurile din viața aceasta
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
scapă din lanțurile suferinței proprii deschizându-se spre cea a Celuilalt. Acest principiu de disponibilitate, care se impune suferindului și asupritului, principiu transmis prin tradiție chiar și când aceasta s-a estompat, nu a încetat să influențeze generații de evrei secularizați, în era modernității. Mult timp el i-a convins să se angajeze în diverse lupte pentru a schimba societatea și a se identifica cu popoarele și grupurile victime ale discriminărilor sau violențelor. Experiența suferinței din trecut îi plasa în mod
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
diverse alte persecuții suscită, la rândul lor, propriile cronici. Și astăzi, când se evocă istoria evreilor, este scoasă în evidență tot această memorie a suferinței, devenită numitorul comun al unui popor dispersat, creând în același timp o identitate pentru evreii secularizați și coeziune în exil. O asemenea utilizare a memoriei și a suferinței împiedică adesea, desigur, o bună înțelegere a istoriei, punerea ei în perspectivă, distanțarea totuși necesară între istorie și memorie. Din istoria evreilor, aceștia, dar și ne-evreii, după
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
rolul relatării istorice 19. Este foarte instructiv, în această privință, să observăm cum cultul morților, reapărut când s-a impus datoria de amintire a genocidului, la aproximativ două decenii după eveniment, a reluat cutume vechi, inclusiv în sânul comunităților iudaice secularizate. Slujba comemorativă pentru odihna morților cuprinde acum rugăciuni pentru cei șase milioane de evrei asasinați în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, ca și pentru cei care și-au dat viața pentru apărarea statului Israel. Citirea numelor victimelor genocidului practicată
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
noua scriitură istoriografică recrea această comunitate de suferință în lipsa comunității religioase, sau a comunității pur și simplu, aceasta fiind deja pierdută sau pe cale de dispariție. Credința și suferința, iudaismul și suferința erau interschimbabile și aveau să-i mențină pe evreii secularizați sudați într-o comunitate a încercărilor. Această trecere de la comunitatea de credincioși la comunitatea celor care suferă marchează începuturile istoriografiei moderne, al cărei impact a fost atât de mare încât a acoperit vocea celor câțiva recalcitranți care au încercat mai
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
evrei de celelalte memorii de suferință și transformă dezastrele anterioare în semne precursoare a ceea ce urma, trebuia să se întâmple. Fiind unic, genocidul se erijează în suferință izolată și desprinsă de restul istoriei de suferință a evreilor. Ca atare, evreul secularizat o abordează fără Dumnezeu, fără trecut, într-un prezent care vrea să-și fie suficient sieși și în solitudinea individualismului, întreruptă doar de comemorări și ceremonii. Poate că aici rezidă deznădejdea evreului contemporan, pe care o sperăm trecătoare. Am avut
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
dacă 41% o împărtășeau înainte de război, ei sunt cu o treime mai mulți după. Iar 6% dintre supraviețuitori declară că fondarea statului Israel merita sacrificiul a șase milioane de evrei 1. În orice caz, iudaismul și supraviețuitorii, inclusiv cei mai secularizați, ies dezorientați din încercările războiului. Elie Wiesel citează un hasid care ar fi spus: "Pentru credincios nu există întrebări, iar pentru necredincios nu există răspunsuri"2. Se putea totuși prelua, înainte și după genocid, explicația marelui gânditor Hermann Cohen, dispărut
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
îl sanctifica și în același timp îl făcea incomprehensibil în afara unei genealogii tradiționale a nenorocirii. Acest tip de interpretare și de adaptare priva genocidul de unicitatea sa, această unicitate fiind, de altfel, cel mai adesea revendicată astăzi de mediile evreiești secularizate. Într-adevăr, exterminarea intra astfel în lungul lanț al calamităților abătute asupra evreilor de-a lungul secolelor. Ea ocupa un loc și se fixa solid în această istorie de suferință vehiculată din generație în generație, suficientă sieși și împărțind lumea
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
se închidea în sine, în disperarea provocată de izolare. Dar, pentru a accepta continuitatea, trebuia să ai credință. Iudaismul "Holocaustului și al Izbăvirii" Cei care căutau răspunsuri în afara religiei rămâneau cu întrebările lor. Și totuși mediile ne-ortodoxe și chiar secularizate contribuie și ele, dar în alt mod, la o "teologizare" a genocidului. Cu trecerea anilor, pe baza milenarei istorii a suferinței evreiești, Holocaustul însuși a sfârșit prin a fi erijat într-o nouă religie civilă, fără Dumnezeu, suficientă sieși, cu
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Shoah, atunci noi înșine banalizăm Shoah-ul" și conchidea că Israelul este "prizonier al unei paranoia: memoria Shoah-ului"14. Societatea israeliană, dar și diaspora rămân sub puternica dominație a datoriei de memorie, a ramificațiilor și derivărilor ei. Dacă pentru mulți israelieni secularizați genocidul rămâne singura legătură păstrată cu iudaismul, iar ei sunt adesea tentați să recurgă la el ca suprem argument de autoritate pentru a justifica o poziție politică sau alta, mai ales în problema palestiniană, colonii din teritorii, inclusiv și în
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
despre viață, ci numai despre moarte, toate vorbesc despre statutul de victimă, nu despre civilizație. Desigur, tenebrele fascinează, dar există pericolul să nu mai putem ieși din ele5. Totuși, memoria de suferință care ține loc de identitate evreiască în sferele secularizate sau în curs de secularizare nu este un fenomen legat doar de locul central pe care amintirea exterminării l-a dobândit treptat în viața evreiască. În fapt, focalizarea pe Holocaust nu a făcut decât să accentueze o tendință deja existentă
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
suferă fără să găsească în asta o plăcere. La Malamud, evreii suferă deoarece suferința face parte din ființa evreiască, în timp ce la Roth suferința, chiar evreiască, este repulsivă când nu conduce la izbăvire. Iar cum izbăvirea este imposibilă într-o lume secularizată, nu mai rămâne decât repulsia. Cât despre Saul Bellow, acesta susține că, în povestirile tradiției evreiești, lumea se dovedește purtătoarea unei semnificații umane ale cărei ingrediente sunt suferința și comedia. Dar suferința este cea care, de acum, cimentează identitatea individuală
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
în piatră și destinată în primul rând conducătorilor Statelor Unite. Această americanizare a Holocaustului, cum spune Régine Robin, îl introduce în saga democrației 17. Recunoașterea memoriei criminale este o etapă indispensabilă în elaborarea identităților individuale și colective în societățile noastre din ce în ce mai secularizate. Fiind vorba de lumea evreiască, acest lucru este valabil chiar și pentru mediile tradiționaliste (nu pentru ortodoxie), unde, alături de practica religioasă, identitatea de victimă este departe de a fi absentă. Cu cât frontierele noastre se mișcă, iar mondializarea ne adâncește
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
la instaurarea și structurarea unei noi comunități imaginare și imaginate pornind de la fragmente preluate din acest trecut de suferință. Încerca să prevină pericolul asimilării care amenința identitatea individuală evreiască modernă, în formare atunci. Această căutare identitară evreiască, în versiunea ei secularizată, începută în secolul al XIX-lea, își găsește o ciudată prelungire în cea a contemporanilor noștri de ceva mai mult de trei decenii. În secolele al XIX-lea și al XX-lea, în Europa și mai ales în Franța, evreii
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
-ncredințez aceste slove. Săpați-le în inimile voastre Când stați acasă sau mergeți pe stradă, Când vă culcați, când vă sculați; Repetați-le copiilor voștri"10. Cumplită exortație, care ni se impune ca o datorie religioasă până și celor mai secularizați dintre noi, calchiată cum este după un text biblic fundamental, prezent în liturghia zilnică evreiască, în ceea ce se numește Shema, adevărată profesiune de credință, recitată de două sau chiar de trei ori pe zi de evreul practicant și rostită o
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
numeroase state occidentale asaltate de imigranți, scontându-se pe faptul că identitatea lor etnică se va dilua în melting pot ul lingvistic oficial. Vor continua să-și păstreze temporar doar marca religioasa distinctă, nu atât de deranjantă în țările puternic secularizate. Ipotetic, se deschide în fața noastră orizontul unei cetățenii globale sau chiar a unei limbi unice. Doar timpul ne va putea confirma, respectiv infirma în ce măsură aceste teorii ar putea deveni realitate. Concretizarea lor pare a fi dificilă din simplul motiv că
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
influența Statelor Unite. Oricum, cert este că India a devenit deja un actor regional major, nelipsit din nici o combinație geostrategică și aspiră, cum spuneam, la mai mult. În 2004, partidul naționalist hindus a pierdut alegerile, iar țara a devenit o democrație secularizată și multiculturală, ce încearcă să pună capăt vechilor conflicte interetnice și inter-religioase, inclusiv prin acordarea de drepturi sporite castelor inferioare pe scena politică și socială, ceea ce creează un nou mediu social, benefic unei democratizări în profunzime a țării și unei
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
firesc, grupul. Reînvierea sărbătoriitc "Reînvierea sărbătorii" Reactivarea contemporană a sărbătorii constituie celălalt mare fenomen care alimentează recursul la mitologia dionisiacă. Cu puțină vreme în urmă, nici cei mai buni observatori nu dădeau vreo șansă de supraviețuire sărbătorilor în societățile moderne secularizate. Singurul destin care se profila la orizont era extincția marilor sărbători colective, ineluctabila lor agonie, în beneficiul unor mici festivități private. Felul cum au decurs lucrurile nu a confirmat aceste pronosticuri: sărbătoarea a redevenit actuală. Încă de la sfârșitul anilor ’60
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
din partea guvernului au apărut cu mare întârziere. În societățile ierarhizate și polarizate, cum sunt cele arabe, asemenea inițiative vin în întâmpinarea unor reale nevoi de sprijin material și de compansiune umană, cultivând o adversitate implicită sau chiar deschisă la adresa guvernelor secularizate. Organizațiile islamist-militante au creat astfel în timp o stare de spirit în care atitudinea politică, alimentată din valorile Islamului, și-a înfipt adânc rădăcinile în țesutul social și a generat premisele stărilor conflictuale interne dezvoltate în lumea arabă: în Algeria
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
este "sacralizat" în mod sistematic de autorul ei. Eliade își face un scop și o metodă din a reactualiza, recupera, revaloriza semnificațiile religioase. Eliade este preocupat de ceea ce Adrian Marino numea "demistificarea" inversă: descoperirea tuturor semnificațiilor sacre ale lumii moderne, secularizate, punerea în valoare a tuturor simbolurilor și miturilor "camuflate". Mircea Eliade își propune să recunoască și să descifreze prelungirea în lume și existența actuală, ca și universul imaginar, inconștient al structurilor și semnificațiilor religioase, să descopere o "mitologie camuflată în
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
în Franța o car-te care s-a răspîndit foarte rapid, scrisă de Luc Ferry, cu titlul Omul-Dumnezeu sau sensul vieții (1996). Lucrarea își propune nici mai mult nici mai puțin decît divinizarea omului, o autodivinizare desigur, specifică societăților moderne secularizate. Ar fi vorba, de fapt, de un dublu proces, de umanizare a divinului, asimilat tot mai mult conștiinței individuale și de divinizare a omului, prin iubire și sacrificiu. "Homo homini deus", cum spunea Feuerbach. Stăpînit de o morală, de o
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]