324 matches
-
trupele imperiului roman. Începând din primele secole ale primului mileniu al erei noastre și mai ales în Evul Mediu, așkenazii au migrat și spre estul Europei. Obiceiurile și ritualurile lor religioase prezintă anumite deosebiri față de cele ale evreilor de rit sefard. Pe la începutul erei noi, majoritatea poporului evreu locuia în afara Palestinei, dintre care, după unele aprecieri, circa 6-7 milioane pe teritoriul actualei Italii. Răscoalele evreiești antiromane, începute prin anii 60 d.Ch. (Războiul iudeilor), terminate cu răscoala lui Bar-Kohba (132-135 d.Ch.), care
Evrei așkenazi () [Corola-website/Science/312333_a_313662]
-
Vreme de multe secole, evreii așkenazi s-au exprimat, în special, în trei limbi: cea oficială, a populației în cadrul căreia locuiau, limba idiș, un idiom germanic din grupa Hochdeutsch folosit în viața cotidiană în centrul și estul Europei (spre deosebire de evreii sefarzi care au vorbit "„ladino”", limba veche spaniolă din sec. XIV-XV-lea, și în unele cazuri, portugheza) și cea ebraică (și aramaică), „limba sfântă”, folosită mai ales în cult, în discuțiile dintre învățați sau în comunicarea cu evreii din comunități îndepărtate. În urma
Evrei așkenazi () [Corola-website/Science/312333_a_313662]
-
de origine venezueleana, profesor universitar la New York și Boston, laureat al Premiului Nobel pentru medicina sau fiziologie în anul 1980 împreună cu Jean Dausset și George D. Snell. s-a născut la Caracas în anul 1920 într-o familie de evrei sefarzi originari din Africa de Nord. Tatăl său era un comerciant de covoare născut în Marocul Spaniol, iar mama sa s-a născut în Algeria și fusese crescută în cultura franceză. La vârsta de cinci ani familia sa pleacă la Paris unde rămâne
Baruj Benacerraf () [Corola-website/Science/309701_a_311030]
-
Nord a Israelului. Ca și generalul-locotenent (rez.) Dan Halutz, al XVIII-lea „RaMatKal” (Comandantul Marelui Stat Major al ȚAHAL-ului), Ashkenazi s-a născut și a crescut în moshavul (cooperativa agricolă) Hagor din regiuna Șaron ca fiu al unui evreu sefard din Bulgaria, dintre fondatorii așezării, și al unei mame originare din Siria. La 14 ani a fost primit la prestigiosul internat militar din Tel Aviv afiliat liceului „Herzliya” . este căsătorit cu Ronit și are doi copii, Gali și Itai. Fratele
Gabi Ashkenazi () [Corola-website/Science/310175_a_311504]
-
un acrostih în care fiecare vers se termină cu silaba "ta" (תא), conținând ultima și prima literă a alfabetului ebraic și simbolizând astfel infinitatea Torei. Melodia care însoțește de obicei acest poem are un caracter de grandoare și triumf. Comunitățile sefarde nu recită acest poem dar includ în serviciul divin de seară o enumerare a celor 613 porunci ale Torei. În Evul Mediu exista o tradiție de a impune copiilor să lingă mierea de pe o scândură având inscripția unor fragmente din
Șavuot () [Corola-website/Science/310346_a_311675]
-
fost un bancher român de etnie evreiască, cofondator alături de Jacob Marmorosch al Băncii Marmorosch Blank. s-a născut la 8/20 iulie 1848 în orașul Pitești, ca primul fiu al lui Lebu Blanco, și era urmașul unei familii de evrei sefarzi veniți în România în secolul al XVIII-lea și care au purtat numele de Durrera el Blanco. A făcut studii la Viena, devenind diplomat în științe comerciale și financiare. Reîntors în România, în anul 1863, Mauriciu Blank a fost angajat
Mauriciu Blank () [Corola-website/Science/309240_a_310569]
-
idiș. Rabinul Niemirower a fost foarte activ și în organizația Bney Brit al cărei conducător a fost mai întâi la Iași și apoi pe întreaga țară. În anul 1911, deși era evreu așkenaz a fost ales rabin al micii comunități sefarde ("spaniole"), de lungă tradiție în capitala României. A fost și rabin al garnizoanei din București și examinator al învățătorilor de limbă ebraică iar mai târziu a fost numit din partea Ministerului Instrucțiunii Publice reprezentant al Cultului Mozaic în Comitetul de Asistență
Iacob Ițhak Niemirower () [Corola-website/Science/310457_a_311786]
-
în România în 1926, a fost angajat ca rabin al sinagogilor "Lupu Schwarz" și "Reșit Daat" din Iași și s-a căsătorit cu Rivka, fiica rabinului Efraim Landau din Iași. În continuare, în 1926 a slujit ca rabin al comunității sefarde din București apoi și la alte congregații religioase evreiești din capitala României: între 1926-1935 a oficiat la Sinagoga Mare, între 1935-1940 la Templul Unirea Sfântă, iar între anii grei ai fascismului și războiului (1940-1945), la Templul Coral din București. În
Meyer Abraham Halevy () [Corola-website/Science/310460_a_311789]
-
unde studiase în tinerețe, și de asemenea a obținut postul de mare rabin la Centrul evreiesc Tournelles din Paris. Aici se află a doua sinagogă ca mărime din Paris, iar serviciul divin era deja din anii 1960 ținut după tipicul sefard al evreilor din Africa de nord. După absolvirea studiilor universitare și rabinice, rabinul Halevy a publicat la Paris câteva prime cercetări: În revista "Sinai", ca și în alte periodice, M.A. Halevy a publicat un grup important de studii, printre
Meyer Abraham Halevy () [Corola-website/Science/310460_a_311789]
-
Călărași. Există mai multe versiuni despre toponimia localității. În conformitate cu una dintre ele, la originea Teleneștilor se află satul Inești. Mai tîrziu a fost construit un orășel. Încă din vremuri antice împreună cu grecii și romanii pe teritoriul Daciei au intrat evreii "sefarzi". Dar mai ales în evul mediu, din vremea domnitorului Alexandru cel Bun, mai apoi la începutul sec. XVI în Moldova au migrat evreii din Germania ("așkenazi"), așezându-se și în vecinătatea imediată a Ineștilor și au format un târg vestit
Telenești () [Corola-website/Science/305084_a_306413]
-
a fost un om politic, diplomat și om de litere israelian. A fost președinte al Israelului în perioada 19 aprilie 1978 - 5 mai 1983. Itzhak Navon s-a născut la Ierusalim la 9 aprilie 1921 într-o veche familie evreiască sefardă. El este, din partea mamei, unul din descendenții familiei cabalistului Haim Ben Attar din Essaouira, Maroc care s-a stabilit la Ierusalim în 1884 ,iar din partea tatei, descendent al familiei lui Baruh Mizrahi, cea mai veche familie evreiască revenită (din Turcia
Ițhak Navon () [Corola-website/Science/306045_a_307374]
-
29 mai 1978, a fost instalat Itzhak Navon la Casa președinților statului. Ca posesor al unei bogate culturi evreiești, arabe si generale , popular și respectat în rândurile tuturor comunităților din tară , având și prestigiul de reprezentant al vechii elite evreiești sefarde din Ierusalim, Itzhak Navon a conferit o notă aparte oficiului de șef al statului. Itzhak Navon era căsătorit cu Ofira (1936 - 1994),născută Reznikov - Erez la Tel Aviv, cu 15 ani mai tânără, de profesie psiholoagă de reabilitare, câștigătoare în
Ițhak Navon () [Corola-website/Science/306045_a_307374]
-
viață în locuința sa din Ierusalim în anul 2015, la vârsta de 94 ani. Itzhak Navon a scris între altele ,ajutându-se de colaborarea muzicologului și cântărețului Itzhak Levi textul unui spectacol bazat pe folclorul laic și religios al evreilor sefarzi din vremea de după izgonirea din Peninsula Iberică, numit "Romancero sefard" (1968). Stelele spectacolului au fost cântărețul Yehoram Gaon și actorul Yossi Banay. Mai apoi , în 1970 Navon a scris textul pentru un musical numit "Bustan spaniol" format din scene si
Ițhak Navon () [Corola-website/Science/306045_a_307374]
-
vârsta de 94 ani. Itzhak Navon a scris între altele ,ajutându-se de colaborarea muzicologului și cântărețului Itzhak Levi textul unui spectacol bazat pe folclorul laic și religios al evreilor sefarzi din vremea de după izgonirea din Peninsula Iberică, numit "Romancero sefard" (1968). Stelele spectacolului au fost cântărețul Yehoram Gaon și actorul Yossi Banay. Mai apoi , în 1970 Navon a scris textul pentru un musical numit "Bustan spaniol" format din scene si anecdote descriind modul de viață , obiceiurile si cântecele evreilor sefarzi
Ițhak Navon () [Corola-website/Science/306045_a_307374]
-
sefard" (1968). Stelele spectacolului au fost cântărețul Yehoram Gaon și actorul Yossi Banay. Mai apoi , în 1970 Navon a scris textul pentru un musical numit "Bustan spaniol" format din scene si anecdote descriind modul de viață , obiceiurile si cântecele evreilor sefarzi din cartierul Ohel Moshe din Ierusalim. Spectacolul s-a bucurat de un succes colosal, pe care l-a repetat într-o versiune nouă in 1998 la teatrul național Habima. În cadrul ceremoniei oficiale de ziua independenței a Israelului în 2007 Itzhak
Ițhak Navon () [Corola-website/Science/306045_a_307374]
-
()a fost un rabin, filolog, istoric literar, publicist și folclorist român-evreu de rit sefard, erudit în domeniul limbii și culturii române și al studiilor iudaice, luptător pentru emanciparea evreilor din România și un important conducător sionist. La scurt timp după ce a fost ales membru în societatea Ateneul Român în 1885 a fost expulzat din
Moses Gaster () [Corola-website/Science/306052_a_307381]
-
a fost ales membru în societatea Ateneul Român în 1885 a fost expulzat din România, din ordinul guvernului liberal al lui Ion Brătianu și s-a stabilit în Regatul Unit, unde a deținut funcția de șef rabin (haham) al evreilor sefarzi. În anul 1929 a fost ales Membru de Onoare al Academiei Române. Rabinul Dr. s-a născut la data de 17 septembrie 1856 în București - Țara Românească (la vremea respectivă provincie otomană, condusă de caimacamul Todiriță Balș), într-o notorie familie
Moses Gaster () [Corola-website/Science/306052_a_307381]
-
anul 1929 a fost ales Membru de Onoare al Academiei Române. Rabinul Dr. s-a născut la data de 17 septembrie 1856 în București - Țara Românească (la vremea respectivă provincie otomană, condusă de caimacamul Todiriță Balș), într-o notorie familie evreiască sefardă, bunicul său fiind unul din conducătorii comunității și fondator de sinagogă, iar tatăl său - consul al Olandei la București și susținător al ideilor mișcării de culturalizare modernă în rândurile evreilor, Haskala. Familiei Gaster nu i s-a acordat cetățenia română
Moses Gaster () [Corola-website/Science/306052_a_307381]
-
legislative restrictive împotriva evreilor și a propagandei antisemite. Stabilindu-se la Londra, după o scurtă ședere la Viena, Gaster a ținut la Oxford ciclul de conferințe Ilchester despre literatura slavonă. În anul 1887 a fost numit rabin (Haham) al Comunității Sefarde. În perioada 1890 - 1896 a fost rectorul Colegiului evreiesc „Judith Lady Montefiore” de la Ramsgate, pe care a încercat să-l transforme după modelul Seminarului de la Breslau. A deținut importante funcții academice ca președinte al Societății de Folclor ("Folklore Society"), președinte
Moses Gaster () [Corola-website/Science/306052_a_307381]
-
se numeau "Romaioi". Până la cel de-al doilea război mondial, comunități relativ numeroase de romanioți trăiau în Teba, Ioannina, Arta, Corint, precum și în insulele Lesbos, Chios, Samos, Rodos, și în Cipru. i erau, inițial, o populație complet deosebită de evreii sefarzi, care au pătruns în Grecia după 1492, odată cu emiterea Decretului de la Alhambra, prin care fuseseră expulzați evreii din Spania. Ulterior însă s-au contopit cu aceștia din urmă. Majoritatea populației evreiești din Grecia a pierit după ocuparea țării de către puterile
Romanioți () [Corola-website/Science/304752_a_306081]
-
aceștia din urmă. Majoritatea populației evreiești din Grecia a pierit după ocuparea țării de către puterile Axei, fiind deportată. Marea majoritate a rarilor supraviețuitori a imigrat în Israel și în S.U.A.. Astăzi în Grecia, mai trăiesc doar 4500 - 6000 de evrei, (sefarzi și romanioți), din care romanioții sunt îmtr-un număr de sub 1000 de persoane. Primele referințe privind existența unor evrei în Grecia apar într-o inscripție datând din anul 300 - 250 IC, inscripție găsită la Oropos, un mic orășel pe coastă, între
Romanioți () [Corola-website/Science/304752_a_306081]
-
vopsirea țesăturilor și cu producția de mătăsuri. Încă de atunci, erau cunoscuți sub numele de romanioți. În insula Creta, evreii se ocupau mai ales cu transportul de mărfuri. Romanioții aveau obiceiuri și un ritual religios deosebite de cele ale evreilor sefarzi, dar apropiate de cele ale evreilor de rit italian, bazate mai degrabă pe Talmudul din Ierusalim, decât pe cel babilonian. Învățații romanioți au tradus Tanakha în limba greacă. O ediție poliglotă a Bibliei, publicată la Istanbul în anul 1547, are
Romanioți () [Corola-website/Science/304752_a_306081]
-
limba greacă. O ediție poliglotă a Bibliei, publicată la Istanbul în anul 1547, are textul evreiesc pe centrul paginii, de o parte textul tradus în Ladino (limba iudeospaniolă), de cealaltă parte fiind textul tradus în ievanică. După 1492, mulți Evrei sefarzi au fost expulzați din Spania. O parte dintre aceștia s-au stabilit în Grecia, pe atunci sub stăpânirea Imperiului Otoman. Acești sefarzi bogați se considerau mai educați și mai cultivați decât evreii romanioți, în consecință, au format comunități complet separate
Romanioți () [Corola-website/Science/304752_a_306081]
-
separate. Limba lor, Ladino (lb. iudeospaniolă), era complet diferită de cea ievanică. În Salonic se găsea una din cele mai numeroase comunități evreiești din lume, având o solidă tradiție rabinică. Majoritatea comunității era de rit spaniol (sefard). După sosirea evreilor sefarzi în Grecia, mulți dintre romanioți au fost asimilați de către cei sefarzi. La începutul sec.20, comunitatea romaniotă din Ioannina număra cca. 4000 de membri, marea majoritate fiind mici negustori și artizani. Numărul lor a scăzut datorită condițiilor economice, astfel că
Romanioți () [Corola-website/Science/304752_a_306081]
-
greci. Peste 49 000 de evrei, atât romanioți cât și sefarzi, au fost deportați numai din Salonic. Mulți romanioți au reușit să scape de deportare, datorită faptului că vorbeau perfect limba greacă, fiind mult mai greu de identificat decât evreii sefarzi, pe care-i trăda accentul. Din Ioannina, au fost deportați între 1860 și 1950 de evrei, din care mulți nu s-au mai întors. După război, odată cu înființarea statului Israel, dar și datorită violențelor și anarhiei din timpul războiului civil
Romanioți () [Corola-website/Science/304752_a_306081]