281 matches
-
-lea Vasa. A luat parte la bătăliile de la Beresteczko și Białą Cerkwią (Bila Țerkva) din 1651. A primit titlul de stegar de Sandomierz și a fost ales ca deputat al armatei pentru Seimul din ianuarie 1652. După reîntoarcerea de la lucrările Seimului, a fost martorul (după cum afirmă Nagielski) la masacrarea prizonierilor polonezi după înfrângerea forțelor Rzeczpospolitei în bătălia de la Batoh. Acest evenimemt l-ar fi făcut pe Czarniecki să respingă orice compromis cu inamicii. Pe de altă parte, Podhorodecki arată că istoricul
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]
-
mai 1655 el a fost chemat la Varșovia de către regele Ioan Cazimir, care a considerat că experiența lui Czarniecki va fi de folos în consiliul de război convocat pentru discutarea amenințării suedeze. În acele vremuri, reputația lui Czarniecki era importantă: Seimul îi recunoscuse public aportul la lupta pentru recucerirea Ucrainei, iar otomanii, aliați temporar cu Polonia, își exprimaseră la rândul lor admirația pentru el. Pe 14 mai 1655, Czarniecki a primit titlul de castelan al Kievului, titlul care îi asigura poziția
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]
-
militar neinteresat din punct de vedere material a primit o lovitură puternică atunci când el a fost criticat că și-ar fi însușit întreaga răscumpărare plătite de ruși pentru prizonierii luați de polonezi în bătălia de la Połonka. În 1662, în timpul lucrărilor Seimului, o serie de reprezentanți militari au cerut pedepsirea lui Czarniecki pentru însușirea ilegală a banilor. Czarniecki a participal la ultima sa campanie militarăîn 1664. El a participat la un nou conflict cu Rusia, dar polonezii au fost nevoiți să ridice
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]
-
republica, în traducere) avea o serie de caracteristici care o făcea să fie unică printre statele epocii sale. Sistemul politic al uniunii, numit deseori „democrație nobiliară” sau „Libertatea de Aur” a fost caracterizat prin reducerea puterii monarhului prin legi de către Seim (parlament), controlat de către șleahtă (nobilime). Acest sistem a fost un precusor al conceptelor democratice moderne și ale monarhiei constituționale.Cele două state ale uniunii erau egale din punct de vedere legal, deși în realitate Polonia era membrul dominant al Rzeczpospolitei
Evoluția teritorială a Poloniei () [Corola-website/Science/327646_a_328975]
-
dintre cei mai puternici inamici ai săi. Condițiile impuse Poloniei au favorizat în cele din urmă dezmembrarea uniunii statale polono-lituaniene. Constituția poloneză din 1791 a recunoscut puterea crescută a burgheziei, a stabilit separarea puterii în stat și a eliminat abuzurile Seimului. Reformele inițiate la Varșovia au provocat reacția vecinilor Poloniei, care se temeau de renașterii puterii Rzeczpospolitei. Ca urmare a celei de-a doua împărțiri, Rusia și Prusia au ocupat teritorii uriașe, puternic populate. Polonia a mai rămas cu doar o
Evoluția teritorială a Poloniei () [Corola-website/Science/327646_a_328975]
-
prin hotărârea Congresului de la Viena în 1815. După Revolta din Noiembrie, Polonia Congresului ș-a pierdut statutul de stat suveran în 1831, iar statul a fost reorganizat. Rusia a emis un Regulament Organic prin care păstra drepturile cetățenilor, dar desființa Seimul. Prin aceasta, Polonia a trecut sub administrația militară rusă directă. După eșecul Revoltei din Cracovia, Orașul Liber a fost anexat de Imperiul Austriac. După înfrângerea Poloniei Congresului, o serie de prusaci liberali și-au exprimat simpatia pentru restaurarea statului polonez
Evoluția teritorială a Poloniei () [Corola-website/Science/327646_a_328975]
-
înregistrați din Cihirin. Din delegație mai făceau parte și Iliaș Karaimanovici și Ivan Nestorenko. Regele a ales Lwowul ca punct de întâlnire al oștilor care urmau să participe la campania împotriva tătarilor. Pregătirile de război au fost interpretate de membrii Seimului ca o încercare a regelui de preluare a puterii în stat și, în iulie 1646, Senatul a cerut monarhului să înceteze orice acțiune, amenintând cu aducerea afacerii în fața deputaților în următoarea sesiune. Lipsit de sprijinul deputaților, regele Wladyslaw a rămas
Bătălia de la Żółte Wody () [Corola-website/Science/327315_a_328644]
-
sprijinul deputaților, regele Wladyslaw a rămas să spere doar în sprijinul cazacilor. Barabaș și Karaimovici, după ce au aflat că regele a pierdut sprijinul Senatului, au refuzat să se mai supună ordinelor monarhului, deoarece i-ar fi pus în opoziție cu Seimul. În schimb, Hmelnițki a decis să rămână loial angajamentului luat de cazaci față de rege. Cum nu a putut să intre în posesia documentului semnat de rege, Hmelnițki a hotărât să continue recrutările pe cont propriu. Barabaș și Karaimovici au informat
Bătălia de la Żółte Wody () [Corola-website/Science/327315_a_328644]
-
Czapliński, a întreprins un raid de pedepsire împotriva lui Hmelnițki, atacându-i proprietatea de la Subotiv, atac în timpul căruia fiul mai mic al lui Bodan a fost ucis În capitală, s-a hotărât ca în mai 1647, la următoarea sesiune a Seimului, să se discute și planurile regelui pentru o viitoare campanie militară. Spre sfârșitul aceleiași luni mai, Bogdan Hmelnițki și escorta sa formată din 10 cazaci au ajuns la Varșovia . Hmelnițki venea în mod oficial în capitală pentru a cere dreptate
Bătălia de la Żółte Wody () [Corola-website/Science/327315_a_328644]
-
mai, Bogdan Hmelnițki și escorta sa formată din 10 cazaci au ajuns la Varșovia . Hmelnițki venea în mod oficial în capitală pentru a cere dreptate în conflictul cu Czaplińskil. Adevăratul motiv al vizitei sale era mult mai complex însă. Poziția Seimului varia mult în acel an față de cea din 1646, iar Hmelnițki voia să obțină asigurări din partea monarhului cu privire la războiul cu turcii și aliații acestora. În cazul în care Wladyslaw ar fi fost hotărât să continue planurile de război, Hmelnițki era
Bătălia de la Żółte Wody () [Corola-website/Science/327315_a_328644]
-
și sprijinitorii acestuia, punându-i în dificultate pe Barabaș și pe Karaimovici, care se aliaseră cu inamicii politici ai regelui și refuzau să îi sprijine planurile acestuia din urmă. Hmelnițki era dornic să vadă la fața locului evoluția discuțiilor din Seim și să afle din timp dacă apărea vreo moficare a poziției acestuia cu privire la planurile de război. De asemenea, Hmelnițki și sprijinitorii săi s-au folosit de această vizită pentru obținerea tuturor informațiilor necesare și pentru evaluarea situației police. În octombrie
Bătălia de la Żółte Wody () [Corola-website/Science/327315_a_328644]
-
începuseră deja limitarea familiilor mari. Cauza de animozitate a nobilimii era cea de-a doua căsătorie a regelui făcută în secret, înainte de a se urca pe tron, cu Barbara Radziwill, fiica hatmanului Jerzy Radziwill. Atât de agitat a fost primul Seim al lui Sigismund (31 octombrie 1548), încât deputații au amenințat că renunță la loialitatea lor, cu excepția în care regele își va repudia soția. Cu toate acestea, el a refuzat și a câștigat alegerile a doua zi. În 1550 Sigismund a
Sigismund al II-lea August () [Corola-website/Science/330688_a_332017]
-
încât deputații au amenințat că renunță la loialitatea lor, cu excepția în care regele își va repudia soția. Cu toate acestea, el a refuzat și a câștigat alegerile a doua zi. În 1550 Sigismund a convocat o a doua adunare a Seimului, iar nobilimea a fost mustrată de Piotr Kmita, mareșalul Seimului, care i-a acuzat de încercarea de a diminua în mod nejustificat, prerogativele legislative ale coroanei. Moartea reginei Barbara, la cinci luni după încoronarea ei (7 decembrie 1550), în condiții
Sigismund al II-lea August () [Corola-website/Science/330688_a_332017]
-
în care regele își va repudia soția. Cu toate acestea, el a refuzat și a câștigat alegerile a doua zi. În 1550 Sigismund a convocat o a doua adunare a Seimului, iar nobilimea a fost mustrată de Piotr Kmita, mareșalul Seimului, care i-a acuzat de încercarea de a diminua în mod nejustificat, prerogativele legislative ale coroanei. Moartea reginei Barbara, la cinci luni după încoronarea ei (7 decembrie 1550), în condiții stranii, l-a obligat pe Sigismund să se căsătorească a
Sigismund al II-lea August () [Corola-website/Science/330688_a_332017]
-
astfel dinastia fiind amenințată cu dispariția. El a încercat să remedieze acest lucru prin adulter cu două dintre cele mai frumoase femei din oraș, Barbara Giżanka și Anna Zajączkowska, însă nu a putu să conceapă copii cu nici una dintre ele. Seimul era dispus să legitimizeze și să recunoască ca succesor al lui Sigismund, orice moștenitor de sex masculin care îl putea oferi, dar cu toate acestea, regele a murit fără copii. Căsătoriile regelui au fost o chestiune de mare importanță politică
Sigismund al II-lea August () [Corola-website/Science/330688_a_332017]
-
țării. Sigismund poseda un grad ridicat de tenacitate și răbdare, care pare să fi caracterizat toată familia Iagello, adăugând acestor calități și dexteritatea și finețea diplomatică. Nici un alt rege polonez nu a părut să se înțeleagă atât de bine cu Seimul polonez. Atât amabasadorii Austriei cât și delegații papali au mărturisit grija lui cu care își controla națiunea. Totul mergea așa cum își dorea el, probabil pentru că părea să știe totul dinainte. Sigismund a reușit să obțină mai mulți bani în Seim
Sigismund al II-lea August () [Corola-website/Science/330688_a_332017]
-
Seimul polonez. Atât amabasadorii Austriei cât și delegații papali au mărturisit grija lui cu care își controla națiunea. Totul mergea așa cum își dorea el, probabil pentru că părea să știe totul dinainte. Sigismund a reușit să obțină mai mulți bani în Seim decât tatăl său. Sigismund a mediat timp de 20 de ani între Biserica Catolică și cea protestantă. Cel mai izbitor lucru făcut de el a fost Uniunea de la Lublin, care a unit Polonia și Lituania, denumită "Republica celor Două Națiuni
Sigismund al II-lea August () [Corola-website/Science/330688_a_332017]
-
fost o rebeliune a șleahtei de îndreptare împotriva Rusiei și a regelui polonez. Aceasta a fost aplanată și urmată în 1772 de Prima împărțire a Comunității, o încălcare permanentă asupra provinciilor exterioare a Comunității de către Rusia, Prusia și Austria. Marele Seim a fost convocat de către Stanislav August în 1788. Realizarea Seimului a dus la adoptarea Costituției din 3 mai 1791, fiind considerată prima din Europa modernă. Reforma constituțională a generat o puternică opoziție în cercurile conservatoare ale nobilimii din Comunitate și
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
a regelui polonez. Aceasta a fost aplanată și urmată în 1772 de Prima împărțire a Comunității, o încălcare permanentă asupra provinciilor exterioare a Comunității de către Rusia, Prusia și Austria. Marele Seim a fost convocat de către Stanislav August în 1788. Realizarea Seimului a dus la adoptarea Costituției din 3 mai 1791, fiind considerată prima din Europa modernă. Reforma constituțională a generat o puternică opoziție în cercurile conservatoare ale nobilimii din Comunitate și de către Caterina a II-lea. Confederația Targowica a apelat la
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
primul rege Jagiellon), care a stat la baza sistemului politic al Poloniei, cât și Pacta conventa, care deținea diferite obligații personale suplimentare a regelui ales. Din acel moment, regele era un partener cu nobilimea, un membru de top al regimului (Seim) și a fost în mod constant supravegheat de către un grup de nobili de rang superior, seniori din camera superioară a Seimului. Dispariția dinastiei de guvernare și înlocuirea acesteia cu o monarhie electivă non-ereditară a făcut sistemul constituțional mult mai instabil
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
suplimentare a regelui ales. Din acel moment, regele era un partener cu nobilimea, un membru de top al regimului (Seim) și a fost în mod constant supravegheat de către un grup de nobili de rang superior, seniori din camera superioară a Seimului. Dispariția dinastiei de guvernare și înlocuirea acesteia cu o monarhie electivă non-ereditară a făcut sistemul constituțional mult mai instabil. Cu fiecare alegere, nobilii alegători voiau mai multă putere pentru ei înșiși și mai puțin pentru monarhi, deși existau limite practice
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
politica țărilor lor de origine și de multe ori erau înclinați să subordoneze interesele Comunității acelora care proveneau din propria lor țară și casă de guvernământ. În aprilie 1573, sora lui Sigismund, Anna Jagiello, singurul moștenitor al coroanei, a convins Seimul să-l aleagă ca rege pe prințul francez Henric de Valois. Căsătoria ei cu Henric a fost de a legitima în continuare guvernarea lui Henric, dar în mai puțin de un an de la încoronarea sa, Henric a fugit din Polonia
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
coerent și cu adevărat independent. În timpul secolului al XVIII-lea, Comunitatea polono-lituaniană a devenit obiectul manipulărilor de către Suedia, Rusia, Regatul Prusiei, Franța și Austria. Slăbiciunea Poloniei a fost exacerbată de o regulă parlamentară inaplicabilă care a permis fiecărui deputat din Seim, să folosească puterea veto pentru a opri alte proceduri parlamentare pentru redarea succesiunii. Acest lucru a slăbit foarte mult autoritatea centrală a Poloniei și a deschis calea distrugerii ei. Declinul care conducea către o dominație străină a început cu mai
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
un alt factor care a contribuit la căderea Comunității. Erau două tipuri de impozite, cele percepute de Coroană și cele percepute de către adunările legislative. Coroana a ridicat atât impozite cât și taxe vamale pe teren, transport, sare, plumb și argint. Seimul a ridicat un impozit financiar, o taxă de oraș, un impozit pe alcool și un impozit pe sondaje de opinie pe evrei. Exporturile și importurile nobilimii erau gratuite. Natura dezorganizată și descentralizată de colectare fiscală, cât și numeroasele excepții de la
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
păzirea propriilor libertăți și a blocat orice politică destinată să consolideze națiunea sau orice formă de a construi o armată puternică. Începând din 1652, practica fatală de Liberum veto a fost instrumentul lor de bază. Era nevoie de unanimitate în Seim și s-a permis chiar și un singur deputat, care nu doar bloca orice măsură, ci putea provoca dizolvarea Seimului și prezentarea tuturor măsurilor deja adoptate de Seimul următor. Diplomații străini, folosind mita sau metoda de convingere, au provocat în
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]