1,859 matches
-
și muzica, în special, prin limbajul ei cu grad generos de adresabilitate publicului de pretutindeni, au născut în Ființa umană din toate epocile umanității coordonatele veritabile ale frumosului, binelui și adevărului, atunci când ele au fost puse, bineînțeles, în slujba acestei semantici înalte, pozitive. De aceea, a te exprima pe sine însuți sau însăți ca entitate umană irepetabilă vreodată prin intermediul unui act cultural anume - muzical, în speță - presupune existența unei uriașe forțe stimulative, ce ajunge să îl elibereze pe Om din chingile
IN MEMORIAM 125 DE ANI DE LA NAŞTERE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 583 din 05 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/354958_a_356287]
-
este una complet închisă în paradigma actului pragmatic în sine, a cărui structură apare construită samavolnic dintr-o serie de cuvinte deturnate ca sens și ca formă, cuvinte cărora le este smulsă și călcată în picioare cu violență propria lor semantică sui-generis. Nenumărate șarje de expresii vulgare cu neputință de a fi menționate textual aici - rod al unei vizibile incapacități personale de a naște un produs cultural anume în intervalul de timp caracteristic fiecărui individ în parte pe acest pământ - și
CE CAUT EU ÎN POSTMODERNITATE? de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 606 din 28 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355288_a_356617]
-
cu mizeria traiului cotidian a devenit aproape dezideratul unic al fiecărei ființe umane pe deplin conștiente de sensul ei de a fi pe acest pământ, cu toate că linia dominantă a societății prezente este aceea de a fi schimbată din temelii însăși semantica profundă a acestui „a fi în lume” al individului în particular și al omenirii în genere. Omul ca „zidire de mare preț” (vorba Părintelui Arsenie Boca) a încetat să mai existe, la rândul lui, în noua filozofie globalizantă. Surprinzător sau
CE CAUT EU ÎN POSTMODERNITATE? de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 606 din 28 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355288_a_356617]
-
a ploaie, / miroase a somn și a moarte. // și vreau să simt cum cresc / și răsar / în apus. / cum prind rădăcini / și îmbătrânesc. / și apoi să cad, / îngălbenită de fericire. / printre frunze. / sau cu frunze / și frunze”(Umbre destrămate). Pătrunzând semantica discursului liric percepem infiltrațiile transdiciplinarității. Spații opuse devin coerente în viziunea lirică a Casianei: „ și totuși, bucăți din / universul meu curbat / zac peste tot, de când / am plecat din viața mea. / chiar nu pot supraviețui / fără mine?(Univers curbat), figuri geometrice
CASIANA PATRICIA EKART JELMĂREAN SAU ZBOR CRISALIDIC DE PROF. DRD. ADINA VOICA SOROHAN de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356942_a_358271]
-
Are, oare, eleganta alchimistă bucureșteană (situată, părelnic, drept în centrul veacului al XVIII-lea, cel care neagă iraționalul!), și ...“arteră” creștină? De ce nu? Orfeu este, în definitiv, alături de Zalmoxis, Apollon & Artemis etc. - expresia unei hierofanii cristice! Iată, venind, parcă, din semantica eminesciano-sadoveniană, Simbolul Sacru al Mărgăritarului, ca Imagine Arheică a Martiriului/Auto-Sacrificialului Cristic: “- Eu?! SUNT SCOICA DE FILDEȘ CU GRĂUNTELE PERLAT,/ CUPRINS ÎNTR-O LACRIMĂ PRELINSĂ !”(cf. Cine ești tu?). Atâta doar că “fildeșul” pune surdină energică “suspinului” cristic...Lasă doar
ADRIAN BOTEZ ALCHIMIA ECHILIBRULUI DEMIURGIC -SEMNELE TIMPULUI AUTOR ELISABETA IOSIF de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355066_a_356395]
-
culoarea petalei ce se adapă cu lumina din soarele răsărit Devine un imn al iubirii și cu mantia lui îmi înfășor sensul vieții și ademenesc zborul păsării ce se alintă în curenți planetei Foșnește cuvântul Iubito să nu trezim toată semantica lui cu îmbinările noastre melodia ce o cântăm din sufletul nostru comun străbate adânc depărtarea cunoașterii încipiente În zori va ajunge în patul tău și îți va da sărutul împlinit de atingere Ascultă chemarea cristalului din cântecul nopții și lasă
SUNETUL UNEI VOCI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368806_a_370135]
-
albastru, un albastru pur, curat, fără urme de frivol, însă cu un eros subtil. Poetul focșănean, probabil suprinzător - pentru mulți dintre noi - polițist de profesie, are rare abilități de a intra oricând în jocul cuvintelor, de a stăpâni și modela semantica, de a crea situații ori circumstanțe inedite, poeziile sale dovedind deplina maturitate a versului. L-am perceput pe poetul focșănean și am admirat acest lucru, o modestie umană rară, o siceritate debordantă, însă cu o ușoară temere legată de percepția
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – DECEMBRIE 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370739_a_372068]
-
Papua Nouă - Guinee), hor, hvar (iraniană) care pot fi și cf. skr. sur, sura, svar cu s > h : cf. și ghali în klatskanie (amerind.).... XXI. FAMILIA SEMANTICA, de Ion Cârstoiu, publicat în Ediția nr. 1593 din 12 mai 2015. FAMILIA SEMANTICA: SOARE-SULITA-PAR-ȚĂRUȘ-ARAC-POCA-SABIE-SAGEATA-ARC-ARMA-FURCA-LOVI-OMORI-RAZBOI Am aratat în mai multe rânduri că numele armelor: sulița, săgeată, pușcă, paiul, părul etc. provin de la soare ele având formă lungă că și o rază de soare, pe care astrul o trimite spre noi. Vom lua spre exemplificare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/369930_a_371259]
-
și firul de păr pilus). Veru, veruina și verutum se compară cu vera „soare“ la polinezieni, melanezieni, dravidieni. Despre hasta se crede că e în legătură cu skr. hasta „mâna“, dar noi propunem comparația cu v. ind. kašt ... Citește mai mult FAMILIA SEMANTICA: SOARE-SULITA-PAR-ȚĂRUȘ-ARAC-POCA-SABIE-SAGEATA-ARC-ARMA-FURCA-LOVI-OMORI-RAZBOIAm arătat în mai multe rânduri că numele armelor: sulița, săgeată, pușcă, paiul, părul etc. provin de la soare ele având formă lungă că și o rază de soare, pe care astrul o trimite spre noi. Vom lua spre exemplificare sulița
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/369930_a_371259]
-
Nu pot încheia această scurtă introducere la volumul Mariei-Ileana Tănase „Note de toamnă”, fără a revela seria de sintagme culese din poemele înserate în acest volum, din versurile cu o mare încărcătură metaforică, care impresionează prin expresivitatea estetică și prin semantica conținutului lor, cum ar fi: dorința respiră prin rime - te-am zidit din cărămizi de cuvinte (Nu te-am pierdut); m-ai adunat din răsăritul fiecărei dimineți (Hamac din cuvinte); simt neliniști vechi și-n brațele minții te strâng - timpul
NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 11 MAI 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/370464_a_371793]
-
esență rămâne inoculată în convingerea firii. Nu prea este loc de ales între puncte cardinale, jocul sorții pe un carusel imaginar făcut fiind pentru a da la o parte legile fizicii, rămânând desigur metafizica, metamphizica, metamorfologia având drept scop acea semantică demnă, hotărâtă, necesară. Cât despre dinamica lucrurilor, a se vedea... „Lucrări astrale adunate.../ la porțile ascensiunii./ ... masivele piramide, Moise, David/ și... Coloana Infinitului,/ lucrări adunate la porțile eternului,/ ...lucrări îngrămădite/ la poala biruinței umane.” (Lucrări...). Există categoric nevoia de sublimare
DANIEL MARIAN DESPRE GHEORGHE MIZGAN de BAKI YMERI în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370663_a_371992]
-
Datorie ș.a., cât și pe “moralitatea oamenilor”, după cum bine remarca același etician Vasile Morar, studiul acesteia reprezentând tot ceea ce este inclus de facto în perimetrul sui-generis al valorilor și al normelor morale consacrate și uzitate acum. După Robert C. Solomon, semantica proprie a eticii include însă un câmp fix de semnificații fundamentale precum caracterul individual și normele sociale, iar după Jerome Ballet și Françoise de Bry, aceasta ne apare drept “ceva impersonal, obiectiv, constant”, plecând de la faptul că „morala a lăsat
PUMNUL POLITIC ÎN GURA PRESEI ROMÂNEŞTI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354300_a_355629]
-
fiece om vuietul Duhului Sfânt. Ori: Din lemnul zeilor Crucea lui Cristos purtată pe Golgota! Și apoi, așezarea în acest orizont, în aceste noi coordonate, a existenței umane: Pașii creștinului nemăsurați - în drum spre biserică. Textul are o impresionantă unitate semantica, eflorescentele lui tectonice, prozodice, imagistice (adesea memorabile) conlucrând fără cusur la sfericitatea întregului. Concluzia, transcrisa, discret, spre sfârșit (nu chiar la sfarsit), se adresează, interogativ, chiar titlului: Cine e, Doamne, altul decât Tine Străjer peste suflete? Și răspunsul vine de la
DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354360_a_355689]
-
și Enciclopedică, București Ivănescu, George (1989) - Studii de istoria limbii române literare, Editura Junimea, Iași, p. 198-204 Petrache, Tatiana (1998) - Dicționar enciclopedic al numelor de botez, cu un tabel alfabetic al sfinților ortodocși, Editura Anastasia, București Ruxăndoiu-Ionescu, Liliana (1981) - , în Semantică și semiotică, Editura științifică și enciclopedică, București, p.240-258 Vianu, Tudor (1968) - , în Studii de stilistică, Editura Didactică și Pedagogică, București, p. 244-263 Elena TRIFAN Unele sunt moștenite sau împrumutate din alte limbi: ăla Referință Bibliografică: PARTICULARITĂȚI DIAFAZICE ALE VORBIRII
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
Bally în “ Traite de stylistique francaise, I, p.116“, cât și de Alf Sommerfelt în “La langue et la societe.Caracteres sociaux d`une langue de type archaique, Oslo, 1938, p.125 “, care văd în studiul contextului o axiomă a semanticii și lexicografiei modern. Desprinderea cuvântului dintr-o frază sau propoziție care-I determină sensurile particulare în funcție de intenția vorbitorului nu e posibilă decât atunci când cercetarea își propune să facă abstracție de vorbirea individual( la parole), rămânând doar la considerațiile de ordin
CONTEXTUL CA DETERMINARE A CUVÂNTULUI, DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 802 din 12 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352620_a_353949]
-
persistente presimțiri ale viitoarelor spulberări ale vârstelor intransigente-nontranzacționiste: “Și totuși, mai rămân o clipă doar, lângă barca amintirilor,/ Alături de jocul „de-a castelul de nisip”, nespulberat, încă ». Volumul se numește, corect (întru pluralitate/pluralizare!), “Spiralele adolescenței”, pentru că ADOLESCENȚAare integrată, în semantica ei interioară, atât Coloana, TORSIONAT-SPIRALATĂspre Infinit, a lui Brâncuși - cât și Înțelepciunea Chtonian-Versatilă/Contradictorial-Demiurgică, Sinusoidală-pe-VERTICALĂ(glisând, proteic, și-n SUS și-n JOS!) a ȘARPELUI. Transcendere, din cer în cer existențial, până la CERUL AL NOUĂLEA(...sau al nouălea cerc infernal
CRONICĂ LA VOLUMUL SPIRALELE ADOLESCENŢEI DE ELISABETA IOSIF de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354587_a_355916]
-
iar o indecentă siluire a limbii române este luată drept mare și modernă literatură când, de fapt, nu este decât o tevatură erotică de poezie destrăbălată, grobiană, fetidă, naturalist-indecentă, cu un vocabular dur, licențios în cel mai nevinovat sens, o semantică de mahala cu accent pe cuvinte porcoase, rezultată dintr-un misoginism patologic! Aurel M. Buricea scrie sonete, poezie de formă fixă (două catrene, două terține), care presupune rigoare, măiestrie și exercițiu elaborat în realizarea unei... „arhitecturi” lirice, fără o stucatură
LAUDATIO – LA ANIVERSARĂ „101 POEME – OPERA OMNIA – DE AUREL M. BURICEA de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357798_a_359127]
-
asupra lumii, volumul din 2008, „Ochiul de foc”, nu aduce, din punct de vedere al eficienței incantatorii, nimic nou (adică, are MAXIMĂ eficiență, precum volumul proxim, din 2005!) - ceea ce, evident, nu este echivalent, în niciun caz, cu sterilitatea semantică! Dimpotrivă, semantica se dezvoltă maiestuos, într-un ritm perfect al Armoniei Sferice. Doar că, ceea ce, în volumul Lacrima de diamant, era învăluit în surdine, aici, în volumul Ochiul de foc, explodează într-o apoteoză steiner-iană/antropozofică! Avem, la pagina 110, enumerarea tuturor
LENTILA DE DIAMANT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358370_a_359699]
-
Cenaclul „Nicolae Velea” din Curtea de Argeș, am început să le laud isprava cu „A tunat și i-a adunat!... Doi zărghiți...” Reafirm și detaliez. Doi gramatoclaști, jucându-se adică nonșalant cu gramatica lumii, Cucu ignorând, la prima vedere, și sintaxa și semantica celor văzute, George Baciu, fidel pe deplin sintaxei limbii române, spulberându-i doar semantica (cea de toate zilele). Nici unul, nici celalălalt, nu pot fi înțeleși de un „om normal” - Cucu, să zicem, de un dendrolog (copacii săi au degete, ochi
CU GÂNDU+N BUZUNAR de GEORGE BACIU în ediţia nr. 721 din 21 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358030_a_359359]
-
înțeleși de un „om normal” - Cucu, să zicem, de un dendrolog (copacii săi au degete, ochi, inimi, suflet poate, în timp ce oamenii au ramuri, rădăcini, frunze), poetul de un traducător automat din română în oricare altă limbă, inclusiv româna „de tribunal”. Semantica lui George Baciu nu e deloc aditivă, obținută prin alăturarea sensurilor cuvintelor, poemele sale trebuie citite în întregime și abia apoi „traduse” în limba poezească, revenind la sentimente, imagini, idei - fără nicio garanție (nici nu trebuie!) că vom regăsi locul
CU GÂNDU+N BUZUNAR de GEORGE BACIU în ediţia nr. 721 din 21 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358030_a_359359]
-
asemănătoare celei din legendele plăsmuite de imaginația colectivă. Textul are, de cele mai mutlte ori, alura basmului, cu componente specifice (fantasticul și fabulosul) acesui tip de discurs. * E de remarcat modul în care Mihai Murariu exploatează fabulosul, atât la nivelul semanticii, cât și la cel a sintaxei textuale. Mijloc de evocare a unor timpuri de dezordine, de trecere, de răspântie istorică, fabulosul contribuie la construirea a ceea ce numim culoare locală. În acel amestec de neamuri și credințe, ce a caracterizat profilul
DESPRE IMPENETRABILUL MISTER AL ISTORIEI de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 523 din 06 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358192_a_359521]
-
inițial clădite de compozitor. - Parafrazându-l aici pe Lucian Blaga citat și de către Mihai Dinu în volumul „Comunicare - repere fundamentale”, Nicolae Herlea scoate sunetele din starea lor naturală și le repoziționează în acea stare de grație traductibilă numai printr-o semantică proprie fixată cu precădere în stratul afectiv al Ființei. Este și cazul comunicării teatrale, până la urmă. Resemnificarea limbajului artei lirice însă - a nu se confunda cu limbajul liric pe care se sprijină comunicarea poetică din teza lui Pius Servien -, din
DIMENSIUNEA ABISULUI EXISTENŢIAL de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350671_a_352000]
-
pe el și pe mulți alții în matca neagră a nefastului anonimat specific lumii postmoderne, a fost, pe de o parte, poziționarea incorectă a centrului de greutate axiologic contemporan, iar pe de alta, percepția diformă a modelului societar actual în raport cu semantica pe care o implică clasicul tipar profesional-uman autentic privit în ansamblul său, o percepție pe care perimetrul globalizant al prezentului a transfigurat-o într-un sens negativ mai mult decât evident, dacă ne raportăm la tot ceea ce înseamnă reper valoric
MATEMATICA UNEI SECUNDE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350701_a_352030]
-
dar și „bucată de mămăligă, de pâine“. Se acceptă astăzi că pe o axioma ideea că la baza codrului românesc stă latinescul quadrum care însemna ,,pa¬trat“. Acel quadrum s-ar fi transformat în quodrum și apoi codrum cu evoluția semantica de la „bucată pătrată“ spre „bucată în general“, cu specia¬lizări: ,,de pâine“, „de mama¬liga“, „de pământ“, „de pădure“, „pădure“, „munte păduros“. Cuvântul există la albanezi sub forma kodrë (kodër) și înseamnă „munte, deal, colina“, sens care ne întâmpină încă
CODRU-I FRATE CU ROMÂNUL de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360053_a_361382]
-
adj. longus, a, um am porni, rezultatul este adjec¬tivul românesc lung. Verbul a merge este explicat prin latinescul mergere care însemna „a se scufundă“, după ce s-a abandonat ideea originii din meo și pergo. Se admite așadar o evoluție semantica de la ,,a se scufundă“ la „a merge, a se deplasa“. Învățații s-au gândit că doar de pe culmile munților plecarea unui om se aseamănă cu scufundarea să în vai. Și albanezii au verbul mergoni „a se depărta“, explicat de lingviști
CODRU-I FRATE CU ROMÂNUL de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360053_a_361382]