1,145 matches
-
arcul sprâncenei să zboare lăstunii, dar schimbă-ți penița că firu-i de graur când buchea-și râvnește cârcel tors din aur. Aleanul de fluier tristeți când îndoaie, dă vorbei nu frâul, ci-aripi de văpaie. Zi-i: Turnul de fildeș, dorinței semețe, pe soare-l apune cu-atâta frumsețe.” „Dar ea îți ceruse, nu doar giuvaierul, de turn voia luna să-și sprijine cerul...” „Cum? Iazul nu-i gata, ținându-i ghergheful, să-i farmece unda-n răsfrângeri sideful?” „Ca tine ferice
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
au separat. Eu am pornit spre dreapta, pe străduțele întortocheate ale cartierului, unde apăruseră de câțiva ani case noi alături de cele vechi, interbelice, și am constatat, cu surprindere și nemulțumire, că printre case se strecuraseră de curând și câteva blocuri semețe. Desigur, în total dispreț al legii și principiilor urbanistice, mi-am zis. Ca să nu mai spun că nu aveau parcări subterane. Am mers pe mijlocul străzii, căci trotuarele și așa înguste erau ocupate de mașini parcate. Am ajuns în fața casei
După ce am dat cu mașina într-o groapă, am trăit pe pielea mea spaimele pietonului din București. „Ies la vot că am de ce” () [Corola-blog/BlogPost/338203_a_339532]
-
de Marea Neagră cu indicatoare. ( A. M. P.) Imagini de munte Spațiul dintre Piatra Craiului și Munții Bucegi, denumit Culoarul Rucăr - Bran, reprezintă una dintre cele mai spectaculoase zone montane din România, un peisaj complet, cu munți înalți, pereți de stâncă, păduri semețe, toate aranjate parcă pentru o fotografie de succes. În această zonă, în satul Măgura mai exact, se va desfășura un workshop de fotografie, între 21-23 octombrie. Programul manifestării va cuprinde seminarii pentru introducerea în temă, urmate de sesiuni de fotografie
Agenda2005-40-05-turistica () [Corola-journal/Journalistic/284282_a_285611]
-
să-ți ștergi mâine trecutul, trăiești pierdut sub măști fardate, uiți că unde ți-e sfârșitul. O soarta nu-i întâmplătoare, tu ești nebun dacă gândești, că viața-aici nu-i trecătoare, se pierde-n ceață cât clipești. Te crezi semeț, purtând o cruce, că vei trăi măcar un veac și uiți pe drumul spre răscruce, că ai trădat și-al vieții leac. Ai rătăcit doar prin ruine, credeai că sapi în paradis, dar te-ai mințit chiar și pe tine
DRUMUL NOSTRU SPRE RĂSCRUCE... de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385009_a_386338]
-
pământafară niciun cântpescărușii plecaseră demultm-am înțepat într-un spinși am țipatnu am știutși l-am certatdimineata priveam trist... XII. PRINTRE STÂNCI, de Viorel Birtu Pârăianu , publicat în Ediția nr. 2245 din 22 februarie 2017. PRINTRE STÂNCI noaptea se frânge lovind semețe stânci în adâncimi profunde și adânci perfide valuri în jur, se sparg cad și cad amețitoare valuri, sunt vise sfărâmate le culeg pe țărm ieri, azi, mereu un pescăruș se scaldă în sfioasa clipă a unui zbor, a unui dor
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
prelung și trecător pășesc printre alge lovindu-mă de scoici mă înțep în gânduri în zare, o albă barcă, fără catarg se leagănă agonic în larg în briza unei clipe zise, odată, viață ... Citește mai mult PRINTRE STÂNCInoaptea se frângelovind semețe stânciîn adâncimi profunde și adânciperfide valuri în jur, se spargcad și cadamețitoare valuri,sunt vise sfărâmatele culeg pe țărmieri, azi, mereuun pescăruș se scaldăîn sfioasa clipăa unui zbor, a unui dorzbor lung, prelung și trecătorpășesc printre algelovindu-mă de scoicimă înțep
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
ne așterne un covor de frunze, Zmeul tinereții zboară spre zenit Și - are mulți boboci agățați de pânze. În ghiozdan duc lumea de cuvânt și soare, Prin nămeții lumii am să-mi fac cărare, Munți voi duce-n spate, crestele semețe, Aripi o să-mi crească, vise îndrăznețe! Și din cer lumină, cu un busuioc Îngeri și arhangheli cu toți la un loc, Picură aghiazmă și mirul sfințit: Binecuvinteaza, Viață... am venit! septembrie 2014 Camelia Cristea Referință Bibliografică: Bobocii / Camelia Cristea : Confluențe
BOBOCII de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384444_a_385773]
-
de fantome trecute Și dăm peste palide fețe, Privirea și gura sunt mute, Nu-i nimeni pe-aici să ne-nvețe. Constrânși între ceasuri și bani, Uităm că avem doar o viață, Pășim furișați prin castani În toamna cea tristă, semeață. Ne-ascundem în sufletul plin De farmecul zilei de ieri, Dar vin răsărituri, mai vin Pe urme de pași și poveri. Dacă-aș putea Dacă-aș putea să te sorb cu gura de ceai matinală, să mă sorbi cu ceaiul
EU NU POT TRĂI FĂRĂ TINE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384424_a_385753]
-
de grâu scăldate în soare, Hora bătrânească ce o știau moșii Dimineața pură când cântau cocoșii! Piscul unui munte albit de speranță, Dorul ce așteaptă, o mână pe clanță, Aripa de vultur și zboru' îndrăzneț, Steagul arborat de un vis semeț! Am cusut pe ie, zâmbet de copil, Doina din străbuni ce încă o știu, Un altar de brazi, cu vârful spre cer Și un ceas de taină, când încă mai sper. Lacrimi am cusut, când mi-a fost mai greu
IA STRĂMOȘEASCĂ de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384519_a_385848]
-
Puțin umor..., nu strică..., cel menit să fie de sfârșit al volumului, Olguța Luncașu Trifan reușește cu brio să descrețească frunțile, așa cum a promis prin titlul menționat: „- E vreo inimă în care, vocea ta nu a vibrat?/ Îl întreabă ea semeață, pe năstrușnicul băiat./ - Vreau să cred că tu ești sincer, că mă vrei/ cu-adevărat, că ai vrea să-ți fiu soție, trebuie/ să știi, băiete, nu uita: eu, cu alta nu te împart!” („Dilemă”) Îmbrăcând haina umorului, poeziile cuprinse
IUBIREA ESTE ÎN NOI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384451_a_385780]
-
un soare imens, de aur curat, răsări la orizont și se înălță repede pe cer, risipind energie în toate ungherele acelor zări toropite de noapte. Fără să vrem, ne gândeam la giganticele stele albastre. Noi eram mândri de acest vultur semeț, avionul nostru, ba negru, ba albastru, care se avânta cu un optimism fără seamăn spre înălțimile cerului. În jurul nostru se vedeau întinderi nesfârșite ale uriașei delte a Hindusului, cu multe milioane de căsuțe și gospodării în jurul lor. Întreaga întindere era
HYMALAYA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384579_a_385908]
-
un anumit munte din masiv, munte izolat, imens. Și ce munte! Era chiar vestitul vârf K2, la granița dintre Pakistan și China. Chiar am crezut, o vreme, că zburam peste Munții Hymalaya. Dar nu puteau veni așa de repede acei semeți munți din Hymalaya, de abia peste încă un sfert de oră, într-adevăr, începuserăm să trecem peste Munții Hymalaya. Stuardezele de serviciu în avion erau acum pakistaneze. Frumoase și ele. Orice nație are specimene de o rară frumusețe. După ce am
HYMALAYA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384579_a_385908]
-
întrebat cine este. Mi-a răspuns că este domnul Ciontea de la Cluj. Om deosebit, se vedea asta din priviri și după sentimente. Ce admirație trebuie să simți pentru avionul care, la altitudini de peste 10 km, învinge chiar și cele mai semețe și mai sălbatice prăpăstii de pe întreg globul pământesc. Priveliștea era, într-adevăr, uimitoare și emoționantă. În direcția soarelui, sute de masive muntoase gigantice, cu zăpezi veșnice de la mijloc în sus, până-n vârf, cu creste și povârnișuri inaccesibile, cu păduri și
HYMALAYA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384579_a_385908]
-
împăratul a tresărit de uimire văzând cum arată Mărțișor. Sigur l-a subestimat. Cu armura strălucitoare de culoarea nisipului, coiful argintiu cu încrustații sidefate, albăstrii, cingătoarea sclipitoare și cizmele cu reflexe sidefate, părea un luptător coborât din stele. Înfățișarea lui semeață îl descumpăni pe Soare-Împărat și era cât p-aci să-l trăsnească, dar se stăpâni. Îl fixă cu privirea, se încruntă și zise: - Ei, ce vrei să-mi spui? Vorbește! - Vin cu îndrăzneală mare ca să vă cer iertare! - Vrei să
MĂRŢIŞOR-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382317_a_383646]
-
învierea Unui plăpând, amarnic - un Sine încercat, Pășește-n altă lume, ce Răul nu cunoaște ! O lume în care lacrima doar Muzica-o lovește, O Operă măiastră ce viața o renaște... Brutal, chemând Sublimul, Dramatic îl stârnește ... Culoare lungi, decoruri, semețe candelabre Îți fură mintea-ndată ca-ntr-un rebel castel; Plutești fără de voie, te-ndeamnă la visare, Pătruns de Taina Vieții ce se ascunde-n el... Tenori, mezzosoprane și dirijori stiu rostul Să te desprindă-ndată de freamătul scârbit Al
MOMENTE DIN VIAȚĂ, LA OPERĂ de OCTAVIAN GHERGHELI în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382452_a_383781]
-
lumea blestemată. De greutatea cruntă-a ororilor lumești Pământul nu mai duce atât amar in spate; Începe să se surpe in gropi adânci, cerești Și frânge Agonia pentru eternitate. În locul Lumii Vechi pustiul va renaște Din cratere pierdute noi stânci semețe, mândre; Cu brazi Înalți și Drepți, Dreptatea va cunoaște Noi Culmi de Existență, ce Răul nu cuprinde. Referință Bibliografică: Sfârșitul unei epoci dezumanizate / Octavian Ghergheli : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2128, Anul VI, 28 octombrie 2016. Drepturi de Autor
SFÂRȘITUL UNEI EPOCI DEZUMANIZATE de OCTAVIAN GHERGHELI în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382472_a_383801]
-
meu personal, preistoric, în sens invers decât piranha de dedesubt, în timp ce din mine plouă un sânge istoric. Cu moartea soarelui din mine mă lupt! AL DOILEA COȘMAR AL ARTISTEI Îmger al morții, păunul privește șocat facerea trecerii și se roagă semeț ca unul care nu ține cont de zicerea zicerii. Vreau să mă trezesc în poziția facerii, înlăuntrul meu soarele negru îngheață, doresc să ies din ispitele coacerii către lume întorcând altă viață. Peștele fecund în zori scormonește înlăuntrul cercului înecându
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
sunt, pentru a nu pierde din lut un cuvânt. Tabloul doisprezece Se preling orbește cei trei șerpuit, în șir indian, omule iubește și-admiră de vrei ăst tablou înglodat în profan! Tabloul treisprezece Și recunoște că-ți place demnitatea-i semeață ce ostentativ tace zâmbind cu fața-i de lut în viață. Tabloul paisprezece Cele trei trupuri nude în alb s-au regăsit cu organele ude de lut însângerat, năclăit. Tabloul cinsprezece Ombilicul toți trei și-l taie fără teamă, sau
POEME (2) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382483_a_383812]
-
unei dovezi de înțelegere a presiunii ritmului alert în care pașii se pierd, pe rând, fugitiv și sistematic, în negura din ce în ce mai îndepărtată, ce cuprinde, acaparând veșnic, trecerea zilelor... Privind spre păsările, care în zborul lor lin, înălțându-se spre culmi semețe, pare că ating nori cu aripile lor, mângâindu-i în foșnet ușor asurzind vântul ce adie spre pământ, printre ramuri de copaci imenși, admirăm, pierzându-ne cu gândul în neștire, o parte plină de profunzime a nemuririi, spre al cărei
ASCENSORUL VIEŢII de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383406_a_384735]
-
învățături și referințe despre Praznicul Intrării Domnului nostru Iisus Iisus Hristos în Ierusalim - Duminica Floriilor ... Moto: Stăteau față în față. El, Mirele, și ea, răsfățata fiică a ionului. De pe Muntele Măslinilor, de unde privea Hristos, cetatea Ierusalimului se desena la orizont semeață, încordată, cu toate simțurile ascuțite. El, Mesia cel promis, venea la ultima întâlnire însoțit de vuietul mulțimii care-I calcă pe urme, încă din Metania. Alaiul acesta ca de nuntă se agățase cu cerbicie de persoana Mântuitorului încă de la episodul
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI ŞI REFERINŢE DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI NOSTRU IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383441_a_384770]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > REGAL DE IUBIRE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1989 din 11 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Regal de iubire văzut-am în munte: Pe el cavalerul, semeț, împietrit, Iar ea îl mângâie zglobie pe frunte Și-aleargă spre văi cu destin împlinit. Ca rod al creației divine-i născută O strânsă pereche-ntr-un calm aparent, E stânca ce-așteaptă la praguri tăcută Și apa sărutul schimbând
REGAL DE IUBIRE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383624_a_384953]
-
cale zglobie și-adună Grăunțe de rouă și picuri de ploaie, Sau stropii cei mari risipiți de furtună, Pe care apoi îi preschimbă-n șuvoaie; Aleargă spre văi cu destin împlinit, Cascada prelinsă spre barbă din frunte, Din el, cavalerul semeț și-mpietrit. Regal de iubire văzut-am în munte. *** Referință Bibliografică: Regal de iubire / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1989, Anul VI, 11 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate
REGAL DE IUBIRE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383624_a_384953]
-
lui ,marea albastră își plimbă valurile lin ,răzgâiată de soarele arzător al după-amiezii. E-atâta liniște în jur ! A ajuns destul de repede la țărm și nu-nțelege absolut deloc cum de e singurul pirat de pe acea corabie , ce-și flutură semeață steagul neagru din care craniul cu un singur ochi, zâmbește înfiorător. Se trezește speriat . E tot în pădurice . Siluetele sumbre ale copacilor par niște soldați teutonici în lumina palidă a lunii rotunde. E deja noapte,își amintește de corabie,de
VIATA LA PLUS INFINIT (4) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382911_a_384240]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > UN CÂMP CU MACI Autor: Daniel Bertoni Albert Publicat în: Ediția nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului UN CÂMP CU MACI autor, Bertoni D Albert Dacă vei ști vreodată, când răsare Semețul soare, peste-un câmp cu maci Că dragostea ce-ți port, în veci nu moare Atunci să nu vorbești, atunci să taci Privește-i razale, la cum lumină Și cum mângâie fiecare floare Să știi atunci că-n orice rădăcină
UN CÂMP CU MACI de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383019_a_384348]
-
ar face un ocean Iar razele de soare îți vor spune Același basm, în fiecare an... Și dragostea ce-ți port, în veci nu moare Iar tu să nu vorbești, ci doar să taci Poți să vorbești doar atunci când răsare Semețul soare, peste-un câmp cu maci. 15 prier 2016 undeva, în România sursa foto: internet Referință Bibliografică: UN CÂMP CU MACI / Daniel Bertoni Albert : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2206, Anul VII, 14 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright
UN CÂMP CU MACI de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383019_a_384348]