275 matches
-
spus Hangerliu că l-ai invitat la masă poimâine la prânz, m-a însărcinat să-ți Nu uita, romane, imperiul tău va stăpâni popoare,/ Va dicta condițiile păcii, ale tale vor fi legile acestea,/ Vor cruța supușii și vor supune semeții (lat.). rememorez. Zice că te-a căutat la telefon și n-a răspuns nimeni. Ha-ha-ha! Suflețel intră în convulsii. A se scuza, imposibil, numirea Aurorei nu ieșise, în orice caz era legat de acum încolo de Hangerliu. A-l primi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și taie odată. Gândesc și frământ mult ceea ce am În minte până ce văd perfect cum va fi. Țăranul Își construiește obișnuit singur casa, iar la munte totul Începe de la acoperiș. De ce? Fiindcă el e primul care integrează noua construcție În semeția munților, a brazilor, În geometria stogurilor de fân. Ar fi vorba de elaborarea preconceptivă a lucrării ? -Poate mai curând integrarea mea În atmosferă, Încât nu eu comand cadrul, ci invers. Pentru mine, lucrurile nu vorbesc dintr-o dată așa ca un
Ştefan Hotnog (1920-1993) Mirajul by Ivona Elena Aramă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/384_a_1203]
-
furios. Cine și-ar fi imaginat atunci că după mai puțin de două luni, Cupidon, copilul capricios al dragostei, avea să râdă în hohote privind la pasiunea lor? În mod cert nici unul dintre ei. Era adevărat, Smaranda călărea cu o semeție naturală ce evoca distincția unei prințese valahe. Dar lipsa calmului necesar al mâinilor și zvâcnirea ritmică a picioarelor, oboseau calul mai mult decât cel mai îndelung antrenament. Amănunte deloc neglijabile, pe care Marius încercase să le corecteze cu tot tactul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
curge într-un singur sens, dar poate fi străbătut înainte și înapoi. Poate nu degeaba Mateiul mic a spart oglinzile familiei cu o bilă mică și neagră de popice. Cu obrajii lui rontunjori, a intuit probabil că sticlele argintate, în ciuda semeției și licăririlor venețiene, ignoră trecutul și nu descifrează viitorul. E de bănuit că s-a întristat. S-a temut că oglinzile îl vor lega de prezent, de prezentul cel mai acut, de fiecare oră, minut și secundă și-l vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ritmuri creatoare Din plasa vremii prea necruțătoare În care Domnul nu mai intervine ? Orașu-i un tezaur, o valoare, Păstrând mii de comori de taine pline Ce ies din legendarele ruine Spre-a admira tablouri uimitoare. Cu eleganță-și țin azi semeția Cei Trei Ierarhi, dar și Mitropolia Și Parcul din Copou cu vechiul tei, Bojdeuca ori Muzeul Dosoftei. Iar la Palat e Ștefan domnitorul Și Lui, dar și lui Cuza-i dăm onorul! Răul și binele Realitatea existențială e guvernată de doi
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
privit și admirat ― obiectul iubirii sale, și o alta, marcă a supremei posesiuni, prin care el îl ține pe acesta lângă sine și, vibrând de gelozie, îl ocrotește de orice privire indiscretă. Cine, în această fotografie, îi dă lui Cioran semeția privirii sale? În prezența cui ființa lui pare că a împrumutat ceva din vigoarea zeului la piciorul căruia se află? Ascuns pe jumătate de glezna acestuia, se desprinde, abia sugerat, chipul unei fete brunete. Profilul este luat în racursi, părul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pentru Dumnezeu. A crede înseamnă a muri cu aparențele vieții. Religia îndulcește absolutul morții pentru a putea atribui lui Dumnezeu virtuți rezultate din acea micșorare. El e mare în măsura în care moartea nu e totul. Și până acum nimeni n-a avut semeția să susțină - în afară de greșelile entuziasmului - că ea n-ar fi totul... Cu cât îmi pierd mai mult credințele în lume, cu atât sânt mai mult în Dumnezeu, fără să cred în el. - Să fie o boală tainică sau o cinste
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mulțime de cunoștințe și prieteni. Le mulțumim că sunt și se numesc oameni. P.S. Am ieșit În fața invitat de prieteni. Plecând din pepiniera copilăriei, m-am rătăcit, În după-amiaza aceea de 20 mai 1993, Între munții de pe care brazii, În semeția lor, stăpânesc Întinderile... Cu ziarele timpului și cartea lui Malin În gânduri și În mână, cu amintirile personale, nam făcut decât simple și nevinovate mărturisiri. De ce mi-ai dat mie această ocazie, Sandule, făcându-mă să devin nostalgic și poate
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
o casă o dată cu înmugurirea primei sale frunze și momentul în care a risipit cele dintâi semințe ale sale. Acum, acea unică frunză, doar o frunză din măreața sa armură rămâne încă verde si-i înalță în cer și în istorie semeția și statornicia sa de-a lungul veacurilor. Rareori vântul putea mișca crengile sale noduroase pe care și-au construit cuibul numeroase neamuri de păsări. Ciripitul dulce al vrăbiilor, rândunelele și cântecul prelung al privighetoarei încântă nespus inima grandioasă a copacului
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de scris, totdeauna la câțiva centimetri de mâna dreaptă, a vegheat cu discretul ei sforăit așternerea fiecărui rând. A albit mult, ochii - în ciuda tratamentului - își pierd treptat acuitatea, a cam surzit și suferă de insuficiență respiratorie, însă își duce cu semeție bătrânețea... „Am încercat tot timpul să nu-mi «profesionalizez» relația cu literatura“ Cum scrieți? Aveți tabieturi? În primul rând, scriu la intervale mari de timp (mă refer aici la ficțiune) - și numai dacă am ceva și cumva de spus. Scrisul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
ei, a lui Vasili, cum este școala de ofițeri a cărei uniformă o primise și ea cadou. Chipul lui Gerhard a devenit cenușiu, privirea i-a rămas pironită în pământ. În schimb Minodora m-a privit drept în ochi cu semeție și mi-a spus în limba română : "Nu te îngrijora, mamă ! Au promis că în câteva ore, până la lăsatul serii, mă va aduce mașina înapoi. Vreau să îl văd pe fratele meu, vreau să stau de vorbă cu Vasili !" Gerhad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
prețul pus pe capul lui. Cât îl căutau jandarmii, geaba! Umblau prin bălți - ce să găsească? Doar pe Caraoschi, tropolitu Tartorului. Închideau pe oamenii de prin sate, în lungul Dunării, ca să mărturisească dacă știu de el - nimic. Acuma, de la acea semeție, domnu plutonier Chiriță a avut semn. Umblând și cercetând, a mai găsit o altă urmă. S-a dus la rudari. Nene Caloiene, ți-ai dat fata după Sandu? —N-am dat-o; mi-a cumpărat-o. —Mulțumit ești? Sunt. — O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
neurnit. I se părea că așezămintele sale vor stărui în veac și pururi. Selim bețivul rămânea deocamdată urmașul neînduplecatului. Doamna Roxelana hotărâse în taina sufletului său altfel și îndeplinea tot ce trebuia ca să treacă peste hotărârile omenești, substituindu-se cu semeție Celui care împărățiile ca pleava le vântura. Din câte cunoștea și săvârșise, odrasla de patricieni era mai mult decât oricând încredințată că vorbele mari care încearcă să cuprindă necunoscutul și neștiutul nu au nici măcar umbra unei realități. În fața unei voințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pițigăiat că respinge cu vehemență orice subtilă referire la ceea ce reprezintă activistul de partid „ce vine și pleacă cu mașina“, pentru că munca, tovarășe, dar Ovidiu Munteanu l-a întrerupt și el, strigând chiar, drept și ferm și impunător, încât numai semeția lui bruscă te făcea să-l asculți: știe el prea bine ce e munca - zicea - și nu acceptă să i se dea lecții, pentru că nu știu dacă dumneavoastră sunteți la curent, dar eu am lucrat cu brațele astea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și al visului urât, privesc de sus trecerea carelor hodorogite, din care blestemă oamenii mici. ...Gloria, te iubesc, îi spun la reîntoarcere, arătându-i o secundă, chipul meu adevărat. „Ce fel de iubire este asta?”, întreabă dânsa, înfruntându-mă cu semeție și dispreț: „mâna îți este grea la mângâiat, mă săruți cu buze reci și vorbele îți sunt aspre și crăpate ca piatra!” Și trebuie să mărturisesc că țin la Gloria ca la mâna mea cea dreaptă, fără de care nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
străluci; soarele se va întuneca la răsăritul lui, și luna nu va mai lumina. 11. Voi pedepsi, zice Domnul, lumea pentru răutatea ei, și pe cei răi pentru nelegiuirile lor; voi face să înceteze mîndria celor trufași, și voi doborî semeția celor asupritori. 12. Voi face pe oameni mai rari decît aurul curat, și mai scumpi decît aurul din Ofir. 13. Pentru aceasta voi clătina cerurile, și pămîntul se va zgudui din temelia lui, de mînia Domnului oștirilor, în ziua mîniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
el, Îi lua tot soarele. „Oh, fii binecuvîntat!“ Oare lui, lui Dionisie, Îi vorbea, ori visul sau nălucirea Îi mai jucau o farsă? Privind neîncrezător În ochii tînărului observă cum ochii aceia temători, oarecum rușinați, Îi căutau privirea cu o semeție tinerească. Și văzu Dionisie, privindu-l pierit, văzu cum buza de sus i se mișca laolaltă cu barba roșiatică, deslușind din gura tînărului aceleași vorbe, Înainte ca auzul să-i dea de știre: „Oh, fii binecuvîntat!“ Dacă era o batjocură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
mulțumi doar să zâmbească, dar în sinea lui gusta din plin un sentiment de satisfacție și de mândrie. Dar nu japonezii m-au eliberat, parcă îi predica el lui Diego arborând o expresie ce putea însemna și umilință, dar și semeție. Domnul vrea ceva de la mine și a binevoit să mă elibereze ca să-I îndeplinesc lucrarea. „Oh, Doamne”, se ruga în gând misionarul în timp ce mânca, „lucrările Tale nu sunt în van. De aceea mi-ai cruțat viața.” Nu-și dădea seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mele sărăcăcioase dovedesc greutățile muncii de propovăduire din Japonia pe care înaltele fețe bisericești de la Roma nu le-au cunoscut niciodată. Stăpânit de aceste gânduri am îngenuncheat în fața cardinalului, i-am sărutat supus inelul, dar mi-am ridicat capul cu semeție. — Ridică-te, fiule! Cardinalul Borghese se prefăcu a nu fi băgat de seamă purtarea mea. După ce m-am ridicat, m-a privit țintă și mi-a zis încet de parcă ar fi vorbit pentru sine: — Sfântul Scaun se străduiește întotdeauna să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
o dată lumină peste lumea pământească. Dacă stau să mă gândesc acum, mi se pare că Domnul mi-a dat toate aceste încercări ca să mă facă să privesc drept în față adevărul lumii pământești. Mi se pare chiar că trufia, mândria, semeția și dorința mea de cucerire au trăit în mine pentru a mă face să văd adevărata față a lumii, risipind pe nesimțite poleiala care o înfrumuseța. Pentru ca în curând moartea mea să pătrundă Japonia, așa cum moartea Domnului a pătruns cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
așa și pe pământul fără drumuri al Japoniei. Iertați-mă, rogu-vă, pentru că nu mi-am îndeplinit îndeajuns de bine menirea de preot dată de Dumnezeu. Uitați, rogu-vă, și că v-am rănit de atâtea ori cu trufia și semeția mea. Fie ca să aduceți roade bogate lucrând ogorul de grâu al Domnului și fie ca Domnul să ne adune pe toți sub slava Sa cerească!” Scriindu-și testamentul, Velasco se gândea în sinea lui că rănise o mulțime de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
aduceți roade bogate lucrând ogorul de grâu al Domnului și fie ca Domnul să ne adune pe toți sub slava Sa cerească!” Scriindu-și testamentul, Velasco se gândea în sinea lui că rănise o mulțime de oameni cu trufia și semeția lui și că era nevoit să îndure suferința de a doua zi drept răscumpărare. Când îi înmână temnicerului testamentul, înserarea și frigul învăluiseră încet-încet temnița ca de obicei. La gândul că mâine pe vremea aceasta ei nu vor mai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Carvalho să-i asculte spovedania. Apoi îngenunche în fața trupului aceluia care răspândea o duhoare de nesuportat. Știa că Luis Sasada îl putea auzi clar, dar nu se mai sinchisea de acest lucru. — Am înșelat și am rănit mulți oameni cu semeția și trufia mea. Am încercat să-mi împlinesc trufia folosindu-mă de numele Domnului. — Am socotit voia mea drept voia Domnului. — Am avut și clipe când L-am urât pe Dumnezeu. Pentru că voia Domnului nu era după voia mea. — Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
scheletele. Iar la sfârșit vomă și fierea. Se vede că spirtul Royal pe care-l băuse era de contrabandă, având multe impurități În el. Altfel, Ippolit nu-și explica de ce-i era așa de rău. Subotin Își scutură capul cu semeție. „Cui pe cui se scoate“, Își spuse el și Începu să caute prin Încăpere sticla de Royal. Dar În loc de spirt dădu peste o sticlă de bere Începută. „Ia te uită, gândi el, se vede că astăzi, În ciuda halucinației, am noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și pentru vii, și pentru morți. La ora șase seara se Întâlniră la ieșirea din oraș. Bărbatul băuse câteva păhărele de rom la o bodegă și se arăta a fi cu chef; văzându-i fața roșie și mustățile răsucite cu semeție În sus, vecina Îi ținu isonul. La jumătatea drumului, tot trăgând câte o dușcă din sticla de rom pe care o cumpărase de la MAT, vecinul, strângând-o de umeri pe femeie, intonă, cu glas dogit, un cântec de dor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]