386 matches
-
nu știe cum să o traverseze, Manu îngenunchează în noroi și îi construiește din cărămizi o punte; femeia înaintează odată cu puntea, angajată într-o minunată colaborare tacită cu bărbatul devotat ei. Sau iată o altă situație imaginată de autor: "în semiîntuneric, Nicolae apasă succesiv butonul unui diascop. Milena, nud, citește din carte în fața unui ecran, în timp ce Nicolae contemplă scena. Imagini din Paris, inclusiv Arcul de Triumf, se scurg pe trupul ei și pe ecran." Imaginile care se scurg pe trupul femeii
LITERATURĂ ȘI SPECTACOL by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16924_a_18249]
-
artificial, numai bun pentru o potemkiniadă cinematografică. Sau pentru un cine-carnaval de vacanță, populat de "oameni de cultură și odihnă", și deservit de chelneri, cameriste și bucătari aduși la pachet, de la București (sau de la Brașov). Dincolo de farmecul unei inaugurări în semiîntuneric, la lumina lumînărilor, cu invitații așezați și înfulecînd (pește bun) la mesele răspîndite pe iarbă,dincolo de speech-urile lui Marcel Iureș (președintele festivalului) și al lui Moritz de Hadeln (președintele juriului de lungmetraj), dincolo de cele trei ecrane pe care sînt
Și eu am fost în Deltă by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12569_a_13894]
-
sora în ajutor De Marilena nu a avut grijă Miron, așa cum poate mulți s-ar fi așteptat, ci sora ei. În toată această perioadă de izolare, bruneta a avut nevoie de un regim alimentar și de viață special - proteine și semiîntuneric - ceea ce, spune Miron Cozma, el nu-i putea oferi. Oi fi făcut eu de toate de când sunt cu ea - și cafea, și salată -, dar asta nu puteam să fac", a mai spus fostul ortac. După o lungă și cumplită suferință
O BOALĂ CUMPLITĂ I-A DESPĂRŢIT pe Marilena Niţu şi Miron Cozma by Sorina Ceugea () [Corola-journal/Journalistic/63177_a_64502]
-
neputincioase și totuși neîmblînzite avea să se arate, parcă printr-o recapitulare încărcată de reproșuri, invocat liniștit, neatent și inofensiv, iscat din mereu reînnoita și visătoarea și învingătoarea pulbere. Glasul ei nu se oprea, se pierdea pur și simplu. Era semiîntunericul tulbure, cu miros de coșciug, dulceag,... de la glicina a doua oară înflorită pe zidul de afară în care soarele de septembrie liniștit și frenetic, cu mireasma difuză, distilată... în care izbucnea din cînd în cînd fluturarea vie, noroasă a vrăbiilor
Tatăl nostru Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16180_a_17505]
-
Niță, va readuce situația la "normal"... Confuzii și quiproquo-uri în opera lui Caragiale (ca la toți marii umoriști ai lumii) - cine s-ar încumeta să le facă inventarul? Rică o confundă pe Veta cu Zița și-i recită, în semiîntuneric, o patetică declarație de amor. De vină - meșterul Dincă binagiul, care inversase numărul casei lui Jupîn Dumitrache, transformîndu-l pe 6 în 9. Leonida și Efimița confundă împușcăturile de la un chef de lăsata secului cu tumultul unei revoluții. Dandanache îi confundă
Caragiale „obscur“ by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7153_a_8478]
-
Vremea se înșiră pe ață, leagă zgomote Pribegesc în mijlocul zilei, mă aplec și salut Cu o încordare a minții Mă apropii de înserare. Astup Mușchiul viitorului în ornamentul de pe cârja În care șchipătez peste pod Iubire feliată Femeia stând în semiîntuneric Pâlpâind ca o umbră, schimbă Priviri zgomotoase, genunchii în barbă Oglinzile ceții de altădată se întorc În prezent, într-o cabană. Mă scol, merg la ușă O deschid pe jumătate. Adio, spun. Mișcă-ți curul, îmi răspunde. Foarte bine. Ies
Zilele Vienei la București 12 mai - 21 iunie - Poeme de Robert Schindel by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/12863_a_14188]
-
ca o umbră, schimbă Priviri zgomotoase, genunchii în barbă Oglinzile ceții de altădată se întorc În prezent, într-o cabană. Mă scol, merg la ușă O deschid pe jumătate. Adio, spun. Mișcă-ți curul, îmi răspunde. Foarte bine. Ies din semiîntuneric, aud ușa Trântindu-se în spatele meu, mă întreb Unde-i femeia snopită în bătaie. Ești mulțumită Cîtă sare ai înghițit? Ne repezim unul la altul, barbă În barbă înfloresc săruturi. Căutarea lui zero 21 (Alldahin) Alldahin, alldaher Niciodată obosit, totdeauna
Zilele Vienei la București 12 mai - 21 iunie - Poeme de Robert Schindel by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/12863_a_14188]
-
Sînt trăitul meu și frămîntările și liniștea. Habar nu am avut, cîndva, că Iosif Sava va însemna, pentru mine, atît de mult. Deși, dacă privesc lucid în urmă, simt și acum vibrația fabuloasă a momentului cînd m-a descoperit în semiîntuneric, undeva pe holurile radioului. Fără cuvinte prea multe, m-a condus în împărăția sunetelor, în locul unde această instituția își avea comoara. Un spațiu deloc gigantic stoca muzica lumii. Un domn atipic, care parcă plutea neatingînd pămîntul era stăpînul și îngrijitorul
Iosif Sava by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8764_a_10089]
-
Dar tot aici ajungi totuși, cu prețul a noi vânătăi (...) se aplică pe ureche un soi de clește care face clic! Și se citeș te temperatura. Pentru tensiune i se pune o brasardă (...) Noapte târzie, coridorul s-a scufundat în semiîntuneric. Se pare că i-au schimbat cămașa, și asta nouă, cu mâneci lungi, are niște manșete care o strâng îngrozitor la încheieturi. Încearcă să se elibereze. Cu neputință. E întinsă pe spate și brațele îi atârnă grele de o parte
Un roman postum by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4610_a_5935]
-
seară de vorbă cu cativa pescari care, cum e normal, isi tot dădeau palme sperând să alunge țânțarii. Cum eu mă dădusem cu insectifugul menționat, m-am lăsat descoperit până la mijloc și nu am făcut nici un gest de apărare. Fiind semiîntuneric, insectele nu se vedeau. Ironic, i-am întrebat pe pescari cum de sunt așa de sensibili, devreme ce mie nu-mi pasă de înțepăturile lor. (La Caraorman, hoții de cai erau pedepsiți prin legarea peste noapte de un copac: făptașii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
edu-ca-ție fizică de la colegiu, a privirilor cu subînțeles sau a comentariilor vădit zeflemitoare nu m-a părăsit nicio-dată. Totuși, rușinea de a-mi mărturisi pudoarea persoanei care distribuia prosoape, apoi ambientul acelor băi ce datau din timpul ocupației turcești, precum și semiîntunericul de sub bolta maiestuoasă au sfârșit prin a mă convinge să rămân. Prin urmare, am lăsat deoparte orice ezitare și, fe--rindu-mă de privirile celorlalți bărbați care stăteau în bazinul mare și octogonal și pluteau în poziții dintre cele mai diverse, m-
Pariem că normalitatea există? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7421_a_8746]
-
mai ales, dar și părți metalice din care se alcătuiau căruțele acelui timp. Ba chiar și obiecte casnice: vătraie, clești, portițe pentru sobe și altele. Deși Biscornet nu văzuse niciodată un joc de artificii, el deslușea în licuricii ce săgetau semiîntunericul covăliei, mai ales, tot felul de desene și contururi de obiecte mișcătoare. Și se ruga la Dumnezeu să-l țină sănătos și să-l ajute să învețe și el acel meșteșug, atunci când se va face băiat mare. Iar bunul Dumnezeu
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
cu lovituri ritmice și mult mai calculate. Părea că oficiază un ceremonial. Buzele lui se mișcau, ca și cum ar fi rostit cuvinte. Poate se ruga lui Dumnezeu. Poate îngâna un cântec de încurajare. Jeturi de scântei au prins a desena în semiîntuneric un adevărat spectacol de lumini și umbre. Dar și de sunet. Un fel de muzică, pe care tânărul meșter o socotea celestă. Din liniile și punctele luminoase, imaginația lui închipuia felurite desene, care îl inspirau și îl încurajau. Când focul
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
păstrăm întotdeauna exact așa cum o are pictată Împărăteasa în galeria ei de tablouri, ar fi acum pradă desfrâului și ruinată de această... de lucrul acesta... Dar așa ceva nu vom suporta! Glasul lui Creel se auzea slab, dar mai hotărât, din semiîntunericul de la colțul străzii: - Fara, nu face nimic pripit. Nu uita că nu este prima clădire nouă care se ivește în Glay de când a fost pictat acest tablou. Fara tăcu. Iată o însușire a soției lui cu care nu era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
aerul încăperii, o pulbere fină ca polenul, care provocă celor doi o criză de strănutat. Când se dezmetici puțin și când prăfăria din aer se rarefie, Filip se putu uita în interiorul lăzii. Ceea ce văzu îl surprinse și mai mult. Din semiîntuneric fu străpuns de privirea de sticlă a unui leu cu gura roșie căscată și un picior ridicat într-o poziție care se dorea a fi amenințătoare și terifiantă. După câteva clipe de stupoare mută, Filip pufni în râs căci leul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pod. O să fiu acolo. Și eu, dar tu n-o să vii. Rîse din nou, pentru că simți că nu vorbea cu ea în prezent, ci cu doi-trei ani înainte. Lumina după-amezii se întuneca devreme, iar el lucra cu ochii deschiși, în semiîntuneric, cînd cineva tuși în spatele lui. Un bărbat și o femeie stăteau în picioare în nava laterală, și cînd ochii i se obișnuiră cu lumina mai intensă de pe podea, observă că femeia era Marjory. — Salut, Duncan, zise bărbatul voios, iar Marjory
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ciudat, numai din bucle și volute, ca împletite din fier forjat. Niște siluete de tineri cu frac și țilindru și domnișoare cu fuste deasupra genunchilor, cu funduri rotunde și mijlocele înguste, dansau o pantomimă lentă între clădirile de carton, în semiântuneric, căci singura luminată arzător era languroasa femeie lungită pe cornul lunii. Când termină una dintre strofele cântecului, lăsând doar viorile să preia tema într-un nou acces de suferință și langoare, artista coborî o dată cu luna până pe podea, se ridică și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fără s-o privească, începuse să-i mângâie ușor degetele. Îi simțea tăieturile înnegrite de pe palmele lui de lăcătuș trecând peste încheieturile degetelor ei, făcând un zgomot slab la atingerea unghiilor sau a inelului cu fluture, inelul Mioarei Mironescu. În semiântuneric, efectul Kirilian își dezvăluia frumusețea suprafirească: mâinile lor erau înconjurate de o dantelărie de steluțe albastre, de flăcărui, de țesături pufoase ca fulgii de zăpadă, de fulgere șerpuitoare și descărcări de raze verzui. Fluturele de pe inel se colorase delicat în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și afumată, care căpăta parcă viață, însuflețită de luminile înșelătoare care o străbăteau. Podeaua din lemn negeluit era murdară și păstra numeroase urme de pași. Singurul artefact tehnologic din încăpere era monitorul unei sonde psi, care picura puțin albastru în semiîntunericul capelei. Cei trei bărbați care îl însoțeau în cameră aveau întipărite pe fețe expresii diferite. Kalator era ca întotdeauna extrem de serios și, privind la trăsăturile sale aspre, te puteai lesne întreba dacă nu cumva Dumnezeu nu îi jucase o festă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
garantăm nimic, încercă să-l liniștească bătrânul împărat. - Noi avem însă mult mai multe de pierdut, dacă se află... - Te poți ascunde în fundul peșterii și nimeni nu va ști vreodată că ai fost aici, șopti împăratul supărat. Kasser distinse în semiîntunericul grotei cum trăsăturile feței Făurarului se aspresc. - Nu pentru mine mi-c frică. Doar că m-aș fi simțit mai în siguranță dacă ar fi fost și Xtyn cu noi. - Iar cu dacă aș fi avut toți cei cinci quinți
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
fundul râului și să biruie curentul. Audbert îi conduse pe cei patru huni la punctul de îmbarcare mult înainte de ivirea zorilor; bătu la cocioaba lui Fergal și îl convinse, aruncându-i săculețul cu praf de aur, să facă traversarea în semiîntuneric. în acel punct, apele fluviului curgeau mai puțin vijelios, dar la fel de bine se putea urma curentul: pe malul celălalt existau mai multe puncte de debarcare, iar cel mai adăpostit se găsea ceva mai la vale, unde fluviul întâlnea o cărare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pregătise, îl capturase, reducându-l la neputință, în vreme ce îl trăgea ca pe o paiață. Din ceea ce se întâmplase după acea nu-și mai amintea nimic. Era oare prizonier? Dar atunci ce însemnau acele glasuri feminine? Scruta atent cu privirea în semiîntuneric, fără nici un rezultat, însă, fiindcă, neputând să-și ridice capul, nu izbutea să-și facă o idee clară despre starea în care se afla. Reușea doar să vadă deasupra sa conturul bârnelor lungi ale tavanului. O umbră i se postă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fusese bătută în scânduri, în afară de cele plasate ceva mai sus, la marginea acoperișului, iar în lumina blândă a lunii, ce se filtra prin ele, se văzu înconjurat parcă de o mică lume de fantasme. Imediat ce ochii i se obișnuiră cu semiîntunericul, constată că podeaua de pământ bătut și staulele erau încă presărate cu paie, iar pe ele stătea îngrămădită o mică populație de prăpădiți îmbrăcați în zdrențe. Unii dintre ei, care îl recunoscuseră în el, după haine - deși sfâșiate acum - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de parcurs. Sebastianus îi ceru vești despre Chilperic. — E rănit, dar în afară de orice pericol. Soldații săi l-au dus la Genava. — Și tu? După cât se pare, preferi să ataci, mai degrabă decât să te aperi. îi răspunse, cercetând atent în semiîntunericul pădurii: — Așa e. I-am adus pe ai mei în pădure. Nu sunt nici măcar două sute de oameni, dar fiecare din ei valorează cât zece. Avem un refugiu sigur, iar de acolo ne deplasăm ca să le facem hunilor necazuri cât se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu palmele în sus: — Sunt sigur că situația se va îmbunătăți. Continui să cred că Magister militum se va ține de cuvânt. Oricum, poate ar fi cazul să mă duc la Genava. Nu crezi? O văzu scuturând din cap în semiîntuneric. — Nu imediat. Nu cunoști zona și în momentul de față nu pot să-ți dau o escortă. Și apoi, mi-ai putea fi de mare folos aici. Am nevoie de cineva care să știe să comande oamenii în luptă. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]