232 matches
-
a slujit scena: nu a acceptat compromisul (decît cînd, ca noi toți ce existam în teatre înainte de 1989, eram șantajați fără scăpare); ergo, nu concepea că un actor care se respectă trebuie să defileze de 23 August, prin fața tribunei cu semidocți politici, costumat în Vlaicu, Mircea Voievod sau Avram Iancu; nu a acceptat... găinăriile directorilor care veniseră-n teatru să se îmbogățească... material, nicidecum spiritual (și un exemplu notoriu este itinerantul C.D., slugă a politrucilor și tiran al lăutarilor de la Doina
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
era, la bază, mașinist. Cel mai mare manager al Naționalului din Bănie fusese unul dintre actorii care jucaseră numai în figurație. Am lucrat și eu, Slavă Domnului, cu fo cinci conducători de teatru (ori chiar... Institut de teatru!) care erau semidocți. De departe cel mai consternant a fost un oarecare Jenel (să-i zicem), cel mai viguros conducător de instituție artistică din Caraș-Severin. Într-una din zile, prin '82-'83, omul nostru, manager de nădejde & experiență al socialismului, fu chemat la
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
ordonă e de vină"), iar atunci când ea îmbracă forme patriotarde, personajul este de un ridicol desăvârșit: Nu voi, stimabile, să știu de Europa d-tale, eu voi să știu de România mea și numai de România...". Discursurile sale ilustrează personajul semidoct, dar infatuat: "Industria română e admirabilă, e sublimă putem zice, dar lipsește cu desăvârșire"; "Societatea noastră, dar, noi ce aclamăm noi? Aclamăm munca, travaliul care nu se face deloc în țara noastră". Numele Cațavencu sugerează firea de mahalagiu (cață = mahalagioaică
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
vreme de cel puțin un lustru la profesionalizarea precedată de formare riguroasă, a mobilizat mii și mii de „știriști” improvizați, consacrând „baroni de presă” cu trecut tulbure și pamfletari de o virulență suburbană, „deontologi” de ocazie și editorialiști egolatri, „analiști” semidocți și „comentatori” agramați. Din acest grup agitat, pestriț și ars de febra rostirii publice, s-au desprins, în ciuda dificultăților - controlul politico-mafiot al hârtiei și spațiului tipografic la început, încă semnificativele șicane similare ale sistemelor de distribuție, scăderea tirajelor după recăderea
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
sociologia și psihologia) sau (re)lansați împreună cu cele „doar” mutilate durabil (ca istoria), sunt și ei din ce în ce mai prezenți aici, dar nu toți se pot exprima inteligibil și în limba naturală, fără jargonul rebarbativ îndărătul căruia se ghicește absența reflecției, util semidocților pentru a-și da aere agresiv-defensive de savanți atunci când vorbesc despre lucrurile care preocupă toată societatea. În aceste discipline, schimbarea de generație este și cea mai frapantă. Pe de altă parte, dinspre aceste discipline ajung în spațiul public referințe și
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
mitocanul de cumnatu-tău. Disprețul, în acest caz, este de ordin intelectual și monden. Rică, poet, student, publicist, teoretician politic și, numai de nevoie, arhivar, desconsideră un simplu negustor, fără nici un orizont cultural și fără maniere. Rică este de fapt un semidoct, un incoerent, un exaltat nesincer, care a văzut poate în Zița o văduvă cu dare de mână, capabilă să îl întrețină până la terminarea studiilor. Nu greșim dacă afirmăm că mobilul permanent al eroului este parvenirea. La sfârșitul scenei, Veta încearcă
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
p. 56. Iorgu Iordan explică în studiul său cum posibilitățile de dezvoltare a vieții culturale în condițiile social-economice din a doua jumătate a secolului al XIX-lea sunt reduse la minimum. Învățământul superficial dă naștere la o mulțime de intelectuali semidocți care cultivă vorba goală, frazeologia bombastică. Caragiale își recrutează eroii din acest mediu. Academicianul arată că ceea ce caracterizează limba literară din secolul al XIX-lea este îmbogățirea ei cu un mare număr de cuvinte împrumutate. După revoluția de la 1848, izvorul
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
și de a-și îmbogăți posibilitățile de expresie, identificînd chiar, de multe ori, evoluția cunoașterii cu modificările limbii. Se poate naște în acest context predispoziția de a accepta noutăți lingvistice neîntemeiate, de a adera, din frivolitate, chiar la aspecte specifice semidocților (precum accentuarea greșită a cuvîn-tului prevedere [prevédere] sau pronunția neromânească [sunt]). Ca factor formativ, conștiința lingvistică se manifestă la nivel individual din direcția socialului, în sensul că integrarea în societate presupune o anumită orientare a factorilor mentali interpretativi și de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
generat, la unii, preocupări absurde și ridicole în legătură cu măreția fenomenului sau cu forma grafică pe care ar trebui s-o aibă lexemul moștenit. 249 Acest aspect cuprinde și sentimentalismul fals (de obicei conjunctural) în legătură cu unele aspecte ale limbii, precum opinia semidocților că â și sunt ar reflecta originea latină a limbii române. 250 Vezi Anne-Marie Houdebine, L'imaginaire linguistique : questions au modèle et applications actuelles, în volumul Limbaje și comunicare. III. Expresie și sens, Editura Junimea, Iași, 1998, p.9-32. 251
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
op. cit., vol. I, p. 322-323. 342 Fără îndoială, subiectivismul, particularismul, adică manifestarea marcată individual, nu trebuie asimilate neobișnuitului, ciudățeniei, fiindcă nici ideile stranii nu pot crea filozofie și nici imaginile stranii nu pot crea poezie (și artă, în general), deși semidocții și dezaxații tind să le omologheze ca atare, pe motiv că ar fi în măsură să le înțeleagă (spre deosebire de alții) semnificațiile adînci. Există, desigur, filozofi (cazul A. Schopenhauer) sau poeți care își "depășesc" epoca sau, mai degrabă, nu creează în
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
cunosc ambițiile, și i le și satisfac. Bineînțeles, recompensele acestor lachei, în slujba jupânului de la Cotroceni, sunt substanțiale. Traian Băsescu prototipul personajului din celebrul film de desene animate, nu se înconjoară de oameni culți și cu coloană vertebrală, ci, de semidocți, obedienți și ciolanagii. Ei numesc pe cei care au protestat în Piața Universității, sau în altă parte, „ciumpalaci și viermi” După cum vedeți, stimați cititori, vocabularul grotesc, trivial, este permanent folosit ca și al jupânului care îi numește pe gazetarii ce
AMERIC?INII, HUNIUNEA EUROPEAN? ?I POPEYE MARINARUL by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/84039_a_85364]
-
totdeauna o doză de strîmbătură să vorbești ca oamenii de altădată: aici e originea, aici e și condamnarea grimasei clasiciste. Fiecare vreme vorbește pe potriva botului său, a minții sale". Nu sînt iertați nici băieții culți sau fetele culte, în fapt semidocți ce nu urmăreau decît susținerea unei conversații de salon pigmentată cu noutăți culturale la modă ciupite de-a gata din revistele ce pot oferi instrumentele unei educații estetice bună doar în astfel de împrejurări. Plecînd de la stilul clasic face o
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
și Încă mai mult despre felul În care consecințele acestuia aveau să-i producă sfârșitul), dar persistă ambiguitatea asupra realei naturi a implicării sale. Drieu nu e un fanatic (fie și un fanatic iluminat, din familia Nietzsche). Nu e nici un semidoct cucerit de retorica plină de vorbe umflate a fascismului. El e, mai degrabă, fascist din neputința de a fi comunist. O și spune de nenumărate ori, după cum spune că admiră Germania pentru că nu poate admira (mai mult: pentru că Îi repugnă
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de violența erupției, dreptul la opinie. Poetul recenzat negativ o ținea brutal, grobian, pe a lui: Lupta de clasă, cultura socialistă. Cerea pur și simplu să li se interzică fiilor burgheziei să mai scrie etc. Când în capul unui biet semidoct intră legitatea dictaturii proletariatului și ideea represiunii, prin organe de stat, se produc astfel de ravagii grotești. Și azi poetul P.S.M. plânge și deplânge: Clasa muncitoare a pierdut puterea. Decepție, mare decepție, într-adevăr... O idee simplistă a rămas totuși
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
probleme care frământă massele, să fie citiți de masse. (Ă). Mai persistă Însă vechea mentalitate de castă Închisă a criticilor burghezi, a așazișilor „specialiști”, a căror „erudiție” stă În câteva citate și nume proprii. Jalnică poziție mic burgheză de tipic semidoct, de critic de saloane! Dacă analizăm cauzele rămânerii În urmă a criticii literare, față de creșterea generală a nivelului cultural și ideologic În țara noastră, vom recunoaște la baza tuturor acestor lipsuri o puternică influență a ideologiei burgheze care se manifestă
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
există o filiație de netăgăduit între Marx și Lenin. În primul rând, trebuie înțeles faptul că Marx a fost un filosof german care, deși orientat înspre acțiune, rămâne totuși un filosof, în timp ce Lenin nu a fost decât un agitator politic semidoct. Filosofia lui Marx a fost deschisă, autoreflexivă, bazată pe analize empirice, cu un puternic mesaj moral și social (Popper: 2005, 270), în timp ce ideologia lui Lenin a fost închisă, dogmatică, indiferentă la realitățile empirice și amorală, respingând dialogul, compromisul și negocierile
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
scandal, totul devine demagogie. Personajele din Noaptea furtunoasă a lui Caragiale trăiesc demagogic și monstruos micile lor drame pasionale, voluptățile lor rudimentare, hăituindu-se din amor și din răzbunare, citind din când în când ziarele cu o logică aparte, de semidocți, într-o lume de cameleoni, șacali și tigri care fac politică în loc de deparazitare. Alexa Visarion nu-și mai scuză, nu-și mai iartă personajele, nu-și mai mângâie cu un surâs dulce și condescendent eroii, ci îi lasă goi, diformi
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a umorului, nu se poate susține că doar contribuția lui Caragiale a înrâurit decisiv manifestările comice ulterioare, în schimb, anumite unități distinctive care construiesc mai largi clase din tipologia comicului, poartă indubitabil amprenta caragialiană. Tipuri precum Mitică, politicianul "moftangiu", amicul, semidoctul, mahalagioaica etc., subsumate așa-numitului comic de caracter, apoi teme precum politica, familia, gazetaria, justiția, care formează substanța comicului de moravuri și multe dintre componentele care guvernează comicul de limbaj, sunt printre astfel de mărci deopotrivă ale caragialismului și ale
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
tipologii doar aparent omogene. Din punctul nostru de vedere, o reordonare a domeniului tipologic caragialian se poate face reducând diversitatea de ipostaze ale personajului la acele câteva clase pe care le putem numi tipuri caragialiene. În special Mitică, politicianul moftangiu, semidoctul și tipurile triunghiului conjugal au acest statut de suprapersonaje cu note inconfundabile și cu valoare de prototipuri pentru tipologia din literatura postcaragialiană. Fără îndoială, Mitică și miticismul constituie emblemele evidente ale caragialismului. Dacă Negruzzi a descris Fiziologia provințialului, Caragiale conturează
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
verifică în maniera originală de prelucrare și revalorizare a unui patrimoniu literar, recunoscut ca atare. Dintre coordonatele caragialismului, marcate pe axele tematice, tipologice și expresive, vizibil recurente în dramaturgia și în proza românească sunt cele care configurează universul tipologic. Mitică, semidoctul, figurile triunghiului conjugal, moftangiul politician, așadar acele tipuri exponente ale scrisului caragialian se regăsesc în contexte literare noi, menite, mai totdeauna, să le adâncească semnificațiile. Mai concret, aceste personaje apar reipostaziate, într-o manieră mai mult sau mai puțin debitoare
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
franchețe dezarmantă, Eleazar, aprigul și incomodul observator inclus autocritic în propria-i caracterizare demistificatoare, demască metaforic vanitatea tinerei generații: Ați văzut vreodată un pește stricat, noaptea? Asta e cultura noastră: fosforescență de cadavru la începutul putrefacției"63. Mai apropiat de semidoctul caragialian, apare la Al. O. Teodoreanu "poetul" Florinel Guguștiuc din schița Bibliofilie, un "moment" veritabil, prin atmosfera stilistică ironică și prin conturarea inspirată a portretului colectiv al intelectualului de cafenea, realizată prin sugestia de tip sinecdocă a confundării categoriei cu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Nu, Domnișoară. Ați avut o profesoară de franceză originală. Madame Bovary este un roman de Gustave Flaubert. Gaby: Și d[umnea]ta vad că pronunți greșit. Vrei să spui Gùstav Fla-uber. În definitiv, el ori Franț, tot aia.65 Tipologia semidocților plini de aplomb este, după cum anticipam, bine reprezentată în proza și în dramaturgia lui Arghezi. Rectorul Mya Lak din Țara de Kuty este o versiune de "savant" creionat incisiv drept o culme a ridicolului. I s-ar cuveni un trofeu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Spre deosebire de Nenea Iancu din derutanta schiță Un artist, auditoriul acestui "savant" nu-și disimulează disprețul, însă ironiile străvezii la adresa incorigibilului rector, râmân evident, nesesizate de acesta. În piesa scrisă în 1943, intitulată Seringa, Tudor Arghezi ne introduce și în lumea semidocților din sfera medicală, guvernată de impostură, oportunism, lipsă de scrupule. Bâlbâiala și incompetența explică cel mai bine proliferarea cancerului în sistemul medical condus de "somități" pentru care diagnosticul unui bolnav este stabilit pe principiul: "dacă nu e bășica e ficatul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
fi spus, blestemându-i: "Amintiți-vă că sunteți caraghioși și că în caraghioslâc vă veți întoarce!""91. Departe de a atinge punctul final și fără pretenția epuizării sale în adâncime, analiza și cartografierea traseului literar al acestor (arhi)personaje Mitică, semidoctul, craidonul, politicianul oferă o imagine grăitoare în privința bogatei moșteniri caragialiene pe tărâmul tipologiei, cu multe repere cunoscute dar și cu nebănuite popasuri, cum sunt cele oferite de proza lui Mircea Eliade, a lui Gib I. Mihăescu și mai cu seamă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
maiur a tilifonat" (Profilaxie) -, care ne mențin în atmosfera lingvistică zugrăvită pe aceste coordonate de Caragiale, pot fi descoperite și alte elemente care amintesc de stilul personajelor lui Nenea Iancu. Schița Conferencia, de pildă, înveselește prin intermediul aceluiași tip de conferențiar semidoct "rostogan" din ciclul Un pedagog de școală nouă. Așa cum acesta le explica elevilor înțelesul genului neutru prin exemplul "catârului, carele nu-i nici cal, nici iapă"134, etimologia descoperită în cazul termenului "tanc" este la fel de edificatoare: Englezii, domnilor, sunt oameni
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]