229 matches
-
deci numele poate fi tradus prin „un "shaku" opt "sun"” (adică ca. 55 cm). Se cântă la instrument ca și cum ai încerca să scoți sunete suflând într-o o sticlă goală. Cele 5 găuri sunt acordate într-un acord pentatonic fără semitonuri, dar interpretul poate schimba înălțimea sunetului cu un ton întreg sau mai mult folosind diferite tehnici (numite "meri" și "kari") prin care ajustează unghiul de suflare. Înălțimea sunetului poate fi schimbată și prin acoperirea parțială a găurilor. -ul are 2
Shakuhachi () [Corola-website/Science/315022_a_316351]
-
a dat naștere unei logici, ci doar unei gestici. Japoneza, la fel ca muzica locală, nu are armonice, ci doar o melodie liniară care curge univoc. Sunetele cad pure și izolate, fără pretenția de a se îmbina în tonuri și semitonuri. Același detaliu îl surprindem în gastronomie, care frapează prin voința de a fugi de promiscuitate. Meniurile nu conțin combinații sisifice de ingrediente exotice, ci doar elemente pure, servite ca atare. Amestecul înseamnă impuritate, corcitură, așadar tentă trivială, tot ce poate
Țîrîitul insectelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3444_a_4769]
-
litanie a iluziei care se încheagă din figuri suave, din frăgezimi, din tresăriri mistice care se substituie certitudinii raționale. Aceasta se vede pusă mereu în chestiune, însă nu prin-tr-o dezbatere conceptuală, prin-tr-o dialectică articulată, ci prin subînțelesuri, prin nuanțe, prin semitonuri. Ostenit de analiză, eul se destinde în propria-i oglindire blînd fantastă: „rogu-ne ție / să ne dezbraci de orice clipă / și lasă-ne în schimb doar / îngeri de frunze" (35). Tendința generală e derealizarea. O derealizare dictată de incapacitatea
O ipostază a iluziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6065_a_7390]
-
lacrimi: simple danii... El, / un sânge rar, de nalbă pală, - / uns înger, arde-n albă pală! / În lacrimi simple, - Daniel”. De o rară pregnanță e un poem în care sunt inventariate nuanțe cromatice vagi, reflexe ale lumii greu descifrabile, insesizabile semitonuri ale unui univers ce îți trăiește, în pură așteptare, prezența impalpabilă: „Lumina albă, în reflux,/ filtrată printr-o copertină,/ ca să nu doară la retină,/ făcea cleriere, de un lux/ sau doi, pe pavilionul tern/(ca într-un pod cu obosită
Livrescul în stare pură by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4349_a_5674]
-
calitatea, dar și defectul, că recurge prea repede la absolut. Stă bine - ca să zic așa - cu absolutul. Are întotdeauna fermitatea unui punct de vedere extrem de tranșant, de impozant și intervine cu o grilă absolută în teritoriul de obicei plin de semitonuri și nisipuri mișcătoare care e viața politică. De aceea unele dintre judecățile lui mi s-au părut, de-a lungul anilor, excesive, crude, abstracte. Am avut și avem încă discuții în contradictoriu pe tema asta. Dar repet, trebuie să recuperăm
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
de tip tectonic (cu distincția lui Spengler din Declinul Occidentului: muzica de adîncime, care corespunde intuiției vitale și flerului genial, este mereu o muzică tectonică și niciodată una armonică, care e simplu ornament bazat pe tehnica facilă a tonurilor și semitonurilor). Dacă spovedania e actul prin care, sub pretext de confidențe, dai dorințelor ascunse un statut oficial, atunci volumul de față e chiar autoportretul teologic pe care Kierkegaard și-l face în marginea unor teme de inspirație creștină. Temele sunt uvertura
Predici blînde by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4450_a_5775]
-
din finalul primului capitol), pune dragostea sub semnul unui impresionism reflexiv cultivat și al unui estetism plastic lunecând imperceptibil de la rafinamentul culorilor spre subtilitățile unor subînțelesuri ce solicită un cititor pregătit să descifreze și să guste combinațiile de tonuri și semitonuri, ambiguitățile și previziunile. Doamna Iliescu, mama lui Matei, vine cu fiul, la puțină vreme după moartea tatălui, să-l prezinte avocatului Jean Albu, față de care se simțea profund îndatorată, pentru a-i oferi un ajutor în aranjarea hârtiilor. Ambianța coloristică
O iubire de altădată by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9449_a_10774]
-
extravagante prin varietatea și insolitul subiectelor. Modelele sunt vizibile. Cea mai bună dintre povestiri, Planeta Do diez (o posibilă și foarte frumoasă ars poetica), te trimite cu gândul la Arhitectul lui Cărtărescu. Un pianist de geniu descoperă o infinitate de semitonuri între Do și Do diez și atunci, erijat în acordor, strecoară în toate pianele ce-i cad în mână câte un astfel de sunet imperceptibil pentru timpanul uman, atingând în final grația muzicală a universului. Tatuaj este o surprinzătoare povestire
Prima tentativa de roman fracturist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12806_a_14131]
-
rafinate, expresie a unei fragilități a ființei în măsură a-și asuma o perspectivă individualizată a lumii în chip compensator, reprezentativă pentru impactul cu o istorie pe care nu doar energia împotrivirii fățișe, ci și cea a unei inaderențe de semitonuri elegiace, de combustii discrete o pot refuza cu vii ecouri în conștiința publică. Nu ne pot, prin urmare, decît bucura traducerile de care beneficiază poeta (ea însăși o activă traducătoare) în limba engleză, una cuprinsă în volumul bilingv de care
Copilăria alterată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15494_a_16819]
-
interesul pentru ceilalți, într-o formulă comică unde exhibiționismul ține locul trăirii. în câteva intonații acute și mișcări discrete, Sanda Toma dezvăluie ingenua și îi descrie ruina. în această ambianță a firescului, Ileana Iordache, Catița Ispas Berceanu, Aimée Iacobescu adaugă semitonurile necesare tabloului de gen. Bărbații - Mihai Fotino, Liviu Lucaci, Liviu Crăciun - se adaugă acestei lumi a femeilor cu delicatețe și compasiune. Olga Delia Mateescu supraveghează energic și agitat desfășurarea evenimentelor: știe că eficiența ei e limitată, dar nu trebuie să
Gloria de după glorie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14956_a_16281]
-
de La, Cuclin suprapune un alt acord major, re#-fa#-la#, care ar constitui o triplă apogiatură pentru acordul mi-sol- si. Cuclin alege altă rezolvare:enarmonizând, grafic, transformă sunetul re#, sensibilă expansivă pentru mi, într-o sensibilă depresivă, exprimată printr-un semiton cromatic mib-mi♮. Același procedeu este aplicat în mersul semitonal fa#-fa♮ și la#-la♮, în care cromatismul este tratat ca sensibilă<footnote Dimitrie Cuclin, Tratat de estetică, 63 footnote> La nivelul mișcării funcționale de la un element la altul, distanța parcursă
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
Același procedeu este aplicat în mersul semitonal fa#-fa♮ și la#-la♮, în care cromatismul este tratat ca sensibilă<footnote Dimitrie Cuclin, Tratat de estetică, 63 footnote> La nivelul mișcării funcționale de la un element la altul, distanța parcursă între sunetele semitonului cromatic este de 7 cvinte. Tonal, din perspectiva armoniei tradiționale, în măsura a treia ne aflăm pe subdominantă, dar aceasta este dominanta, în modul invers sau în modul minor în concepția lui Cuclin. Așadar, conform interpretărilor funcționale date de Cuclin
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
în numeroase țări, B. Elvin este o persoană foarte discretă. Detestă vedetismul, detestă ieșirea în prim-plan, detestă exhibiționismul, detestă afișarea zgomotoasă a personalității. Sau, poate, a vanităților de personalitate. Tace și face. Observă, analizează, disecă, atent la nuanțe și semitonuri, îndrăgostit de detalii. Are cultul eficienței și al reținerii. Autor în anii '50 al unor eseuri monografice despre Anatole France și Camil Petrescu, după un deceniu autor al unor studii fundamentale despre Caragiale și despre teatrul secolului XX, apoi romancier
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
o parte, grijind, educând bine copiii, și, pe de altă parte, făcând apel la memorie, care se originează - cu calde și proteice reflexe mitice - în propria copilărie (Fer. Augustin). Discret și nobil însoțitor pe cărările scrisului său, autorul apelează la semitonurile sugestiei, punctează într-un câmp impresionist irizări de indicii tocmai ca subiectul-cititorul său de la sine să lucreze convingerea profund umană că însăși grija pe care o ai pentru copii îți susține tonusul, curajul de neînvins chiar și în marile nenorociri
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
Șt. Noica lui Liviu Ciulley seniorul), Ciulei venea din lumea lui Alice Voinescu, o „lume cu țesutul etic compact, nefisurabil“, cum spune Andrei Pleșu, cu „oameni care nu știau să surâdă ironic când auzeau de principii și nu sucombau în semitonuri când se punea problema unei opțiuni“. Tot timpul, urmărind emisiunea, m-a obsedat chinuitor, când nedrept și grotesc, când revoltător, când îndu ioșător, singura mea întâlnire între patru ochi cu Liviu Ciulei. Am fost vecini vreo jumătate de oră la
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
scrie un rînd, sau jumătate de pagină, iar citește, taie cuvinte, rescrie propoziții, șterge și înlocuiește expresii, caută sensuri noi totul într-o încordare extremă, parcă i-ar fi teamă să nu-l lase puterile înainte de-a termina. Aude semitonurile adunîndu-se în linia melodică a temei finale și-și dă seama abia acum că, doar prin acest nou capitol, personajele și-au întregit existența, iar gesturile lor devin mai articulate, acțiunile au acoperire chiar și atunci cînd par să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
scrie preclasic, dacă vocabula „operă“ n-ar submina construcția frazei. Iată cum lucrează secția vocală: prima voce enunță tema; a doua reia tema, dar nu și textul; a treia voce împinge linia melodică în sus sau în jos cu un semiton măcar; a patra o răstoarnă. Iar când tema revine la prima voce, dinamica e schimbată, vocalistul e în alt registru, a făcut o strâmbătură, s-a dat peste cap, a luat ca acompaniament un clește sau un fluier de speriat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
a răsăritului. Frigul ne-a hotărât să coborâm. În calmul infinit al dimineții venea, de undeva, chemarea melodioasă ca un ciripit, a unui muntean la care-i răspunse, la fel, o femeie, în tril de pasăre măiastră, în tonuri și semitonuri catifelate. Iată-l pe muntean încrucișându-și drumul cu al nostru. Avea o umbră de mustață neagră și favorite retezate în dreptul lobului urechii. Curat îmbrăcat, cu surtuc de lână cafenie, purta peste pletele castanii o căciulă neagră, ca un potcap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
dar la un loc unde nu putea fi jignită de nici o imperfecție. Un mic incident însemnase una din acele ședințe. Cum Elena la un St.-Saens buclucaș nu prindea deloc o pauză - cam grea, ce e drept - o pauză de semiton pentru a intra deodată cu acordul, Marcian, accentuând ritmul cu arcușul, o lovise peste umăr din greșală. Elena, palidă, crezuse că a făcut acolo la pian o greșală care merită enervarea, și Marcian se socotise - deși nevinovat - cel mai mare
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
muzicale, ritmul este cel mai bine perceput de către deficienții de auz. În ceea ce privește discriminarea frecvenței, numeroase studii au relevat variații mari în abilitatea subiecților cu implant cohlear de a percepe modificarea frecvenței, pornind de la cei care pot discrimina schimbări a 4 semitonuri, până la cei care nu pot identifica modificări ale unei octave. (Fujita and Ito, 1999). Cu toate evoluțiile tehnologice, există încă limite în transmiterea înălțimii și a timbrului, ceea ce duce la dificultăți mai mari în discriminarea notelor muzicale și a melodiei
Perceperea muzicii de c?tre deficien?ii de auz cu implant cohlear by Dorina Elena Chira () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84352_a_85677]
-
conturului melodic într-o perioadă care varia de la o săptămână la 2 luni, în ședințe individuale ce variau între 30 minute și 3 ore pe zi. Toți pacienții au înregistrat o îmbunătățire în abilitatea de a recunoaște distanța de un semiton și această îmbunătățire a crescut cu cât perioada de antrenament a fost mai îndelungată. La 2 luni după încetarea antrenamentului, realizându-se o nouă evaluare, s-a observat o ușoară scădere a performanței în comparație cu performanța obținută imediat după perioada de
Perceperea muzicii de c?tre deficien?ii de auz cu implant cohlear by Dorina Elena Chira () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84352_a_85677]
-
Amir. - Adevărat. Dar nu vom putea trece de Zid. - Poate. Asta nu ne oprește să Încercăm. În cerdac se ivi și Gianluca Fontanelli, privind pădurile dincolo de care soarele apunea Într-o lumină care cobora de la albastru spre negru, În toate semitonurile pe care le putea avea un cer senin care aștepta noaptea. Se Întoarse și Îi privi pe cei doi frați. - Ce vezi la noi, Gianluca? Întrebă, curios, Alexandru. - Frazele, spuse corespondentul de război. Frazele din care veți fi alcătuiți când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și noi nu vrem să avem vreo surpriză. Acest aparat are însușirea de a produce schimbări infime în structura atomică a pereților, tavanelor, podelei, oriunde te vei deplasa. Și te va urma până la ușa apartamentului tău. Vocea lui urcă un semiton. ― E numai o precauție, având în vedere că, mai devreme sau mai târziu, va veni momentul când vei fi în stare să te autoexpediezi din apartamentul tău în oricare alt loc a cărui structură ai "memorizat-o" în prealabil. Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
a comunica cu adevărat niciodată. Moartea lui Fogg, atât de anonimă și de interșanjabilă în primăvara lui 1945, este epilogul, posibil, al acestui ciclu decupat din textele de război ale lui Pratt. În locul ridicolului eroic, Pratt propune o poetică a semitonurilor și melancoliei. Pornit din Orientul Mijlociu, Fogg dispare în acest tărâm din care strămoșii săi au evadat cu aproape o sută de ani înainte. Versurile de tinerețe ale lui Fogg îi compun propriul epitaf. Cronologia este abolită în această serie de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
mi-l înălțase. E drept că Jojo nu era prea inventivă. Linia sa melodică era mereu aceeași. Uneori însă, pentru că începusem să-i percep doar muzical tânguirile, îmi venea s-o abordez, să-i atrag atenția că a greșit un semiton, că n-a respectat nu știu ce măsură. Mai târziu, aveam să realizez că Jojo mi-a fost primul maestru în universul armoniilor. Când am învățat primele note muzicale, prima melodie pe care am compus-o n-a fost una originală: pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]