773 matches
-
fel de principii care să guverneze asocierea semnificanților și a semnificaților (cf. Saussure și teza arbitrariului lingvistic). Astfel, semnficatul casă este asociat în engleză cu semnificantul /house/, în franceză cu semnificantul /maison/, în germană cu semnificantul /Behausung/ etc. Uneori însă semnificanții unor semnale pot aminti într-o oarecare măsură de anumite sunete, de pildă cuvintele onomatopeice ar fi exemple tipice ale unei asocieri "naturale" de semnificanți cu sunete (cu toate acestea "cocoșul german" cîntă /kikiriki/, în timp ce "cocoșul englez" cîntă /cock-a-doodle-doo). Mai
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
semnificantul /house/, în franceză cu semnificantul /maison/, în germană cu semnificantul /Behausung/ etc. Uneori însă semnificanții unor semnale pot aminti într-o oarecare măsură de anumite sunete, de pildă cuvintele onomatopeice ar fi exemple tipice ale unei asocieri "naturale" de semnificanți cu sunete (cu toate acestea "cocoșul german" cîntă /kikiriki/, în timp ce "cocoșul englez" cîntă /cock-a-doodle-doo). Mai frecventă însă decît această motivare la nivelul marginal în limbă (cf. pertinența formulării saussuriene: "Cuvîntul cîine nu mușcă") este iconicitatea la nivel sintactic, menționată de
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
realizeze iconic pentru ca propoziția să poată fi înțeleasă" C.P. 4.544), dar ocultată de continuatorii lui Saussure. Totuși, cercetări recente (cf. numărul tematic consacrat iconicității limbilor naturale din "Zeitschrift für Semiotik" 2, 1990) au extins iconicitatea lingvistică clasică, verticală (semnificat/ semnificant) și la relațiile orizontale instaurate între un semnificat și alți semnificați. Astfel John Ross formulează ipoteza unei relații iconice între o distincție semantică și codificarea ei formală și anume: cu cît distincția de conținut este mai profundă, cu atît este
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
aceasta creatoare. 7.5. Calcul interpretativ și ierarhia competențelor A interpreta o glumă și a o sancționa prin rîs presupune o aplicare ierarhizată a sistemului competențelor asupra elementelor secvenței discursive. E vorba mai întîi de competența lingvistică care asociază semnificatul semnificantului conform regulilor constitutive ale limbii, de competența enciclopedică referitoare la lume și actanții enunțării și de competența retorică (cf. Kerbrat-Orrechioni, 1982) ca ansamblu de principii ce reglementează activitatea discursivă (maxime conversaționale la Grice, legi ale discursului la Oswald Ducrot, postulate
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
sincronic (metaforă, locuțiune figurată), cît și în plan diacronic (etimologia concretă a cuvîntului devenit abstract", G. Calbris, 1989: 209). Gestul poate ilustra în egală măsură referenți concreți (casă, cărare, tunel etc.), cît și referenți abstracți. Este semnificativ faptul că același semnificant gestual poate trimite și la sensul propriu și la cel figurat. Sensul propriu Sensul figurat Palmele față în față la oarecare distanță evocă: i) o cărare ii) o operă Mîna care indică plonjarea bruscă sugerează: i) o aterizare forțată, o
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
pierzi ? Este un mod de a semna un contract infernal care cere un asemenea gaj? Te obligă să rămîi respectuos cu cei care îți vor lua banii ? Tăcere completă în această privință." Varietatea kinemelor, altfel spus redarea aceleiași semnificații prin semnificanți diferiți atestă dependența gesturilor de contextul socio-cultural: * în Franța acceptarea se semnalează printr-o mișcare de sus în jos și de jos în sus a capului; în Bulgaria se apro-bă mișcînd de la stînga la dreapta și de la dreapta la stînga
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
sau ironia, dar în Japonia nervozitatea și chiar furia, iar rîsul însoțește la chinezi și africani actele care amenință fața interlocutorului (face threatening activities). Experimentele "interculturale" de "traducere" a gesturilor au identificat frecvente cazuri în care același semnificat gestual are semnificanți diametrali opuși în culturi diferite: * marcarea respectului, deferenței se realizează prin acoperirea capului în lumea arabă și ridicarea pălăriei în Occident; * pentru a-și manifesta plictiseala un italian își va ¨mîngîia¨ o barbă imaginară, în timp ce francezul se va rade; * pentru
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
lumea arabă și ridicarea pălăriei în Occident; * pentru a-și manifesta plictiseala un italian își va ¨mîngîia¨ o barbă imaginară, în timp ce francezul se va rade; * pentru a se autodesemna, japonezul își va atinge vîrful nasului, iar europeanul pieptul. Invers, același semnificant capătă în culturi diferite semnificații diferite: * atingerea tîmplei cu degetul arătător semnifică în Franța demența, dar în Olanda inteligența (în Olanda va trebui atins mijlocul frunții pentru a semnala nebunia); * cercul format din degetul mare și arătător semnifică în America
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
a constatat că femeile adulte zîmbesc mai mult decît bărbații adulți (în special cînd discută teme pozitive). Pentru femei zîmbetul are o semnificație interacțională, facilitînd intervențiile, lubrefiind dialogul. Dar pentru că zîmbetul este mai frecvent, apare și o dificultate de interpretare. Semnificantul zîmbet poate semnala la fel de bine confortul, fericirea, sentimentul de valorizare socială și personală, dar și nervozitatea, emoția (J. Pearson, 1991: 137). Este semnificativ faptul că zîmbetul poate fi un semn de identificare a unor sentimente pozitive la bărbați, nu și
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
gestualității, W. La Barre (1964) trece în revistă gesturile "naturale" (rîsul, plînsul), gesturile sociale (de aprobare, chemare, salut, negare) și comportamentele motrice stilizate (balet, pantomimă) și conchide asupra diversității gestuale a societății: pe de o parte același semnificat are numeroși semnificanți (supra salutul, aprobarea), pe de altă parte aceiași semnificanți au semnificați diferiți în culturi diferite. Pe aceeași izotopie se situează și Marcel Mauss (Les techniques du corps) care afirmă pertinent că practici aparent naturale sînt de fapt istorice des choses
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
naturale" (rîsul, plînsul), gesturile sociale (de aprobare, chemare, salut, negare) și comportamentele motrice stilizate (balet, pantomimă) și conchide asupra diversității gestuale a societății: pe de o parte același semnificat are numeroși semnificanți (supra salutul, aprobarea), pe de altă parte aceiași semnificanți au semnificați diferiți în culturi diferite. Pe aceeași izotopie se situează și Marcel Mauss (Les techniques du corps) care afirmă pertinent că practici aparent naturale sînt de fapt istorice des choses tout à fait naturelles pour nous sont historiques, iar
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
morfeme, lexeme și la nivelul unităților acustice minimale fără sens fonemele, cf. André Martinet), arbitrariul, încărcătura iconică, indicială și simbolică. Mai iconic decît limbajul verbal, limbajul proxemic traduce o constantă, o categorie universală și anume afectivitatea în scara (± simpatie, prin semnificantul apropiere/depărtare. Proximitatea semnifică interacțiuni frecvente, intense, intime, iar distanțarea exprimă indiferență, antipatie sau deferență, după cum amplasarea în față/vs/în spate traduce opoziția socială superior/vs/ inferior sau respectul datorat vîrstei sau sexului. Aceste amplasări spațiale sînt legate deci
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
scaunul, de pildă) fix într-o cultură poate fi non fix în alta (cazul germanului emigrant în Statele Unite ale Americii care și-a fixat scaunul din fața biroului, provocînd disconfortul vizitatorilor americani obișnuiți să îl deplaseze conform intenției de comunicare). Același semnificant spațial are lecturi diferite în culturi diferite (o ușă de birou deschisă semnifică pentru un german dezordine, iar pentru american disponibilitate de dialog; aceeași ușă închisă are pentru american conotația conspirație, dar pentru german semnificația de concentrare, atmosferă de lucru
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
etc.). Analogia este esențială în semiotica vizuală (în definirea gradelor de iconicitate în raport cu referentul reprezentat) și în semiotica lingvistică (în cazul instaurării și interpretării izotopiilor). ARBITRAR În teoria lui Ferdinand de Saussure arbitrarul caracterizează raportul nemotivat instaurat între semnificatul și semnificantul ce constituie semnul lingvistic (faptul că același obiect al lumii reale se numește într-o limbă casă, în alta house, maison, Haus etc.). ARGUMENTARE Ansamblu de tehnici discursive ce permit crearea sau sporirea adeziunii interlocutorilor la ideile ce le sînt
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
rolurile sociale ale protagoniștilor, raporturile de forțe), acțional (al fragmentelor discursive ca acte de limbaj) și psihologic (privitor la intențiile, credințele, dorințele interlocutorilor). CONȚINUT (opus lui expresie) În teoria glosematică a lui L. Hjelmslev, conținutul se opune expresiei precum semnificatul semnificantului. Uniunea celor două planuri sau semioza privește însă selectarea din cele patru componente: substanța conținutului (referentul), forma conținutului (structurarea acestui conținut conform unei intenții de comunicare), forma expresiei (o anumită realizare fonică sau grafică) și substanța expresiei (masa amorfă, nestructurată
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
un cod poate fi mai economic, adică poate transmite un maximum de informație cu un minimum de semne. Redundanța reprezintă condiția sine qua non a transmisibilității și inteligibilității mesajului. REFERENT Acest termen desemnează al treilea element al semnului (compus din semnificant, semnificat, referent sau în terminologia lui Peirce din representamen, interpretant, obiect). Obiectul trimite ("referă") la lumea evocată (existentă sau doar imaginată). Referentul poate fi deci real sau imaginar (Pegas, omuleții verzi din narațiunile science-fiction). REPRESENTAMEN Pentru Peirce representamenul este aspectul
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
terminologia lui Peirce din representamen, interpretant, obiect). Obiectul trimite ("referă") la lumea evocată (existentă sau doar imaginată). Referentul poate fi deci real sau imaginar (Pegas, omuleții verzi din narațiunile science-fiction). REPRESENTAMEN Pentru Peirce representamenul este aspectul material, sensibil al semnului (semnificantul lui Saussure). RETORICA Studiul comunicării persuasive și al efectelor de sens. Acționînd la nivel discursiv, dar și intrapropozițional se va distinge între o macroretorică (strategie discursivă) și o microretorică (studiu al figurilor de stil intrapropoziționale). Disciplină veche de peste 2000 de
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
aliquid stat pro aliquo (harta pentru teritoriu, bastonul alb pentru a indica faptul că o persoană este nevăzătoare, fotografia în locul persoanei înaintea unui interviu de angajare). Unirea formei sensibile (semnificant, expresie) cu un conținut inteligibil (semnificat, conținut) generează semnul lingvistic. SEMNIFICANT Latura materială a semnului lingvistic. SEMNIFICAT Latura non sensibilă a semnului, indisociabil legată de semificant, conform reglementărilor codului. SIMBOL 1. În semiotica peirciană semn care trimite la obiectul denotat în virtutea unei legi, convenții. El este general și identifică clase. Relația
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
semnului indicial), ci stabilită prin convenție. Simbolul este tipul de semn cel mai abstract și cel mai socializat (cuvintele limbajului natural sînt simboluri, dar și semnele ideografice din matematică, chimie); 2. În teoria saussuriană, simbolul reprezintă o legătură "naturală" între semnificant și semnificat (sau cu obiectul desemnat). La Saussure simbolul are caractere iconice, el rezervînd termenului de semn sensul pe care Peirce îl acordă simbolului, fapt ce a creat serioase confuzii; 3. În antropologia imaginarului (G. Durand, M. Eliade), simbolul revelează
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
generate în și prin limbaj. Critica impresionistă sau valorizările estetizante nu mai au cuvântul acum. Nici măcar istoria literară nu mai operează confrom încetățenitelor ierahizări, orice text fiind egal cu celelalte în calitatea lor de simple mecanisme, generate în interiorul relației semnificat/ semnificant. Telqueliștii au pus "rescrierea" parodică sub semnul intertextualității 40, construind o punte spre caracteristicile fundamentale ale postmodernismului. Termenul a fost explorat de Julia Kristeva, pentru care denumea o "permutare de texte", adică o operație de încrucișare și neutralizare, în spațiul
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
operație de încrucișare și neutralizare, în spațiul unui text, a mai multor enunțuri luate din alte texte. Parodia este plasată și dezbătută în context telquelist din două perspective. Prima ține de producerea și productivitatea textului (semnificatul este opera parodiată, iar semnificantul, opera care parodiază): "Textul este o productivitate, ceea ce înseamnă că: 1. raportul său cu limba în care se situează este redistributiv (destructiv-constructiv), deci el este abordabil mai degrabă cu ajutorul categoriilor logice și matematice, decât cu ajutorul celor pur lingvistice; 2. este
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
în cititor un (oarecare) text "rememorându-le" pe celelalte, parodia îl va readuce în mod sigur cu picioarele pe pământul lecturilor anterioare, mulțumită translației și repetiției semnificaților. Iar dacă Barthes introducea termenul de lexie pentru a denumi unitățile de lectură ("semnificantul tutore va fi desfăcut într-o serie de mici fragmente pe care le vom numi lexii, ca unități ale lecturii"326), să adăugăm că, în cazul special pe care parodia îl creează, lexiile contribuie la demonstrarea pluralității de texte (macrotextul
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
accepția relativismului medial două medii diferite nu pot transmite sensuri similare și nu pot folosi dispozitive similare. Acest mod de înțelegere a narațiunii în relația ei cu transmedialitatea cunoaște o formă radicală, în care semnificatul nu poate fi separat de semnificant și o alta moderată, care acceptă semnificații comune, dar insistă asupra unicității resurselor expresive din fiecare mediu și asupra reconstruirii setului de instrumente analitice ale naratologiei pentru fiecare mediu în parte. Această abordare ignoră însă faptul că instrumentele conceptuale ale
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
al audienței, în același sens în care Barthes conectează scriptibilul cu valoarea polisemantică a textului, cu atât mai plural cu cât este mai puțin scris înainte de a fi citit. Și pentru că muzica instrumentală nu este împovărată de greutatea semantică atașată semnificanților verbali, Kafalenos consideră că este mai scriptibilă decât cea mai plurală dintre construcțiile alcătuite în cuvinte. În Music as a Narrative Art Ero Tarasti arată că în societățile arhaice miturile sunt transmise uneori prin narațiuni însoțite de muzică și consideră
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
feminității. Sunt expuse modurile în care Mark Stansbury O’Donnell și Emma Kafalenos valorifică funcția narativă. Este descrisă maniera în care Lucia Corrain și Anne Beyaert demonstrează, în Ateliers de sămiotique visuelle, că în textele plastice există o textură de semnificanți care favorizează analiza imaginii. Se observă că Thomas, în Victorian Narrative Painting, Lewis, în Narrative și Stansbury O’Donnell, în parte din comentariile despre structurile narative din Pictorial Narrative in Ancient Greek Art, se plasează, așa cum ar spune Foucault, într-
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]