809 matches
-
prozatorilor moderni din toată lumea.) Dincolo de aceste aprecieri teoretice, romancierul Sábato a fost absorbit de viziunea kafkiană asupra lumii, lucru ușor de observat în scriitura lui. Ca atare, era de așteptat să găsim între picturile pe care le-a produs la senectute una de referință, poate „manifest”, intitulată „El Señor K”: o reprezentare expresionist-fantastică a praghezului, în care ochii sunt punctul de convergență (v. foto). Și e momentul să ne amintim că, în anul 1934, Victor Brauner producea un celebru tablou intitulat
El Señor K și Monsieur K - filiații între Ernesto Sábato și Victor Brauner - by Emil Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/5390_a_6715]
-
opera lodgiană de pînă acum, atît din punct de vedere tematic și arhitectural, cît și stilistic. Probabil că o caracterizare din avion a romanului ar fi aceea de "epic al crizei", o criză personală, desigur, a scriitorului intrat în etapa senectuții aride, însă și una mai generală a scriitorului metamorfozat, reprofilat, cînd nu marginalizat pur și simplu, în interiorul universului postindustrial. Nu trebuie să se înțeleagă de aici că umorul și destinderea narativă (acea relaxare și aparentă ușurință a scrisului) - care l-
Efort terapeutic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6656_a_7981]
-
consistente ale fiecărei pagini, cele două comentarii făcute de Anya și Alan, dezvăluind atracții și mutații din viața fiecăruia, așa că se construiește povestea complicată a relațiilor ce îi leagă pe toți trei. J.M. Coetzee face un portret al scriitorului la senectute compus din reflecții și propune o meditație pe tema vieții ce provoacă mereu surprize, în care a învăța de la celălalt și a te schimba dă turnură subiectului profund. Rime despre viață și moarte de Amos Oz are ca personaj tot
Președinți și scriitori by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6609_a_7934]
-
în 2009! Mulțumit sau nu cu existența dusă, satisfăcut pe deplin de operă să literară - și doar în secret de cea din domeniul criticii -, moralistul s-a împăcat cu sine, platforma de pe care ispitește viitorul, în locul care-i interesează, la senectute, destinul probabil, al unei limbi universale, istoria limbilor care, în timp, au concurat la acest destin. Pe alocuri, profesorul devine guru: „Dat fiind că am fost martorul lucid și poate înțelegător mai mult decât alții, dar mai ales pentru că m-
Din miez de vorbe by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/6541_a_7866]
-
Răzvan Voncu Este vorba de Vasilie Moldovan, participant la cele două adunări naționale de la Blaj din 1848 si, ulterior, prefect al lui Avram lancu,autor de la care ne-au rămas niste Memorii din 1848-49. Scrise la senectute, în 1885, și editate postum, zece ani mai târziu, memoriile acestui interesant personaj nu s-ar zice că i-au preocupat pe istoricii literari, în ciuda faptului că, sub o formă sau alta, ele au mai fost reeditate în ultimele decenii
Un memorialist uitat de la 1848 by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6390_a_7715]
-
Livius Ciocarlie De când am scris o carte despre bătrânețe, deși numai studiu nu se poate numi, trec drept specialist al problemei. Ceea ce - devenit, din „teoretician", practicant al senectuții -n-aș mai avea cum să fiu. Fapt este: mi se cer conferințe, contribuții. Mai nou, mă vor și la o dezbatere. Iar n-am știut să refuz. Sunt în așteptarea evenimentului. Ce va fi vom vedea. Deocamdată, azi-dimineață m-am
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/6392_a_7717]
-
ce se cuvine să fie subliniată, performanță pe care echipa „Observatorului..." (Doina Ioanid, Cezar Gheorghe, un cristian) o înregistrează. Interviul este exemplar din mai multe motive. În primul rând, desigur, fiindcă este un document care contează în configurarea portretului de senectute al poetului. Apoi, fiindcă demonstrează știința și buna credință cu care tinerii scriitori își aleg modelele literare (fiindcă tot vorbim la Tema lunii despre modele, false modele, antimodele). În fine, dialogul cu Mircea Ivănescu cucerește și altfel: deși, într-un
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6445_a_7770]
-
Nicu și-a întors capul brusc în direcția de unde se vorbea la telefon). Mă rog, zise el, cu voce scăzută, mai există ăsta? Deci, să continuăm. Pe mine ceea ce mă distrează este că acești copii ajunși unii dintre ei aproape de senectute se entuziasmează. Că uite, domne, ce s-a scris de mine în ziar: stai liniștit că ziarul de mâine, să vezi ce-o să te-njure și după aia vine și spune: «Da, domne, m-a înjurat nenorocitul!». - Am înțeles că
Primul interviu acordat de Nicu Ceauşescu presei româneşti () [Corola-journal/Journalistic/47598_a_48923]
-
ar fi sunat firesc în gura unui Jacob Böhme sau Meister Echkart, dar nu în cea a unui sobru laureat al Nobelului, au fost puse atunci pe seama unui exces de reverie, hrănită de dorințe care își aveau temeiul în fragila senectute a fizicianului. Astăzi însă, de cînd cosmologii caută bosonul Higgs („particula lui Dumnezeu“ cum i se spune în breasla inițiaților) în acceleratorul de particule de la Geneva, cuvintele lui Planck seamănă tot mai mult cu o profeție pe cale de adeverire. În
Particula lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5038_a_6363]
-
Sorin Lavric Livius Ciocârlie, La foc mărunt, București, Editura Cartea Românească, 2012, 192 pag. E un imbold dizgrațios ca, trecînd la senectute, să cazi în lamentaț ii facile pe seama vigorilor pierdute. Mai nimerit e să-i întîmpini mizeria cu mina senină a celui ce stă pe un sentiment tare: o credință, un umor sau o dispoziție reflexivă sunt virtuți care te pot
Algor senectae by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4800_a_6125]
-
mai atentă constați altceva: că toată enumerarea de mai sus e făcută cu gust literar și cu precizie analitică, moment în care intuiești că, pentru Livius Ciocîrlie, bătrînețea e o temă literară urmărită cu migală eseistică, autorul făcînd din cercetarea senectuții un act de acribie culturală. Din acest motiv, La foc mărunt nu e un jurnal acru mustind de otrăvuri inspirate de prăbușirea tonusului, ci o colecție de reflecții prilejuite de fenomenul înveterării. Nu găsim imprecații și amărăciuni, ci ironii și
Algor senectae by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4800_a_6125]
-
sigur așa” (p. 10). Și, mai jos: „uneori cădea melancolic/ pe gânduri/ ochii i se făceau galben-albăstrii/ mustățile vechi i/ se îndreptau/ după urechi îi atârnau/ ciorchini de clepsidre/ «știi - eu n-am avut adulteță// am avut numai pubertate și senectute/ alfabetul e o aventură/ nu merită să faci profeții»” (p. 11). O conștiință poetică, se poate constata, extrem de atomizată, care judecă nu în sintagme, nici în cuvinte sau în silabe, ci direct în sunete. Ordonate, disciplinate, acestea. O conștiință care
O seară la operă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4705_a_6030]
-
partid ca prim-ministru și orice formă de dubiu cu privire la persoana candidatului nostru șubrezește șansele partidului pentru a avea succes anul viitor. Cred că este un fel de răutate adunată în timp, pe care mă miră că domnul Iliescu, la senectutea la care a ajuns, nu găsește înțelepciunea să o reprime", a precizat Mircea Geoană. De asemenea, Geoană lansează o serie de critici și la adresa lui Miron Mitrea, afirmând că alegerea acestuia ca șef de campanie a lui Sorin Oprescu este o
Geoană: Iliescu are o problemă cu orice alt lider PSD în afară de el însuşi. Este un fel de răutate adunată în timp () [Corola-journal/Journalistic/47159_a_48484]
-
ruptură de cuvînt. Ei sunt niște copii bătrîni, epuizați la vîrste proaspete, dar purtînd trăsături veterane: ofiliți interior și atinși de blazare. Deși în exces, talentul lor nu durează din lipsa copturii interioare. Cazul opus e al creatorilor la care senectutea păstrează o tentă iremediabil infantilă, de teribilism sfidînd așteptările: Salvador Dali sau Eugen Ionescu. Longevitatea lor vine dintr-o vînă puerilă conservată pînă la moarte. E cazul întîrziaților cu iz juvenil, prețul plătit fiind aerul bufoneresc, de fanfaroni culturali, detaliu
Bagheta lui "Kolb" by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4401_a_5726]
-
să mergi în tine până dai de gol”. În forfota alterilor stârniți la vorbă, golul abia de se întrezărește. 3. Instalarea în trecere sau moartea adulmecată. „Disciplina finitudinii” ( G. Liiceanu) se impune de la sine prin înaintarea în vârstă. Legată de senectute, de crepuscular, această literatură a morții e o experimentare nu neapărat mentală a morții, cât una sentimentală. Un efort melancolic-elegiac al realizării iminenței sale. Acutele sunt surdinizate printr-un joc al vecinătății nelitigioase. I se recunoaște apropierea în timp și
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
din urmă a ființei rostitoare, ci și extenuarea grea, catifelată a simțurilor pe care doar cuvintele le mai pot înviora. Aici, exemplele sunt nenumărate. Îl mai adaug pe Ion Cocora, din Ar mai fi de trăit, cu sindrofiile autumnale ale senectuții. Ca un desăvârșit maestru de ceremonii, poetul trece „foșnind prin zona de risc”. 4. Sfidarea de la distanță, pe care aș numi-o a morții parafine (împrumutând titlul lui Robert Șerban), e cea a poeziei tinere, care bravează fără plasă fiindcă
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
Durere, lacrimi, regrete și disperare. Doi părinți ajunși la vârsta senectuții își trăiesc ultimii ani din viață cu tristețe în suflet. Copiii lor, pe care i-au crescut cu atâta dăruire, nu le mai calcă pragul. Și povestea este veche, de două decenii. La vremea când ar trebui să își țină
Strigăt disperat al unor bătrâni uitați de copiii lor: Moartea ne este mai aproape () [Corola-journal/Journalistic/44223_a_45548]
-
descuamează solz cu solz.” (p. 53) Pentru ca tacîmul să fie complet, la lezarea amorului propriu se adaugă aversiunea pe care o simți în privirea altora. Și atunci îți aduci aminte cum, în anii tinereții, tu însuți contemplai cu scîrbă simptomele senectuții. Răzbunarea e perfectă și ciclul s-a încheiat. Sub unghi social, ești un rebut căruia contemporanii nu mai sunt dispuși să-i acorde încredere, și asta fiindcă bătrînețea nu înseamnă doar vîrstă biologică înaintată (care este altceva decît vîrsta psihologică
La force des choses by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5766_a_7091]
-
repede lumea. În aparență, ne topim de gerontofilie, în intimitate sunt iremediabili veterofobi. Ce-l supără cel mai mult pe Améry e încercarea de a îndulci bătrînețea atribuindu-i laturi pozitive. Potrivit eseistului austriac, există două căi de falsificare a senectuții: bagatelizîndu-i nenorocirea în numele seninătății înțelepte, sau înnobilîndu-i calitățile prin lăudarea detașării pe care vîrsta i-o dă nenorocitului. Ambele căi sunt considerate eschive din fața catastrofei. Nici o clipă Améry nu-și mută discuția pe plan religios, eseul său fiind o înșurubare
La force des choses by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5766_a_7091]
-
calitățile prin lăudarea detașării pe care vîrsta i-o dă nenorocitului. Ambele căi sunt considerate eschive din fața catastrofei. Nici o clipă Améry nu-și mută discuția pe plan religios, eseul său fiind o înșurubare speculativă într-o obsesie de tip orizontal: senectutea e o dramă psihică pe care o poți trata cel mult filozofic, dar în nici un caz teologic. Căci după bătrînețe vine moartea și după moarte nu mai vine nimic. Sub acest unghi, considerațiile lui Améry culminează în deprimare lucie. Cui
La force des choses by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5766_a_7091]
-
filosof care a construit un sistem de gândire de sorginte postkantiană, seraficul poet Lucian Blaga și, ca și Cioran, una din victimele eterne și predilecte ale profesorului universitar Crohmălniceanu, șef de reviste importante și cronicar politic, care, e drept, la senectute a descoperit că unii „dușmani ai poporului” și „creatori putrezi” au și unele „merite artistice”. Și că românii, chiar și în vremuri teribile, de restriște, sunt capabili de a crea opere de valoare, redând speranța multora și din alte domenii
Nicolae Breban by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5782_a_7107]
-
am fost mai „liberi” de a voi și de a îndrăzni. Dar... fiecare generație biologică sau literară cu șansele și norocul ei. Interesant e faptul că în tinerețe nu prea credeam în ceea ce noi, românii, numim noroc, dar acum, la senectute, mă apropiu altfel de această noțiune. Am spus „noi, românii”, deoarece într-un voluminos eseu de un fel de filosofie a istoriei românești, care a apărut zilele astea la Editura prestigioasă a Muzeului Literaturii Române, sub titlul Aventurierii politicii românești
Nicolae Breban by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5782_a_7107]
-
de valurile Mării Egee, unde fusese „cu siguranță” în tinerețe și unde lăsase o femeie și un prunc. Unde existase fără îndoială! Dorul după sine însuși s-ar putea numi această fugă sau reîntoarcere a lui Ulise, iar noi, în binecuvântata senectute, pe care aproape toți o blestemă, dar cu toții visează s-o ajungă, s-o atingă, vorbim când de paradisul pierdut al copilăriei, când de cel al tinereții. În ce mă privește, iată, eu vă fac o ultimă confesiune: mie nu
Nicolae Breban by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5782_a_7107]
-
solemne, cu pretenții de judecăți politice. Nici publicarea lor, însă, nu e inutilă: ea ne permite să înțelegem procesul de progresivă inadecvare a prozatorului la actualitatea interbelică, ce avea să-l ducă la regretabila convertire la extrema dreaptă, din anii senectuții. O convertire cu atât mai bizară, cu cât, în articolul Reflecții asupra politicei, din 1937, scris sub forma unei convorbiri fictive cu un student în medicină, scriitorul recomanda tânărului intelectual... să evite politica. Expuneri și referate la Academia Română și, respectiv
O recuperare exemplară by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5667_a_6992]
-
primă audiție a acelui extins opus vocal-simfonic „Sunetele unui sfârșit de secol”, lucrare datorată compozitorului româno-american George Foca- Rodi; a fost realizată cu participarea Corului Academic al Filarmonicii, ansamblu condus de maestrul de cor Iosif Ion Prunner. Aflat la vârsta senectuții, compozitorul captează, în adevăr, pentru propriul imaginar o parte semnificativă din spiritualitatea sfârșitului de secol XX; o face însă încercat de nostalgiile deceniilor de început ale aceluiași secol; apelează la un idiom muzical în care se regăsesc imagini ce fac
Momente și evenimente muzicale bucureștene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5670_a_6995]