935 matches
-
sunt textele marilor noștri actori. Toma Caragiu scrie o poezie de factură existențială menită să pună în evidență un soi de derută în viața cotidiană. Tonul este cerebral, irigat de o foarte delicată (auto)ironie, autorul nu cade niciodată în sentimentalism ieftin. Copleșit de personalitatea actorului, poetul Toma Caragiu este unul cel puțin onorabil. Ironic și autoironic este și bon-viveur-ul Ștefan Ciubotărașu. Admirabil interpret al lui Ion Creangă, maestrul se imaginează poetic într-o ipostază familiară imaginii noastre despre humuleștean: "Închisă
Între Calliope, Erato și Thalia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8050_a_9375]
-
nu va mai reveni niciodată sub pana memorialistului. în schimb, Rastignacul ardelean, care se amuză, dar nu se îndrăgostește, procedează cu același "cinism" și cînd e vorba de jocurile iubirii. Aflat la Baden-Baden în suita unui prinț, culege fără nici un sentimentalism fructele care i se oferă, amuzîndu-se copios de naivitatea fetelor: "Dară iacă trec la cunoștințe mai delicate, feminine. Știi că de-acasă-s flăcău frumușel. Am între altele un costum semiorientale care face furoare cînd ieșim la promenadă campestră cu un ciopor
Rastignacul din Făgăraș, Ion Codru Drăgușanu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7368_a_8693]
-
ocupația mea exclusivă, azi) a început cu Realitatea TV. Și, dincolo de faptul că niciodată n-am ajuns să lucrez full time pentru acel post (ori l-au ținut unii-n loc de Vântu, ori am ezitat eu din prea mult sentimentalism, nici măăcar nu mai contează), am avut, de atunci, cu mici excepții, o relație decentă. Azi, după ce regimul Băsescu l-a băgat în găleată cu ajutorul ANAF, postul e pe punctul de a fi închis, ca urmare a unei decizii administrative
Ciutacu: După Realitatea urmează Antena 3 by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/68688_a_70013]
-
volum m-am și despărțit de ei. Trecutul meu apropiat de poet cu înclinații spre formele libere m-a împiedicat să mă cufund în romantism sau, mai bine zis, în poezia noii sensibilități. Am încercat să mă țin departe de sentimentalism, să articulez mai mult sensibilitatea, iar lumea imagistică a poemelor am lăsat-o în seama asociațiilor libere. Prin urmare, era firesc ca din poezie să-mi dispară existența personală, iar locul ei să fie luat de un observator mai obiectiv
Tibor Zalán: Poezie și dramă - interdependențe by Jenö FARKAS () [Corola-journal/Journalistic/6790_a_8115]
-
pășească peste moarte/ ca pe ape/ a lui va fi împărăția numelui" (1). Poemele au mult de câștigat din varietatea registrelor de limbaj, orchestrate cu un remarcabil simț al echilibrului. Mircea Petean știe să evite melodramaticul, notele forțate, vorbele mari, sentimentalismul manifest. Ipostazele unei Ane atotcuprinzătoare - cosmică, imanent-transcendentă - nu se sfiesc de cotidian, de umoristic și anecdotic, ce substituie, uneori, metaforicul. Unele poeme sunt vădit anticalofile, ba chiar nici nu par literatură (75, de pildă, este o frumoasă declarație de dragoste
Vocația iubirii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7894_a_9219]
-
pereților scenei, a covorului tras peste ei, și arareori prin mișcările cuplate, neconvenționale, a doi dansatori. Asemenea piese pot stârni uneori zâmbete, pot plictisi din gros, și sunt complet seci, lipsite de orice umbră de emoție. În schimb, de un sentimentalism pronunțat, ușor grețos, și artificial prin gestica și prin înfățișarea nudă a torsului vopsit și a perucii, a fost evoluția "coregrafului" bulgar, Ivo Dimchev, tot de la Taetrul Nottara, care ...a cântat, în piesa sa intitulată oricum, Concerto. La același teatru
Sub pecetea efemerului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7897_a_9222]
-
metehnele ei, maneaua nu va fi un lucru chiar atît de rău. Că ea va fi un soi de plancton chiar benefic pentru ce va veni: că de acolo s-ar putea recolta, din maldărele de flori de zgură ale sentimentalismului primar, material pentru o altă simțire. O, sfîntă naivitate a mea, personală! Cel puțin pînă acum, a rămas o formă fără nici o evoluție, cauționarea mea (doar în fața minelui meu, însumiul) fiind una zădarnică. Ea, maneaua, cîntă despre merțane care vor
întrebări pentru un sociolog by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Journalistic/7925_a_9250]
-
Cronicar Lamentație În paginile revistei BUCOVINA LITERARĂ (nr. 2-3/ 2009) se deplânge faptul că această revistă, Bucovina literară, nu este prezentată mai des în România (tot) literară. Semnatarul notei-lamentație, Ioanid D., face apel și la sentimentalismul redactorului-șef al publicației noastre: Profitând de împrejurare îi reamintim domnului Ștefănescu de Suceava, urbea unde și-a petrecut adolescența și pentru care mai mult ca sigur îl cheamă suficiente nostalgii. De aia nedumerirea privind indiferența României literare, la care
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7444_a_8769]
-
ca sigur îl cheamă suficiente nostalgii. De aia nedumerirea privind indiferența României literare, la care domnia sa deține funcția de redactor-șef, față de viața literară a Bucovinei." Vestea proastă este că, în evaluarea unei reviste literare, nu prea are ce căuta sentimentalismul. Alex. Ștefănescu i-a mărturisit Cronicarului că, într-adevăr, se gândește uneori cu nostalgie la colegele sale de liceu cu care se plimba (nu cu toate dintr-o dată, ci cu câte una) pe sub arborii bătrâni din parcul central al orașului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7444_a_8769]
-
de Moromeții citadin, sau, dacă preferați un produs târziu în descendența neorealismului italian, de tipul Rocco și frații săi. Un roman în alb și negru al periferiei bucureștene în deceniul nouă al secolului XX, o lume dură, golită de orice sentimentalism, înecată într-o permanentă lumină crepusculară, care își strigă în gura mare nenorocirile și puținele bucurii. Mahalaua lui Radu Aldulescu este un teritoriu fără secrete și lipsit de orice urmă de intimitate. Aici, totul se discută în gura mare, de la
Parfum de mahala by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7974_a_9299]
-
indirect, participă tot cartierul. Viața la periferie este aspră, iluziile sunt mărunte, mizele minore, iar existența se derulează monoton, într-un areal foarte redus, pe coordonate cât se poate de previzibile. Prin realismul său viguros, caracterul dur, fără urmă de sentimentalism al narațiunii, materia colțoasă din care sunt modelate personajele, primul roman al lui Radu Aldulescu poate fi privit ca un fel de variantă citadină a romanului lui Marin Preda, Moromeții. Un Moromeții fără Moromete însă, pentru că Sonata pentru acordeon are
Parfum de mahala by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7974_a_9299]
-
definitiv și iremediabil! Faptul că orice eveniment nou amenință să-mi distrugă prețioșii ani care mi-au mai rămas ține de vârsta mea. La treizeci și doi de ani n-ai niciodată impresia asta.) Și bineînțeles că nu era decât sentimentalism ieftin - genul care-i face pe zei să se încrunte din Olimp și să trimită entități răzbunătoare care să-i pedepsească pe escrocii sentimentali mărunți care-l practică. Doar că uneori un lucru nu-ți trezește nici o senzație dacă nu
Richard Ford - Ziua Independenței by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/7326_a_8651]
-
Gheorghe Grigurcu O sensibilitate aspră, mulată pe un concret bine marcat, un sentimentalism ferm stăpînit, o fluență descriptiv-narativă menită a-i masca țîșnirile ce totuși se produc pe alocuri alcătuiesc "planeta" lirică a lui Mircea Petean. E vorba de o zonă "tradiționalistă", în variantă transilvană, însă reconstituită într-o cheie modernă care, dincoace
O sensibilitate transilvană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7337_a_8662]
-
extrase întâmplări din vremuri diferite, chipuri care au marcat diversele vârste ale autoarei, obsesii, vise, bucurii și regrete). În același timp, poate paradoxal din perspectiva hazardului monturii, textul rămâne pe deplin rațional și chiar purtător al unor puternice infuzii de sentimentalism pentru că fiecare element din compunerea complicatului colier este bine înfipt în solul unei cât se poate de verificabile realități. Persoanele din jurul romancierei/poetei își poartă numele reale, episoadele epice la care se face referință sunt cunoscute din mass-media, judecățile de
Jocurile și capriciile minții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7365_a_8690]
-
că autorul însuși a spus, cu ironie prietenoasă, despre personajele sale: "Uite-i, ce drăguți sunt!" În altă parte, N. Steinhardt face analogii iscusite între Claudell și Jules Renard, Marlaux și Chesterton sau când preferă inteligenței reci a lui Huxley sentimentalismul lui Dickens. Atașat de "spiritualism", N. Steinhardt nu se împacă de fel cu inteligențele strict legate de certitudini, dar aprobă cultura "clară și rațională". Lecturile lui sunt, de fapt, căi către sine. (v. vol. Prin alții spre sine). Mereu stăruie
Sărbătoarea lecturii by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7244_a_8569]
-
estetică, o empatie care ține mai mult de valorile etice, uneori chiar teziste și sentimentale. Asupra unei opere artistice, însă, nu se cuvine să verși lacrimi, cum mărturisește N. Steinhardt, la un moment dat, că i s-a întâmplat. Categoric, sentimentalismul e, bine știut, de origine psihologică și ucide artisticul. Admirația nu-i lăcrimoasă decât în cazul unor receptori de emoționabilitate în afara esteticului. Moralistul nostru scrie despre obligația artistului de a cunoaște ticăloșiile (firește!), ca acelea, exemplifică el, săvârșite de huligani
Sărbătoarea lecturii by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7244_a_8569]
-
se lasă tentată de anumite reclame. Trăiește realmente în acel timp, combină cu propria imaginație și sensibilitate informațiile lacunare sau prea seci. Emoția intrării în intimitatea altor timpuri se simte la tot pasul, fiecare rând este irigat cu un discret sentimentalism, cărțile sunt învăluite într-o delicată nostalgie. Viața în secolul XXI se derulează însă pe cu totul alte coordonate. "Visătoarea" Ioana Pârvulescu se transformă într-o fiică a timpului prezent, care își povestește cu umor și cinism avatarurile vieții în
Revelații în minunata lume nouă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7247_a_8572]
-
literară. Cartea Ioanei Pârvulescu, Întoarcere în secolul 21, este o excelentă cronică a vieții românilor în post-modernitate. Peisajul ne este prea familiar, faptele relatate sunt prea la îndemâna noastră și ușor de verificat pentru a mai simți emoția estetică, sensibilitatea și sentimentalismul difuz, moralismul abia schițat care dăduseră notele definitorii ale celor două volume anterioare. Aceasta nu înseamnă însă că ele nu există. Trebuie doar să ai ochi să le descoperi, dincolo de crusta, uneori foarte groasă a cotidianului. Mereu surprinzătoare, Ioana Pârvulescu
Revelații în minunata lume nouă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7247_a_8572]
-
adauge carne pe propria poveste. Chiar dacă impresia generală este aceea de scriere expresionistă, combinată cu o doză consistentă de naturalism, Radu Aldulescu are și destule momente de poezie sau de realism în care se simt pulsațiile unui destul de bine camuflat sentimentalism. Peisajul estival al Parisului este impresionant, chiar și pentru micul cerșetor abia ieșit din marasmul economic și social al României de la începutul anilor '90: Orașul ăsta care stă să se dărâme pe tine, să te strivească sub poduri și ziduri
Fără iluzii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7155_a_8480]
-
psihanalitice (de tip freudian) ale inconștientului. Direcția psihanalitica, în raport cu care e mai concesiv e cea jungiană. Rezumînd (în cap. „Celălalt tărîm”, din Orizont și stil ) ideile jungiene, Blaga nu ezită să constate impregnarea lor cu anumite prejudecăți și un anume sentimentalism „care ne ține legați de luminozitatea conștiinței”. Blaga scrie: „Iată deci aria inconștientului îmbogățita simțitor, întîi cu înjghebări psihice compensatorii față de conștiință, al doilea cu conținuturi de proveniență ancestrala, și al treilea cu devansări ale conștiinței”9. Apropierile dintre pozițiile
Personanță și/sau funcție transcendentă by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/4915_a_6240]
-
magică? Există. Există și exagerări, trăsături îngroșate. Atitudine politică? Da, de stânga, o stângă democratică, moderată. Cristina García evită totuși atât clișeele, cât și formulele brevetate de alții (cum a fi Márquez sau Isabel Allende) și nu alunecă nici spre sentimentalisme, nici spre retorică lozincardă. E o mare artă să spui, în numai două sute de pagini cu tipăritură aerată, atâtea povești interconectate, în care aproape toate personajele sunt analizate cu finețe, imaginile au poezie sau, atunci când este cazul, subtext ironic. Vedem
Logodiți cu moartea by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5994_a_7319]
-
de magnetofon și transcrise apoi, selectiv, în urma unui examen critic riguros.) Intenția e clar suprarealistă. Doar că efectul e mai greu de catalogat conceptual. Nu numai epicul și corolarele sale, de altfel, sunt izgonite din poezie. Odată cu ele e dezavuat sentimentalismul: „exclude ca netrebnice povestirea/ anecdota comparația învățătura/ - le aflăm în altă parte// ferește-te să cazi în sentimentalisme/ în prea întinsul lamento/ al generațiilor de agitatori de inimi/ inimi robotizate cu rotițe ale bucuriei părerii de rău exhibare/ a durerii
Veriga lipsă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5912_a_7237]
-
e mai greu de catalogat conceptual. Nu numai epicul și corolarele sale, de altfel, sunt izgonite din poezie. Odată cu ele e dezavuat sentimentalismul: „exclude ca netrebnice povestirea/ anecdota comparația învățătura/ - le aflăm în altă parte// ferește-te să cazi în sentimentalisme/ în prea întinsul lamento/ al generațiilor de agitatori de inimi/ inimi robotizate cu rotițe ale bucuriei părerii de rău exhibare/ a durerii de-o mulțime de acumulări de/ apocalipsă și lacrimi în sticle ale/ sfântului duh sau văduvei.” (p. 35
Veriga lipsă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5912_a_7237]
-
știu ce am de făcut, dar mi-e lene și nu fac nimic - p. 54"), uitînd că tot ce-i oțios e voluptuos, cu condiția să nu fie judecat sub unghiul rentabilității. În fine, autorul fuge cu orice preț de sentimentalism, pe care îl consideră simptomul vinovat al dulcegăriei superficiale, numai că repulsia față de efuziuni îl împiedică să aibă simț dramatic, de unde tonul rece cu care se judecă pe sine. E ca și cum, ferindu-se să fie patetic, alege o ținută sobră
Rutina de sentiment by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6210_a_7535]
-
îndepărtează răul, nu risipește grijile și cu atît mai puțin nu face minuni. Un simplu cadru de lemn prin care se transmite un mesaj, atît și nimic mai mult. In al doilea caz, excesul pietist cere o revărsare molipsitoare de sentimentalism dulceag, apogeul fiind atins în varianta doloristă de împopoțonare a icoanelor: personajele sunt umanizate în exces, iar sfinții încep să semene la fizionomie cu vedetele de cinema. Astăzi, majoritatea icoanelor sunt deviate de la canon, ele fiind „căzute din asemănarea" cu
Canonul icoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6291_a_7616]