939 matches
-
Așa, bunăoară, tribulațiile Vetei Cârlan, „femeie cu vocația iubirii”, care, „în preajma frumoasei vârste de 60 de anișori”, își caută fericirea romantică într-o lume pragmatică până la vulgaritate, compun o mică istorie antologică, Vetuța se mărită, unde pluralitatea stilului oscilează între sentimentalism și cruzime. SCRIERI: Azi pitic, mâine voinic, București, 1963; Rime sprințare, București, 1966; Fabule dintr-un degetar, București, 1970; Cartea cu zâmbete, București, 1974; Minifabule, pref. Aurel Baranga, București, 1974; Un buchet de epigrame, București, 1975; Flori de cactus, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286997_a_288326]
-
îndepărtată mult de tradițiile și aspirațiile satului, este pruncul Făt-Frumos, un copil bolnav psihic, semn al degenerării, al „rătăcirii”. Romanul, conceput ca un „jurnal” al lui Bujor, e însoțit de un prolog și de un epilog, texte impregnate de același sentimentalism desuet. Câteva personaje reapar și în al doilea roman, Sybaris. Astfel, Duduia, bătrână, se reîntoarce pe meleagurile unde trăise alături de Bujor pentru a muri răpusă de remușcare. În cu totul alt registru față de nota falsă, cu vădită tendință moralizatoare, caracteristică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285174_a_286503]
-
pretextul unor imaginare aventuri cinegetice, melancolia, însingurarea, neliniștea și dorul de echilibru, căci peisajul se naște din proiecția unor stări de spirit. O poezie tradițională, nu lipsită de delicatețe scrie S. și în Imperiul unei singurătăți (1985), carte în care sentimentalismul este dublat de umor, iar evocarea nostalgică se împletește cu livrescul. Orientarea, cu ecouri din G. Coșbuc, I. Pillat sau V. Voiculescu, revine în Scrisori din Isihia (1987), unde reperele rămân natura, erosul, satul copilăriei, eroii martiri ai Transilvaniei. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289570_a_290899]
-
femeia a cărei rușine e gata să o accepte, dacă ea n-ar fi deja moartă ceea ce îl face să o taie în douăsprezece bucăți pe care le trimite celor douăsprezece triburi ale lui Israel. Amestecul de cruzime și de sentimentalism e însoțit de fantasme erotice foarte vizibile, cel al corpului "unei femei tăiat în bucăți; membrele ei tăiate și care freamătă încă", jocurile erotice ale iubitoarei lui soții cu o turturea pe care o sărută și o mângâie ("Apoi băgând
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
comentariu (Națiunea, 12 ian. 1948) despre Libertatea de a trage cu pușca text producător de reacții -, G. Călinescu afirma că autorul "face un fel de poezie bufonă în care autopersiflarea atinge culmea"; persiflare care de regulă e "semnul unui mare sentimentalism, conștient de sine". Pe scurt, Geo Dumitrescu era un "poet foarte patetic", practicant al unui discurs "supraprozaic și ingenuu". De aproape însă, nu sentimentul e bătător la ochi ci spiritul casant, fermentul intelectual; lirismului în filigran i se suprapune tipic
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Cu care tai carne suavă de fluturi ce-i visul motanilor mei, Să-ngenunchez pe podele în fața sticlelor lungi de oțet și ulei, Fără sfială plângând, și să fiu fericit... Cele șapte elegii ale Detectivului evoluează în notă parodic-romanțioasă, ironizând sentimentalismul desuet: "Ții minte orășelul acela de munte (...), / Fecioarele-aveau jartiere de pluș cu nostalgice funte". Sau: "Ieșisem din cinematograful acela de periferie unde rulase un film mut, / Ținându-ne-atât de sfioși de mână... Cânta un pian..." În context umil, Detectivul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
în farmec, distanțându-se de așa-zisele idei primite; toate: fior, sentiment și meditație respiră franchețe și empatie. După frecvent-citata Emily Dickinson, tipărită postum (în ultimul deceniu al secolului al nouăsprezecelea), erotica în viziune feminină a cunoscut reașezări periodice; șoapta, sentimentalismul, linia retractilă acestea au lăsat loc problematizării, discursului ontologic, adâncirii în Eul solitar, asediat de reverii și mâhniri. Cele 13 poeme duble ale Carolinei Ilica, unele antologice, aliaj de străvechi cânt exorcizor și de modernitate esențială, respirând spiritualitate și farmec
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
oare?! De ce sunt numai cuvânt?..." Supraevaluarea ideii de generație irită franc; există doar ritmuri, zice el: "Un poet bun ține de toat egenerațiile, mediocritatea de nici una..." Lirismul în sine, prelungit fără frână, poate cădea în desuetudine; reflexivitatea vine să corecteze sentimentalismul, discursul lânced. Dacă aș avea două inimi, una aș vrea să gândească..." Nu o dată Grigore Vieru se amuză la întâlnirea cu vechile dictoane și sentenții, după care el însuși, luând "pulsul proverbelor", propune dezinvolt texte sapiențiale, un fel de glose
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
în zestrea lăutarilor), V., care exprimă odată cu simțirile intime deșteptate de iubire supunerea la „legea” trăirii general-omenești, a acceptat, intuind în simplitatea ei prezența principiului etern, poezia populară ca mare model. Alegere de preț, întrucât lirica epocii era dominată de sentimentalismul galant și de pastoralismul artificial neoanacreontic. Totuși, el nu este un folclorizant sau un imitator, ci un autor care selectează după un criteriu adânc personal elemente ce se înscriu într-o convenție, într-un scenariu; sentimentul este intermediat de fabulă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]
-
întins,/Cum am dat, pe loc m-am prins!/ De inimă, nu de cap!/ N-am nădejde să mai scap”. Și dacă alte strofe (Spune, inimioară spune!, Tu ești puișor canar, Zilele ce oi fi viu) îl arată madrigalist tributar sentimentalismului neoanacreotic, cu un singur catren, „miraculosul testament” (Nicolae Manolescu), prin sinceritate, esențialitate și înălțime morală, V. rămâne o voce profetică pentru poezie: „Urmașilor mei Văcărești!/ Las vouă moștenire:/ Creșterea limbei românești/ Ș-a patriei cinstire”. Neîncheiată, inegală, dar și cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]
-
unei intense activități. Astfel, asistăm la o imagine stilizată, creată prin grația și dezinvoltura artiștilor japonezi de a surprinde viața cotidiană sau clipa efemeră a unui ritm universal, în care precizia și delicatețea liniilor conturează realitatea printr-un pitoresc fără sentimentalism. Spiritul debussyist pare să fi asimilat pe deplin esența viziunii componistice a graficelor lui Hokusai și Hiroshidge, creând la rândul său imagini a căror precizie și claritate tind spre o evidentă esențializare a expresiei (gestul lui Debussy de a recurge
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
gamelan. În mod adițional, indicația délicatement et presque sans nuances (delicat și aproape fără nuanțe) atrage atenția asupra naturii decorative a figurațiilor melodice, solicitând o atitudine neutră din partea interpretului, care să conducă în mod imperios spre evitarea oricărei tendințe de sentimentalism în redarea interpretativă. Configurația melodică cu funcție de introducere dezvoltă primul material prepentatonic al discursului do# re# fa# sol#, cu centrul pe re#. Modalitatea de spațiere a acordurilor, prezentă în structura introductivă a discursului, aduce un plus de luminozitate dinamicii de
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
Paul Roberts nu exclude și posibilitatea unei adaptări muzicale a tehnicii de îmbinare specifică clișeelor cinematografice, a căror apariție fascinase, de altfel, întreg mediul cultural de la sfârșitul secolului XIX. Sarcasmul, cu o ușoară nuanță de umor ce alunecă adeseori întrun sentimentalism pasional, determină un contrast evident de atmosferă în contextul înlănțuirii preludiilor. Astfel, La sérénade interrompue necesită, la nivel interpretativ, o demarcare de cele trei preludii anterioare (pauză intermediară). În pofida acestei schimbări de stare, remarcăm relația „intimă” ce se stabilește în
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
Alături de Feuilles mortes și La Puerta del Vino, preludiul Bruyères va fi interpretat în primă audiție de Claude Debussy, la 12 martie 1913. Curbele sinuoase și line ale arabescurilor melodice imprimă imaginii sonore o naturalețe grațioasă, lipsită de afectare și sentimentalism (un aspect important ce trebuie avut în vedere la nivelul redării interpretative), adecvată stării de contemplație a unui peisaj en plein air. Atmosfera meditativă astfel creată ne surprinde cufundați într-o explorare introspectivă ce investighează fără tulburare labirintul propriului Eu
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
Macedonski (pe care chiar l-a suplinit în perioada de întrerupere a apariției, 1905-1918), în numele unei concepții lărgite privind trăirea și frumosul în artă, pentru desprinderea de estetica numită „veche”, cea care subordona, restrângător, fenomenul artistic convingerilor politice, naționalismului și sentimentalismului. În articolul-program Rătăciri literare, Densusianu, filolog și folclorist de o cuprindere totală și o înțelegere profundă a fondului popular, recomanda scriitorilor, cu o convingere ce nu se va clinti în timp, să nu se oprească la cunoașterea-copiere; acest datum inconfundabil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
propensiunea panteistică a analogiei, sunt, din păcate, puse în umbră de o vizibilă manevrare mecanică a metaforelor-cheie, a contrastelor și de alunecarea într-o retorică a declamației. Și nu excursul reflexiv și simbolic, ci, naivă și limpede, cantilena sentimentală (chiar dacă sentimentalismul repugna teoreticianului: „o haină de teatru, s-o lăsăm actorilor vieții!”) găsește mai ușor drumul către muzică, precum în „cântările sfioase” ale lui Matei Elian sau ca în melopeea lui Eulampiu Slătineanu Ascult cum sonore.., în „cântările albe” ale lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
în revistele „Tribuna”, „Orizont”, „Steaua”, până în 1973, când cartea apare sub titlul Poezii. Versurile aparțin unui elegiac solitar; plaiurile natale, maramureșene, unde scriitorul și-a petrecut copilăria și primii ani ai tinereții, sunt o temă predilectă. Caracteristic poeziei lui este sentimentalismul alimentat de nostalgii vagi, de doruri și melancolii. Cântec al toamnei, versurile au o turnură de romanță sau de rugă duioasă și nostalgică, iar elementele figurale, împrumutate din universul cromatic și muzical al anotimpului preferat, sunt expresii ale melancoliei și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286681_a_288010]
-
și devin evidente tendințele de emancipare de sub autoritatea părinților și a dascălilor. Achizițiile cognitive sunt în expansiune, ca și procesul de integrare a valorilor lumii adulților. Se structurează raportul dintre erotism și afectivitatea tranzitivă a dragostei, raport dominat de atributele sentimentalismului și romantismului. Se inițiază sau se amână, în mod frustrant, relațiile sexuale. Propria identitate a tânărului o integrează afectiv și pe cea a persoanelor din jur, față de care se simte, de asemenea, și responsabil. Apar inițiative elaborate de integrare în
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
bacovian, culegerile Poema (1971), Poemele mării (1975), chiar dacă adună versuri scrise în aceeași perioadă, vădesc reflexe ale suprarealismului. Poetul vizează o sinteză personală, cultivând „modernisme” felurite în tipare devenite „clasice”, pe care le subordonează dicțiunii sale elegiac-sceptice, definită printr-un sentimentalism blând-ironic. S-a observat că asociația fortuită, ambiguitățile semantice, mimarea automatismului, imagismul deliberat incongruent sunt „matrițe” în care poetul construiește adeseori litanii de o frumusețe clară și sigură: „Nu putem trece fără ca să privim / gânditori / la acest trunchi negru / care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287663_a_288992]
-
perioada modernă le-au avansat în încercarea de a descoperi care sunt sursele normativității. Firul călăuzitor al demersului din această secțiune îl reprezintă lucrarea The Sources of Normativity scrisă de Christine M. Korsgaard, care propune patru modele dominante: voluntarismul, realismul, sentimentalismul și apelul la autonomia voinței. În ultimul capitol ne-am propus identificarea faliei în care dreptul contaminează morala și invers, abordând două concepte susceptibile de a fi analizate atât din perspectivă etică, cât și juridică: vinovăția și pedeapsa. Am încercat
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
fost justificată de-a lungul timpului necesitatea de a ne supune voluntar normelor, autoarea realizează o trecere în revistă a răspunsurilor pe care filosofii din perioada modernă le-au dat la această întrebare, distingând astfel patru modele dominante: voluntarismul, realismul, sentimentalismul și apelul la autonomia voinței 113. Voluntariștii au încercat să explice normativitatea în cel mai natural mod: suntem supuși legilor pentru că suntem supuși celor care edictează legi. Dar, inevitabil aici apare întrebarea de ce ar trebui să ne supunem celor care
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
și răspundere, 169 retributivism: avantaje injuste, 204; blamul public, 206; ce este, 184; la Kant și Hegel, 15; și legea talionului, 193; ideea de merit, 202; modern, 203 S sancțiune: juridică, 130, 170; morală, 101, 103, 136 scepticismul moral, 37 sentimentalism, 14, 140 sistem juridic, 11, 56, 57, 115, 126, 128, 133, 235 sistem normativ: al dreptului, 126; al moralei, 111 sociabilitate, 39, 43, 44, 45 stare naturală, 41, 45, 89 T teoria imperativistă a dreptului v pozitivism juridic, 50 teoria
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
poveste a mântuirii prin suferințele lui Iisus Hristos. Referindu-ne la postmoderniștii români, cei mai optimiști par a fi sudicii, în frunte cu Mircea Cărtărescu, Florin Iaru, Ion Bogdan Lefter, Horia-Roman Patapievici (cel de dinaintea "omului recent") ș. a. Modelul lor este sentimentalismul ludic-ironic al lui Ion Minulescu, cel văzut de Călinescu drept un Mitică liric. Mai "bacovieni" sunt, în schimb, poeții moldoveni, la ei miticismul filosofic și liric manifestându-se sporadic, ca în cazul unui Liviu Antonesei, care, totuși, se autoprezintă ca
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
apar, din 1924, versuri și unde, între 1931 și 1934, desfășoară o intensă activitate publicistică, semnând aproape zilnic articole inserate la rubricile „Probleme culturale”, „Comentarii critice”, „Cronica teatrului”. Deși apt să intuiască valoarea, C. îmbină oarecum forțat intelectualismul cu un sentimentalism poetic, într-o exprimare improprie uneori. Totodată, a mai colaborat, în special cu poeme, la „Viața românească”, „Gândirea”, „Revista Fundațiilor Regale” ș.a., iar după 1933 va fi redactor al „foii săptămânale pentru popor”, „Albina”. În această calitate a inițiat colecția
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286287_a_287616]
-
totală a individului, care pare să fi lăsat orice speranță odată intrat pe acest tărâm. Viața ca literatură (2001) reunește reportaje și cronici scrise pe un ton accesibil, dat fiind caracterul lor jurnalistic. În timp ce cronicile și analizele literare suferă de pe urma sentimentalismului, decupajele seci rămân captivante: micii meseriași, anticarii sau cerșetorii care recită din Mihai Eminescu sunt prinși în câteva „figurine” sugestive. De altfel, specialitatea lui S. - atât în proză, cât și în publicistică - se dovedește a fi instantaneul semnificativ, cu atât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289856_a_291185]