KorAP: Find »[drukola/base=sergent & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...8 9 10 ...174 >

4,332 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

îi dai drumul, rămâne atârnând. Ca să și-o așeze la loc, ar trebui să se uite în oglindă. Și puhoaiele de oameni sosesc în continuare în oraș. Oamenii se roagă în genunchi să fie încă o dată martorii unei apariții. Dom’ sergent își împreunează cazmalele și se preface că se roagă, trăgând cu ochiul în lături, pe fereastră; tocul pistolului e deschis, cu arma încărcată și pregătită pentru o partidă de tir la țintă mobilă. După ce a terminat de scris pe cer

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
peste munți, dincolo de linia orizontului. Și dusă a fost. Nu poți totuși să crezi tot ce citești în ziar. Madona Zburătoare nu a fost o minune. A fost o vrajă. Aici nu e vorba de sfinți, ci de vrăji. Dom’ sergent și cu mine nu ne aflăm aici ca martori. Suntem niște vânători de vrăjitoare. Iar aceasta nu e o poveste despre ce se întâmplă aici și acum. Eu, dom’ sergent, Fecioara Zburătoare. Helen Hoover Boyle. Povestesc de fapt cum ne-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Aici nu e vorba de sfinți, ci de vrăji. Dom’ sergent și cu mine nu ne aflăm aici ca martori. Suntem niște vânători de vrăjitoare. Iar aceasta nu e o poveste despre ce se întâmplă aici și acum. Eu, dom’ sergent, Fecioara Zburătoare. Helen Hoover Boyle. Povestesc de fapt cum ne-am cunoscut. Cum am ajuns aici. Capitolul 2 Trebuie să răspunzi la o singură întrebare. La absolvirea facultății de jurnalism, trebuie să-ți imaginezi că ești reporter. Să-ți închipui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
N-am fost eu. Ridică trei degete, unindu-și degetul mare și degetul mic, și zice: Pe cuvântul meu de vrăjitoare. Jur. Capitolul 18 În momentul ăsta, în timp ce scriu rândurile de față, mă aflu lângă Biggs Junction, în Oregon. Dom’ sergent și cu mine suntem parcați pe marginea Autostrăzii 84; am azvârlit o haină veche de blană pe acostamentul șoselei, lângă mașină. Haina de blană, mânjită cu ketchup și bâzâită de muște, e momeala noastră. Săptămâna asta în tabloide a apărut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
le vorbește în șoaptă. La două minute după ce fuseseră niște zdrențe de blană și oase, hrană pentru coțofene și ciori, căprioara, câinele sau ratonul o ia la fugă, întreg, vindecat, în perfectă stare. Ceva mai jos de noi, de dom’ sergent și de mine, pe autostradă, un bătrân își trage camioneta pe dreapta. Iese din cabină, se duce în spate și ia de acolo o pătură. Se așază pe vine ca să lase pătura pe marginea șoselei, în timp ce pe lângă el vâjâie mașinile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
pe marginea șoselei, în timp ce pe lângă el vâjâie mașinile, în aerul fierbinte al dimineții. Bătrânul dă la o parte colțurile păturii și dezvelește un câine mort. O grămadă cârlionțată de blană maronie, cam la fel ca grămada mea de blană. Dom’ sergent scoate încărcătorul din pistol; e plin de gloanțe. Bagă încărcătorul la loc. Bătrânul se lasă în jos, cu palmele lipite de asfaltul fierbinte, în timp ce mașinile și camioanele vâjâie în ambele sensuri, și-și freacă obrazul de mormanul de blană maronie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
camioanele vâjâie în ambele sensuri, și-și freacă obrazul de mormanul de blană maronie. Se ridică și se uită în lungul autostrăzii, în amândouă părțile. Se întoarce în cabina camionetei și-și aprinde o țigară. Așteaptă. Așteptăm și noi, dom’ sergent și cu mine. Asta este; am ajuns o săptămână mai târziu. Întotdeauna cu un pas în urmă. După ce s-a întâmplat deja. Prima apariție a Mântuitorului de pe Șosea a fost semnalată de o echipă de muncitori care ridicau un câine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
fac oamenii și în imaginile filmate apar întotdeauna părul blond în vânt, țăcălia roșcată, cicatricele. Întotdeauna e același om. Silueta unei femei așteaptă în depărtare într-o mașină, într-o camionetă, ce-o fi. În timp ce scriu rândurile de față, dom’ sergent ia în cătarea revolverului haina noastră de blană făcută grămadă. Ketchupul și muștele. Momeala noastră. Și, ca toți cei de aici, așteptăm și noi o minune. Un mesia. Capitolul 19 Când te dai jos din mașină, totul e galben. Galben

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
care înghite zgârie-norii centimetru cu centimetru. Acum, aici și acum, scriu din Seattle. La o zi, la o săptămână, la o lună după. Cine știe la cât timp după ce s-a întâmplat evenimentul. Îmi continui vânătoarea de vrăjitoare, împreună cu dom’ sergent. Botaniștii numesc această nouă subspecie de iederă englezească Hedera helixseattle. La un moment dat începuse să dea pe dinafară în jardinierele de la Olympic Professional Plaza, să zicem. Iedera sufoca panseluțele. Niște vițe se agățaseră de o latură a fațadei de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
clienților restaurantului Oracle Sushi Place „Dacă vă confruntați cu mâncărimi rectale severe cauzate de paraziți intestinali“, zice anunțul, „vă puteți constitui ca parte civilă într-o acțiune juridică colectivă“. După care dă un număr de telefon. De față cu dom’ sergent, pun mâna pe telefon și sun. O voce de bărbat zice: — Biroul de avocatură Denton, Daimler și Dick. — Stridie? zic. Unde ești, javră ordinară? Și convorbirea se întrerupe. Aici și acum, în timp ce scriu aceste rânduri în Seattle, într-un local

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Daimler și Dick. — Stridie? zic. Unde ești, javră ordinară? Și convorbirea se întrerupe. Aici și acum, în timp ce scriu aceste rânduri în Seattle, într-un local din imediata apropiere a Departamentului Lucrărilor Publice, o chelneriță ne zice, mie și lui dom’ sergent: — Nu au cum să elimine iedera deocamdată - și ne mai toarnă niște cafea. Se uită pe fereastră la zidurile verzi, brăzdate de vițe groase și cenușii. E singurul lucru care mai ține în picioare partea asta de oraș, zice. Dedesubtul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
le dea foc cu aruncătorul de flăcări sau să le stropească cu ierbicide - chiar și atunci când au adus caprele pitice să le mănânce -, încep să se întindă rădăcinile. Rădăcinile astea au surpat tunelurile, au întrerupt cablurile și conductele subterane. Dom’ sergent formează în continuu numărul din anunțul cu restaurantul, dar linia rămâne moartă. Chelnerița se uită la limbile de iederă care au început deja să traverseze strada. Într-o săptămână, n-o să mai aibă serviciu. — Garda Națională ne-a promis că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Asta e viața ei. Mona își acoperă fața cu palmele și începe să suspine. Dau drumul la radio, în timp ce număr: 1, 2, 3... Capitolul 32 Orașul figurează pe hartă ca Stone River. Stone River, Nebraska. Dar, când ajungem acolo, dom’ sergent și cu mine, pe indicatorul de la intrarea în localitate a fost vopsit numele „Shivapuram“. Nebraska. 17000 de locuitori. În mijlocul străzii, încălecând linia punctată, stă o vacă bălțată alb cu maroniu, pe care trebuie s-o evităm din scurt. Rumegând alene

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
secției de poliție, blocând trotuarul. Miroase a curry și paciuli. Ajutorul de șerif e încălțat în sandale. Ajutorul de șerif, poștașul, chelnerița de la bufet, barmanul de la cârciumă au, cu toții, un punct negru lipit între sprâncene. Un bindi. — Măiculiță, zice dom’ sergent. Tot orașul a trecut la hinduism. După cum scrie în Buletinul miracolelor paranormale de săptămâna asta, totul s-a întâmplat din cauza vacii-fariseu vorbitoare. Atunci când duci animalele la abator, toată treaba e cum să păcălești vacile ca să urce rampa spre locul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
să cânte, în timp ce bătea măsura legănându-și copita înainte și-napoi. Vaca le-a răspuns la toate întrebările despre natura vieții și a morții. Vaca-fariseu a tot trăncănit vrute și nevrute, și nu-i mai tăcea gura. Acum, aici și acum, dom’ sergent și cu mine suntem în căutarea faptelor. La vânătoare de vrăjitoare. Ne uităm la toate vacile eliberate de la abator în ziua aceea. La marginea orașului, abatorul e gol și tăcut. Cineva zugrăvește în roz clădirea de ciment. A fost transformată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
un ashram. În iesle au plantat legume. De-atunci, vaca-fariseu nu a mai grăit nici o vorbă. Paște iarba din curțile oamenilor. Bea din scăldătorile pentru păsărele. Oamenii îi agață de grumaz ghirlande de flori. Folosesc vraja de stăpânire, zice dom’ sergent. Ne-am oprit în mijlocul străzii, așteptând după un porc imens care traversează agale. Alți porci stau împreună cu găinile la umbra de sub prelata magazinului de metalo-chimice. Vraja de stăpânire îți permite să-ți proiectezi conștiința în corpul fizic al altei ființe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
metalo-chimice. Vraja de stăpânire îți permite să-ți proiectezi conștiința în corpul fizic al altei ființe. Mă uit lung la el și-l întreb dacă nu cumva râde ciob de oală spartă. — Și-n animale, și-n oameni, zice dom’ sergent; poți să intri cam în orice trup viu. Și eu zic mda, mie-mi spui... Trecem pe lângă omul care zugrăvește ashram-ul cel roz și dom’ sergent zice: — Eu cred că reincarnarea e doar o altă formă de amânare. Și eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
cumva râde ciob de oală spartă. — Și-n animale, și-n oameni, zice dom’ sergent; poți să intri cam în orice trup viu. Și eu zic mda, mie-mi spui... Trecem pe lângă omul care zugrăvește ashram-ul cel roz și dom’ sergent zice: — Eu cred că reincarnarea e doar o altă formă de amânare. Și eu zic da, da, da. Mi-a mai spus-o pe-asta. Dom’ sergent se întinde peste fotoliul din mijloc și-și pune mâna zbârcită și pătată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
mie-mi spui... Trecem pe lângă omul care zugrăvește ashram-ul cel roz și dom’ sergent zice: — Eu cred că reincarnarea e doar o altă formă de amânare. Și eu zic da, da, da. Mi-a mai spus-o pe-asta. Dom’ sergent se întinde peste fotoliul din mijloc și-și pune mâna zbârcită și pătată peste mâna mea. Dosul mâinii i-e acoperit de peri cenușii. Are degetele reci, de când a umblat cu pistolul. Dom’ sergent îmi strânge mâna și zice: — Mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
mai spus-o pe-asta. Dom’ sergent se întinde peste fotoliul din mijloc și-și pune mâna zbârcită și pătată peste mâna mea. Dosul mâinii i-e acoperit de peri cenușii. Are degetele reci, de când a umblat cu pistolul. Dom’ sergent îmi strânge mâna și zice: — Mă mai iubești? Și eu îl întreb dacă am de ales. Capitolul 33 Mulțimea se bulucește în jurul nostru, femeile - îmbrăcate în maieuri fără spate, bărbații - cu pălării de cowboy. Oamenii mănâncă mere glasate pe băț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
stric lumea doar ca să-mi justific relele pe care le fac. Polițaiul plânge acum din răsputeri, și în încăpere intră alt polițai. E tânăr; se uită la polițaiul bătrân, apoi la mine. Polițaiul cel tânăr zice: — Aveți probleme aici, dom’ sergent? — E o desfătare, zice polițaiul bătrân, ștergându-se la ochi. Ne simțim extraordinar. Vede că s-a șters la ochi cu mâna pe care are mănușa, cu degetele pe care mi le-a băgat în fund, și rupe mănușa cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
și azvârle cât colo mănușa plină de unsoare. Îi spun polițaiului tânăr că doar stăm de vorbă un pic. Și polițaiul cel tânăr îmi vâră pumnul sub ochi și zice: — Tu să taci dracului din gură! Polițaiul cel bătrân, dom’ sergent, stă pe marginea mesei, cu picioarele încrucișate în dreptul genunchilor. Își trage nasul plin de lacrimi și zice: — Acuma, dacă nu ți-e cu supărare, noi am dori, pe cât se poate, să rămânem între patru ochi. Eu stau cu ochii în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
genunchilor. Își trage nasul plin de lacrimi și zice: — Acuma, dacă nu ți-e cu supărare, noi am dori, pe cât se poate, să rămânem între patru ochi. Eu stau cu ochii în tavan. Polițaiul cel tânăr zice: — Da’ sigur, dom’ sergent. Și dom’ sergent ia un șervețel și-și tamponează ochii. Apoi polițaiul cel tânăr se întoarce brusc, apucându-mă de falcă și împingându-mă în perete. Cu spinarea și picioarele lipite de cimentul rece. Ridicându-mi capul și dându-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
nasul plin de lacrimi și zice: — Acuma, dacă nu ți-e cu supărare, noi am dori, pe cât se poate, să rămânem între patru ochi. Eu stau cu ochii în tavan. Polițaiul cel tânăr zice: — Da’ sigur, dom’ sergent. Și dom’ sergent ia un șervețel și-și tamponează ochii. Apoi polițaiul cel tânăr se întoarce brusc, apucându-mă de falcă și împingându-mă în perete. Cu spinarea și picioarele lipite de cimentul rece. Ridicându-mi capul și dându-mi-l pe spate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
falcă și împingându-mă în perete. Cu spinarea și picioarele lipite de cimentul rece. Ridicându-mi capul și dându-mi-l pe spate, strângându-mă de gât cu mâna, polițaiul cel tânăr zice: — Ai grijă cum te porți cu dom’ sergent, țipă el. Ai băgat la cap? Și dom’ sergent își ridică privirea cu un zâmbet slab și zice: — Da. Ai auzit ce-a zis?! Și-și trage nasul. Și polițaiul cel tânăr își ia mâna din gâtul meu. Se dă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]