1,092 matches
-
Președintele PNL, Crin Antonescu, a declarat, vineri, la Brașov, că liderii țărăniști Victor Ciorbea și Aurelian Pavelescu s-au călcat pe bombeu pentru a-i căra servieta lui Traian Băsescu când a venit la catafalcul seniorului țărănist Ion Diaconescu, care nu s-a înclinat niciodată în fața nimănui. El a spus că atât el, în calitate de președinte, cât și PNL, ca partid, au dorit să întindă o mână către
Antonescu: Ciorbea şi Pavelescu se călcau pe bombeu să-i ţină servieta lui Băsescu () [Corola-journal/Journalistic/47217_a_48542]
-
birou teza proprie și copia ei fidelă și a așteptat un răspuns. Care, firește, n-a venit. Nici după câteva telefoane la cabinetul ministrului. „Și, acum, ce faceți, l-am întrebat. Vreți să-l sun eu?” Maiorul a scos din servietă un volum, culegere de articole, și mi l-a arătat. Aparținea ministrului. În volum se afla un articol de trei sau patru pagini despre Maria Cunțan. Mot-à-mot, biografia poetei pusă la punct de maior. „Ce șanse are cuvântul meu contra
Maiorul și poeta by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4428_a_5753]
-
nediferențiat, manierist și fascinant prin chiar mecanica internă a textului, universul poetic caragialian e reconstituit, în registru parodic și ludic într-un poem intitulat sugestiv Mica publicitate: „Pierdut cățel geam tren răspunde nume/ Bùbico zahăr place (pedigri)./ Uitat hotel Mizil servietă gri./ Domn bine caut scoate seara lume.// Odăi 3 închiriez + antreluță./ Pierdut ieri dimineață brilănțel./ Văzut hengheri azi stop mumos cățel./ Uitat muscal banchetă umbreluță.// Duzini mănuși piei câine cumpăr 2./ Uitat bagaj tren Bucarest-Berlin/ via Mizil. Vând blană zibelin
Livrescul în stare pură by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4349_a_5674]
-
pe baza condicii prevăzute la art. 18. Articolul 20 Compartimentul special sau salariatul care are și atribuții cu privire la evidență, păstrarea și manipularea documentelor secrete va repartiza fiecăruia dintre salariații care lucrează cu documente secrete de stat cîte o mapă tip servietă, un sigiliu metalic și plastilină, întocmind pentru fiecare dintre acești salariați o fișă imprimata cu seria corespunzătoare sigiliului încredințat. Documentele secrete de stat, date spre rezolvare salariaților care au fost aprobați să lucreze cu astfel de documente, se păstrează, atît
HOTĂRÎRE Nr. 19 din 14 ianuarie 1972 privind unele măsuri în legătură cu apărarea secretului de stat. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106351_a_107680]
-
corespunzătoare sigiliului încredințat. Documentele secrete de stat, date spre rezolvare salariaților care au fost aprobați să lucreze cu astfel de documente, se păstrează, atît în timpul programului cînd nu se lucrează cu ele cît și în afara programului în mape speciale tip servietă, sigilate cu plastilină. În mapă trebuie să existe în permanență opisul tuturor documentelor pe care le conține, întocmit potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 10, pe baza căruia să se poată verifica integritatea conținutului acesteia. La terminarea zilei de muncă
HOTĂRÎRE Nr. 19 din 14 ianuarie 1972 privind unele măsuri în legătură cu apărarea secretului de stat. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106351_a_107680]
-
ei azi, surprinzători. Cel despre care n-ai crede niciodată, consilierul tău bancar, reparatorul de piane sau preotul care slujește duminica, tocmai unul dintre aceștia poate fi ucigașul tău. Să n-ai încredere în cămășile lui albe, în cravate, în servieta cu emblema Consiliului Europei. Nu sunt paranoică, suflețel, crede-mă. Întâmplător, am putut afla mai multe despre natura lor. Trupul tău, cu albeața lui minunată, mă sperie. Este foarte incitant pentru ei. Despre ultima afirmație, oricât ar fi descusut-o
Ismail Kadare - Accidentul () [Corola-journal/Journalistic/5548_a_6873]
-
știu cum am ajuns în Mărțișor. În memorie mi-au rămas hodorogeala unui tramvai, o uliță de mahala cu case modeste, uliță pe care am bătut-o cu piciorul până la portița de intrare în gospodăria poetului, tăbăcind într-o mare servietă cu burduf paginile dactilografiate ale viitoarei colecții - apărute în 1955 - intitulate de scriitor Pagini din trecut. Portița era descuiată, semn că redactorul editurii era așteptat. Deci am intrat. I. R.: Și cum a decurs prima întâlnire cu Tudor Arghezi? G.
G. Pienescu: „Colaborarea cu Tudor Arghezi (...) a fost una din marile împliniri ale vieții mele“ by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/5824_a_7149]
-
întors și a pornit agale către casă. Trecând printr-altă portiță, în grădina florilor și a stupilor, ne-a întâmpinat un dulău de câine frumos (am aflat pe urmă că-l chema Zmeul) care, după ce m-a cercetat atent, amușinându-mi servieta, pantofii, pantalonii - eram nou-venit pe teritoriul lui și a trebuit să stau pe loc, ca să mă ia în primire - ne-a condus din urmă până aproape de intrarea în casă. Acolo, pe o parcelă însorită, era pusă o masă dreptunghiulară, de
G. Pienescu: „Colaborarea cu Tudor Arghezi (...) a fost una din marile împliniri ale vieții mele“ by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/5824_a_7149]
-
pe o parcelă însorită, era pusă o masă dreptunghiulară, de lemn proaspăt ieșit de sub rindea, și două scaune, câte unul la fiecare cap al mesei. Ne-am așezat fără să rostim nicio vorbă. Am început să scot, încet, din burduful servietei, paginile dactilografiate. Le scoteam în fascicule, le băteam pe muchii și, potrivindu-le colțurile, le puneam tacticos unele peste altele, pe masă. Mi-am scos încet și „uneltele de lucru” - creion, ascuțitoare, radieră, stilou - rânduindu-le și pe ele pe
G. Pienescu: „Colaborarea cu Tudor Arghezi (...) a fost una din marile împliniri ale vieții mele“ by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/5824_a_7149]
-
făcusem odată un fel cuviincios, chiar smerit, de a intra în vorbă cu el, nu eram în stare să-i vorbesc. Dezamăgit și întristat de mine însumi, am început să-mi strâng lucrurile de pe masă și să le pun în servieta ridicată de jos, pe genunchi. În clipa în care mă pregăteam să o închid, m-a ajuns iarăși vocea lui, rostind tot tărăgănat, în falset, dar într-o altă tonalitate, care m-a făcut să îmi ridic pleoapele și să
G. Pienescu: „Colaborarea cu Tudor Arghezi (...) a fost una din marile împliniri ale vieții mele“ by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/5824_a_7149]
-
mi s-a părut, de astă dată, adiată de o lumină tandră. - Ai auzit? m-a întrebat. - Nu! - am răspuns. - A trecut un înger printre noi și te-a binecuvântat. Poți să vorbești! Mi-am scos iarăși, încet, lucrurile din servietă, punându-le rând pe rând pe masă, servieta am pus-o, goală, jos lângă scaun și, într-adevăr, am început să vorbesc. I. R.: Se spune că Tudor Arghezi ar fi fost un om incomod. Ați avut conflicte cât timp
G. Pienescu: „Colaborarea cu Tudor Arghezi (...) a fost una din marile împliniri ale vieții mele“ by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/5824_a_7149]
-
de o lumină tandră. - Ai auzit? m-a întrebat. - Nu! - am răspuns. - A trecut un înger printre noi și te-a binecuvântat. Poți să vorbești! Mi-am scos iarăși, încet, lucrurile din servietă, punându-le rând pe rând pe masă, servieta am pus-o, goală, jos lângă scaun și, într-adevăr, am început să vorbesc. I. R.: Se spune că Tudor Arghezi ar fi fost un om incomod. Ați avut conflicte cât timp ați lucrat împreună? G. P.: Nu, de vreme ce trecuse
G. Pienescu: „Colaborarea cu Tudor Arghezi (...) a fost una din marile împliniri ale vieții mele“ by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/5824_a_7149]
-
oficială, care nu era încuiată, geanta cu obiecte personale, plus o plăcintă cu brânză pe care oficialul UE o cumpărase de la un târg cu produse tradiționale englezești, scrie telegraph.co.uk. În schimb, hoții nu s-au atins și de servieta cu acte oficiale, însă, după cum însuși vicepreședintele CE a declarat, cel mai mult regretă furtul plăcintei. Am cumpărat această plăcintă pentru a arăta oamenilor cât de bună este bucătăria britanică. Sper, cel puțin, că hoții o vor mânca și nu
Viviane Reding, jefuită la Londra. Ce regretă cel mai mult () [Corola-journal/Journalistic/54824_a_56149]
-
de absența soțului, coproprietar la o mină de aur, mai mult plecat la exploatarea lui, ca să umble cu diferiți amanți care îi întrețin luxul, neglijîndu-și grav copiii. Cînd soțul revine, flirtează nerușinat cu partenerul acestuia atrăgînd reproșul omului, apoi pasează servieta cu banii lui amantului titular, cu care se vede că vrea să fugă. În final, cuprinsă de remușcări neverosimile, se sinucide prin aruncare pe fereastră. Piesa s-a jucat la vremea scrierii, dar a adunat doar vreo 11 reprezentații. În
Viața și opera personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/4504_a_5829]
-
pildă, o reclamă la apa de izvor, vândută drept fântâna tinereții, are parte de un comentariu au contraire : „treizeci de ani - perspectiva unui deceniu de singurătate, o înșiruire tot mai scurtă de burlaci pe care aveam să-i cunosc, o servietă tot mai subțire în care să-mi port entuziasmele, părul tot mai rărit.” (trad. Mircea Ivănescu). Se pare că, începând să scrie literatură bună, lui Scott Fitzgerald i-a pierit talentul pentru reclamă...
Fitzgerald, vânzătorul () [Corola-journal/Journalistic/3663_a_4988]
-
îi surprind pe Karel Pavek (Marián Labuda), șofer pe autocamion, și pe prostul satului, Otik Rakosnik (Janos Ban), însoțitorul acestuia, în deambulația matinală către autovehicul cu o invidiabilă punctualitate. Cuplul este remarcabil, șoferul este rotofei și calcă apăsat legănând o servietă, Ottik este înalt și slab ca un țâr și merge săltat încercând să-și potrivească pașii după ritmul imprimat de șofer. Mișcarea ordonată, animată de un entuziasm real în cazul lui Ottik, și de unul aparent în cazul lui Pavek
Viața la țară cu Jirí Menzel by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3517_a_4842]
-
cel mai înalt nivel: conținea prea puține teze politice juste și prea mult estetism. Caietului de curînd răsfoit îi lipsește prima copertă cartonată; așa era mai ușor de purtat în buzunarul hainei. Alexandru Ivasiuc rătăcea totdeauna orice mapă personală, iar servietă diplomat nu și-ar fi luat cu nici un preț. Refuzul modei timpului - în acel an servieta diplomat reprezenta unul din elementele ei distinctive - sau lipsa de grijă față de o mapă încăpătoare se datora, de fapt, aceluiași motiv: oricare dintre respectivele
Alexandru Ivasiuc - inedit by Tita Chiper () [Corola-journal/Imaginative/15478_a_16803]
-
curînd răsfoit îi lipsește prima copertă cartonată; așa era mai ușor de purtat în buzunarul hainei. Alexandru Ivasiuc rătăcea totdeauna orice mapă personală, iar servietă diplomat nu și-ar fi luat cu nici un preț. Refuzul modei timpului - în acel an servieta diplomat reprezenta unul din elementele ei distinctive - sau lipsa de grijă față de o mapă încăpătoare se datora, de fapt, aceluiași motiv: oricare dintre respectivele obiecte i-ar fi împiedicat gesticulația precipitată și expresivă cu care își sublinia demonstrațiile. Omul părea
Alexandru Ivasiuc - inedit by Tita Chiper () [Corola-journal/Imaginative/15478_a_16803]
-
Nora Iuga Cum nu pot să-mi imaginez un tramvai cu cai circulînd acum pe Calea Victoriei, așa nu-mi pot imagina un Virgil de 60 de ani. Un bătrînel rotofei cu fular de lînă la gît și cu umbrela în servietă e o poză în care Virgil nu va încăpea niciodată, poate și pentru că în servieta lui sticla de vodcă ținea loc de umbrelă. Aveți dreptate, nu ăsta e tonul pe care îl abordezi cînd evoci un prieten dispărut. Dar eu
Virgil Mazilescu - 60: Dunga cafenie din jurul buzelor by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/15352_a_16677]
-
Calea Victoriei, așa nu-mi pot imagina un Virgil de 60 de ani. Un bătrînel rotofei cu fular de lînă la gît și cu umbrela în servietă e o poză în care Virgil nu va încăpea niciodată, poate și pentru că în servieta lui sticla de vodcă ținea loc de umbrelă. Aveți dreptate, nu ăsta e tonul pe care îl abordezi cînd evoci un prieten dispărut. Dar eu nu pot fi tristă cînd vorbesc de Virgil, pentru că în preajma lui se rîdea de toți
Virgil Mazilescu - 60: Dunga cafenie din jurul buzelor by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/15352_a_16677]
-
de un deget, tivită de un breton roman, sub care tremurau niște ochelari scoși și puși în fiecare clipă; sperietoare de paseri înfășurată în haine largi, curgând pe trupul deșirat; adus din spate, îl mai trăgea spre pământ și o servietă plină de manuscrise, de broșuri, de petiții, de ziare vechi. Neînfricat poet patriotic și publicist cultural, la orice revistă sau în orice așezământ subvenționat... Izbutise la început numai prin înfățișarea lui jalnică, de om nemâncat, cu lacrimi în glas și
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
raportor, consilier cultural, conferențiar al cercurilor rurale, director al ateneelor populare din capitală, inspector al teatrelor sătești, misionar propagandist în provinciile dezrobite, referent al Casei Școalelor, membru al societății �Cultul șrând șters în periodic, n.m., G.O.ț umbând cu servieta subsuoară, famelic, cu priviri mioape și idealiste, grăbit totuși să nu scape un loc sau o sinecură culturală, vreo misiune specială, încasând jetoanele de prezență cu anticipație, sub cuvânt că e �în mare lipsă" - lucru verosimil după înfățișarea lui ascetică
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
fi cel din urmă, un Calvar, pe care se silea să-l îndulcească cu o vorbă a Mântuitorului, în gura căruia găsești toate vorbele ce îndulcesc suferințele. I se prezentă, așadar, lui Sergiu, cu aerul lui de veșnic nemâncat, cu servieta subsuoară, cu barba putredă, cu figura suptă, cu privirea pierdută de ascet și mucenic al unei misiuni naționale. în ton plângăreț, cu ochii peste cap, porni o lungă jelanie: fusese totdeauna un persecutat al vieții; îl lăsase acum la o
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
-l văzuseră la lucru îl putuseră călca în picioare, ce mai avea de așteptat de la posteritate? Totul plângea în el: glasul, ochii, barba rară și putredă, cravata ca o funie răsucită, de care părea spânzurat, hainele stoarse ca o rufă, servieta unsuroasă de sub braț, adevărat pui sub protecția cloștei. Sergiu încercă să-l liniștească: nimeni nu fusese chemat anume; venise cine voise; nu era doar un secret; discutaseră chestiunea împreună de multe ori și nu crezuse în izbânda societății. Meritele lui
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
resursele ei. Tinerii vedeau azi îngeri; stolul lor se înmulțise descinzând din văzduh în diferite capitole bugetare. El de abia acum se dezmeticise. - "Prea târziu", îi spusese Ilarie, înfigându-i un pumnal în inimă. îmbătrânise, constată învins, trăgând după sine servieta-i plină de manuscrise morale și culturale. Dacă ar fi ascultat cel puțin de sfaturile nevesti-sii, doamna Simina Burdea născută Pomană, directoarea Școalei de menaj Despina Doamna, care mereu îi spunea: - Lache, să nu lași niciodată pe altul să-ți
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]