231 matches
-
stînga, controlul asupra literaturii a devenit absolut. PMR (Partidul Muncitoresc Român) "s-a ocupat" de scriitori. Și cum s-a mai ocupat! La ședința de constituire a Uniunii Scriitorilor, din martie '49, Dej le trasa deja sarcini. Să scrie: "contra servilismului cosmopolit"; "contra culturii capitaliste intrate în putrefacție"; "contra imitării slugarnice a diverselor curente burgheze"; "contra izolării scriitorului de popor". Sadoveanu și-a pocnit pălmile. S-a jurat că va aplica linia, c-o să-i dea în vileag pe imperialiștii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
instalarea yavashlik-ului, o stare de spirit caracterizată prin letargie, indiferență, lipsă de hotărîre și tendință spre supunere izvorîtă din nevoia de a supraviețui. Acest lucru poate fi dedus cu ușurință din atitudinea față de autoritate teamă și totodată umilință și acceptare. Servilismul este însoțit de istețime, manifestată în încercările de a ocoli obstacolele, apelînd la mijloace nu prea ortodoxe... sau chiar ilegale. Persistă ideea că este perfect normal să înșeli guvernul sau să-l furi... Dat fiind faptul că viitorul era nesigur
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
unui roman realist, problema este nu să redai realitatea, ci iluzia adevărului, deoarece: [...] adevărul poate fi cîteodată neverosimil [...]. A crea adevărul înseamnă cîteodată să dai iluzia adevărului în întregime, urmînd ordinea logică a faptelor și nu să le transcrii cu servilism în învălmășeala succesiunii lor. Am ajuns la concluzia că realiștii cu talent ar fi trebuit să se numească mai degrabă iluzioniști [...]. Fiecare dintre noi își face deci pur și simplu o iluzie despre lume [...]. Iar scriitorul nu are o altă
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de pe umerii celor care o merită și dacă întreaga strălucire va fi reflectată asupra celor care, adesea, au jucat un rol mai puțin important“ De Tavannes nu ezită să-i numească pe aceștia„autori mercenari“, a căror principale defecte sunt servilismul și lipsa onoarei. Există o a doua categorie de memorii intime, cele scrise de personaje importante aflate în slujba Regelui, și care justifică sau clarifică o serie de decizii sau compromisuri prin intermediul acestor lucrări. Acest tip de lucrări au fost
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
supraestimare a autorității; • supraestimare a obedienței. Emoțiile caracteristice resimțite sunt: • frică, teamă, dependență, inferioritate, slăbiciune, apatie, devalorizare, deprimare, absență, plictiseală, descurajare, rezervă, victimizare, neliniște, nesiguranță, intimidare. În cadrul acestei atitudini, sunt adoptate ca tendințe comportamentale: • timiditatea, retragerea, discreția, inhibiția, umilința, singurătatea, servilismul, cumințenia, stânjeneala. Pe scurt, fuga pasivă, repliere, evitare a dificultăților prin acceptare. Mesajele tipice acestei atitudini sunt: • referire frecventă la normă, la regulament; acceptare imediată, sistematică, formulări impersonale, tăcere, muțenie, voce slabă, greu de auzit. Cel/cea care adoptă o
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
calităților odioase ale politicienilor vremii, relațiile dintre diferitele categorii sociale. Dramaturgul posedă arta tipizării: Fiecare din personajele lui rezumă comportarea, poziția, mentalitatea, cultura unei întregi categorii, păstrând totuși atribute individuale, concrete - apte a le face viabile. Astfel, Prinstanda e simbolul servilismului, Cațavencu al oportunismului venal. N. Barbu propune chiar termenul de cațavencism, reprezentând comportarea demagogică, lipsită de scrupul, în scopul profitului imediat ori al parvenirii. El subliniază totodată faptul că în această piesă Caragiale nu face o critică a liberalismului, ci
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
în instituții a cacografiei cu â și cu sunt, prin politizare, minciună și agresiune. 232 J. M. Bochenski, op. cit., p. 20. 233 J. M. Bochenski, op. cit., p. 104. 234 Există slujitori ai catedrei, de exemplu, care, din incultură și din servilism, pronunță [sunt] în loc de [sînt]. 235 Din păcate, în cazul românilor, opinia argumentată a lingvistului este deseori nesocotită în problemele normării limbii, agresiunea literaților, îndeosebi a criticilor literari, producînd deseori dificultăți în stabilirea normelor limbii și favorizînd afirmarea impostorilor. Aceasta a
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
câți mocârțani ar mai plăti atunci ca să vadă astfel de mizerii, dacă tot o nevoie irepresibilă îi împinge să facă audiențele invocate, mană cerească pentru argumentele autojustificatoare ale producătorilor și realizatorilor în cauză, de regulă ahtiați după bani și cu servilismul în sânge. În fine, mai este o problemă în care mă despart de domnul Tănase. Dreptul la injurie și calomnie al jurnaliștilor sau al comentatorilor anonimi. Domnia sa a spus că nu a răspuns niciodată la atacurile la persoană făcute în
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
pe nume portarilor, chelnerilor și taximetriștilor. Își Însușea orice argou, orice accent și spunea vorbe urâte cu o ușurință elegantă - sângele italian - ori de câte ori era furioasă. Avea și o Îndemânare spontană de a neutraliza latura mârșavă a subalternilor: ranchiuna ascunsă sub servilismul celor care Îi slugăreau pe alții În silă, visând la revoluții care să-i descăpățâneze, și al celor care Își jucau rolul cu o demnitate resemnată. Femeile o invidiau frățește, bărbații o adoptau de la prima privire, trecând de partea ei
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
fenomen regretabil. Exacte și pătrunzătoare sunt, în esență, și observațiile lui Constantin Dumitrescu despre aparatul cultural al acestei culturi totalitare, a treia sa notă fundamentală. A fost o adevărată mașină a propagandei oficiale, depersonalizată, cinică și amorală. Un amestec de servilism și frazeologie, de complexe și iresponsabilitate, de insuficiență și vid intelectual au constituit trăsătura de bază. Am cunoscut-o cu toții. A fost expresia cea mai caracteristică a omului nou în cultură, instrumentul cel mai docil și zelos al revoluției culturale
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
instalat la putere. Orice opoziție și rezistență devin inutile. Rușii sunt invincibili și prezenți pentru totdeauna în zona noastră. Această stare generală de spirit explică foarte multe cedări și colaborări, oportunisme și adaptări. în general, capitularea, apatia și nu o dată servilismul societății românești sub vechiul regim comunist. Destul de puțini au avut și au, mai ales, curajul s-o recunoască, măcar azi, pe față. Umilința și amorul propriu, teroarea remușcării, frica de compromitere sunt încă mult prea mari. Am arătat cu alt
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
parte, în mod indiscutabil, încă foarte puțin curent la noi. Dar el reprezintă singura soluție, cu adevărat constructivă și creatoare, în cultura română actuală. Destinul său nu este, orice s ar spune, eterna compilație și pastișă, epigonismul și sincronismul mecanic, servilismul de suiveur intelectual, bătut cel mult pe umeri superior și ca încurajare. Peste tot, deci, concepte și scheme străine, dar ca termen de încadrare, definire și înțelegere a unor teme românești corespunzătoare. Sau care devin semnificative cu adevărat, ori în
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
italiene, a lui Giulio Cesare Croce della Lira, Le sottilissime astuzie di Bertoldo (1592). Interesul cărții trece de la înțelepciunea lui Solomon, înlocuit cu regele longobarzilor, la eroul popular Bertoldo, înzestrat cu vervă, spirit satiric mușcător și independență față de convențiile și servilismul de la Curte. Impulsionat de succes, Croce continuă povestirea cu isprăvile lui Bertoldino, iar scriitorul Camillo Scaligeri della Fratta compune un text despre Cacaseno, nepotul lui Bertoldo. Acest ciclu de povestiri, bogat în snoave, farse, proverbe și enigme cu răspunsuri epigramatice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285710_a_287039]
-
turn de fildeș În care burghezia a ținut deopotrivă pe criticii literari și pe scriitori, rupți de masse, educați În disprețul față de massă, În disprețul și neîncredere a forțelor creatoare a maselor, În atitudinea nedemnă de ploconire față de Apus, de servilism față de cultura decadentă burgheză”. Contemporanul răspunde criticii Scânteii, În proximul număr, printr-o autocritică extinsă pe două pagini de revistă, sub semnătura lui Ion VITNER 69. Redăm o mică parte a acestui răspuns: „Critica literară ar trebui să joace rolul
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
proslăvirea propriei lor persoane (sic!). Ei s-au înconjurat de tot soiul de elemente străine, mic-burgheze, declasate, care se prosternau în fața lor, îi tămâiau și-i adulau. Ei duceau o politică de înnăbușire a criticii, de cultivare a ploconelilor și servilismului, de încălcare sistematică a liniei și hotărârilor partidului în cele mai importante probleme, încercând să se suprapună partidului, conducerii sale (Lecții...: 1960, 620). Motto-ul destalinizării românești va fi astfel ilustrat de afirmația "Noi nu avem pe nimeni de reabilitat
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
în partid și chiar folosirea lor în conducerea organizațiilor de partid, a contribuit în a denatura linia și metodele de partid, în a influența negativ atât pe linie de partid cât și profesional, introducând o atmosferă mic-burgheză, de șovăială, de servilism, de familiarism și de acoperire reciprocă a abaterilor. Înfumurarea de succesele obținute în munca serviciului, unele tendințe de familiarism ce s-au creat în acest timp între ei, ca și ridicarea tovarășului Dumitru Diaconescu la funcția de director general adjunct
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
ca și intenția de a ascunde față de consilierul sovietic acest act mârșav, dovedește pe lângă îngâmfare și poziția sa antipartinică și o atitudine dușmănoasă antisovietică. Atitudinea negativă a unor elemente nepartinice din conducerea profesională influențează și azi organizația de partid, practicând servilismul, lipsa de principialitate: caz concret, cuvintele lui Filipescu sunt citate la ședințe în cadrul organizației de bază. Intimidarea membrilor de partid merge până acolo, că atunci când sunt chemați la Filipescu sau la Tigoiu sunt cuprinși și azi de frică. Iată oamenii
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
a ratării convertite în îngâmfare, atitudine agresivă și cruzime. Leopoldina Bălănuță Moartea și Mircea Albulescu Maestrul Gherlaș O "imago mundi" ce include uneori mai organic, alteori insuficient legate imagini ale mediocrității, fără ieșire parcă... Imagini ale obtuzității, inconștienței, lichelismului, indiferenței, servilismului, bestialității, ale formelor fără fond, primitivism cu lustru. Apoi imaginea "morții vii obol pentru artă". Oscilând între realism dur (împins până la coșmaresc), grotesc și fantastic... Visarion insistă îndelung pe unele scene. Răceala demonstrativă se transformă însă cu timpul într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Alexa Visarion), în care caracterul de coșmar întrece toate poveștile de amărăciune și nebunie, este făcut din fapte banale, curente, fapte în sine de o importanță moderată. Găsim câte puțin din toate: răutate, vanitate, poftă de a porunci, lichelism și servilism, meschinărie, nepăsare, pe ici pe colo câte un mort, dar morți nerespectuoși: tuberculoză sau accident de muncă. Găsim și mișcare sindicală, desigur, sinceră: un hamal din port moare înecat pentru că puntea era șubredă și căpitănia nu o repara. Sindicatul hamalilor
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
aproprie de austriacul Eric Voegelin (1901-1985), intelectual reprimat îndeajuns de mult! Unii l-au plasat "la dreapta". Între Foucault și Voegelin vom găsi mai multe asemănări structurale decât între Foucault și Sartre. Etichetele nu ne vor acoperi ignoranța, aroganța și servilismul politic! În 1981, istoricul francez a refuzat să-l sprijine pe Mitterrand în campania electorală, argumentând că un intelectual nu trebuie să acționeze "precum un director de conștiință"16. Controlorii de conștiințe și formatorii de gândiri (de masă intelectuală!) sunt
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
practic, au implementat ideile liderilor lor printr-o politică teroristă și a fricii. Diminuarea curajului în lumea modernă ar fi bine să o privim într-un raport mutual cu politica fricii și a terorii. Pe fondul unei îndoctrinări, al unui servilism și al unei lașități intelectuale au fost posibile și Auschwitz-ul, și Gulagul. În fățărnicia intelectualistă, elitistă se află condițiile (de producere) ale nazismului și ale comunismului. "Elita" (a se citi intelocrația și Curțile intelectuale) este ticăloasă în profunzimea dezvoltării ei
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
discursul public de-a doctrina și ideologia, "de-a stânga" și "de-a dreapta", dar acest joc pueril și prostesc nu ne va rezolva problemele de sistem de ieri și de azi. Preferăm jocurile mai înalte, detașate de complicitate și de servilism în raport cu factorii politici; jocuri ale unor intelectuali occidentali, deopotrivă liberali (Ankersmit) și socialiști (Zinn, Chomsky, Jameson, White etc.). White este anti-Foucault atât prin critica aspră adusă cărților gânditorului francez, cât și prin atitudinea profesorului american față de omul Foucault, față de imaginile
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
totul altceva. A avea o atitudine angajantă (à la Foucault) și a susține doctrinar un partid (à la Fukuyama) nu sunt echivalente și nu pot fi desemnate sub o umbrelă comună, decât una evazivă, de confuzie generalizată. Atitudinea angajantă și servilismul politic sunt două aspecte total diferite. Problema este că, prin renunțarea la o atitudine obiectivă, de critică echilibrată și la o prezentare imparțială a evidențelor, se ajunge la o ideologizare și o politizare sui generis a oricăror forme de cunoaștere
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
lui I.C. Brătianu, din centrul Bucureștiului. Luând, apoi, cuvântul în sala Rio, Arthur Văitoianu a apreciat că măreția demonstrației din fața statuii lui I.C. Brătianu suplinise discursurile care ar fi putut fi prezentate. Președintele partidului a folosit prilejul, pentru a condamna servilismul și ineficiența cabinetului tătărescian. A opus imaginii primului ministru servil și lingușitor, amintirea unui alt prim ministru, Lascăr Catargiu, care a știut să se împotrivească unor cereri nejustificate ale lui Carol I, prin celebrele cuvinte "Măria Ta, aiasta nu se
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
rolul jucat de Elena Lupescu în conducerea statului, a determinat o nouă intervenție a șefului georgiștilor, în ședința Camerei din 18 decembrie. Acuzațiile la adresa guvernului și măsurile sugerate pentru remedierea situației au determinat interzicerea publicării discursului. Gheorghe Brătianu a înfierat servilismul liberalilor guvernamentali, care în loc să combată, au speculat slăbiciunile și greșelile suveranului, cu scopul de a obține avantaje pentru guvernanți. Liderul georgist a cerut încetarea amestecului Elenei Lupescu în guvernare, arătând că aceasta împiedica o comunicare firească între popor și monarhie
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]