1,344 matches
-
realizate picturile ei, se pot atribui anumite picturi de-ale ei acestor ani, precum: "Ritratto di gonfaloniere" (Portretul gonfanorierului), astăzi aflat la Bologna (un exemplu rar al capacității sale de pictoriță portretistă) și "Giuditta con la sua ancella"(Judith și servitoarea ei), astăzi, găzduit la Institutul Artelor din Detroit. Tabloul din Detroit este remarcabil mai ales pentru măiestria sale în clarobscur și tenebrism(folosirea contrastelor puternice între lumină și întuneric), tehnici pentru care Gerrit van Honthorst, Trophime Bigot, și mulți alții
Artemisia Gentileschi () [Corola-website/Science/313614_a_314943]
-
inamice și pornește în fugă în susul străzii, găsind într-un sfârșit un adăpost antiaerian în care se aflau deja două femei și un bărbat. Gore se adăpostește acolo, dar cei trei străini (o femeie de condiție bună, madam Popovici, o servitoare pe nume Elisaveta și un chiriaș bătrân, judecătorul Protopopescu) par să îl ignore și continuă să discute între ei, ca și cum el n-ar fi acolo. După ce sună sirena de încetare a bombardamentului, Gore iese din adăpost și se întoarce la
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]
-
aruncat cu 40 de zile în trecut. Trecerea personajului din prezent în trecut și invers se face fără traversarea vreunei granițe între Real și Ireal. Astfel, personajul este convins că a întâlnit într-un adăpost antiaerian pe madam Popovici, cu servitoarea Elisaveta și chiriașul Protopopescu. Fantasticul devine evident odată cu reîntoarcea lui Gore la cârciumă, când cârciumarul și muncitorii neagă existența vreunei alarme antiaeriene. Existența întâmplării relatate de comerciant este contestată, fiind pusă pe seama consumului de alcool sau a unei halucinații. Ca
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]
-
nume Simplice. Domnul Madeleine o vizitează pe nefericită aproape zilnic și începe să-i cunoască nevoile. Fetița acesteia, pe nume Cosette, este crescută de ticăloșii soți Thenardier, care îi cereau bani în fiecare lună pentru ca micuța fetiță să fie o servitoare și să mănânce resturile de mâncare de pe jos. Primarul, înduioșat de starea Fantinei, care era pe moarte, hotărăște să plece la Montfermeil, satul în care se afla cârciuma lui Thenardier, pentru a o înapoia pe Cosette. Madeleine este prins de
Mizerabilii () [Corola-website/Science/299393_a_300722]
-
încheie această afacere, care i s-a părut foarte neobișnuită. În timp ce doamna îi povestea lui Holmes, el a devenit conștient de faptul că cineva trăgea cu urechea la această conversație. A deschis ușa și a tras-o pe Susan, o servitoare cu o respirație șuierătoare. Prin chestionarea ei și prin deducere, Holmes a reușit să afle că Susan i-a comunicat lui Barney Stockdale faptul că stăpâna ei l-a angajat pe Sherlock Holmes, iar acest lucru a determinat vizita rapidă
Aventură în casa cu trei frontoane () [Corola-website/Science/324622_a_325951]
-
este cea care l-a angajat pe Barney Stockdale și pe bătăușii lui pentru a-i face o treabă murdară. Susan este și ea un membru al bandei, dar ea nu va divulga toate secretele. Într-un acces de furie, servitoarea părăsește casa. Evident, această femeie, oricine ar fi, vrea ceva din casă, care sosise destul de recent. Doamna Maberley nu poate spune despre ce lucru ar fi putea fi vorba, dar Holmes, văzând niște cufere cu etichete italiene pe ele, își
Aventură în casa cu trei frontoane () [Corola-website/Science/324622_a_325951]
-
cu înclinațiile ei spirituale și cu istoria Britaniei sub ocupația romană. Intriga romanului are la bază opera "Norma", a cărei acțiune a fost mutată din Galia în Britania, dar din care s-a păstrat ideea iubirii dintre o preoteasă druidă, servitoare a Zeiței, și un ofițer roman. La acestea, Paxson a adăugat un cadru istoric credibil, bazat pe biografia realizată de istoricul roman Tacitus socrului său, care era guvernator al Britaniei. În vremurile de început ale colonizării romane, legiunile îi urmăresc
Sanctuarul (roman) () [Corola-website/Science/328680_a_330009]
-
grăjdari, iar noaptea unul dintre ei stătea de pază, în timp ce ceilalți doi dormeau în pod. În seara de dinaintea dispariției calului și a morții violente a lui Straker, antrenorul mâncase în casa sa, împreună cu soția și doi grăjdari, curry de berbec. Servitoarea Edith Baxter a dus pe un platou mâncarea pentru grăjdarul Ned Hunter, care stătea de pază în grajd. Pe drumul spre grajd, ea a fost oprită de un om străin care i-a întins un plic pentru grăjdar. Servitoarea a
Stea-de-Argint () [Corola-website/Science/323659_a_324988]
-
berbec. Servitoarea Edith Baxter a dus pe un platou mâncarea pentru grăjdarul Ned Hunter, care stătea de pază în grajd. Pe drumul spre grajd, ea a fost oprită de un om străin care i-a întins un plic pentru grăjdar. Servitoarea a luat-o la fugă, i-a dat mâncarea lui Ned Hunter, dar în acel moment s-a apropiat din nou acel străin cu un plic în mână. Grăjdarul a ieșit afară cu câinele, dar străinul a reușit să fugă
Stea-de-Argint () [Corola-website/Science/323659_a_324988]
-
agent de pariuri din Londra, care sosise în Dartmoor și în special la King's Pyland pentru a obține informații pe care să le folosească în activitatea sa profesională. El a fost identificat ca fiind străinul care îi acostase pe servitoare și pe grăjdar, iar fularul său fusese găsit în mâinile mortului. Poliția bănuia că el ascunsese calul favorit și îl omorâse pe antrenorul Straker, care l-ar fi surprins și urmărit. Printre obiectele găsite în buzunarele antrenorului se aflau un
Stea-de-Argint () [Corola-website/Science/323659_a_324988]
-
unei legende, Eric XIV a observat-o prima dată în piață în Stockholm și a fost atât de uimit de frumusețea ei încât a dus-o la Curte ca iubită a lui; în realitate însă, era în 1564 angajată ca servitoare la Karin, soția muzicianului curții Gert Cantor, care avea o tavernă și o casă de oaspeți în casa lui, unde ea probabil că servea oaspeții. Ea a fost făcută servitoare pentru sora regelui, prințesa Elisabeta, atunci când ea a devenit metresa
Karin Månsdotter () [Corola-website/Science/332942_a_334271]
-
a lui; în realitate însă, era în 1564 angajată ca servitoare la Karin, soția muzicianului curții Gert Cantor, care avea o tavernă și o casă de oaspeți în casa lui, unde ea probabil că servea oaspeții. Ea a fost făcută servitoare pentru sora regelui, prințesa Elisabeta, atunci când ea a devenit metresa regelui în 1565. Karin pare să fi intrat într-o relație cu Eric în primăvara anului 1565. Poziția pare să fi fost destul de oficială, ea primind haine scumpe, a apărut
Karin Månsdotter () [Corola-website/Science/332942_a_334271]
-
taberei de la Aldershot. Într-o seară, Nancy a plecat împreună cu o vecină, domnișoara Morrison, la o acțiune de binefacere organizată de biserică, întorcându-se acasă nu după multă vreme. A intrat într-un salon rar folosit și i-a cerut servitoarei să-i aducă o ceașcă cu ceai, ceea ce era un lucru neobișnuit din partea ei. Auzind că soția sa a revenit, colonelul s-a dus și el în acel salon. Vizitiul l-a văzut intrând, aceea fiind ultima oară când a
Povestea cocoșatului () [Corola-website/Science/323766_a_325095]
-
revenit, colonelul s-a dus și el în acel salon. Vizitiul l-a văzut intrând, aceea fiind ultima oară când a fost văzut în viață. Salonul avea storurile trase și o ușă de sticlă ce dădea spre o peluză. Când servitoarea a venit cu ceaiul, a auzit o ceartă între Nancy și soțul ei. Ea a auzit-o pe Nancy repetând numele „David”. Servitoarea a chemat-o pe bucătăreasă și pe vizitiu care au venit și au tras cu urechea. Nancy
Povestea cocoșatului () [Corola-website/Science/323766_a_325095]
-
în viață. Salonul avea storurile trase și o ușă de sticlă ce dădea spre o peluză. Când servitoarea a venit cu ceaiul, a auzit o ceartă între Nancy și soțul ei. Ea a auzit-o pe Nancy repetând numele „David”. Servitoarea a chemat-o pe bucătăreasă și pe vizitiu care au venit și au tras cu urechea. Nancy era foarte mâniată și îi spunea soțului ei că a fost laș. Cuvintele lui erau scurte și rostite pe un ton mai jos
Povestea cocoșatului () [Corola-website/Science/323766_a_325095]
-
de zece ani. Primea doar câte o felicitare de Crăciun, dar scrisorile ei nu l-au găsit niciodată. La vârsta de 16 ani sosește la Kaleido Stage și se împrietenește cu Mia Guillem și Sora Naegino. Inițial, aceasta obținuse rolul servitoarei Cenușăresei, dar Mia creează Tripla Iluzie pe care o execută alături de Anna și Sora. Anna va fi partenera Sorei și va juca la trapez în Mica Sirenă, și cu această ocazie va începe să aibă mult succes și mulți fani
Anna Heart () [Corola-website/Science/317724_a_319053]
-
au căzut drept victime. Alții au declarat că au văzut urme de tortură pe cadavre. Cu toate acestea, doi martori, Benedikt Deseo și Jakob Szilvassy, au declarat cum au văzut-o cu ochii lor pe contesă torturând și asasinând tinerele servitoare. Conform mărturiei celor doi, Elisabeta a torturat și omorat victimele sale, nu numai în castelul Csejte dar și pe proprietățile sale din Sarvar, Németkeresztúr, Bratislava și Viena. Martorii au numit câteva persoane care îi furnizau tinerele fete, contesei. Numărul exact
Elisabeta Báthory () [Corola-website/Science/309161_a_310490]
-
și astăzi. Conform tradiției, gheișele își începeau instruirea la o vârstă foarte fragedă. Unele fete erau vândute la casele de gheișe ("okiya") copii fiind, si începeau aproape imediat studiul în diferite arte tradiționale. În timpul copilăriei, viitoarele gheișe lucrau adeseori că servitoare sau asistente ale unei gheișe experimenatet din "okiya", pentru că după o vreme să devină ucenice (maiko). Prima etapă, cea de servitoare, se numește shikomi (sau shikomiko sau shitajiko). În această perioadă, viitoarea gheișa era însărcinată cu diferite treburi: curățenia casei
Gheișă () [Corola-website/Science/303153_a_304482]
-
okiya") copii fiind, si începeau aproape imediat studiul în diferite arte tradiționale. În timpul copilăriei, viitoarele gheișe lucrau adeseori că servitoare sau asistente ale unei gheișe experimenatet din "okiya", pentru că după o vreme să devină ucenice (maiko). Prima etapă, cea de servitoare, se numește shikomi (sau shikomiko sau shitajiko). În această perioadă, viitoarea gheișa era însărcinată cu diferite treburi: curățenia casei, primirea unor comisioane, etc. Totodată, fata trebuia să meargă și la școală pentru a se instrui. Trecerea de la "shikomi" la următoarea
Gheișă () [Corola-website/Science/303153_a_304482]
-
nobili castilieni în Portugalia. Acești imigranți au creat în scurt timp o facțiune la Curtea portugheză, având drept scop acapararea de privilegii și putere. Facțiunea a crescut în importanță, în special după ce Ines de Castro, fiica unui nobil important și servitoarea prințesei Constanța, a devenit amanta soțului doamnei sale : Petru I al Portugaliei, moștenitorul tronului. Afonso al IV-lea a fost nemulțumit de alegerea fiului său, și a sperat ca relația să nu ducă nicăieri. Din păcate pentru liniștea regatului, nu
Afonso al IV-lea al Portugaliei () [Corola-website/Science/310216_a_311545]
-
de 5 ani și soacra Ana Miron. Soldații trimiși i-au împușcat pe toți cei prezenți în casa parohială - și anume pe membrii familiei Bujor - în camerele de culcare, iar pe ceilalți prin curte. Aceeași soartă a avut-o și servitoarea preotului, Șarolta Juhász, de etnie maghiară. Victimele, în număr de 11, au fost îngropate în aceeași noapte în curtea casei. S-a dovedit apoi în fața Tribunalului Poporului că masacrul a fost comis la îndemnul contelui Albert Wass, care îl ura
Masacre în Transilvania de Nord, 1940-1944 () [Corola-website/Science/299733_a_301062]
-
o populație suedeză-americană de aproape 800.000 de oameni. Majoritatea imigranțiilor au devenit pionieri clasici, culegând și cultivând preeriile ale Mariilor Șesuri, în timp ce ceilalți rămâneau în orașe, de obicei în Chicago. Tinerele necăsătorite, lăsau munca agricolă pentru a lucra ca servitoare în orașele Americane. Mulți americano-suedezi vizitau vechea țară în secolul XIX, povestirile lor ilustrând diferența în costume și maniere. Unii au plecat cu intenția de a petrece anii slăbiți ai vieții în țara lor natală, dar răzgândindu-se în clipa
Emigrarea suedezilor către Statele Unite () [Corola-website/Science/311822_a_313151]
-
țărilor din Europa de nord și apoi din țările din Europa centrală și Europa de sud. Migrarea în masă a suedezilor a început în primăvara anului 1841 cu ajutorul lui Gustaf Unonius(1810-1902), un absolvent al Universității Uppsala împreună cu familia acestuia, servitoarea sa și doi studenți. Acest mic grup a fondat un așezământ numit Noua Upsala în Pine Lake, Wisconsin, și au început să elimine pustiul plin de entusiasm pentru o viață lângă graniță în "una din cele mai frumoase văi pe
Emigrarea suedezilor către Statele Unite () [Corola-website/Science/311822_a_313151]
-
raport în creștere exista în centrele urbane, combinând emigrarea cu zborul de la zona rurală care se întâmpla în țări și peste toată Europa. Femeiile necăsătorite, cel mai des se mutau direct de la munca pe câmp la munci rurale suedeze ca servitoare în orașele americane. "Literatura și tradiția au preservat des imaginea tragică a soțiilor și mamelor imigrante pioniere," scrie Barton,"purtând povara soartei, pierzând și doritoare pe frontiera neîmblânzită ... Mai caracteristic printre noii sosiți, totuși era tânăra, femeie necăsătorită ... Ca servitoare
Emigrarea suedezilor către Statele Unite () [Corola-website/Science/311822_a_313151]
-
servitoare în orașele americane. "Literatura și tradiția au preservat des imaginea tragică a soțiilor și mamelor imigrante pioniere," scrie Barton,"purtând povara soartei, pierzând și doritoare pe frontiera neîmblânzită ... Mai caracteristic printre noii sosiți, totuși era tânăra, femeie necăsătorită ... Ca servitoare în america, ele ... erau tratate ca membrii ai familiei unde loculiau și ca "doamne" a bărbaților americani, care le arătau politețea și considerația la care erau nedesprinși acasă. Acestea au găsit locuri de muncă ușor, ca servitoare scandinave deoarece erau
Emigrarea suedezilor către Statele Unite () [Corola-website/Science/311822_a_313151]