1,273 matches
-
Servitoarea lui Brumaru este precum femeia uriașă din filmele lui Federico Fellini un monstru sexual, atrăgător și respingător deopotrivă. Dincolo de portretul grotesc se poate însă citi fascinația pervers-inocentă a copilului prin ochii căruia este văzută protagonista acestei confesiuni lirice: ,O, servitoare, dulce servitoare/ Din îngereasca mea copilărie,/ Îți miroseam cu lăcomie fusta/ Plină cu purici din copilărie// Și-ți căutam chiloții sub saltele/ Ca să le sorb cerescul lor parfum,/ Cu nara dilatată. Cu ochi umezi,/ Cu inima făcînd trans-tara bum!//Sutienul
Îngerul cu față de demon by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11131_a_12456]
-
Brumaru este precum femeia uriașă din filmele lui Federico Fellini un monstru sexual, atrăgător și respingător deopotrivă. Dincolo de portretul grotesc se poate însă citi fascinația pervers-inocentă a copilului prin ochii căruia este văzută protagonista acestei confesiuni lirice: ,O, servitoare, dulce servitoare/ Din îngereasca mea copilărie,/ Îți miroseam cu lăcomie fusta/ Plină cu purici din copilărie// Și-ți căutam chiloții sub saltele/ Ca să le sorb cerescul lor parfum,/ Cu nara dilatată. Cu ochi umezi,/ Cu inima făcînd trans-tara bum!//Sutienul tău mototolit
Îngerul cu față de demon by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11131_a_12456]
-
Dat la culcare cu petrol lampant,/ Înfierbânta în el orice agrafă./ Iar curul tău gigantic și vibrant,// Cu bucile cum pernele și roșii,// Purtat în rochii leoarcă de lături,/ }i-l arătai, pe putini aplecată,/ Punând cu-nțelepciune murături!!!" (Suprema servitoare, pp. 10-11). Întregul poem este o mică odă închinată inocenței ireversibil pierdute, o întoarcere nostalgică în timp la mirările unei vârste când totul părea posibil, pentru că întreaga viața era încă în față. În toate versurile din acest volum al lui
Îngerul cu față de demon by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11131_a_12456]
-
a zeiței Libertății, e dovada vie a acestei deposedări vertiginoase de spirit critic și de afect. „Poțiunea” new-yorkeză, administrată noului sosit încă de pe puntea vaporului, operează instantaneu. Alungat de acasă pentru bunul motiv că s-a lăsat sedus de o servitoare de treizeci și cinci de ani - o oarecare Johanna Brummer - care i-a făcut un copil, protagonistul involuntar al Americii își rememorează evenimentele fără urmă de patos ori de regrete. În ziua „accidentului”, femeia l-a încuiat în camera ei, i-a
Portret de grup cu Statuia Libertății by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3992_a_5317]
-
unele lucruri, zise ea și, în semn de bun-rămas, își trecu mâna, alunecător, de-a lungul păturii cu care se învelea Karl, după care fugi în camera ei.” La mii de kilometri depărtare, gesturile fetei reproduc simetric tehnica Johannei Brummer, servitoarea care sperase să-și sufoce tânărul stăpân în „mormanul de așternuturi calde” îngrămădite „anume pentru el” în casa părintească din Boemia. Ori de câte ori simte că riscă să fie luat ostatec în numele iubirii aproapelui ori al procreării speciei, Karl își ia tălpășița
Portret de grup cu Statuia Libertății by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3992_a_5317]
-
actele trupești în pat, iar ale altora nu le realizează deloc, unii autori găsesc locuri inedite. Astfel Birică o posedă pe Polina pe o movilă de lut rece, săpat în vederea fabricării de chirpici. În Cimitirul Buna-Vestire, un universitar vede o servitoare spălînd podeaua. Profită de poziția ei și de lipsa desuurilor. Stăpîna casei îi surprinde și e inclusă în joc. În același roman, un tînăr beat violează o bătrînă îngrijitoare de toalete. După un protest inițial, victima se plasează comod pe
"Amorul e un lucru foarte mare" by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/10315_a_11640]
-
nici un chip, altminteri om modest, care muncește, și el, ca și băieții lui, pentru afacerea de familie, iar pe de alta, pe Ismael Carrera, patron, la rândul său, al unei importante firme de asigurări, octogenar vânjos care se căsătorește cu servitoarea pentru a-și umili și totodată dezmoșteni fiii nerecunoscă tori. O intrigă polițistă și una familială, plasate în Piura și Lima, orașe recurente în romanele lui Vargas Llosa, sunt armătura pe care se construiește o frescă a Perului contemporan, cu
Elogiul discreției by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2841_a_4166]
-
același din Caietele lui don Rigoberto și Elogiu mamei vitrege. Membru al clasei superioare, criollo poate, Ismael și-a școlit copiii în Statele Unite și i-a scăpat de închisoare când, beți, au violat o fată. Faptul că se însoară cu servitoarea casei, Arminda, nu schimbă cu nimic statutul său social. Acest episod, de altfel, este doar unul din acele trucuri foiletonistice cu care Vargas Llosa își condimentează proza, dovedind de fiecare dată că poate ține în frâu epicul chiar și atunci când
Elogiul discreției by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2841_a_4166]
-
altă carte forța autorului și rafinamentul condeiului acestuia. Un roman care adună laolaltă șantaj, trădări, explozii de camioane, vizite la vrăjitoare, amantlâcuri dubioase, un soi de diavol întrupat care dă târcoale unui adolescent, o căsătorie dintre un stăpân și o servitoare, meditații despre rolul securizant al artei într-o mare de mediocritate și scene intime intens erotice ar fi fost în mâna oricui altcuiva prea mult. Lui Vargas Llosa îi reușește, și nu oricum. Se cuvine, în final, să spun câteva
Elogiul discreției by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2841_a_4166]
-
închină la lună“) și grupajul de glume „Hai să râdem!! “ (eroii celor nouă texte sunt un țigan și Iisus Hristos, învățătorul și școlarul, președintele completului de judecată și un martor, un țăran, un bărbat și un cunoscut, medicul și pacientul, servitoarea și impiegatul, un preot și un scriitor, un el și o ea). În această secțiune întâlnim câteva fotografii - „Marele dascăl al neamului românesc GHEORGHE LAZĂR 1779 - 1823“, „Șimpanzul“ (însoțită de textul clișeu „Cea mai inteligentă și mai asemănătoare moimă omului
Agenda2005-44-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284373_a_285702]
-
au așteptat timp de un an, în condiții foarte proaste. La sora mea a fost aceeași poveste, numai că ea a așteptat doi ani. Părinții au sosit singuri în Israel. Tata a cules frunze în parc și mama a fost servitoare. În trei locuri. Mie mi-au scris că mama lucrează la un atelier de croitorie. Cineva l-a sfătuit pe tata să meargă contabil într-un moșav[12] și așa a ajuns la Arbel, un moșav în nordul țării. Superb
DIALOG CU IUDIT ŞI DUCI COHEN (2) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382804_a_384133]
-
dorm o vreme pe niște cuie de levănțică, pînă se va pensiona și miliardarul care muncește benevol în farul de la țărmul mării, pînă se va muta cățelul în pălăria lui Jan Steen. Nu-ți bucura imaginația cu rîsul deșănțat al servitoarelor, untura nu se mai folosește de mult la unsul roților universului, iar tractoarele s-au dezvățat să mai asigure ordinea printre filele cărții de omagii. Mai bine alungă musca din nările Sfinxului, mai bine descoperă vreun secret al umanității printr-
PREZUMŢIA DE NEVINOVǍŢIE de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383052_a_384381]
-
ce a urmat a fost vise și frustrare”. În acea seară, Briony vede cum verișoara ei de 15 ani Lola este atacată în pădurea întunecată. Mărturia fetei îl implică pe Robbie, iubitul din Cambridge al surorii ei Cecilia și fiul servitoarei familiei, iar el ajunge la închisoare. Într-o a doua parte, McEwan oferă o relatare panoramică a evacuării cumplite din 1940 a comunei franceze Dunkirk, Robbie aflându-se printre cei salvați. Dându-și seama că a stricat viața Ceciliei și
Cele mai bune cărţi ale secolului 21: TOPUL romanelor alese de critici literari [Corola-blog/BlogPost/92790_a_94082]
-
aprigă și cu folos a vorbelor decât un hotel - mai vine unul, mai pleacă altul, o gustărică, o băuturică, o parolă, voie bună, antren, aia-aia... N-a trecut foarte mult timp până când, prin micuța localitate, umbrele abatelui și ale servitoarei și moștenitoarei sale prind să circule cu insistență. Ca să sporească misterul, Întreprinzătorul hotelier răspândește cu hărnicie felurite zvonuri, care de care mai incitante pentru mințile avide de senzațional ale trecătorilor prin locanta sa. Și ca să vedeți până unde poate merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
unei femei În vârstă, care locuiește aici singură de aproape treizeci de ani, de când stăpânul casei, fostul preot al așezării, Bérenger Saunière, trecuse În lumea celor drepți. Bătrâna se numește Marie Dénarnaud, bate spre 70 de ani, Îi fusese abatelui servitoare și concubină, iar de la moartea lui trăia retrasă, având cu consătenii săi relații mai mult decât distante. Această Întâmplare măruntă avea să fie preludiul unui șir de evenimente incredibile, al căror ecou, Încă, nu s-a stins cu totul. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
avea ce să-i spună. Nomadul își dădea foarte bine seama că dacă s-ar fi despărțit de femei, acestea n-ar fi avut nici o șansă să-și croiască drum singure și că viitorul lor ar fi fost să devină servitoare, iar în cazul fetei - poate concubina vreunui negustor pe care l-ar fi durut în cot de cine-a fost taică-său. Dacă soarta vitejilor luptători tuaregi nu părea foarte fericită, mai neagră era soarta femeilor, deoarece trăiau vremuri grele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
de la Casa de cultură poeziile Înainte de a-l băga În groapă și umbra clătinată a lui taică-miu pe peretele din dreapta și mama În balcon pierită sub șalul de lînă și În casa mică veche de lîngă gard patul Florichii servitoarea cămășile ei de americă ligheanul cu smalțul sărit sînii moi de femeie trecută bine de patruzeci plăcere și greață nevoia de a trăi și chiotul de izbîndă al vieții ca acest strigăt al cocoșului cînd nimic nu prevestește Încă zorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de limbă germană și pentru așezările coloniștilor. Cred că nimic n-a scăpat: glodul Înțepenit de pe cizmele de cauciuc cumpărate de la un soldat beat; diareea apoasă provocată de niște sarmale alterate de la un birt din Indija; o aventură cu o servitoare bosniacă de prin Sombor, o răsturnare zdravănă de pe bicicletă În apropiere de Čantavira; o noapte de drum Într-un vagon de vite pe linia Senta-Subotica; tîrguitul unor gîște Îndopate pe care le va aduce acasă În ajunul Anului Nou; beția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
reflectă pentru tiubiana în Registrele de stare civilă pentru născuți, pentru anul 1868, care înregistrează la numărul 21 nașterea copilului Manolache, fiul lui Lupu Vasile, servitor, domiciliat în satul Știubiana, comuna Filipeni, plasa Berheciu, județul Tecuci, și al Catrinei Lupu, servitoare, ambii soți sunt servitori pe moșia Rosetti Dimitrie, în a cărui casă a avut loc fericitul eveniment. Martori la declararea nașterii în fața ofițerului stării civile, care era primarul comunei, au fost Boghiu Ion din satul Slobozia și Boboc Nicolai din
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
care o Împrumutasem de la tata, m-am proțăpit În locuința lui don Gustavo Barceló, pregătit să debutez ca cititor la domiciliu și ca bărzăun de salon. Librarul și nepoata lui Împărțeau un apartament Într-un bloc din piața Real. O servitoare În uniformă, cu bonetă și cu o vagă expresie de legionar Îmi deschise ușa cu o reverență teatrală. — Dumneavoastră trebuie să fiți domnișorul Daniel, zise. Eu sînt Bernarda, la dispoziția dumneavoastră. Bernarda afecta un ton ceremonios care naviga cu accent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de muncitor portuar ca pe niște macete. Eu o urmam Îndeaproape, studiind mediul și remarcînd prezența unei jumătăți de duzină de feline și a doi papagali În culori aprinse și de o mărime enciclopedică pe care, după cum mi-a explicat servitoarea, Barceló Îi botezase Ortega și, respectiv, Gasset. Clara mă aștepta de cealaltă parte a acestui codru, Într-un salon ce dădea spre piață. Îmbrăcată Într-o vaporoasă rochie din bumbac turcoaz, obiectul tulburilor mele năzuinți cînta la pian sub ocrotirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Ca un pian cu coadă de la etajul șapte, m-am gîndit eu. Nu vrei să guști ceva? mă Întrebă Clara. Bernarda face niște biscuiți cu scorțișoară de rămîi trăznit. Am mîncat amîndoi regește, devorînd tot ce ne punea la Îndemînă servitoarea. Eu ignoram protocolul acestor ocazii și nu știam prea bine cum să procedez. Clara, care părea Întotdeauna să-mi citească gîndurile, Îmi sugeră că, atunci cînd voi vrea, puteam să citesc Umbra vîntului și că, ya puestos, puteam Începe cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
asculte slujba de la ora opt și se spovedea de cel puțin trei ori pe săptămînă. Don Gustavo, care se declara agnostic (ceea ce Bernarda bănuia că e o afecțiune respiratorie, ca astmul, Însă pentru domnișoriă, susținea că era matematic imposibil ca servitoarea să păcătuiască Îndeajuns pentru a menține un asemenea ritm de spovedanie. — Tu ești bună ca pîinea caldă, Bernarda, spunea el, indignat. Oamenii aceștia care văd păcate pretutindeni sînt bolnavi cu sufletul și, dacă mă silești s-o spun, cu intestinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
credeam că pe tata Îl durea faptul că eu Îmi petreceam atîta timp cu familia Barceló. Librarul și nepoata lui trăiau Într-o lume de lux pe care el nu o putea decît amușina. Mă gîndeam că Îl deranja că servitoarea lui don Gustavo se purta cu mine ca și cînd mi-ar fi fost mamă și că Îl jignea faptul că eu acceptam ca altcineva să joace acest rol. Uneori, pe cînd umblam prin magazia din spate făcînd pachete sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de luminozitate albastră m-a orbit momentan, iar un suflu de aer cald mi-a mîngîiat pielea. Camera Bernardei se afla În partea din spate a apartamentului, lîngă bucătărie. M-am Îndreptat mai Întîi Într-acolo, deși eram sigur că servitoarea lipsea. Am ciocănit cu degetele și, neprimind nici un răspuns, mi-am permis să deschid ușa alcovului. Era o Încăpere simplă, cu un pat mare, un dulap de culoare Închisă cu oglinzi fumurii și o comodă pe care Bernarda așezase suficienți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]