543 matches
-
ce-o aud pe Leonora zicându-și una dintre multele ei snoave: Iarna trecută, pe la Bobotează, când era omătul până aproape de streașina bordeiului nostru și mai era un puișor de ger siberian de crăpau lemnele, tocmai mâncasem și fiindu-ne sete, zic "ian să aduc eu niște apă proaspătă"; drept care, iau cofa din tindă, deschid ușa să mă îndrept spre fântână și, ce crezi că-mi văd ochii? Când să cobor din cerdac, înlemnesc: dinspre grădină, venea pe cărarea dinspre fântână
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
el oare la ultima erupție? Posibilul a fost consumat? Sunt întrebări retorice, atâta vreme cât admirația mea pentru cercetarea exhaustivă pe care o consemnez aici este deplină. Punctul de foc al studiului constă în ermetismul canonic al lui Ion Barbu, generat grație setei enorme de forme perfecte, posibil invariant axial între modelul canonic poetic și cel matematic, invariant care concentrează în el originalitatea poetului. În termeni informaționali, ermetismul canonic implică scăderea la maximum a redundanței, debarasarea ideii de laxismul comentariului și de virtuțile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de mult fascinată de o persoană și de căldura spirituală emanând liber și firesc, ca făcând parte direct din dinastia soarelui. Andrei mi-a povestit cum odată el și cu Nichita au vrut să facă greva foamei, dar nu a setei! Apoi, Nichita a plecat la Struga să-și ia coroana de aur a poeziei, lucru care a atras gelozia celui ce nu concepea alt cap încoronat decât al lui. Birgitta (Trotzig) în vizită la mine, ducând în brațe o sticlă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
mâncau. Am scos și eu o bucată de pâine da' apă nu luasem. Așa că am băgat pâinea la loc și m-am întins. Deodată, drumul mi se păru greu: cenușiu și lung, numai piatră, piatră și praf; și foame... și sete... oare drumul spre Împărăția Lui să fie chiar ăsta?! Chiar așa?! Cine știe... Și Lui îi fusese sete și a cerut să bea... Așa spunea, în șoaptă, maică-mea, când vorbea cu nevasta lui Cleopa... În șoaptă, ca să n-auzim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
nu a permis nici o abatere de la dispoziții. Unul dintre jandarmi a declarat că În drum spre Roman XE "Roman" „am stat mult timp noaptea În stații și am fi avut tot timpul să dăm apă celor care sufereau de chinurile setei, dar nu am putut... Dl sublt ne-a dat ordin strict sub sancțiunea de a ne trimite la Curtea Marțială pe acei care vom da apă evreilor din vagoane”156. Ceea ce nu Înseamnă că jandarmii (care au jefuit, au torturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
nou În descrierea sa este felul În care s-au distrat jandarmii cu evreii din vagonul lui, care a fost deschis: „Pe măsură ce orele și zilele treceau, mureau câte unul, ca muștele, fie din cauza rănilor mortale, fie din cauza foametei și a setei care ne chinuia. Culmea nenorocirei, momentele de groază șșiț nebunie ne-a fost dat să avem În fața unui râu lângă Roman, când vagoanele oprindu-se și stând lângă râu, ca să ne dispereze mai mult, În fața apei șde seteaț de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
ușile vagoanelor cerând asupritorilor noștri să ne dea voie să bem și să ne scăldăm În apa aceia care ne lua mințile. Nici n’au vrut să audă. În fața acestor fapte un tânăr blond de 16 ani, cuprins de chinurile setei a spart ca printr-o minune o ferăstruică din vagon sărind În jos, să bea apă. Imediat Însă a fost atacat cu o furie diabolică de câțiva agenți șjandarmi - n.m.ț iar unul i-a străpuns corpul prin spate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
căzând Într-un lac de sânge, mort pe loc... Asupritorii noștri le-a venit un alt gând diabolic, spunându-ne că ne dau voie să bem apă, dar cu condiția ca după aceea să ne Împuște. Am admis imediat, chinurile setei fiind Îngrozitoare. Pe măsură ce ne dam jos șdin vagonț Înspre apă, eram Împușcați... Setea era groaznică, ajungând să se dea 3.000-5.000 lei, un inel de aur pentru un pahar de apă. Alții Își scoteau cămașa murdară plină de sudoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
în virtutea unui destin ireal. Nu mai încerca acum nici o „curiozitate romantică“, nici o ardoare de a răspunde unei provocări. Ceea ce simțea, în timp ce înota atât de retras și atât de nefericit sub cupola de aburi nu era decât un neastâmpăr, o dezgustătoare sete de aventuri erotice. Până atunci, se simțise perfect nepăsător. Acum era forțat să se gândească la fete. Foarte bine. Își spuse din nou: „Da, John Robert mi-a schimbat calitatea umană. M-a făcut mai rău“. În acea clipă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sunt legate de sete și de foame, prezente în mod natural la oameni - și la animale -, și trebuie satisfăcute, în caz contrar existând pericolul morții. Privarea de băutură și de mâncare duce la moarte prin slăbirea trupului și dureri. Potolirea setei și a foamei restaurează armonia pierdută. La fel este și cu protecția contra frigului, cu ajutorul focului și al îmbrăcămintei, sau contra pericolelor din natură, prin amenajarea unei locuințe. Desigur, Epicur nu face precizări, dar putem extrapola în mod legitim: tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
drumului tăiat prin locul pe care, cândva, fusese un codru vechi și stufos. Un credincios cu dare de mână pusese să se sape lângă stejarul a cărui vechime se măsura cu veacurile o fântână cu cumpănă pentru odihna și ostoirea setei drumeților obosiți. Pe ghizduri creștinul pusese să se bată icoane ce, după trecerea câtorva anotimpuri, Își scorojiseră și-și pierduseră culorile și contururile, iar oamenii se Închinau la ele, neștiind pe cine sau ce Înfățișa fiecare, dar fiind Încredințați că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
meditație asupra suferinței. Reumatismul, furnicăturile permanente în nervul sciatic iar acum în toți nervii, durerile de la schimbarea vremii, nopțile pe care le petrec încovrigat în pat ca un șarpe lovit de nu știu ce blestem Ă uneori mă satur de toate, în ciuda setei mele, a setei mele de nestins” (II, 126). În alt loc, în miezul unei nopți de vară: „Nu pot să dorm. Nervii încordați îmi provoacă dureri. Aceleași furnicături mereu. Să-nnebunești, nu alta. Boala veghează zi și noapte. Totul doarme
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Reumatismul, furnicăturile permanente în nervul sciatic iar acum în toți nervii, durerile de la schimbarea vremii, nopțile pe care le petrec încovrigat în pat ca un șarpe lovit de nu știu ce blestem Ă uneori mă satur de toate, în ciuda setei mele, a setei mele de nestins” (II, 126). În alt loc, în miezul unei nopți de vară: „Nu pot să dorm. Nervii încordați îmi provoacă dureri. Aceleași furnicături mereu. Să-nnebunești, nu alta. Boala veghează zi și noapte. Totul doarme, totul se odihnește
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
sunt legate de sete și de foame, prezente în mod natural la oameni - și la animale -, și trebuie satisfăcute, în caz contrar existând pericolul morții. Privarea de băutură și de mâncare duce la moarte prin slăbirea trupului și dureri. Potolirea setei și a foamei restaurează armonia pierdută. La fel este și cu protecția contra frigului, cu ajutorul focului și al îmbrăcămintei, sau contra pericolelor din natură, prin amenajarea unei locuințe. Desigur, Epicur nu face precizări, dar putem extrapola în mod legitim: tot
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
pe toți cei care-i plac cute (șmecher, simpatic), ascunde o șiretenie ucigașă. Atunci când nu i se face pe plac, mânia se transformă în violență paroxistică, iar asasinatul e o soluție îmbrățișată cu un firesc înspăimântător. Rusty Regan cade victimă setei oarbe de răzbunare, iar Marlowe involuează, în intervalul câtorva minute, din postura de potențial amant în cea de inamic urât cu sălbăticie. În contrapartidă, Marlowe va păstra o statornică ostilitate față de femei. Singura persoană cu adevărat atrăgătoare se dovedește a
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
The Lady in the Lake este o „carte a femeilor”. Ele fac și desfac ițele intrigii. Ele sunt pline de energie, debordând de dorințe și pasiune, îi împing pe bărbați în planul al doilea, transformându-i în simple anexe ale setei lor nestăvilite de viață. Există un soi de disperare în „energia” lor, o clară presimțire a tragediei și a morții. Nesupuse, incontrolabile, jucându-și existența pe o singură carte, femeile din The Lady in the Lake își scriu propriul scenariu
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
indică iminența unei lupte interioare sau reale și retragerea din agitația lumii exterioare pentru a-și reface forțele și pentru a trage concluziile cu privire la obiective și strategia ce trebuie urmată. Imaginea unei oaze este pozitivă, deoarece înseamnă sfârșitul preumblării, al setei (și deci al dorinței nesatisfăcute) și al rătăcirii. Dar oaza poate fi uneori doar un miraj și îl pune în gardă pe cel ce visează cu privire la iluziile pe care și le face. Crede că a ajuns deja unde și-a
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
confluență, în funcție de scenariul oniric, este expresia uniunii sexuale sau spirituale. În orice caz, confluența exprimă o mișcare expansivă, dezvoltarea materială, afectivă ori intelectuală, asocierea forțelor. Fântână Dacă nu e secată, fântâna este un semn fericit în vis. Este simbolul potolirii setei și deci al dorinței, al regenerării, al reîntineririi (fântâna tinereții veșnice). Ea aduce subiectului sau vieții acestuia o nouă prospețime. Visul poate indica și faptul că subiectul se pregătește să facă un lucru pe care până atunci se angajase să
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
Inc... din anii ’30, si care fuseser... scena unui lamentabil și rușinos naufragiu final. Voința de schimbare era puternic... și În ț...ri că Polonia sau Cehoslovacia, din tab...ra Înving...torilor, dar unde nenorocirile r...zboiului d...duser... naștere setei de dreptate și fraternitate. Dar cum putea fi umplut eficient, În perioada imediat urm...toare r...zboiului, „vidul de putere”? „Poporul maghiar - scrie În august 1945 un țin...r membru al partidului micilor proprietari - se afl... În situația de a
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
teribil de aflat, când ai simțit că s-ar putea să nu-ți potolești niciodată setea"688 (De remarcat că singurul toponim din Nouăsprezece trandafiri, strada Fântânelor, unde locuiește Maestrul, pare a păstra sub semnul iluziei senzația de atenuare a setei arzătoare care a generat amnezia). Teama că "dacă voi continua s-o văd pe Euridice și, deci, dacă mă voi dedica teatrului, voi muri curând..."689 stinge setea de dragoste, de absolut a lui Orfeu, revelația absolutului, a lui Eros
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
un izvor sau lângă o fântână este o imagine exemplară a "Paradisului"; în Mesopotamia, replica acestei imagini este grădina cu un arbore sacru și un izvor păzite de Regele-Grădinar, reprezentându-l pe Dumnezeu (...) Mai semnificativă este, totuși, noua interpretare a "setei sufletului". Libații funerare pentru a potoli setea morților sunt atestate în numeroase culturi. Credința că "Apa Vieții" asigură învierea eroilor este răspândită, de asemenea, în mituri și folclor"888. În nuvelă, sursa fantasticului folcloric este evidentă în alegerea izvorului "dătător
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
sacrului: emoțiile, durerile, bucuriile sunt pur omenești. Lumea sacră este ne-umană, este "loc de verdeață, loc de odihnă unde nu este nici durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit". Este acel "locum refrigerii", al răcoririi, al potolirii setei - considerată ca maximum de suferință omenească, despre care vorbea și Eliade în Insula lui Euthanasius: "În sens mistic deci, apa care potolește setea mortului curmă experiența, ajutându-l să "moară" cu adevărat, să se desfacă definitiv de condiția umană...". ("Locum
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
prezența grecilor în aceste teritorii. Geografii susțin această etimologie arătînd că Parîngul, ca masiv glaciar tipic, este plin de forme stîncoase grele și de adîncituri prăpăstioase, după cum o dovedesc toponimele Groapa Mîndrii, Căldarea Ciobanului, Gaura Mohorului, Jezeru, Găuri, Zănoaga, Căldarea Setei, Căldarea lui Murgoci, Gropu etc. Au fost făcute apropieri de unele apelative din Italia de sud: farango, farancu, varanku, varranca, barranku, barancu, vrancu etc., toate cu sensuri apropiate de „groapă, scobitură“. Acestea ar putea pleda pentru existența unui apelativ romînesc
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
ilustrațiilor / 183 Prefață Reprezentarea invizibilului În prezent, la început de mileniu trei, omenirea se află într-o etapă a istoriei când, datorită progresului, cunoașterea a ajuns în fața unor deschideri nebănuite în trecut. Fapt ce, în bună parte, este urmare a "setei de cunoaștere" a omului, iar aceasta, presupunem, se datorează fie unui program genetic de origine terestră ori extraterestră, fie fructului ceresc consumat de către Adam și Eva, fie altei cauze. Cert este că avântul extraordinar al științelor de la Renaștere încoace a
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Și care e conținutul, rolul, valoarea, limitele acestei spiritualități naturale?”(Charles Du Bos: Du Spirituel dans l’ordre Miram, în revista „Vigile” Premier Cahier, 1930) întrebările ridicate de Charles Du Bos ating o limită extremă a curiozității noastre teologice, a setei de a stabili raporturile esențiale dintre diferitele categorii de manifestare a divinului în sufletul omenesc și în lume. Când e vorba de prezența lui Dumnezeu, distingem după învățătura Fericitului Augustin o prezență de imensitate și o prezență harică. Cea dintâi
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]