256 matches
-
Aceste trăsături variază în cadrul populațiilor, ale căror indivizi prezintă variații genetice. Urmașii pot avea trăsături noi sau modificate și aceasta fie datorită mutațiilor genetice sau prin transferul de gene între populații și între specii. Astfel, la speciile care se reproduc sexuat, prin recombinare genetică se produc noi combinații de gene. Evoluția se produce când aceste diferențe ereditare devin tot mai comune sau tot mai rare într-o populație. Două mecanisme majore dirijează evoluția: Primul este selecția naturală, procesul care face ca
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
prin multipla interacțiune genetică. Speciația este procesul prin care o specie se divide în una sau mai multe specii descendente. A fost observat și studiat atât în condiții de laborator, cât și în natură. În cazul organismelor care se reproduc sexuat, speciația poate fi cauzată de izolare repoductivă urmată de divergență genealogică. Există patru mecanisme ale speciației: Fenotipul individual al unui organism este determinat de genotipul sau/și de mediul în care trăiește. O mare parte a variației fenotipului unei populații
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
animale, fiind astfel importante în evoluția genomurilor. Mai mult, aceste secvențe mobile de ADN pot produce mutații sau dispariția genelor existente, având astfel un rol important în realizarea diversității genetice. La organismele asexuate, genele sunt moștenite în grup. La cele sexuate, urmașii prezintă combinații aleatorii ale cromozomilor parentali. În cadrul procesului de recombinare genetică, organismele sexuale pot efectua schimb de ADN între doi cromozomi compatibili. Recombinarea și reasortarea nu afectează frecvența alelelor, ci doar modul cum acestea se ascociază unele cu altele
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
special, mediul acvatic, unele protiste trăiesc în mediul umed sau în corpul plantelor și animalelor. Locomoția se realizează cu ajutorul flagelilor, pseudopodelor sau a cililor; au nutriție autotrofă sau heterotrofă (excepție fiind Euglena verde, care este mixotrofă). Înmulțirea este asexuată sau sexuată. Criteriul de clasificare îl constituie modul de nutriție. Astfel, sunt: Euglena este un gen comun al lor flagelate, "Euglénophytes sp.", și sunt deseori prezente în apa (în special apa dulce, dar sunt și câteva specii marine) bogată în nutriente. Lungimea
Protiste () [Corola-website/Science/302816_a_304145]
-
are o formă tipică cilindrică, ovală sau fusiformă, cu un singur flagel. Cloroplastele Euglenei are un verde-deschis ramificat (în formă de stea), deși unele specii sunt fără culoare. Euglena se înmulțește prin diviziunea directă longitudinală a celulei. Nu există reproducere sexuată cunoscută. Au fost descrise peste 100 de specii de Euglenă. Marino "et al." (2003) au revizuit genul pentru a constitui un grup monofiletic. Euglenele sunt specii mixotrofe, adică acestea se pot hrăni atât heterotrof, prin fagocitoză, cât și autotrof, prin
Protiste () [Corola-website/Science/302816_a_304145]
-
generale: trăiesc în ape dulci sau salmastre, pe soluri sau în locuri umede, au tal și se hrănesc autotrof. Predomină pigmentul verde datorită cloroplastului; nutrienții sunt depozitați sub formă de amidon în plastidă și în stromă. Reproducerea este, în principal, sexuată, dar poate fi și asexuată prin zoospori. Algele roșii ("Rhodophyta") grupează aproximativ 6000 specii și a căror caracteristică comună este prezența pigmentului roșu numit ficoeritrină. Marea majoritate a algelor roșii sunt eucariote multicelulare. Își depozitează nutrienții sub formă de amidon
Protiste () [Corola-website/Science/302816_a_304145]
-
de tip "a" și "c". Acestea au un tal relativ mare, putând ajunge până la 60 m. Peretele celular este format din sulfați fucani și acid alginic și nu prezintă amidon ca substanță de rezervă. Reproducere asexuată prin spori flagelați, respectiv sexuată prin gameți masculini flagelați. Diatomeele sunt unele din cele mai comune tipuri de fitoplancton. Majoritatea sunt unicelulare, deși pot trăi în colonii sub formă de filament sau funde. Ele sunt producătorii lanțului trofic. O trăsătură aparte a celulei diatomeei constă
Protiste () [Corola-website/Science/302816_a_304145]
-
difuzie, fie ca parazit în cadrul unei gazde. Pot fi unicelulare sau pot forma colonii. Au pseudopode cu rol în deplasare și înglobarea particulelor de hrană. Sunt printre primele eucariote care au apărut. Reproducerea poate fi asexuată (prin fisiune binară), fie sexuată (doar unele specii). Nu prezintă mitocondrii. Unele specii sunt parazite si periculoase, precum Trypanosoma. Cilioforele reprezintă un grup de protiste asemănătoare animalelor. Există aproximativ 8.000 specii de ciliofore. Acestea sunt caracterizate de prezența unor organite, numite cili, care participă
Protiste () [Corola-website/Science/302816_a_304145]
-
până la 2 mm. Hrănirea este exclusiv heterotrofă, trăiesc libere în mediul acvatic (majoritatea trăiesc în ape dulci, dar pot fi întâlnite și specii de apă sărată), precum și în soluri umede. Acestea sunt polinuclarea: conțin un micronucleu diploid, responsabil cu reproducerea sexuată, precum și un macronucleu poliploid, responsabil cu regularea activităților celulare. Reproducerea poate fi asexuată (prin fisiune) sau sexuată. Exemple de ciliofore: Didinium, Paramecium, Stentor, Suctoria, precum și Vorticella. Sporozoarele reprezintă un grup de protiste asemănătoare animalelor, ce fac parte din încrengătura Apicomplexa
Protiste () [Corola-website/Science/302816_a_304145]
-
dar pot fi întâlnite și specii de apă sărată), precum și în soluri umede. Acestea sunt polinuclarea: conțin un micronucleu diploid, responsabil cu reproducerea sexuată, precum și un macronucleu poliploid, responsabil cu regularea activităților celulare. Reproducerea poate fi asexuată (prin fisiune) sau sexuată. Exemple de ciliofore: Didinium, Paramecium, Stentor, Suctoria, precum și Vorticella. Sporozoarele reprezintă un grup de protiste asemănătoare animalelor, ce fac parte din încrengătura Apicomplexa. Sunt cunoscute în jur de 25.000 specii. Acestea nu prezintă organite de locomoție, precum cilii sau
Protiste () [Corola-website/Science/302816_a_304145]
-
pe seama altor organisme. Au un ciclu de viață complex, care implică mai multe gazde. Sunt unicelulare. Acestea posedă un apicoplast și un complex apical, care le permite să infecteze gazdele. Majoritatea sporozoarelor sunt haploide. Reproducerea este asexuată, prin spori, și sexuată, prin microgameți masculini și macrogameți feminini. Aceste prezintă gametogamie, care este urmată de producerea sporilor. În plus, la unele sporozoare poate fi întâlnită sporogonia. Exemplu, Plasmodium vivax, Toxoplasma gondii. Oomicetele sunt un grup de protozoare unicelulare și filamentoase, asemănătoare cu
Protiste () [Corola-website/Science/302816_a_304145]
-
rezervț (lipide, glicogen), reticul endoplasmatic. Nucleul poate fi "unic" sau "multiplu". Forma chistică nu prezintă cili, membrana este mult îngroșată, organitele se reduc, metabolismul se reduce, persistând nucleii și o mare cantitate de substanțe de rezervă. Unele protiste se reproduc sexuat, în timp ce altele se reproduc asexuat. Unele specii, de exemplu "Plasmodium falciparum", au un ciclu de viață extrem de complex ce include mai multe forme ale organismului, unele reproducându-se sexuat, iar altele asexuat. Oricum, este neclar cât de des reproducerea sexuată
Protiste () [Corola-website/Science/302816_a_304145]
-
o mare cantitate de substanțe de rezervă. Unele protiste se reproduc sexuat, în timp ce altele se reproduc asexuat. Unele specii, de exemplu "Plasmodium falciparum", au un ciclu de viață extrem de complex ce include mai multe forme ale organismului, unele reproducându-se sexuat, iar altele asexuat. Oricum, este neclar cât de des reproducerea sexuată provoacă schimb de material genetic între diferitele tulpini de "Plasmodium", iar majoritatea populațiilor de protiste parazitice sunt copii identice care rar fac schimb de gene cu alți membrii ai
Protiste () [Corola-website/Science/302816_a_304145]
-
sexuat, în timp ce altele se reproduc asexuat. Unele specii, de exemplu "Plasmodium falciparum", au un ciclu de viață extrem de complex ce include mai multe forme ale organismului, unele reproducându-se sexuat, iar altele asexuat. Oricum, este neclar cât de des reproducerea sexuată provoacă schimb de material genetic între diferitele tulpini de "Plasmodium", iar majoritatea populațiilor de protiste parazitice sunt copii identice care rar fac schimb de gene cu alți membrii ai speciei lor. Unele protiste sunt agenți patogeni la animale sau plante
Protiste () [Corola-website/Science/302816_a_304145]
-
unei plăntuțe numită protal. Aceasta are organe sexuale bărbătești (anteridii) și femeiești (arhegoane). Prin fecundație, ele dau naștere celulei-ou. La rândul ei, aceasta dă naștere unei noi plăntuțe și atunci protalul va muri. Ciclul de dezvoltare este diferit prin generația sexuată (protalul) și asexuată (celula-ou) față de mușchi, deoarece generațiile sunt independente. Anual se dezvoltă frunze noi, care la unele specii pot atinge 30m în lungime. La început ele sunt răsucite în formă de melc, deoarece partea inferioară crește mai repede decât
Pteridofite () [Corola-website/Science/302846_a_304175]
-
forma cilindrică. În vârful tulpinii se află un buchet de frunze mari. Spre deosebire de mușchi, ferigile dispun de țesut conductor, reprezentat de traheide și tuburi perforate fără celule anexe. Ferigile se înmulțesc "vegetativ" (prin fragmente de rizomi),asexuat (prin spori) sau sexuat (gameți - anteridii și oosfere). Pentru realizarea reproducerii sexuate este necesară prezența apei, prin care anterozoizii se deplasează cu ajutorul flagelului spre oosfera. Ferigile sunt mai evoluate comparativ cu mușchii prin prezența țesuturilor și a organelor adevărate (frunze,tulpină și radăcină) care
Pteridofite () [Corola-website/Science/302846_a_304175]
-
buchet de frunze mari. Spre deosebire de mușchi, ferigile dispun de țesut conductor, reprezentat de traheide și tuburi perforate fără celule anexe. Ferigile se înmulțesc "vegetativ" (prin fragmente de rizomi),asexuat (prin spori) sau sexuat (gameți - anteridii și oosfere). Pentru realizarea reproducerii sexuate este necesară prezența apei, prin care anterozoizii se deplasează cu ajutorul flagelului spre oosfera. Ferigile sunt mai evoluate comparativ cu mușchii prin prezența țesuturilor și a organelor adevărate (frunze,tulpină și radăcină) care formează cormul. Din rizomul de ferigi se prepară
Pteridofite () [Corola-website/Science/302846_a_304175]
-
faze: La sfârșitul telofazei are loc și citokineza, iar în final, din cele două celule fiice haploide (exemplu: n=2 cromozomi bicromatidici) intrate în diviziune, rezultă 4 celule fiice haploide (exemplu: n=2 cromozomi monocromatidici). Duce la formarea celulelor reproducătoare sexuate (gameți) și asexuate (spori). Celula a fost descoperită de Robert Hook în 1665 care făcea studii pe tulpini de plută folosind microscopul. Acesta a observat că materialul dat a fost împărțit în mai multe compartimente, egale ce semanau cu niste
Celulă (biologie) () [Corola-website/Science/302844_a_304173]
-
realizează intracelular cu ajutorul vacuolelor digestive din apa aspirata prin pori și face digestia microorganismelor existente în apă, antrenate de aceasta. Schimbul respirator se realizează la nivel celular pe un principiu bazat pe circulația apei în cadrul spongierelor. Se poate realiza atât sexuat cât și asexuat prin înmugurire. Fiind organisme hermafrodite, fiecare individ produce un spermatozoid și un ovul care formează celulă ou. Din această celulă ou se dezvoltă o larva ciliata care dă naștere unui nou individ. Cand reproducerea sexuata nu poate
Spongieri () [Corola-website/Science/302991_a_304320]
-
realiza atât sexuat cât și asexuat prin înmugurire. Fiind organisme hermafrodite, fiecare individ produce un spermatozoid și un ovul care formează celulă ou. Din această celulă ou se dezvoltă o larva ciliata care dă naștere unui nou individ. Cand reproducerea sexuata nu poate avea loc din cauza condițiilor nefavorabile, spongierele formează muguri care cad pe fundul apei și care devin viabili odată cu realizarea condițiilor de mediu favorabile dezvoltării noilor indivizi. Se face în funcție de natură scheletului și spiculilor. Ei se clasifică în spongieri
Spongieri () [Corola-website/Science/302991_a_304320]
-
uriașe, scorpioni și chiar alte broaște-bou. După ce și-a localizat prada, broasca se întoarce spre ea, se năpustește asupra ei, și o prinde cu vârful limbii lipicioase. Insecta nu este mușcată sau mestecată, ci înghițită de vie. Reproducerea amfibiilor este sexuată și se petrece în mediul acvatic. Fecundația este externă. Din ouă ies larve branhiate denumite popular „mormoloci”. Aceștia au coadă și au respirație branhială. Dezvoltarea se face prin metamorfoza ou-mormoloc-adult.
Amfibieni () [Corola-website/Science/303806_a_305135]
-
5000-6000 m adâncime. Mysidele sunt prezente la adâncimi de la 100 la 1000 m. Femelă poartă ouăle într-o cameră incubatoare de la bază apendicelor toracice. Între crustaceele macroplanctonice sunt cuprinse și câteva amfipode. Meduzele aparțin la două categorii: unele reprezintă generația sexuata a diferitelor hidrozoare altele sunt scifozoare. Sunt foarte bine adaptate la viață pelagica: corpul lor, transparent, conține 95% apă. Sunt carnivore, isi paralizează pradă cu ajutorul cnidoblastelor. Unele specii, mai ales dintre cubomeduze, sunt foarte periculoase pentru om. Physaliile aparțin celenteratelor
Zooplancton () [Corola-website/Science/311220_a_312549]
-
este format din trei celule, iar din el rezultă o capsula tricelulară. Înmulțirea se face vegetativ (asexuat) prin bulbi, prin diviziunea atentă a lor când plantă este matură, prin mutare când plantă este în hibernare, imediat după ce frunzele se ofilesc; sexuat se înmulțește prin semințe. Există numeroase varietăți de ghiocei, cu flori simple sau duble ("Galanthus nivalis" f. "pleniflorus" 'Flore Pleno'), care diferă în principiu prin mărime și floare și prin perioadă de înflorire . Anunță sosirea primăverii. În 1983, Duvoisin a
Ghiocel () [Corola-website/Science/311798_a_313127]
-
secundare ale frunzelor) sunt oblong-ovate, dințate pe margini, cu vârful rotunjit. Pe dosul frunzelor în timpul verii apar grupuri de sporangi, numite sori. Ferigile posedă două generații heteromorfe independente, care se succed în mod obligatoriu: sporofitul (generația asexuată) și gametofitul (generația sexuată). Sporofitul diploid reprezintă feriga propriu-zisă, cu rădăcină, tulpină și frunze, pe care se formează sporangii cu spori. Toate celulele corpului au numărul de cromozomi dublu, iar la formarea sporilor are loc meioza prin care numărul lor se reduce la jumătate
Feriga comună () [Corola-website/Science/310892_a_312221]
-
prezența ei la formele dulcicole este obligatorie. Vacuola contractilă este înconjurată de un sistem de canalicule colectoare, aceste canale la rândul lor sunt înconjurare de o citoplasmă excretoare numită spongiom . La parameci, reproducerea se realizează atât pe cale asexuată, cât și sexuată. Asexuat prin diviziune transversală și în condiții nefavorabile ale mediului se pot divide sub un chist. Sexuat prin conjugare . La Paramecium caudatum conjugarea are loc în felul următor: 2 indivizi se alipesc prin intermediul peristoamelor, creându-se între aceștia o punte
Parameci () [Corola-website/Science/310613_a_311942]