740 matches
-
Theei. Păi modul în care mă întorsesem trebuie că avea ceva în comun cu întoarcerea acasă a unui supraviețuitor din oștirile lui Crassus care a traversat deșertul estic, de-abia reușind să scape cu viață din masacru, în armura lui sfâșiată. Oricum, fusesem avertizat și răs-avertizat. De pildă Padilla mi-a spus: — Pentru numele lui Dumnezeu, March, la ce ți-o fi trebuit ție să te trambalezi acolo, cu o tipă ca aia și un vultur pe deasupra? O muiere care prinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
o artilerie cumplită acolo, care suna sec. M-am simțit secătuit de orice dorință de răzbunare. Și m-am apucat să îl îngrijesc. Am tăiat o bucată de velă ca să îmi fac un poncho, căci restul hainelor îmi erau toate sfâșiate și am stat și l-am vegheat toată noaptea. La fel ca Henry Ware de la granița ținutului Kentucky și marele șef indian din Ohio, Timmendiquas. E-adevărat că l-a înjunghiat pe Timmendiquas, dar după aia l-a lăsat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
speriată ochii. De data asta, cineva bătea în ușă cu putere. Alergă la ușa, cu inima bătându-i nebunește în piept. Deschise ușa. În lumina alburie a zorilor, stăteau acolo, în prag, amândoi : soțul și fiul ei. Cu hainele ude, sfâșiate, cu părul și bărbile șiroind de apă, cu alge în păr, desculți, înfrigurați, dar în viață : așa cum promiseseră, veniseră de Crăciun. Să împodobească bradul. Într-un târziu , lângă foc, povestiseră cum s-a întâmplat cu furtuna, cum fuseseră zvârliți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
bazin. În vârful înaltei, magicei țâșniri, flutura un penaj de aburi. Îngrijitorii de la Institut ridicaseră baricade de jur împrejurul izvorului, temându-se ca nu cumva vântul să-și schimbe direcția. Apa se avânta în înalturi cu un puternic fâșâit, ca de mătase sfâșiată, care sporea farmecul straniu, înspăimântător, al fenomenului. Dincolo de baricade se adunase mulțimea care se zgâia la jocul dezordonat al jetului, emițind „oh-uri“ și „ah-uri“, așa cum se aud de obicei la un foc de artificii. Dar și zvonurile alarmante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
toaleta turcească. Iată...! Iată cum se tâmpește, cum căpiază și cum se imbecilizează omenirea, domnule! Capete seci! Ciulamale! Minți de gherțomani! își confecționează Fratele o reintroducere dramatică, aducând cu sine un iz de clor și agitând cu frenezie o bucățică sfâșiată, dintr-o pagină jegoasă de jurnal. Uită-te, ca să râzi și tu, ce-am putut găsi aici, sub scară, la closetul comun al Bossului și al băieților veseli, de la "Foi de plăcintă & co"! Un articol de ziar. Un articol despre
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ceapă. O pală de aer rece, mai rece decât Curentul Labradorului, se stârnește din senin și, zvâcnindu-și tâmpla, Avocatul încremenește... Îngheață! În pragul ușii, este Șobolanul! Cumplit la vedere, exact ca un diavol, hăituit și hăituitor. Cu îmbrăcămintea tăvălită, sfâșiată și plină de praf și cu o rană urâtă în creștet, de unde sângele șiroise crâncen către fruntea patibulară, teșită și către urechile clăpăuge, coagulându-se în cruste oribile extinse, de culoarea racilor fierți și răsfierți, în ulei clocotit. În mâna
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
totul. Sigur că-mi amintesc. — Tipu’ de la poliție, zice Brandy, el era tânăr, douăș’unu’ sau douăș’doi de ani. Nu era cine știe ce boșorog mizerabil. N-a fost oribil, zice ea, dar n-a fost iubire. Cu rochia și mai sfâșiată, arcurile scheletului apar în locuri diferite. — Mai mult ca orice, zice Brandy, m-a zăpăcit pentru o grămadă de vreme. Asta-i copilăria mea, genul ăla de deraieri. Singurul nostru desert de când aveam șase ani și până am ajuns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
era neatinsă. Fără îndoială, trăgătorilor li se dăduse ordin să nu distrugă creierul. Toracele era aproape tăiat în două de gloanțe de mitralieră. Din piept și pântece nu mai rămăsese decât un amestec nelămurit de carne și oase, de țesuturi sfâșiate și zdrențuite; deasupra genunchilor, fiecare centimetru pătrat de carne purta urmele unor arsuri atât de îngrozitoare, încât nu mai aduceau a nimic omenesc. Chipul era intact. Avea o expresie senină, neafectată de spaima sau groaza insuportabilă care contractă trăsăturile figurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
e rece, plouă.” - „Da, se auzi răspunsul, e adevărat... dar noi... fără noi nu se poate”. - „Ce nu se poate, tată?” Casca îi atârna de gât. - „Tu nu știi ce-a fost atunci”. Vestonul îi era rupt în spate, parcă sfâșiat, mâna stângă lipsă, câteva zdrențe atârnau de la umeri, și o gaură neagră în pieptul sfârtecat de un Brandt. Lui Lung îi fu iarăși milă. - „Tu nu știi: ce-a fost atunci a fost și în primul război. Stăm de astă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
soldatul tremurat și cu țiuit În ureche. Fetele preluară comanda. Intrară În dormitorul lung și pustiu. Încercară, hâțânându-le, paturile scârțâitoare de fier. Aleseră două care li se părură de Încredere și cerură două cearceafuri curate. Înfățară cu ele saltelele sfâșiate. Cerură două lighene cu apă și le puseră lângă paturile alese. „Intrați câte unul, numai când vă strigăm. Să aveți la voi prosoape curate și să vă purtați frumos. Acuma ieșiți puțin afară, ca să ne pregătim.” Soldații, ca să nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
școală, mă opream Într-o piață vestită a orașului, stăteam cam trei sferturi de oră la coadă și-mi cumpăram covrigi calzi. După asta coboram pe bulevard, unde se Înșirau cinci săli de cinematograf murdare, cu scaunele prăpădite, cu tapițeria sfâșiată, Învăluite În miasme de umblători nespălate cu zilele și fum de tutun din cel mai prost. Șobolanii se simțeau nespus de confortabil acolo și abia așteptau să se stingă luminile ca să dea buzna printre rânduri În căutare de resturi. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bravul nostru Căpitan a fost eliberat, În ciuda tuturor spumelor de la râturile acelor creaturi plămădite nu de Dumnezeu, ci de Dracu, nu din lut, ci din scârnă. De atunci și până acum, a avut timp să-și Îngrijească mușchii zdrobiți și sfâșiați și promitea adversarilor o revanșă pe cinste. Galeria s-a pregătit cum se cuvine: s-a Îmbătat cu măsură, a ascuns În buruienile de pe marginea terenului lucioase măciuci, iar În buzunare agere șurubelnițe bine ascuțite, cu care să repare, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
depresie, în public sau în mediu restrâns. Dar sunt agresați, în anumite situații, și membri ai autorităților de supraveghere: este cazul unui milițian de la o secție de votare care a fost bătut, apoi dezbrăcat în pielea goală, uniforma fiindu-i sfâșiată de mulțime (Oprea și Olaru, 2002, p. 20). și în acest caz, distrugerea uniformei era tot o formă de ucidere în efigie a instituției de care aparținea respectivul milițian. Prevăzând o ripostă din partea forțelor de ordine care, de la un punct
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
față de această lume nu e deplină și nici de tot sinceră” (I, 90). Să fie, în spatele ei, orgoliul? Să fie fascinația? Simpla, instinctiva ipocrizie? Să fie neputința? Lui Cioran îi plac, o declară adesea, „temperamentele agresive și contradictorii, violente și sfâșiate, și care prin excesele lor te stimulează, te descumpănesc. Abulia mea are nevoie de bici” (II, 28). Iată-l aici în ipostaza care-l salvează, de abulic, admirând, însă, energiile elementare, ba chiar figurile contradictorii, cum este adesea el însuși
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
în mine. A fost o vreme când credeam în putere. E un vis vechi ce nu m-a părăsit chiar de tot. În mod inconștient, întotdeauna am dorit să devin cineva. Cât timp voi simți această dorință, voi fi mereu sfâșiat, măcinat, nemulțumit. Pacea presupune să învingi ambiția, să dorești cu patimă anonimatul” (II, 177). Ceilalți, de a căror prezență Cioran nu se poate, de fapt, rupe, îl îndepărtează de esențial și-i dau sentimentul căderii. Iată: „A rămâne necunoscut e
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Clare 2007: 298-299) Ceea ce frapează aici în poemul lui Clare este și legătura cu misiunea asumată de Chatterton, aceea de a sonda tocmai "trecutul adînc" (the past profound) pentru a-l reînvia artistic-poetic-creativ.] Elegy. February, 1770 / Elegie. Februarie, 1770 - "sufletul sfîșiat"; "suferința un monarh lăuntric"; existența, doar un vis feeric"; "mănăstirea sumbră"; "zidul prăbușindu-se", "O! iute vină ruina cea prietenă, / Eliberează-mă de dragostea-mi, și lovitura cea de moarte dă-mi"; "O! eu trebuie, neluat în seamă, mormîntul să
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
neautorizat politic. Pe o filă din dosarul de urmărire al scriitorului Stelian Tănase (ale cărui manuscrise erau oricum stopate de filtrele diurne ale cenzurii) un ofițer de contrainformații notează scopul misiunii: „Să prevenim apariția eventualelor lucrări cu conținut necorespunzător”1. Sfâșiate și, În același timp, aureolate de nimbul (derizoriu astăzi) al acestor hărțuieli, cărțile scriitorilor au continuat să apară În România comunistă și ele au vorbit În mod cert alt limbaj decât cel tot mai rudimentar, mai agresiv, mai sufocant al
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
elogii la adresa Atenei. în schimb filosoful nu pierde nicio ocazie să exalte meritele Spartei, care-i învață pe supușii ei ce înseamnă autonomia și capacitatea de a sta pe propriile picioare. Povestea copilului lacedemonian care preferă să moară cu pântecele sfâșiat decât să mărturisească faptul că a ascuns o vulpe sub tunică propune o variantă emblematică pentru celebrarea bravurii, a vitejiei, a eroismului cotidian - virtuți austere care definesc soclul eticii exigente a lui Montaigne. Această morală a spiritului de justiție nu
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
la ei Eliachim, fiul lui Hilchia, căpetenia curții domnești, Șebna, scriitorul, și Ioah, cronicarul, fiul lui Asa; ... După aceea a venit Eliachim, fiul lui Hilchia, căpetenia curții domnești, Șebna, scriitorul, și Ioah, cronicarul, fiul lui Asaf, la Iezechia, cu hainele sfâșiate și i-au spus vorbele lui Rabșache”. Asemenea regilor, persoane particulare puteau avea propriii secretari: Baruh, de exemplu, a fost scribul profetului Ieremia (Ier. 36,4). Secretarii oficiali purtau diferite titluri, în funcție de locul în care își desfășurau activitatea; în general
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
grădina Ghetsimani), dar dorindu-și o mască senină. Din sute și sute de mențiuni despre Sinele în constantă legănare, din secvențele despre un Nichita încordat care, în subtext, vrea să conducă dar se vede condus rezultă un personaj liric anxios, sfâșiat, ulcerat de conștiința fragmentarului: "E făcut să mă domine neîntregul, / zeița fără brațe, zeul fără glezne. / Copacii fără trunchiuri, iarba fără verde / slalom de alb prin verticale bezne..." Un "Eu" unduitor Departe de a fi un homo ludens, Nichita Stănescu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
o perfectă idealitate. Ieronimul Ilenei Mălăncioiu, transtemporal, o nălucă, e în fond o idee; viziune apropiată misterului (Hieros = sfânt): "Tu, Ieronim, ai pierit cum m-ai atins (...) / Tu, Ieronim, ai pierit în chiar acea clipă / În care m-ai atins, sfâșiată sunt / Și e noapte și abur de mort împrejur / Și de frică trebuie să cânt" (Cântec). Stranietățile întrețin sistematic atenția: Ieronim are "un ochi de sticlă", acesta "puțin mai albastru decât celălalt / și puțin mai rotund / și puțin mai adânc
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de la crimi“ produce compasiune în rândul judecători lor? Sunt ei sensibilizați de nefericirea, durerea și suferința unei femei ? Au nevoie, în această situație, de mai multe dovezi? În fața instanței, femeia își joacă ro lul vieții ei. Lacrimi, răni și haine sfâșiate, amenințări cu sinuciderea sunt puse în scenă pentru o miză nu prea mare: recuperarea zestrei și o viață fără violență. Dacă miza pare ne semnificativă pentru contemporanii noștri, pentru o femeie din epocă, zestrea are o valoare economică inestimabilă, căci
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
al acestor perioade nu poate fi însă luat din faptele politice, care nu cuprind ceva caracteristic de la secol la secol. Deși se întâlnesc domnii strălucitoare și neatârnate, totuși atât înainte de ele cât și după dânsele găsim țările îngenunchiate, dezbinate și sfâșiate, prin lupte politice. Dacă căutăm însă la viața culturală, care tocmai pare a lipsi din Țările Române, găsim în curând o deosebire radicală între momentele ei, care constituie tot atâtea perioade deosebite în istoria acestei vieți. De la originea statelor Munteniei
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
C) principalele indicii care fac să apară și să transpară adevărul despre demoni, mai bine «tacă-mi gura», după cum zicea Herodot 4. Dar să vorbim despre sărbătorile religioase și despre sacrificii, despre zile nefaste și lugubre În cursul cărora sunt sfâșiate victime, se mănâncă carne crudă sau, invers, se postește, oamenii se bat cu pumnul În piept, În vreme ce În nenumărate locuri sanctuarele răsună de măscări șaischrologiaiț 5 și de nebune «alalai», urlete scoase cu capul dat pe spate 6. Mă simt
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
cum sunt cele despre ningere sau despre mare, după cum sunt și fragmente de subtilă cugetare, dar și fraze stângace, care nu spun nimic, un fel de spații vide între plinătăți. O asemenea literatură duce la transfigurarea antitezelor neîmpăcate, specifice mentalității sfâșiate. Transpusă în "mesaj" adresat realităților din Basarabia și din lume, ea respiră de o atitudine transdisciplinară, tradusă într-un nou tip de transnaționalitate, opusă vechiului concept de internaționalism, care a lucrat în cheia terțiului exclus, producând tragedia românilor basarabeni. Atitudinea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]