872 matches
-
pură triplusalt fără întoarceri în mijlocul iubirii câinilor nu știu de ce prefer câinii să mă sfâșie decât oamenii nu știu de ce care ar fi diferența dintre sfâșierea continuă aplicată de oameni prin gânduri vorbe fapte atitudinea plină de indiferență și scurta sfâșiere de colții unui câine ura asta e ciudată onorabili oameni am impresia că ciuda de a vă fi fost luată prada e imensă... nu e milă nu e durere e doar ciudă că nu v-ați aflat primii la locul
GÂND DE NOAPTE 14 SEPTEMBRIE 2013 de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 988 din 14 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365034_a_366363]
-
ciudă că nu v-ați aflat primii la locul faptei pentru a stabili o regie mai amplă o scenografie complexă cu mult sânge și eventual nu doi mai mulți copii privesc ce se întâmplă în spitale care este diferența dintre sfâșierea de colții unui câine și sfâșierea sufletelor oamenilor și a uciderii lor din lipsă de profesionalism cunoaștere în ale medicinii alopate indiferență și nesimțire totală din partea celor ce ar trebui să aline și nu să sfâșie privesc ce se întâmplă
GÂND DE NOAPTE 14 SEPTEMBRIE 2013 de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 988 din 14 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365034_a_366363]
-
primii la locul faptei pentru a stabili o regie mai amplă o scenografie complexă cu mult sânge și eventual nu doi mai mulți copii privesc ce se întâmplă în spitale care este diferența dintre sfâșierea de colții unui câine și sfâșierea sufletelor oamenilor și a uciderii lor din lipsă de profesionalism cunoaștere în ale medicinii alopate indiferență și nesimțire totală din partea celor ce ar trebui să aline și nu să sfâșie privesc ce se întâmplă în școlile din străinătate adolescenți cu
GÂND DE NOAPTE 14 SEPTEMBRIE 2013 de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 988 din 14 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365034_a_366363]
-
ceva incert, o idee ce mângâie tăcerea, un dram de pulbere, un gând, un adevăr ce se pironește în umbră. VIII Să contempli viața, să cunoști existența când timp nu mai este, cănd ochii și mâinile descoperă dragostea într-o sfâșiere și secretul lumii într-o voce. * I Nimic nu mai este la fel când timpul transfera voința să trupurilor ce fug spre a căuta limită. III Poemul transcrie cum ar fi dacă te-aș iubi cum ar fi să ne
M. CINTA MONTAGUT, FĂRĂ TIMP de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364828_a_366157]
-
bune, așadar! Întregul tablou al societății românești contemporane edifică binelui răstigniri, crucificări, anchete la țâțâna ușii, urmăriri, ascultări, spionări, aruncări în fundul iadului ocnelor... Pe când răul indică scene de spectacol orgiastic, ridicări de statui de idoli, sacralizarea puterii, dictate, doctrine pro-putere, sfâșieri, fără minimă încercare din partea legii, de a fixa limitele urcării în spinarea celor mulți. Sosește Crăciunul! Gigi Becali, însingurat, trist, înlăcrimat e crucificat după gratii. Fără el țara pierde un om care îi ajută pe cei ce nu se pot
GIGI BECALI. CEI CARE NU SE POT SALVA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361686_a_363015]
-
și răcoare invitându-mă să stau ... dar nu vedeam decât hienele adulmecând renunțarea Poveștile ce le-am purtat în suflet ca pe-o mângâiere s-au năpustit asupra inimii sugrumând-o Am început să alerg și să cânt prea multă sfâșiere într-un singur trup înveșmântat în tăcerea orelor îndoliate Noaptea hienelor mă ajunsese din urmă și era ziuă o zi plină de promisiuni ... și dintr-o dată strigătul nefiresc acuzator... Lângă steagul răvășit al înfrângerii zăcea o inimă - ce-și abandonase
ÎN BRAŢELE ABSURDULUI... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1015 din 11 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352407_a_353736]
-
flacăra melancolică din meditații cu vibrații majore. Simplu, curgător, fără prejudecăți și țâfne academice. Literalitatea textului poartă o suită întreagă de trăsături omologate sub umbrela liricii moderne, o înnoire trecută prin instanțe poetice proprii, reinventând un limbaj poetic dens, de sfâșiere la nivel senzorial. Până și orașul are o atmosferă bacoviană, plumburie. Întâlnim și versuri silfide cu esențe de lirism calm, deocheate de iele melomanice coborâte pe „Coloana infinitului” pe malul Jiului. Versuri prinse odată cu poetul în rotunduri brâncușiene bolnave de
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]
-
tribulație și emulație a obștilor suspuse, pentru cucerirea Șeii celei bântuite de Diavol a Puterii, aproape întotdeauna adjudecata de către învingători prin pârghii și metode numai parțial ortodoxe și mai adesea amorale, imorale, ilegale, ori chiar criminale! Din acest motiv, tradiția sfâșierilor la vârf pentru trofeul ei, a creat o tipologie a emulilor „qvasi-sangvinara”, Care, atunci când câștiga unul ia totul, că după o luptă a haitelor! De aceea confruntarea politică a devenit „ciolaniada”, iar puterea s-a transformat în „ciolan”. În etapa
PLOŞNIŢA PUTERII LA ROMÂNI de ALEXANDRU OBLU în ediţia nr. 574 din 27 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351389_a_352718]
-
acestor polarități, poetul se închipuie a fi, el însuși, o îngemănare de dublúri, omul material ce tânjește după ființa “geamănă”, după ființa spiritului, cealaltă identitate, “jumătatea pierdută la naștere”, “bărbatul fără trup”. În asemenea metafore, ce exprimă noema biblică a sfâșierii eului după cădere, găsim profunzimea gândirii poetice a lui Constantin Stancu, capacitatea sa de a transpune meditația în imagini, chiar dacă, uneori, aceste insule de lirism adevărat sunt pândite de ezitările unor poetizări ori de tentația stilului sentențios. În paralel, la fel de
“GREUTATEA GÂNDULUI NEROSTIT” de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351663_a_352992]
-
ne ridici deasupra stelelor și mai presus de ele, în fața Tronului, Visul Tău pe care să îl trăim deplin, ființial, în Veșnicia Lui. Îngenunchez cu smerenie , tăcută ,cu lacrimile sufletului curgând în fața iubirii Tale. Blândețea Ta e cutremurătoare Doamne, E sfâșiere de adânc în care înaltul dumnezeiesc trimite Foc Viu în fiecare an. Doamne al iubirii ! Hristos fie viu în inimile tuturor! Referință Bibliografică: Iubirea Ta / Dor Danaela : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 469, Anul II, 13 aprilie 2012. Drepturi
IUBIREA TA de DOR DANAELA în ediţia nr. 469 din 13 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351154_a_352483]
-
de multe ori demonstrat până acum, dar lectura acestui volum ne demonstrează cât de riguros și exigent autorul a împins cercetarea, și mai ales cât de profund, plecând de la ideea războaielor subversive ale vecinilor noștri care, în permanență, au urmărit sfâșierea acestui vechi spațiu latin. Volumul cuprinde 28 de capitole, așezate în nouă părți distinctive, în care găsești date, evenimente, personalități, scrieri și autori, surse bibliografice noi și multe, încât fără nici un fel rea intenție, din contră, cu sinceră părere de
LARRY L. WATTS: „FEREŞTE-MĂ, DOAMNE, DE PRIETENI ... ” de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 361 din 27 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351137_a_352466]
-
tacâm - inimi îngemănate pe ceașca de ceai Ana Urma Un poem cu o atmosferă intimistă, cantonat în universul domestic al celui rămas singur. Privirea este trimisă către tacîmul pus pentru o singură persoană, dar modelul de pe ceașcă adaugă o anume sfîșiere tăcută și misterioasă în tabloul care nu mai este doar o natură moartă. O liniște poate apăsătoare, poate plină de o infinită nostalgie. Un poem fără fisură. vînt toată ziua - o grămadă de gînduri nelalocul lor Corneliu Traian Atanasiu Ce
COMENTARII, CORNELIU TRAIAN ATANASIU, DESPRE POEMELE PREMIATE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 695 din 25 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351193_a_352522]
-
lui Blaga merită să fie citită în prelungirea acestei porniri nostalgice: Vino totuși să strigăm de-acolo de pe creste, să strigăm după cocorii care pleacă și-n vuietul de mîntuire o țin către limanul dincolo de fire. În cumpăna și-n sfîșierea acestui ceas prejmuitor, vino, străfundul neguros, rumoarea ce ne-neacă să le lăsăm sub noi - și de pe dealul cel din urmă cu semne-nchipuind în vînturi libertatea să strigăm după triunghiul călător. Referință Bibliografică: Comentarii, Corneliu Traian Atanasiu, despre poemele premiate
COMENTARII, CORNELIU TRAIAN ATANASIU, DESPRE POEMELE PREMIATE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 695 din 25 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351193_a_352522]
-
sunt aproape // uraaaa... sunt salvat // voi fi iar somnambul”( insomnii). Pe fâșia îngustă dintre iluzie și adevăr e un joc al culorilor, nuanțelor... ( când luminoase, când cuprinse de frigurile întunericului și pustiului). Imposibil de închis în tipare...freamătul vieții, sentimentele, sfâșierile... Cuvinte șlefuite cu migală, alternanță de rafinament și profunzime sunt trecute prin lentila fină a experienței, a vieții nestăvilite... cutreierând fără odihnă - toate anotimpurile iubirii, înfloririi primilor ghiocei, înserărilor din toamnele ce au lăsat „cioturile goale”... În fața clipelor „risipindu-se
CRONICĂ REALIZATĂ ( DE VALENTINA BECART) VOLUMULUI “RĂNITĂ, UMBRA MEA”, AUTOR, GEORGE IONIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356300_a_357629]
-
Se zice, că sufletul singur este nemuritor. Eu zic că el va împărtăși nemurirea cu trupul cu care este unit.”[148] Face și precizarea: „ ... orice i s-ar întâmpla trupului, consumarea prin foc, dispariția în apa fluviului sau a mării, sfâșierea de fiare sălbatice, el, trupul, se găsește în depozit, la un stăpân bogat, Dumnezeu, care la momentul ales de El, va reconstitui în starea de la început substanța, care nu e vizibilă decât pentru El.”[149] De fapt, e vorba de
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE JUDECĂŢII ŞI ESHATOLOGIEI ÎN VIZIUNEA PĂRINŢILOR APOSTOLICI ŞI A APOLOGEŢILOR [Corola-blog/BlogPost/356327_a_357656]
-
oarbe îi face Dumnezeu cuib! » Mereu folosește butade din lumea aceea patriarhală, a satului ce-l poartă în suflet...” Obosit de drumurile vieții, de urcușuri pe „versanți”, Dumitru Sinu își vede visul împlinit. Poverile purtate cu demnitate pe atâtea drumuri, sfâșierile interioare... sunt evitate cu abilitate din povestire. Personajele din acest volum au ceva în comun: luciditatea timpului pe care îl străbat, rolul istoriei în modelarea destinului lor, „conștiințe amenințate” care au curajul să-și ducă până la capăt - cu demnitate - existența
EXILUL... O RANĂ DESCHISĂ CE AMINTEŞTE DE „RĂDĂCINA MAMĂ”... de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356404_a_357733]
-
mor mai mult decât trăiesc!”. Lacrimile și moartea au în poemele Danielei Voiculescu culoarea unui vis roșu. La malul mării ei, “cerul nu se vede.../ și răstignirea se face pe scena/ unei vrăjitoare cu țipăt/ de mandragoră.../ totul e o sfâșiere de suflet,/ o halucinație de dor...” (În orezărie). În aceste condiții, devin cât se poate de firești întrebarea și mirarea din același poem mai sus amintit: ”ce haz mai au aceste lacrimi?/ sau această moarte!”. Într-un astfel de joc
CUM ESTE SĂ TRĂIEŞTI DIN POEZIE, ÎNTR-UN TIMP DE ÎNGER de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356149_a_357478]
-
fără leac, apropiată de cea a „cântăreților bolnavi” blagieni. Impresia aceasta este dată nu numai de monotonia limbajului, ci și de acutizarea unor stări care oscilează între vina tragică și expierea prin spovedania lirică. Dar autorul nu merge niciodată până la sfâșierea lăuntrică, fiindcă totdeauna apar niște repere (Dumnezeu, tata, bunica, bunicul) care aduc împlinire interioară, iar drumul bolovănos, limitele ființei, senzația neantizării acesteia și solipsismul trec în plan secund. Stilistic, zgârcenia lexicală, insistența pe câteva câmpuri lexico-semantice, simplificarea discursului, impresia de
GEORGE PAŞA DESPRE CARTEA: AZIL ÎNTR-O CICATRICE, DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369876_a_371205]
-
uitat/ la moartea mea/ acest poem ar trebui să se răsfire (India mea). Aici vorbim despre edificare, migălos demers al ideilor scăldate în sânge (Construind). Pentru artist, solitudinea are rol esențial, astfel arătându-i-se lumea lumilor (Disonanța) cu toate sfâșierile ei lirice și numai. Un posibil alter-ego himeric, Litabrai poet mort demult (De pe catarg), lansează acvatice mesaje, candori prăbușite pe maluri. Conform acestora, mileniile se vor sfii/ să înțeleagă că sunt viu (Ulise). Pe lângă multiplele tonuri "sauvage", fericirea, cu abundente
NEVINDECĂRI MEREU ȘLEFUITE OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370082_a_371411]
-
cel mai ușor să mori nimicit de principii cînd alții umplu realitatea în numele unei liniști înscrise la resemnare. Toate zac îngrămădite într-un gauche caviar plin de decoruri și întîmplări care-mi ocupă mintea, în fond ce altceva această veșnică sfîșiere desenată pe hîrtie de-o culoare indefinită. Din toate promisiunile rostite vreodată doar florile de nalbă, în mijlocul ploii, surîd a iubire. Fără acest adevăr, nimic nu are sens! Citește mai mult Și-acum îmi amintesc cîte ceva din rêves-éveillés,oamenii
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
speranța că începe un altul - totul este un proces dureros de naștere și renaștere; durerea este asemeni acelei a Fiului de pe Cruce și a Mamei Ce-L privește neputincioasă, de jos; aici, la poetă, personajele sunt inversate, persistând o aceeași sfâșiere...» (tot din prefața semnată de D. Velea, p. 11); b) al doilea, arătat de Cuvântul editorului..., G. Terziu („jalonul“ G. Terziu): «...căutam de ceva vreme - pentru a-mi forma o echipă - talente în devenire, cu care să încheg un grup
LIRISMUL DE PE TĂIŞUL ALBASTRU AL UNUI HANGER SELENAR de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370601_a_371930]
-
literatura, în general, nu pot face abstracție de fenomene, arta fiind, cum bine se știe, cunoaștere sensibilă. Și, simultan, nu pot fi reflecție pură, întrucât senzorialitatea, închipuirea, emoția, impulsurile subconștiente sunt parte integrantă din structură, compoziție, tipologie, mesaj. Ca urmare, sfâșierea rămâne, mai mult: ea potențează valențele persuasive ale discursului. Acesta pare a fi destinul artistului: să viețuiască în spațiul incert, ambiguu, dar cât de uman, cât de tulburător, dintre Meditație și Iluzie, dintre Dhyana și Maya. Imaginea simbol, definiția sincretică
EUGEN DORCESCU, ÎNTRE DHYANA ŞI MAYA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370648_a_371977]
-
într-o singură ființă apărătoare, ( Noi, dublul nepătruns, întunecat) cu un gnom care s-a încumetat a ponegri, spune poetul. Lupta soldată cu înfrângerea ambilor combatanți, readuce aceeași imagine a lunii la final, de data asta într-un tablou al sfâșierii. Am găsit, în Dicționarul de teme și simboluri al Doinei Ruști , exemplificat un bocet vechi românesc, despre exact acest rol al simbolului lup, cel de purtător de suflete, cel cu acțiune psihopompă ca în mitologia lui Caron: “Și-ți va
EUGEN DORCESCU- AVATARUL LUP de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369611_a_370940]
-
se pierde de tot. Povestirea devine o descriere halucinantă a unor stări de puternic dezechilibru moral și nervos, între crize de inconștiență, manifestări isterice și leșinuri. Față de luminozitatea, echilbrul armonios și elanul vital din restul cărții, eroina cade pradă unor sfâșieri lăuntrice și unor extreme epuizări fizice. Autoarea e consecventă în conducerea acțiunii: așa cum în fericire și lumină totul era excesiv și total, și în acest capitol de tragism al vieții, e un exces al durerii sufletești,al haosului și dezorientării
HEIDI S. SIMON: „DRAGOSTE TÂRZIE” de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368216_a_369545]
-
Autorului Baudelaire- la încrucișarea drumurilor dintre romantism, parnasianism și simbolism. Într-o scrisoare plină de deznădejde că i se refuza tipărirea ediției a treia din Les Fleors du Mal Baudelaire își dezvăluise natura ireversibil divergentă față de sine, mărturisindu-și astfel sfâșierea intimă din care-i răsărise opera: ...în acestă carte atroce mi-am pus toată inima, toată duioșia, întreaga mea religie -travestită- întreaga mea ură... Cine a fost acest copil teribil al noii poezii? Legenda vieții lui i-a acoperit mult
BAUDELAIRE- LA ÎNCRUCIŞAREA DRUMURILOR DINTRE ROMANTISM, PARNASIANISM ŞI SIMBOLISM de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353016_a_354345]