1,489 matches
-
TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Naratiune > ULTIMA ÎMBRĂȚIȘARE... Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 939 din 27 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Singura și ultima îmbrățișare adevărată! Era un moment sfâșietor, de nesuportat, acel moment... A nins două săptămâni fără întrerupere. Zăpada s-a așternut într-un strat gros, pe alocuri atingând peste un metru. Timp de 6-7 zile, temperaturile au fost foarte scăzute, în jur de - 20 - 25de grade. Uneori
ULTIMA ÎMBRĂŢIŞARE... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 by http://confluente.ro/Ultima_imbratisare_valentina_becart_1374881075.html [Corola-blog/BlogPost/364288_a_365617]
-
Riana și l-am lăsat să-și facă bagajele. De ce nu s-a despicat pământul, să ne înghită pe amândoi, nelăsându-ne timp să conștientizăm ruptura definitivă... De ce? Nu știu dacă universul a rămas surd și orb la zbuciumul meu sfâșietor... Ningea bezmetic, ningea trist și înduioșător peste întregul „decor” al risipirii fără de rost. A doua zi, în jurul orei 11.00, m-a sunat să mă anunțe că pot veni pentru a-mi lua în primire cheile de la casă.Am alergat
ULTIMA ÎMBRĂŢIŞARE... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 by http://confluente.ro/Ultima_imbratisare_valentina_becart_1374881075.html [Corola-blog/BlogPost/364288_a_365617]
-
iubiri unice. Sublimate în spirit. Infinite. Între cele două momente ale observației mele, “negrul mesager/ a venit/ și-a lovit.” (Poemul 5, p. 13) Erosul a fost transfigurat de constrângerile altor dimensiuni. Dragostea și-a găsit o altă nișă potențatoare. Sfâșietoarea durere și-a aflat salutara speranță: Nirvana. Într-o cu totul altă logică decât cea creștină. Într-o lume posibilă, poate mistică, poate livrescă. Puternic spiritualizată. Cu o teribilă forță perlocuționară. Altfel, eu nu aș fi ajuns acolo. N-aș
MIRELA-IOANA BORCHIN, NIRVANA ...DOAMNE, CUM! de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1428034197.html [Corola-blog/BlogPost/374547_a_375876]
-
mai mule ori, simultan.” (Mirela-Ioana Borchin, Modalitatea..., Ed. Helicon, Timișoara, 1999, p. 6) Resimțind organic pierderea soției, copleșit de absență, de tăcerea dezolantă din jurul său, realizând, în ziua a șaptea, cu luciditate, ceea ce i se întâmplă, poetul scoate un țipăt sfâșietor de supraviețuitor fără voie: “O, nefericitul de mine!/ O, Dumnezeul meu prea iubit!/ Cât de crunt m-ai făcut/ să-nțeleg/ Cât de crunt m-ai trezit!” (Poemul 11, p. 22). Este debusolat, dramatic de neputincios în singurătatea sa, fără
MIRELA-IOANA BORCHIN, NIRVANA ...DOAMNE, CUM! de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1428034197.html [Corola-blog/BlogPost/374547_a_375876]
-
așteptat, nu te-am invocat. Și glasul meu a devenit o șoaptă, știind prea bine că altul era adevărul... A urmat un moment de liniște și cineva a oftat, dincolo de ușă. Și iar am tresărit! De unde cunoșteam acel prelung și sfâșietor oftat? Părea că se desprinde din mine, din inima mea, din sângele meu, din fiecare ticăit al timpului neostoit, din teama mea, aflată zi de zi, mereu la un pas de speranță, mereu la un pas de îndoială. Dar alte
PREMIUL II LA CONCURSUL INTERNATIONAL MEMORIA SLOVELOR , EDITIA A II-A, 2016 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1474374673.html [Corola-blog/BlogPost/379395_a_380724]
-
admira materia, care este de fapt un Imn înălțat materiei... și înaintea morții aș fi împăcat, căci mi-am atins idealul, și mi-am împlinit menirea de sărman vierme omenesc pe lumea aceasta. (țipătul pescărușilor se aude foarte aproape, limpede, sfâșietor) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Dar eu nu las materia așa cum este, o iau și o torn în alte forme, ca și cum aș iubi forma, ființa și vasul în care urmează să torn materia. Apoi caut s-o pun în a doua formă, și
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 by http://confluente.ro/Brancusi_piesa_de_teatru_in_trei_parti.html [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
spune mult mai mult decât în forma cioplită de mine, numai că noi, oamenii, nu știm să citim, să auzim ce ne spune prima formă. (tunetul se pierde în depărtare) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (oftând) Și atunci mă apucă, asemenea unui dor sfâșietor, nostalgia după prima formă...Căci creația este distrugere mai întâi, distrugerea formei în care Dumnezeu a lăsat piatra, materia, și abia după aceea este creație. Întotdeauna mă apucă un dor și o nostalgie după materialul pe care l-am ucis
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 by http://confluente.ro/Brancusi_piesa_de_teatru_in_trei_parti.html [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
în starea aceasta. Înlemnește-mă așa pe vecie ... ( ca și cum Dumnezeu l-ar fi ascultat rămâne împietrit în poziția aceasta, privind în depărtare cu ochii deschiși. Valurile mării se aud tot mai tare lovindu-se de stânci. Țipetele pescărușilor răsună limpezi, sfâșietoare, din ce în ce mai tare, ca și cum s-ar apropia) SFÂRȘIT
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 by http://confluente.ro/Brancusi_piesa_de_teatru_in_trei_parti.html [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
Agafia Drăgan Publicat în: Ediția nr. 1900 din 14 martie 2016 Toate Articolele Autorului Cândva mă voi regăsi într-o ultimă rugăciune am să-mi înmoi sufletul umil în miezul iubirii sfinte fericită poate voi avea înaltul fără să cunosc sfâșietoarea disperare focul înainte să mă rostesc dincolo de beznă Cândva am să mă aflu învingătoare în toate luptele pe care le-am dat sau nu le-am dat am să adun într-un geamăt tot ce am iubit și tot ce
DINCOLO DE BEZNĂ de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1900 din 14 martie 2016 by http://confluente.ro/agafia_dragan_1457960823.html [Corola-blog/BlogPost/384174_a_385503]
-
pe strigăt de lună // pe izvoare fără hodină... // cum să-l mai adun // într-un „umn de nisip”?!... și concluzionează fără a cădea în patetism lamentabil: „Zadarnică trudă // să-ți făurești un chip // pe retina timpului // pe zborul clipelor // și sfâșietoarea rugă... a nenăscutului.” ( Sfâșietoarea rugă a nenăscutului). Devorată de iluzie și destrămare - poeta își condensează trăirile în nenumărate titluri de poezii care-i nuanțează neliniștea spirutuală , neliniște cu reverberații semantice, estetice în spațiul poetic. Iată câteva: „Zidit de viu în
BIANCA MARCOVICI CRONICĂ LITERARĂ LA VOLUMUL VALENTINEI BECART DOUĂ LACRIMI DE CER , EDITURA ALFA, IAŞI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 422 din 26 februarie 2012 by http://confluente.ro/Bianca_marcovici_cronica_literara_la_cezarina_adamescu_1330282013.html [Corola-blog/BlogPost/346840_a_348169]
-
pe izvoare fără hodină... // cum să-l mai adun // într-un „umn de nisip”?!... și concluzionează fără a cădea în patetism lamentabil: „Zadarnică trudă // să-ți făurești un chip // pe retina timpului // pe zborul clipelor // și sfâșietoarea rugă... a nenăscutului.” ( Sfâșietoarea rugă a nenăscutului). Devorată de iluzie și destrămare - poeta își condensează trăirile în nenumărate titluri de poezii care-i nuanțează neliniștea spirutuală , neliniște cu reverberații semantice, estetice în spațiul poetic. Iată câteva: „Zidit de viu în temnița tăcerii” ; „Înfășurată în
BIANCA MARCOVICI CRONICĂ LITERARĂ LA VOLUMUL VALENTINEI BECART DOUĂ LACRIMI DE CER , EDITURA ALFA, IAŞI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 422 din 26 februarie 2012 by http://confluente.ro/Bianca_marcovici_cronica_literara_la_cezarina_adamescu_1330282013.html [Corola-blog/BlogPost/346840_a_348169]
-
Pădurea devine un spațiu securizant, intim și protector: „Trec prin munții mei/ pe un cal învățat să zboare;/ nu am arme,/ nu am decât cuvântul omului de aici/ și aerul tare al stâncii//”(Prin munții mei, pag.269). Un lamento sfâșietor, dar și un adevărat rechizitoriu conțin unele poeme la adresa celor ce nesocotesc legile echilibrului natural: Tăierea unei păduri este cel mai trist abator (Medalie fără revers, pag. 283/ sau „Când tăiem o pădure,/ omorâm și aerul ei/ și ceva din
COMAN ŞOVA – UN POET AL SPAŢIULUI NEMŢEAN de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/mihai_merticaru_1448089871.html [Corola-blog/BlogPost/364708_a_366037]
-
care se ridică feericul oraș totul este un joc al iluziilor, iar Alan trebuie să încerce să nu le rămână captiv. Dave Eggers a fost supranumit copilul teribil al literaturii americane de început de mileniu. Volumul sau de debut, Opera sfâșietoare a unui geniu năucitor (A Heartbreaking Work of Staggering Genius, 2000; Humanits Fiction, 2012), aflat între demers autobiografic și ficțiune, a devenit imediat un bestseller, numărându-se printre finalistele la Pulitzer Prize, în 2001, și fiind desemnat „Cartea anului“ de
Cărți care au o magie unică by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/104546_a_105838]
-
făcea o pauză, în care preotul intona cuvinte neinteligiblie pentru auzul meu de plod nedus la biserică. Lumea arunca priviri îngrozitor de concrete auspra mortului expus la vedere în ”copârșeu”, cu mâinile împreunate pe piept. Bocitoarele îmbrăcate în negru sporeau gravitatea sfâșietoare a momentului emițând strigăte disperate, învârtind, aș spune chiar voluptos, cuțitul în rană. O singură fotografie de la înmormântarea unei fete din satul tatei, îmbrăcată în strai superb de mireasă exista pe atunci în albumul de fotografii din casa bunicilor. O
PENINSULA PAŞTILOR de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_calutiu_sonnenberg_1462010728.html [Corola-blog/BlogPost/375299_a_376628]
-
purtată statuia lui Isus, imortalizat în ipostaze de suferință crâncenă. Pentru Fiul Domnului, încă se mai practică străvechiul ritual, cu convoiul însoțit de vestitele femei îmbrăcate în negru, supranumite ”Manolas”, cu fanfara care intonează imnuri funebre și cu acele chiote sfâșietoare care întrerup tăcerea, săgetând noaptea ca un fulger (”saeta”). Pentru muritorii de rând din Spania, în schimb, nu se mai recurge demult la dramatismul acesta. Ei sunt de regulă incinerați, pentru ca mai apoi, printr-o slujbă concisă, să se ia
PENINSULA PAŞTILOR de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_calutiu_sonnenberg_1462010728.html [Corola-blog/BlogPost/375299_a_376628]
-
Taină” . Memorialul sau cultul euharistic redă întreaga iconomie a mântuirii neamului omenesc, mergând chiar dincolo de întrupare. Sensul Euharistic este unul totalizator, deoarece întreaga istorie trecută, prezentă și viitoare este în ea . Euharistia ne reamintește de creația lumii, de cădere, de sfâșietoarea căutare a lui Dumnezeu, de întruparea Domnului, de patimile, moartea și Învierea Lui, de Sfânta Sa Înălțare și de focul pogorâtor și întemeietor al Duhului. Recapitulând întreaga istorie, Euharistia se deschide totodată spre eshaton, făcându-ne din fii vremelnici ai
DESPRE SPIRITUALITATEA ŞI ECLESIOLOGIA EUHARISTICĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Despre_spiritualitatea_si_eclesiologia_euharistica_.html [Corola-blog/BlogPost/357394_a_358723]
-
vieții. Tot în antichitate a apărut și primul imn al prieteniei. Imn închinat prieteniei dintre Ahile și Patrocle, eroii Iliadei, din cunoscută capodoperă a lui Homer. Cand Patrocle moare în luptă, ucis de Agamemnon, Ahile îl plânge sincer, cu o sfâșietoare durere. În aceste momente de dramatism interior, adresandu-se mamei sale zeița Thetis el mărturisește că și-a iubit prietenul că pe sine însuși. Punctul forțe al prieteniei îl constitue sinceritatea dintre prieteni și dragostea necondiționată. Prietenia adevărată, se bazează
VREI SA FIM PRIETENI? de FLORINA PETRE în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 by http://confluente.ro/Vrei_sa_fim_prieteni_.html [Corola-blog/BlogPost/354226_a_355555]
-
o raclă! Fuge moartea de ea. Am citit într-o carte... Și tot așa trecu vremea, fără ca bietul de el să-și schimbe traiul... Când fură să se-mplinească șapte ani, fratele i se arătase iar. Acum, cu o privire sfâșietoare și ochii-nlăcrimați, îi mărturisi cât de dor îi este. Îi destăinui că tot așa îi spunea și lui tătuca, mort înainte, până să-l ia la dânsul. Îl sfătui iar să vândă casa, să părăsească satul, s-afle vatră
PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1444544241.html [Corola-blog/BlogPost/344139_a_345468]
-
Anei Blandiana, cu recunoștință) M-aș tot pierdea prin neguri și lumine, Căzând prin mine veșnic m-aș tot duce, Eu răstignit pe Tine ca pe-o cruce, Tu răstignit pe țipătul din mine. Te simt în mine ca melancolie, Sfâșietoare, naltă, dureroasă, Murmură dulce firea-mi de mătasă, Un urlet sunt, înfipt în veșnicie! N-afară și-nlăuntrul lui răsfrânt, Silabă sunt și literă cu care, Vorbești cu Tine. Naltă întrebare, Ecou însângerat al unui gând . M-aș tot pierdea prin
POEMELE MUNTELUI ÎNCĂRCAT DE DRAGOSTE (1) de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Stefan_dumitrescu_poemele_muntelui_i_stefan_dumitrescu_1356735959.html [Corola-blog/BlogPost/341507_a_342836]
-
Nu mai sunt ființă, sunt un fel, De a fi patrie în lume! De-a fi lumină într-un veac, Asemeni erei pe pământ, Materie ce clipocește, Suflet în vânturi fluturând! Un fel de vis, de imn țipând, De muzică sfâșietoare, Aer și cosmos înflorind, În nebunia de-a fi floare! E o lumină aici pe munte, Curge ca fluviile anume, Nu mai sunt ființă sunt un fel, De a fi patrie în lume! OH, CUM SE PRIVEAU EI ÎNFIORAȚI! (Elogiul
POEMELE MUNTELUI ÎNCĂRCAT DE DRAGOSTE (1) de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Stefan_dumitrescu_poemele_muntelui_i_stefan_dumitrescu_1356735959.html [Corola-blog/BlogPost/341507_a_342836]
-
ne superi... Vedeam, de fiecare data când îți vorbeam langă patul de spital, cum voiai să îmi transmiți CEVA. Vedeam cum te întorci spre mine de fiecare data și cum încerci să te apropii cât mai mult, în ciudă durerilor sfâșietoare, cum îți curgeau șiroaie lacrimile din ochii atât de umflați încât îți era imposibil să îi deschizi. Acum am înțeles că voiai să îți ceri iertare... și că luptai cu toate forțele să supraviețuiești, doar pentru asta... Am înțeles... Fii
Mama unei victime de la Colectiv, scrisoare sfâșietoare după moartea fiului său by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/101627_a_102919]
-
putea vorbi un cuvânt. Atunci se apropie un moșneag bătrân (Toader Mițu) din Putna în genunchi și plângând spre mormântul descoperit al lui Ștefan cel Mare și Sfânt și uitându-se în el, a spus încet și cu o jale sfâșietoare: - Săracii de noi! aista-i tatăl nostru!...
Aista-i Tat?l nostru [Corola-other/Imaginative/83533_a_84858]
-
au copleșit, nu au deturnat muritorul de rând, mai puternic, mai narcotic, decât în spațiul inegalabilei arte grecești. Când vocea umană însă, devine egală instrumentelor zeilor, când ea își întinde vraja peste necălcatul tărâm al Olimpului, când susură și geme sfâșietor, când adoarme și alintă, când iubește și tremură de emoție, ea devine prin sine divină, olimpiană și detașată de carnalul jalnic al purtătorului de instrument. Există o taină, un mister, adevăruri ce nu se spun, pentru “a nu distruge cu
Vocea uman? - instrumentul zeilor by Floren?a Nicoleta Marinescu () [Corola-other/Journalistic/83602_a_84927]
-
a fi chinuită într-o formă mult mai banală de aceeași oameni cheliți de atâtea obiceiuri fără tăgadă toți se ascund în mașini sau în "husele"lor de paradă sunt excentrități dobândite în plictiseala nevoii de a fi mereu înghețați sfâșietor de cuminți și înșelător mulțumiți de viața lor diafană dar plini de norocul de a fi ei înșiși ca nimeni alții într-o paradă de AZED ANGHEL ZAMFIR DAN Referință Bibliografică: DIN DANEMARKA / Anghel Zamfir Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
DIN DANEMARKA de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 by http://confluente.ro/anghel_zamfir_dan_1432129184.html [Corola-blog/BlogPost/367692_a_369021]
-
nebun. Pe străzi nu-l vede nimeni împreună Cu cei ce mor, ci doar cu umbra lui Și cu himera-n ochii plânși, întrebătoare. De vrei să-l știi, privește-l în statui Și-ascultă-i cântul care-n valuri se adună Sfâșietor ca o chemare-a nimănui. Așează-n gând pe versul lui o floare. în toiul nopții De ce, Golgotă, m-ai adus la tine? Ce deznădejde piscul tău emană! Nepăsătoare, aspră, suverană, Tristețea lumii-ai pus să mă domine. Visam s-
Poezie by Nicolae Ungurean [Corola-website/Imaginative/7109_a_8434]