502 matches
-
alunecau. La o curbă era cât pe ce să cad și de atunci am devenit mai prudent. La capătul serpentinelor, mereu la vale cu frâna activată, atenționat de Mircea am verificat temperatura torpedoului. Am turnat apă să răcesc butucul, apa sfârâia ca pe o plită încinsă. Pedalând mereu, la Sânmartin (pe asfalt, altă viață!), a apărut în stânga drumului cantina CAP- ului. De necrezut poate, am mâncat acolo în niște condiții deosebite, aproape ca la restaurant, doar că mult mai ieftin și
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
a trăi, nu trăiești pentru a mânca." (Socrate) În mijlocul mesei era așezată farfuria de aluminiu în care mama pusese boabele fierte. Lângă farfurie se afla cănița plină cu boabe de porumb în care fâlfâia pe terminate un capăt de lumânare sfârâind înecăcios, fără de care nici n-am fi văzut farfuria de pe masă. Mâncam, așa, aiurea, fără poftă, fără convingere, cu anevoie. Luam câte o boabă încet, nehotărâți, fără grabă; o mestecam, apoi o înghițeam fără voia noastră, fără participarea noastră conștientă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
rigoare cârnăciori de tot felul, momițe, măduvioare și "clarete", un vin de masă nemaipomenit de "băubil" -, am fost invitați în curte la "parillada" (grătar). Grătarul la această reuniune simandicoasă avea dimensiuni uriașe, cam 5 pe 5 metri, și pe el sfârâiau jumătăți de viței, de batali, purcei de lapte și alte minuni, iar noi eram serviți de gauchos înarmați cu macete niște cuțitoaie ce păreau săbii Ninja. Atunci am gustat pentru prima oară carne uruguayană, alături de cea din Argentina, cea mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
și la Delphi. Medeea Cum e cu putință ca o soră să-și ucidă fratele, să-i sfârtece trupul și să-l semene pe câmpuri, așa cum a făcut Medeea cu Absirt? Această întrebare a devenit un chin, o obsesie ce sfârâie continuu în capul meu. Am nevoie să înțeleg resortul unui asemenea act. Numai o patimă nemăsurată, cred, sau numai un simțământ obscur, din cale-afară de puternic, te poate face să-ți pierzi rațiunea. Din păcate, eu n-am iubit pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
sau cu un prieten sau cu o femeie romanțioasă și cât mai puțin vorbăreață, la masa lungă de stejar cu patină veche sau În odăița de sus, cu oglinda plină de semnături trase cu diaman tele de la inele, ascultând cum sfârâie becul de gaz din tavanul de jos, rareori Întrerupt de huruitul unei birje de noapte oprind În față și de pe capra căreia sărea, greoi În mantaua lui de cati fea, birjarul bătrân, mustăcios și stacoj la față, poposit la acest
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
atentă și puternică, pentru a nu claca psihic, dar în perioada aceea îl iubea foarte tare și ignora totul. Pe parcurs, sentimentele s-au schimbat și lucrurile au evoluat într-o singură direcție. Din cauza sindromului nevrotic acut, instinctele umane îi sfârâiau ca niște fire electrice lăsate la întâmplare. Încerca uneori să ridice scame imaginare de pe jos, să mute obiectele dintr-un loc în altul, i se părea că nimic nu este în ordine. Ea rămânea surprinsă, fără cuvinte, aerul din piept
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
vizitam în fiecare an în Postul Mare al Crăciunului și al Paștelui când îi spovedeam și împărtășeam, făcând slujbe pe unde credeam că sunt mai în siguranță. În situația aceasta mă simțeam bine oarecumva, dar pe de altă parte îmi sfârâiau picioarele știind că, confrații mei fac apostolat și eu umblu flaura pe drum punând în pericol familiile care mă țineau ascuns. De aceea, într-o bună zi luându-mi inima în dinți, m-am prezentat la superiori și le-am
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
se pare că ea nu e departe. Nu o dată m-am întrebat: oare când îmi voi sorbi și eu, "borșul"? De-ar fi după pohte, zâmbește el, aș prefera Cotnarul... Nu-i prea veselă domnia Moldovei, nu?! Tace. O lumânare sfârâie, fumegă înecată în propria ceară. Ștefan o stinge strivindu-i mucul între două degete. Apoi reia, abătut: ...Nu mi-a făcut plăcere să-mi reamintesc toate aiestea. Ți-am povestit însă ca să știi, ca să te păzești... Și tu ești "un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a trecut din mână În mână, pe când unul dintre ei pregătea o bucată mare de friptură. Totul foarte repede și cu multă veselie... Pentru măritul domn au așternut scoarțe scumpe pe un trunchi uscat lângă foc. Friptura tocmai Începuse să sfârâie și oamenii Își treceau a doua oară urciorul de vin unul altuia, când ucigașii au năvălit peste ei și i-au măcelărit mișelește pe la spate. Nici n-au apucat să se apere, căci n-aveau armele pregătite... I-au Înjunghiat
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
apă, s-a îmbrăcat în grabă și m-a pus și pe mine la curățat peștii de solzi și de măruntaiele din burtă. Mi-a arătat cum se curăță racii și apoi i-a pus pe jarul încins. Ce mai sfârâiau! S-a împrăștiat un miros de pește peste tot ogorul... Apoi am servit un prânz, în natură, cum nu se poate mai aromat și delicios. Cred, că niciodată, n-am să uit, ce darnică a fost natura, în ziua ceea
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
paie de ovăz așternut și a adormit. Între timp, mama a dat foc în cuptorul mare din bucătărie, a pus bucățile de carne în tăvile de pâine și când jarul s-a potolit le-a dat la copt. Ce mai sfârâia carnea! Cu cât auzeam mai bine sfârâielile, cu atât ne părea mai mult că auzim gemetele Joianei și părerea ei de rău că ne lasă singuri, cu Joica. Vecinii, familia Ciubotarului (celui orb) au venit în grabă să ne compătimească
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
nevoie, ne aștepta la poartă. Masa, deși eram puțin obosit, a decurs în bune condiții. Erau prezenți toți, ambasadorul cu soția erau bine dispuși, cred că el și administratorul "luaseră ceva la bord" și îndemna să începem masa, grătarul deja sfârâia cu insistență, paharele erau umplute, masa aranjată, participanții se adunaseră în sala de primire care dădea spre terasă. După zece minute de refrișare în camera mea și echiparea cu costumul de vizite, am coborât în salon, unde intrase familia șefului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
mai sus. Judecătorul, în asemenea caz, se referă la mărturia temnicerului: Legit? Legit ut clericus, declară acesta. Atunci justiția se mărginește să-l marcheze în palma mânii cu fier roș, după ce i s-a uns acea mână cu untdelemn. Fierul sfârâie și scoate fum, lăsând semn fără durere. [CEHOSLOVACIA (Dobriš]* Note dintr-o călătorie în Cehoslovacia Am vizitat castelul Dobriš, fostă proprietate Coloredo-Mansfeld (asasinul lui Walenstein), astăzi naționalizată și dată scriitorilor cehi ca să-și petreacă zilele de vacanță aici. Drda, Nauman
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cârnăciori de tot felul, momițe, măduvioare și un "clarete", un vin de masă nemaipomenit de "băubil", am fost invitați în curte la "parillada" (grătar). Grătarul la aceasta reuniune simandicoasă avea dimensiuni uriașe, cam 5 pe 5 metri, și pe el sfârâiau jumătăți de viței, de batali, purcei de lapte și alte minuni, iar noi eram serviți de gauchos înarmați cu niște cuțitoaie ce păreau sabii Ninja. Atunci am gustat pentru prima oară carne uruguayană, alături de cea din Argentina, cea mai suculentă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
godinul din încăpere, în care însuși milițianul numai cu câteva minute mai de vreme tocmai scormonise în jar și îndesase un braț de lemne de fag. Și l-a ținut popa pe milițian pe godin, până a început să-i sfârâie și să-i fumege turul pantalonilor. După scandalul acela, popa a fost pus la popreală și trimis fără prea multă judecată să sape la canal, detenția politică pe vremea aceea, știa toată lumea, fiind ceva de groază. De aceea cârțoroșenii noștri
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
și ne uităm, relaxați, la televizor.) Că obișnuiesc să ia tăciuni din foc și săi stropească cu apă - aceasta fiind o formă de magie prin careși atrag pețitorii. Că unele chiar „urinează discret“ pe acei tăciuni și, cu cât tăciunii sfârâie mai tare, cu atât e mai bine, căci băieții la care se gândesc se vor aprinde de dorul lor și vor veni la ele negreșit. Din când în când, vocea comentatorului amuțește, iar fetele se pornesc să zică un cântec
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
de la Cluj, de la TârguJiu, de la Poiana Brașov etc. Pe scurt - grozăvie! -, pe tot cuprinsul țării, oamenii ieșiseră la iarbă verde. La posturile de știri Realitatea TV și Antena 3, reporterii transmiteau de zor, din jumătate în jumătate de oră, cum sfârâie mititeii pe grătare. Sintagma „au încins grătarele“ a fost laitmotivul zilei. Oamenii erau întrebați cum se distrează și ei răspundeau „Bine“; sau cum e la iarbă verde și ei răspundeau „Frumos, aer curat!“. Realitatea TV nea anunțat în repetate rânduri
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
focul care s-a aprins destul de greu din cauza umezelii, dar perseverența a învins natura și mai cu cartoane, mai cu perne, mai cu vorba, am dat viață jucăușă flăcărilor care urmau a face cărbunii pe care carnea adusă trebuia să sfârâie. Ceea ce părea a fi compromis, s-a îndreptat astfel încât toată lumea a fost mulțumită și îndestulată. Ne-am întors fără grabă la Vâlcea, mai oprind pe ici, pe colo, mai băgându-ne picioarele în câte un pârâu rece, mai culegând plante
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
mulțime de coloane ca la templele păgîne, cum era bazilica Sfîntul Dumitru, mîndră de a fi adăpostit cîndva trupul sfîntului. Mulțimea care circula de-a lungul dughenelor și tarabelor, prin fumul gros și grețos al gogoșilor făcute în seul care sfîrîia în niște tigăi mari, nu era lipsită de pitoresc, mai ales datorită numeroaselor evreice (israeliții formau aproape 80% din populație). Marea majoritate dintre ele erau foarte frumoase, cu obrazul ca floarea de camelie talie zveltă în prima tinerețe, înaintea ofensivei
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
p. 101). 1. „Forma onomatopeică, arată el, se constată, între altele, la toate cuvintele care arată în limba românească sunete ca: a șui, a șușui, a scârțâi, a țiui, a zbârnâi, a șopăi, a șopoti, a șuiera, a pocni, a sfârâi, a zurui, a guița, a mârâi etc. fără excepție, fenomen ce cu greu se poate afla în alte limbi. În limba franceză, de pildă, toate cuvintele ce înfățișează sunete, sunt asemănătoare cu cea latină”. Nu putem ști în ce măsură comparația cu
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
după careva, se ia o țiglă nouă, se scrie numele celui drag și se bagăn foc. Când s-a încins bine, se scoate și se urinează pe ea rostind formula magică ce «sigur» o să-i aducă iubitul în cale : Cum sfârâie țâgla, Așa să sfârâie inima lu... (numele celui dorit) Și să n-aibă hodină Până n-o să vină. Descântece. Pentru durere de urechi, Năuce cloci-te-ai ! Du-te-n vârful muntelui, în coarnele ciutelor, în poalele brazilor, în bătătura
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
o țiglă nouă, se scrie numele celui drag și se bagăn foc. Când s-a încins bine, se scoate și se urinează pe ea rostind formula magică ce «sigur» o să-i aducă iubitul în cale : Cum sfârâie țâgla, Așa să sfârâie inima lu... (numele celui dorit) Și să n-aibă hodină Până n-o să vină. Descântece. Pentru durere de urechi, Năuce cloci-te-ai ! Du-te-n vârful muntelui, în coarnele ciutelor, în poalele brazilor, în bătătura oilor. Și să-l
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
sălbăticește. La primul meu revelion în Germania, brusc, după miezul nopții, regele și-a făcut apariția în toiul petrecerii. Invitații au început să toarne forme de plumb 1. Eu doar mă uitam: plumbul topit, răsturnat din linguriță în apa rece, sfârâia încremenind pe fundul vasului într-o figurină neprevăzută. Mi-a devenit limpede că la fel stau lucrurile și cu regele, și că la fel aveau să se petreacă și cu animalul inimii. Ceilalți m-au rugat să torn și eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Profesor și fata lângă mine. A scos o cutie cu chibrituri din buzunar, a scăpărat unul și l-a apropiat de lipitoare. Îmi supsese ceva sânge. Era umflată ca un dop de plută. Când a atins-o cu chibritul, a sfârâit și a căzut. S-a chircit toată, dar fata a strivit-o imediat cu talpa tenisului. Am simțit o arsură pe piele. Când am întors puțin capul spre stânga, fără să vreau, am crezut că o să-mi plesnească pielea precum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Poteca se lărgește. Pe dreapta apare marea. Câteva mii de oameni și omuleți s-au înghesuit pe toată plaja. Bubuitul e deja asurzitor. Parfumul care se simte în aer e foarte complex. E alcătuit din mai multe miresme îmbietoare. Mici sfârâind pe grătar, cremă autobronzantă cu cocos, șaorma cu de toate, scoici mucegăite, cola cu vodcă, alge în putrefacție. Și multă bere. Mă opresc o clipă și admir tabloul în 3D. Mă uit la cer. E senin. Mă uit la mare
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]