998 matches
-
se avântă pe culmile înzăpezite ale trăirilor, așteptând „vulturul” neliniștilor - să-i sfârtece preaplinul inimii, „când întunericul m-apasă,/ când Disperarea/ mă devoră,/încă mai cred în /miracole, / încă mai cred /în Destin,/ în aripa zborului frânt,/ în cioburile visului sfărâmat,/ întregindu-te din lacrimile-nghețate /ale sufletului...” să-l elibereze de „eul” zbuciumat, captiv într-un trup de carne și de vânt, sortit încă de la naștere unei continue dezintegrări universale. NORBERT Wiener spunea undeva: “ Cea mai mare victorie posibilă constă
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
ploaie și îl doare, Colindă-n tăcere grădină cu urzici, Și cercetând cu ochiu`critic,aici Își cântă imnul de-ntomnare. Tu sfinte flori ibovnice-ai pictat, În alb și galben,vestale-crizanteme, Pe fata toamnei, ruginii embleme, Zac acum în templul sfărâmat. Când iarnă te-a citat la judecata, O adiere de-arome vag crizantemale, Înmărmuresc în cercuri de petale, Iar toamnă este ... Citește mai mult Cobzarul toamnei,cu ochi iscoditori,În freamătul pădurii liniștea o curma,Când soarele își lasă zboru-i
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
în ploaie și îl doare,Colindă-n tăcere grădină cu urzici,Si cercetând cu ochiu`critic,aiciîsi cântă imnul de-ntomnare.Tu sfinte flori ibovnice-ai pictat,În alb și galben,vestale-crizanteme, Pe fata toamnei, ruginii embleme, Zac acum în templul sfărâmat.Când iarnă te-a citat la judecata,O adiere de-arome vag crizantemale,Înmărmuresc în cercuri de petale,Iar toamnă este ... XII. POEZII, de Elenă Negulescu , publicat în Ediția nr. 1701 din 28 august 2015. Noapte bună, noapte albă Te-
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
derizoriu (<>) și pe ce pun mâna transformă totul în caricatură... În final am înfățișat conjuctura tragică în care are loc această aniversare în lumina crepusculară a sfârșitului de război: o țară învinsă, cu trupul sfârtecat, cu tabla valorilor ei răsturnată, sfărâmată și strivită sub cisma ocupantului străin, dar, mai ales, pândită necontenit la orizonturile roșii de privirile ucigașe ale celor ce ar voi să ne șteargă de pe harta lumii. Încheierea, puțin patetică-recunosc-suna cam așa: „Năvăliți, hoarde ale Apocalipsului! Năvăliți, oștiri ale
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VII) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381055_a_382384]
-
țărani, nici ca pătură socială și nici în tradiția în care îi cunoscusem. După ce fuseseră pauperizați, părăsiseră pământul, năvălind pe șantiere. Pământul colectivizat era acum disprețuit și muncit în derâdere de oameni care nu-l iubeau... Familia era și ea sfărâmată. Desfrâul era public... La biserică mergeau bătrânii, cu deosebire femeile. Preoții erau timorați, cei mai mulți gustaseră și ei din amarul temnițelor... Într-o bună zi am auzit un grup de copii cântând <>și am crezut că voi muri pe loc, ori
TESTAMENTUL UNUI NEBUN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381054_a_382383]
-
Autorului Am strâns în brațe luna, i-am dăruit petale Din florile iubirii, depuse-n palma mea, Iar poarta spre-al tău suflet valsează-n balamale, Proptită-n blânde raze de la o mică stea. M-am zbenguit cu tine în sfărâmate vise, Escaladând reci creste de munți întunecați, Și ajungând la ușa plăcerilor promise, Ne-am rătăcit în beznă, ca veșnici condamnați. Am încercat să caut tunelul spre lumină, Dar m-am lovit de zidul tăcerilor în doi, Căci alergând cu
ÎNTRE VIS ȘI REALITATE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381194_a_382523]
-
2017. Am strâns în brațe luna, i-am dăruit petale Din florile iubirii, depuse-n palma mea, Iar poarta spre-al tău suflet valsează-n balamale, Proptită-n blânde raze de la o mică stea. M-am zbenguit cu tine în sfărâmate vise, Escaladând reci creste de munți întunecați, Și ajungând la ușa plăcerilor promise, Ne-am rătăcit în beznă, ca veșnici condamnați. Am încercat să caut tunelul spre lumină, Dar m-am lovit de zidul tăcerilor în doi, Căci alergând cu
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
mai mult Am strâns în brațe luna, i-am dăruit petaleDin florile iubirii, depuse-n palma mea,Iar poarta spre-al tău suflet valsează-n balamale,Proptită-n blânde raze de la o mică stea.M-am zbenguit cu tine în sfărâmate vise,Escaladând reci creste de munți întunecați,Și ajungând la ușa plăcerilor promise,Ne-am rătăcit în beznă, ca veșnici condamnați.Am încercat să caut tunelul spre lumină,Dar m-am lovit de zidul tăcerilor în doi,Căci alergând cu
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
DIN ADÂNCURI, de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2177 din 16 decembrie 2016. Între noi doi e-o mare de tăcere Și-un pod de jurăminte, dărâmat. O barcă-n zare freamătă și piere: E-un suflet pustiit și sfărâmat. Cobor genuni de crudă-nsingurare Înspre adâncuri fără de final. Iubirea noastră spumegă și moare, Lăsându-și trupul pe al vieții val. M-agăț înverșunat de poezie, Ca de-un refugiu magic, nesperat, Dorind să-mi ușurez din agonie În acest chip
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
vara-n al iubirii lan? Îmi mai rămâne doar să-mi cânt durerea ... Citește mai mult Între noi doi e-o mare de tăcereși-un pod de jurăminte, dărâmat.O barcă-n zare freamătă și piere:E-un suflet pustiit și sfărâmat.Cobor genuni de crudă-nsingurareînspre adâncuri fără de final.Iubirea noastră spumegă și moare,Lăsându-și trupul pe al vieții val.M-agăț înverșunat de poezie,Ca de-un refugiu magic, nesperat,Dorind să-mi ușurez din agonieîn acest chip, probabil, demodat
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
Păstrează clipa într-o doară, Pentru că nu există loc În care ce-ar urma s-apară Să nu se mai transforme-n foc, În fumul căruia spre cer Să ridicăm învăluiți odată, Memoriile ce nu mai pier Dintr-o iluzie sfărâmată, De zidul tainicei chemări, Din care dragostea a șters Tot ce-am uitat în căutări, Eu vers, tu rimă, iarăși vers. Silvana Andrada Tcacenco 06.09.2016 Referință Bibliografică: SUNTEM CEEA CE EȘTI / Silvana Andrada : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
SUNTEM CEEA CE EȘTI de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381485_a_382814]
-
Iar ploaia grea și rece, cade în șiroaie, Tristețea, învăluie sufletul meu gol. Prin parc, merg doar cu gândurile mele, Iar frunzele uscate, sub pașii mei se frâng Mă odihnesc pe-o bancă, privesc cu jind la ele, Sunt vise sfărâmate, nu pot să le mai strâng. Covor de frunze, se așterne la picioare, Eu văd în el, culoarea bătrâneții, Las cu tristețe, banca-nselătoare, Ea nu-mi mai dă, dulceața tinereții. Iar toamna-mi pustiește sufletul, Cel trist și gol, care
LACRIMI DE TOAMNĀ de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374331_a_375660]
-
în vis și al iernii impas“, la „geamul viu al iernilor din noi“. Asupra multor versuri planează un sentiment nostalgic: „preocupați să redresăm himere“, “temniță-i al nostru trup”, „pulberi de tăceri”, „fiorul unui plânset stins”, „sigla-nsingurării“, „bagaje de speranțe sfărâmate“. Natura este, nu rareori, personificată: „valsează norii“, “luna-ndurerată”, “ceru-ngândurat”, „o zi își deapănă azurul”, „toamna amorțită“. Alteori e surprinsă metaforic: „pădurile de ploi”, “smârcurile toamnei”, “horă de stele”, “bolta sângerie”, “castele de zăpadă”, “cerul stors de lacrimi”. Expresivitatea
SUFLETE DE CEARĂ, DE CAMELIA ARDELEAN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373816_a_375145]
-
și mai apoi să uite trecerea mea.... X. SUFLET PERECHE - PERSOANA CU CARE MERGI DE MÂNĂ ȘI CÂND NU EȘTI LÂNGĂ EA, de Camelia Petcu , publicat în Ediția nr. 2013 din 05 iulie 2016. Suflet pereche Mozaic de cuvinte Secunde sfărâmate, Gânduri zbuciumate, Cineva ne risipește, Ne lipsește de noi, Greu să fim unul, Imposibil, doi. Ne unește tăcerea Des, depărtarea, Uneori încercarea, Suntem cu gândul Și dor de-mpreună Greu de cuprins, Cu mintea furtună. Să fiu cu tine, Mă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
prea mult devine, În povestea noastră Chipul tău e de-ajuns Să cuprindă în noi Tot ce-i de spus. Simt că nu minte, Cred azi că mă simte, Clipa de miere cuminte, ... Citește mai mult Suflet perecheMozaic de cuvinteSecunde sfărâmate,Gânduri zbuciumate,Cineva ne risipește,Ne lipsește de noi,Greu să fim unul,Imposibil, doi.Ne unește tăcereaDes, depărtarea,Uneori încercarea,Suntem cu gândulși dor de-mpreunăGreu de cuprins,Cu mintea furtună.Să fiu cu tine,Mă dezvăț de mine
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
ultima „mână de întuneric” când zorii mijesc doar așa voi purta în suflet semnul zilei aducătoare de noroc... Strivește-mi tâmpla cu dumnezeiasca frumusețe a florilor ce-și dăruiesc parfumul drumeților îngenuncheați la răscruce... * ... n-o să mă doară nici oglinzile sfărâmate ale cerului căzute peste brațele-mi ce și-au dorit un legământ cu absolutul și-o singură îmbrățișare cu Zeii... Strivește-mi trupul cu munții falnici și izvoarele repezi și n-o să-ți reproșez graba în care vrei să-mi
DIN JURNALUL UNEI ZILE ( *50 DE PRIMĂVERI ŞI CEVA...) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347764_a_349093]
-
noiembrie 2013. În fiecare clipă E-o mirare Te-aspir Cu adorare Dar în aceeași clipă Te și pierd De câte ori te-am tras în piept Cu talpa pe inima mea Ți-ai luat avânt Pentru-a zbura Prin diafragma-mi Sfărâmată Și te-ai întors de fiecare dată și-n zi și-n noapte în orice secundă Citește mai mult În fiecare clipăE-o mirareTe-aspirCu adorareDar în aceeași clipăTe și pierdDe câte ori te-am tras în pieptCu talpa pe inima
MIRELA BORCHIN [Corola-blog/BlogPost/347309_a_348638]
-
ulița, răscolind praful. N-am fost nevoită să merg prea mult, că am ajuns pe plajă, iar nisipul fierbinte îmi transmite fiori în tot trupul. Pentru câtva timp, luciul apei mă fură, astfel pășesc fără a fi atentă la scoicile sfărâmate ce îmi rănesc tălpile. Privirea mi-e ațintită spre orizont, aproape că nu simt durerea rănilor ce mă ustură din cauza apei sărate. Marea este cel mai tainic confident al meu. În tainița ei secretă păstrează șoaptele de iubire pe care
MARMURA VIE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347014_a_348343]
-
Publicat în: Ediția nr. 421 din 25 februarie 2012 Toate Articolele Autorului SPUNE Spune negrule pământ, Îmi vei da grâul curat, Așa cum l-am semănat? Da, credinciosule țăran Vei primi grâu pentru pâine, Și pentru recolta de mâine. Spune piatră sfărâmată, Cât aur o să-mi dai? Simt în vârful de lopată Că lumină vrei să ai. Da minerule ce ai trudit, Vreau să rămân tot rege, Că-s metal mereu râvnit, Pe care lumea îl alege. Spune tu bătrâne lut, Dacă
SPUNE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346324_a_347653]
-
prinsă- motan la pândă Bătrânul nuc și-a slobozit fructele - atât de singur! Râul din vale gerul i-a-mpietrit apa - luna captivă Bordeie de lut sub văl de promoroacă - vilele la fel Noapte de iarnă - în urma unei sănii stele sfărâmate Referință Bibliografică: Autori români de haiku,MARGARETA -ILDIKO (Mariko) JUVERDEANU / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 271, Anul I, 28 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob Tamaș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
AUTORI ROMÂNI DE HAIKU,MARGARETA –ILDIKO (MARIKO) JUVERDEANU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348266_a_349595]
-
care se oglindesc orașe bătrâne încât îți par eterne...". "Pescarii își trimit gândul și privirea către ușoara vibrație rămasă în urma unor aripi arătându-se o clipă și dispărând într-o coloratură de legendă, la picioarele lor încep singurătățile și tăcerile sfărâmate doar de împlântarea vâslelor în apa...". Apoi începu să citească din cartea unui confrate local cunoscut cu ocazia taberei de la Saturn, carte de care declara că nu se mai desparte până nu o termină, atât i-a plăcut de mult
INTALNIRE DE GRADUL ZERO de STAN VIRGIL în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348249_a_349578]
-
noastre: ”În organigrama lumii, oamenii se numără până la unu!”... Numai tu, numai tu... hai cu mine, draga mea!”... ”Îndrăznește! Sparge clepsidra cu silabe, să curgă timpul și să se închege versul... Cântă, fato!” Se dezmetici cântând și adunând cioburile clepsidrei sfărâmate. Le dibui chiar și pe cele din cel mai ascuns cotlon. Toate, strânse într-o grămăjoară, au încăput într-un căuș de numai ”21 de grame”: bucăți de hârtie mototolită, fotografii rupte, mesaje ciunte, amintiri frânte, întâmplări. Una câte una
PUZZLE de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345019_a_346348]
-
astfel, se decise, într-o fracțiune de secundă, să renunțe la restul de viață și-n concertul lui Haydn, și să aștepte trenul acolo - singur și liber - în mijlocul șinelor aproape imediat, un sunet sec, urmat de un zgomot de oase sfărâmate, umplu pentru o clipă spațiul întunecat de sub pod. trenul izbi din plin cerșetorul ce stătea în picioare, nemișcat, în calea sa, aruncându-l brutal în tufișurile cu țepi înghețați de pe margine pacea se reașeză încet peste noapte odată cu stingerea ultimelor
O BALADĂ MODERNĂ A MORŢII CERŞETORULUI DE SUB POD de ADRIAN CREȚU în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376425_a_377754]
-
ori, precum scăldatul în același fluviu de două ori sau va trebui să renunți la ele? Amintirile, temelia pe care poți zidi înscrisurile culese de-a lungul întâmplărilor, prețioase fragmente, cu care poți întregi tot! O coloană trunchiată, un capitel sfărâmat, treptele pe care încerci să le urci îți amintesc de splendoarea unui templu. Toate alcătuiesc comoara de absolut, necesară unui suflet. Viziunea, oricât de puternică ar fi, doarme dacă nu e deșteptată, prin întâmplare, de un lucru de nimic care
FATA DIN VIS de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376519_a_377848]
-
Homer, se răzuiește cu raze .............................................. După aceea se ia un ciocan și brusc se fărâmă un colț de-al cubului. Toți, dar absolut toți zice-vor: - Ce cub perfect ar fi fost acesta de n-ar fi avut un colț sfărâmat!” Un alt cititor a adăugat: „Ultimele versuri ar putea exprima ipocrizia oamenilor care nu sunt capabili să aprecieze perfecțiunea, însă observă cu ușurință imperfecțiunea, defectul, este o reacție caracteristică celor care nu sunt în stare să creeze nimic,celor care
POET PRINTRE MURITORI, ÎNGER PRINTRE POEŢI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375051_a_376380]