333 matches
-
cam când știa el că trebuie să fie pauză. Bătea cumva sfios În ușa cancelariei și intra, cu coșul În brațe. Cucoanele navetiste săreau pe el ca viespile. El le domolea avântul și le Împărțea marfa, cumpănit ca un țăran sfătos: pentru doamna Cati, pentru domnișoara Tița, pentru doamna Lizi, Marcelica, Lili, drăcica și lăcica - cum le-o fi chemat pe fiecare. După care, parcă umil, ca și cum le-ar fi dat de pomană, aproape că cerșea rușinat: „Dacă ați putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
în urmă, să aflu care-i adevărul...Și gândul mă duce la acea seară ca în povești, când, acolo în poiana luminată de soarele chindiei, m-am despărțit de un bătrân călugăr și de o țigancă...Parcă aud aevea glasul sfătos și ademenitor al bătrânului. „Să mai treci pe la mine, fiule!” Nici bine nu-și iau zborul vorbele călugărului, că aud glasul cântat al țigăncii: „Să știi că am să te mai caut, conașule! Să nu fii supărat pe mine păcătoasa
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
ea acolo, fără nici un salariu, numai din micile economii de coșniță, a reușit să-i cumpere soțului ei o mașină Dacia Duster de peste 20.000 de euro. Băsescu a prins din zbor asta și cocoțat pe sticla televizorului, a reamintit sfătos întregii populații, că bob cu bob se face grâul și strop cu strop se face râul. Numai, că uitat să ne recomande un loc sigur, unde să găsim și noi pic cu pic-ul acela, despre care ne vorbea, fiindcă
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
mai avizați, sau de multe ori prost avizați, poate și mai grav, fără să aibă măcar habar de problema respectivă, au păreri despre orice problemă, politică sau economică, păreri pe care ți le varsă cu toptanul, exprimându-se după împrejurări, sfătos ori nervos, dar cu pretenția că spune adevăruri bătute în cuie, ce nu ar putea fi combătute de nimeni. Departe de individul cu pricina, ideea de dezbatere, ceea ce ar însemna conform cărții scrise, argument și soluție. Se folosește tot într-
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
o lungă experiență a adaptării. De la ea se putea obține un sfat util, nu-i așa... Într-adevăr, colega nu părea mirată de neverosimila transformare a bufonului, nimic nu o mira. Acceptase, instantaneu, noul rol în care o plasase, confidentă sfătoasă într-o poveste tulbure și trăsnită. Păreau, dintr-odată, un cuplu dintr-o sectă suspectă. Șopteau, susurau toatăziua,mai mare dragul... dulcissima, țiparul unduind cu degetele lungi, albăstrii în jurul nasturelui, pe halatul închis-deschis și frater pedagogul, scoțând din buzunar mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
televizorul, să-l privească pe Bâlbâit urlând despre fericirea poporului-model și amenințând dușmanii poporului-model. Apoi, Tolea relua monologul, pățanii, parabole, proverbe, ar fi explodat până și un hipopotam. Simțea că va ceda, curând, se hotărâse deja să cedeze. Continua, totuși, sfătos, perorația, fără a mai aștepta încuviințare decât din partea tenebrosului Tavi. Lui i se adresa, de fapt, cu tot mai iritată nerăbdare. Vorbea, privind doar în ochii acestui serv protector, încolăcit la picioarele Venerei. Tavi asculta calm, fără reacții, noutăți, urmărind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în trei trepte, se sprijinea-n soneria cu hârâit bătrânicios, când, în fine, deschidea mă-sa ușa, nici nu se mai dezbrăca-descălța, dădea buzna, nespălată din tramvai, în bucătărioara lor plină de miros țipând Dă-mi clătite!!! Aici mama începea sfătoasă să-i spună ce-aveau de mâncare, o ciorbiță buună, mă piș în ciorba ta, ceva de genul ăsta răspundea fetița, mie să-mi dai clătite! În fine, mama ceda, jumătate de clătită, ceda și cealaltă jumătate, și-a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
dacă vorbiți așa! Ori îl cunoașteți din cărți și din discursuri, și atunci e mai trist, fiindcă vi-l închipuiți martir, când în realitate e numai rău, și prost, și leneș! Ilie Rogojinaru sfârși, gâfâind de convingere. Își șterse chelia sfătoasă cu o batistă mare tărcată și își smuci mustața groasă, pleoștită, din care câteva fire i se încurcaseră, supărîndu-l, în colțurile gurii. Era arendașul moșiei Olena-Dolj. Slăninos și burtos, cu gât de taur și capul rotund, avea niște ochi căprui
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și singuratică în mijlocul câmpiei, pe linia Costești-Roșiori, aștepta brișcă galbenă, cunoscută, de la Amara. Când opri trenul, un băiețandru se repezi la vagonul în ușa căruia se arătase Grigore Iuga, strânse bagajele și le duse la trăsură. Vizitiul Ichim, bătrân și sfătos, ținea strâns din hățuri pe cei doi telegari neastâmpărați, care-și rodeau zăbalele și scormoneau cu copitele pietrișul. ― Bine-ați venit, conașule! ― Bine v-am găsit, Ichime! răspunse Grigore, suindu-se lângă tânărul Herdelea. Toate bune pe aici? ― Toate, conașule
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
plin de îngrijorare: ― Toate bune și frumoase, măi oameni, dar ia să facem socoteala că boierul zice: nu pot să vă vând vouă moșia, că voi n-aveți bani destui și nouă ne trebuie toți banii pe masă? Luca Talabă, sfătos și cu o energie strălucitoare pe fața-i încă tânără, îl opri: ― Stai, moș Lupule, ține-ți firea! Păi dacă o întoarcem așa, nu mai cumpărăm noi pământ pînă-i lume! Că atâția bani n-om strânge niciodată să-i avem
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
din pricina voastră s-a stricat cu boierul și... Țăranii ascultau, unii aprobau, mai mulți tăceau. Cineva zise: "Putem să ne ducem, că n-are să ne omoare", altul mormăi gros: "Parcă boierul are să se uite în gura voastră", iar unul strigă sfătos: "Da de ce nu te duci tu, Nicule, și îndemni numai pe alții?" ― Zic eu că nu merg? se înfurie flăcăul. Crezi că mi-e frică de boier ca vouă? Alți țărani soseau mai alarmați. Începură să se amestece și femei
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-sa, care se necăjea cu păsările și cu odorul de nepot, Costică. ― Hai, soacră, hai, nu sta, să-ți iei și tălică nițel porumb, că oamenii se îndeasă la pomană și pe urmă degeaba te-ai mai duce! strigă Pavel sfătos, înapoindu-se degrabă la conac. ― Fire-ar a dracului! bombăni baba, văzîndu-și de treburi, parcă nici nu I-ar fi văzut și nici auzit. În vreme ce mulțimea se îmbrîncea în jurul magaziilor, unii mai îndrăzneți se ciorovăiau din pricina vitelor. Marin Stan scoase
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
s-o mănânci ca pe o piersică și, fără altă explicație, Coleșiu o sărută familiar pe obraz. ― Să nu mi-o scoți din minți, unchiule, i-am spus în glumă. ― Lasă, nepoate, că ai scos-o dumneata înaintea mea. Proprietarul, sfătos, s-a apucat să ne povestească secvențe din lunga lui viață. Cea mai interesantă mi s-a părut aventura cu Yvonne Rossignol, vestita primadonă de la sfârșitul secolului trecut. Venise de la Paris, cu vreo 45 de ani înainte, să dea o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
căci pe coasta muntelui, deși se vedeau din loc în loc alți brazi, erau prea departe de el. În vârful unei stânci stătea bătrânul brad, nepăsător parcă la suferința lui. Și totuși, îl auzi deodată vorbindu-i cu glas de bunic sfătos: - Nu mai plânge! Eu de aici de sus, am să-l văd pe Moș Crăciun când va trece în zbor cu sania lui și am să-l rog să te ia și pe tine. Căci ieri noapte am văzut prin
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
manuscrisele colbăite și constat că vremea blândului voievod Petru Șchiopu s-a sfârșit și mă tem că trebuie sămi iau rămas bun și de la ajutorul neprețuit al bătrânului călugăr. Din această desnădejde, însă, m-a scos tot glasul limpede și sfătos al călugărului: „Nu te întrista, fiule, pentru că eu voi fi mereu lângă tine când vei avea nevoie.” Apoi eu am nevoie de ajutor tot timpul, sfințite părinte... „Nu-ți fie teamă, că n-ai să rămâi singur, fiule.” Simt cum
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
noștri călugări de la sfânta mănăstire de la Sfântul Sava, din târgul Iași... Așa să știți și mai multă jalobă să nu vină. Altfel să nu faceți. Scris la Iași, anul 7115 (1606), octombrie 30. Ionașco a scris.” Din nou răsună glasul sfătos al călugărului: „ Să nu te miri, fiule, că în șirul domniilor vei întâlni mulți din neamul Movileștilor. Așa s-au petrecut însă faptele.” Până să mă bucur că aud iarăși glasul bătrânului, am găsit un nou înscris, care îmi adeverește
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
I-auzi dumneata! Cică dacă stă el bine și se gândește, suntem și un pic de prieteni. De unde până unde?” Am stat mult pe gânduri, numai că n-am reușit să-mi dau seama cine-i cu adevărat acest bătrân sfătos și plin de gânduri bune față de mine. Din acest hățiș de gânduri m-a trezit tot glasul bătrânului: „Și acum ce ai rămas așa pierdut? Mergi mai departe!” Am tresărit și mi-am amintit că tocmai citisem un „suret de pe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
mai mult de cotcodăceli și fluie rături. Atunci apelă la Borilă de la Bariera Ver gu lui. Tâlharul, cu un canin de aur și înțolit cu vestă cadrilată cum nu mai dădea voie nimănui să poarte, îl ascultă și-i explică sfătos că nu-l poate omorî pe Cristian Vasile. „Nu de alta, da-mi place și mie cum îi zice și-ar fi păcat de Dum nezeu.“ Și banditul, făcându-i cu ochiul lui Zavaidoc, care se înnegrise de invidie, începu
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
au pornit de la numărul declarat, atunci, de moșneag. «A fi, sau a nu fi, aceasta-i întrebarea!» Dar, ce importanță mai au câțiva ani în plus sau în minus? Omul a existat, există, încă, în memoria multor locuitori ai satului: sfătos, hâtru câteodată, însă vânjos și harnic, generos, dar și cumpătat... Crunt lovit de soartă. Scăpat din două războaie, deși nu s-ar spune că moartea l-a cam ocolit, și, revenit acasă ca să-și îngroape fiii, nepoții și doi strănepoți
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
am avut rezervată pe vremuri o consultație." ― Mă întorc în zece minute ― zise Prescott. Gosseyn îi replică, fără să se arate în vreun fel supărat: ― Ba n-ai să revii de nicăieri în zece minute. Apoi reluă cu un ton sfătos: ― Suntem amândoi în aceeași barcă și ne păzim unul pe celălalt. Eu am să intru în magazin după tine și, în timp ce tu cumperi planul, eu voi căuta adresa. Casa dr. Kair se întrezărea vag alburie, în lumina palidă răspâdită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
am avut rezervată pe vremuri o consultație." ― Mă întorc în zece minute ― zise Prescott. Gosseyn îi replică, fără să se arate în vreun fel supărat: ― Ba n-ai să revii de nicăieri în zece minute. Apoi reluă cu un ton sfătos: ― Suntem amândoi în aceeași barcă și ne păzim unul pe celălalt. Eu am să intru în magazin după tine și, în timp ce tu cumperi planul, eu voi căuta adresa. Casa dr. Kair se întrezărea vag alburie, în lumina palidă răspâdită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
capră, ce înseamnă pentru tine omul? Știți voi, a început capra, omul e... e... păi... omul e o chestie mai mare decât mine, dar la fel de înalt ca prietenul meu, calul. Deci asta înțelegi tu prin cuvântul „om”? Da! Găina, mai sfătoasă decât toți cotcodăci: Greșit! Omul este o viețuitoare care, da, este mai mare decât tine și la fel de mare ca și calul, dar, pe deasupra, ea poate să stea doar pe două labe mai mult decât puteți oricare dintre voi! Da... nu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
căsătoria de probă; intrajutorări prin gardul pușcăriei; baruri În preajma cimitirelor, după deviza Banul contează. Autorul are câteva motive recurente: petrecerile atroce În mijlocul naturii, cu vânat și băutură multă; femeia În multiple ipostaze; abuzurile unora În antiteză cu puritatea altora; dialogul sfătos al personajelor ; rememorările pitorești. Această materie epică păstoasă nu se poate rezuma ușor, rămâne compactă și egală cu sine. Constantin Slavic Își continuă cursa narativă cu el Însuși și cu timpul, imperturbabil, convins că va reuși, de fiecare dată. Teodor
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
am gândit la asta. Trebuie să fie și aici o socoteală. Eu, unde am citit, am aflat că filozofia asta se cheamă panteism. Atunci se hotărâră cu toții să întrebe pe profesorul Dumbravă, în care aveau mai multă încredere, fiindcă era sfătos, blând și dispus la problemă. Era un bătrân cu părul tare și negru, cu bărbuța maioresciană și care vorbea cu accent moldovenesc excesiv. - Domnule Dumbravă, se ridicase unul din ei (era în clasaa VI-a), colegii mei vă roagă, prin
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
care rumegau încă iarba grasă și umedă a gropii. Se împrietenise cu moș Leu, de păzea avutul primăriei la rampă. Ăsta era albit de bătrânețe, îndesat și iute la treabă. Fuma tot timpul 104 dintr-o pipă de lemn ars. Sfătos ca toți unchiașii, nu-i mai tăcea gura. Știa cîte-n lună și-n stele. Nu era singur. Ținea după el armăsari de prăsilă, dați de serviciul edilitar să ajute la căratul gunoaielor. Om al dracului, după cum se vedea. S-a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]