1,322 matches
-
privi mustrător, surprins parcă de neștiința lui, și continuă reticent: Și cum îți explici faptul ca niște valuri care ne loveau de dimineață dinspre pupă acum ne lovesc dinspre babord? — S-o fi schimbat vântul, se aventură Tapú Tetuanúi cu sfiala, nemaiștiind ce să zică. Celălalt își ridică iarăși privirea către velele moleșite: — Care vânt? întreba. Lui Tapú Tetuanúi aproape că-i dăduseră lacrimile și trebui să-și muște buzele că membrii echipajului să nu-și dea seama cât se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
am înșelat... Înțelegi? —Înțeleg... — Acum, că suntem iarăși egali, o să putem vorbi din nou de Maiana, de cât de mult o iubim și de ceea ce-o să se-ntâmple când o să ne-ntoarcem în Bora Bora... Vetéa Pitó zâmbi cu sfiala. Întotdeauna este mai bine să fie inima cea care decide. Insula se află exact în locul indicat, cu toate că, datorită vitezei extraordinare pe care i-o dădeau Mararei noile vele, ajunseră la ea cu patru zile mai devreme decât calculaseră. Așa cum era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
atunci seama de prezența lui Adam. S-a Încruntat, a roșit și a zâmbit, toate deodată. Credeam că ești la școală, a zis. Îi plutea pe față ceva ce Adam a recunoscut imediat, căci Îi era prea familiar lui Însuși: sfiala. — Cine e? a Întrebat Adam arătând cu mâna spre foaia de hârtie. Karl a privit un moment desenul, a râs zgomotos și a Îndoit hârtia dintr-o mișcare. — Oh, nu-i nimic, eram doar cam plictisit... mă jucam. Ia să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cu oaste și l-a apărat. Considerându-se ocrotit de vodă și văzându-se înconjurat de putere mare, mazurii ginerelui său, Stroie Orheianu este atât de sigur că lucrurile se vor desfășura după planurile sale încât vine la Șoimărești ,,fără sfială”, legănânduse pe armăsarul lui cel alb, mângâindu-și barba. În drum spre Șoimărești, se uită la unii și la alții pe care-i întâlnește fericit, sigur de reușită. Sadoveanu se dovedește un mare creator de atmosferă atunci când descrie cu amănunte
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Ca în fiecare an, oamenii au întâmpinat cu bucurie toamna, ca pe o sărbătoare a belșugului. Ea și-a lăsat vălul de brumă argintie și prin frunzele ruginii ale viilor, dar și prin lanurile pustii. Odată cu toamna, a pătruns cu sfială și vântul hoinar care a făcut să tremure podoaba zdrențuită a porumbului și să se aplece crengile pline de roade a nucilor bătrâni. Ea s-a ivit pe culmi ca ,,Zână a melopeelor Spaima florilor și Doamna curcubitaceelor.” Toamna își
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
în curând pretutindeni va domni liniștea. Așadar frăgarul își dezvăluie identitatea: un falnic stejar care își poartă pe brațe miliarde de păsări, insecte și câteva mici animale, asemenea unui dud în care atârnă în același număr fructele sale. Tremurând în sfială, frăgarul își deschise sufletul și vorbi întregii vieți din codru încercând a opri plecarea. Ecoul cuprinde răspunsurile glasurilor ei și din depărtări negații permanente invadau atmosfera. Privighetoarea se așeză pe unul dintre brațele vânjoase ale templului și începu a fredona
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
colectivă. Renunță cineva? Se va schimba țevile deteriorate. Propunere colectivă. Construirea unui bloc nou În locul celui existent actualmente, acesta urmând să primească altă Întrebuințare. Propunere colectivă. Aplauze puternice, ovații. Procesul-verbal le Înregistrase Întocmai gândurile, mai puțin bătăile grăbite ale inimii, sfiala, stângăcia și neîncrederea funciară În petecul de hârtie care tremura sub lampă În mâinile subțiri și vineții ale lui Cuceu. Vicele avea ochii umezi. Se apropie de Brândușă și Îi șopti gâtuit de emoții: Ce carevasăzică niște discuții libere! 21
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
poștală: Anastasie Zegrea, Zușag etc. Încă o dată, drum bun! Porni din nou. Petru știa că de data asta nu se va mai Întoarce. 28. Bună seara, domnule Roman. Domnul Roman nu răspunse. Își certa canișul care urina fără pic de sfială lângă singurul felinar valid de pe strada Alverna Vru să repete salutul, dar se răzgândi. Împinse poarta cu grilaj și intră În curte cu un răsuflat de ușurare. Mai mult decât drumul simțea că luase sfârșit o zi neobișnuită. O Împotrivire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
matrimoniale ale Întâlnirii erau mai presus de orice Îndoială. Pe el Îl interesa doar tânara În rochie albă. Privind cu atenție tabloul, ani În șir, se păru că deslușește În distanța ce o separa de părinți nu doar respect sau sfială, ci și o anume rezervă, o Împotrivire, firavă e drept, dar dârză, bine ascunsă de o educație aleasă, de care nu fusese lipsită nici Marta, chiar dacă, uneori, pe neașteptate vorbele ei o aminteau pe Margit Márton, lenjereasa familiei Koblicska, ciupită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de la liceul Marianum. Le Întindea cornetele printre barele de metal ale gardului mereu proaspăt vopsit de parcă rugina ar fi amenințat și trupurile tinere și zvelte ale fetelor. Stăteau cuminți Într-un rând care Începea lângă platanul Înalt și primeau cu sfială dar și cu o abia stăpânită nerăbdare Înghețata Koblicska. Apoi, ca Într-o procesiune spontană alcătuiau un cerc În jurul platanului și Își mâncau În liniște și fără grabă Înghețata În timp ce priveau visătoare trunchiul falnic al platanului. 31. Strălucirea neașteptată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
împreună. Aha, ocazia să înceapă ceva între ei, pricepe Tano. Construiesc o imagine roz a lor. Proteguiți de membrana livingului, înconjurați de picturi, stînd de vorbă. Conversația se întinde ca ierburile crescute în iazul Dorobanț. Chipul lui Șichy, îmbujorat de sfială și de foc, pîinea prăjită, un tacîm scăpat, butucul prăbușit în jar, respirația gură la gură, dinții mici. Rusalin căutîndu-i cu limba gropițele din obraji. Șarpele casei ticăie ca un ceas demodat. Percepi iepurele rață și rața iepure, ca-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Îi place, este copilul său dar pe voi să nu vă prind că-i spuneți așa că vă bat rău de tot! Fetele, purtând unele urme ale experiențelor anterioare -Ochenoaia, chiar le bătea uneori! numai ochi și urechi au Întrebat cu sfială: Dar cum să-l strigăm, mamaie, că Didița nici nu poate să-i zică așa... O să-i spunem....o să-i spunem Varelică?! Nu, să-i spunem Valerică, așa ca băiatului Aniței, Valerică, ați auzit voi sau nu? Fetele auziseră și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
rogozului verde, intervenea Didița de pe mal, trăgând de funie și după multe smuncituri ale ciobacului, speriind copilul, aducea ambarcațiunea „la groapă”. De aici Începea minunea: Dorița, uzând de toate modurile de comunicare, de la rugăminte la amenințare, cobora anevoios și cu sfială, În apa tulbure și murdară, timp În care barba Îi tremura și dinții Îi clănțăneau din cel puțin trei motive: Vai, să nu cadă copchilul, că mă omoară Mamaia! Dacă vre-o scârboasă de lipitoare se prinde de mine, eu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
atunci când Zânița se ocupa de el ca o mămică adevărată, mai ales că de la o vreme, terminându se perioada de tatonare, Victor Olaru, proaspăt numit „șef al finanțelor plasei”, așa cum Îi plăcea lui să-și spună, cu neliniște, teamă și sfială, la margine de morală și cu acordul tacit al Ochenoaiei de a rămâne În casă cu copilul, dar numai În condiții noi, (el zicând În final, evident, numai dacă mata ești de acord!) dormeau toți trei În același pat din
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și-ți taie popa limba! Apoi, Mamaia comandă scurt și răspicat: Vezi de copchil, nenorocito! Fără a-și putea explica de ce, din-când-În-când privea, printre degețele, la pulpele dolofane ale femeilor și la cele ale fetelor, de asemenea dolofane, care cu sfială și rușine, Își dezbrăcau, privind În toate direcțiile, sfiindu-se și de ochișorii ca niște mărgeluțe colorate ai libelulelor, rochițele din deftină Înflorată și Își suflecau cămășile din finet bleu până pe la mijlocul pulpelor. Apoi, Ochenoaia -căpitanul expediției și seful autoritar
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
cunoșteau pe de rost: Atenție, ochii la mine! Pășiți fără să faceți valuri! Nu vă fie frică! N-o luați Înainte! Hai, la locurile vostre! Câte două la fiecare par din laturile volocului. Intrară În apă, lin și cu mare sfială, cu dorință de a prinde pește dar și cuprinse de o teamă greu de stăpânit: Duhu’ bălții, cel care aduce nenorociri fetelor tinere multe s-au plâns părinților că au rămas necinstite după ce intraseră În baltă și cine știe ce animale Înfiorătoare
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de hainele ponosite și cârpite pe alocuri, de firele de fân din părul său Încâlcit și când a dat să-l cuprindă cu brațele, gest care Îi schimbă mina și-i Împăienjeni ochii, Încă frumoși, Va se trase Înapoi cu sfială. Tatăl se rușină de ignoranța copilului său și spuse: N-o mai cunoști pe Mamaia?! M-ai uitat, muța-mamii, muța-mamii!! Hai, vină la bunicuța ta! Auzind alintul magic, muța mamii, băiatul a simțit cum toate clopotele suflețelului său bat simultan
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
dau de mâncare, te bat?, rosti Dorița pe care un milion de gânduri și Întrebări o asaltau. Tu ești Varelică? Măi-măi, da bine că ai mai venit și tu că Îmi era dor!, spuse din umbră și apropiindu-se cu sfială Didița, cuprinsă brusc de un tremur de bucurie amestecată cu amintirile sale neclare În care erau stocate anapoda episoadele vagi ale timpului petrecut cu și pentru nepotul ei căruia nu Îndrăznea să-i spună Va și-l apela cu numele
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
plictisit probabil de literatura română contemporană, s-a apucat să recenzeze opera lui Dumnezeu, aceea creată în șapte zile (luând în considerare și ziua de odihnă). Lipsa unei pregătiri științifice serioase nu-l face pe autor să aibă o anumită sfială atunci când se pronunță în probleme de fizică cuantică. Cu aplombul cu care Gigi Becali a declarat, la o emisiune TV, că n-a auzit de Nichita Stănescu și că nici nu-l interesează cine e, Ioan Buduca îl contrazice, încă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
pe stradă a dat „peste un cuplu care făcea dragoste cu fervoare“. Apoi... apoi totul decurge ca în povestirile „vânătorești“ ale bărbaților de proastă condiție: „M-am oprit doar o clipă să îi privesc pe cei doi parteneri, cu oarecare sfială și admirație, și atunci, prinzând de veste, bărbatul a ieșit din femeia lui și m-a poftit și pe mine să pătrund în ea.“ (Remarcăm, în treacăt, utilizarea stângace - ca și de către alți autori de literatură erotică - a verbelor „a
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
culcat / de câte ori buzele ei / roșii de fragi / cu sete m-au robit / Nebănuite fântâni de șoapte / și visuri mi-a dăruit / În nopți cu rouă cântând / m-a trimis acasă / doar cu pletele-i de vânt / Eu am tăcut cu sfială/ înlănțuit de simțuri / vrejuri pâlpâitoare.“ (Izvor) Ne frapează, de data aceasta, nu numai virilitatea inepuizabilă a autorului (sau a personajului liric în care el se proiectează), ci și infidelitatea lui, recunoscută fără nici o ezitare. Azi o grădină, mâine o pădure
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Când deschizi cartea de versuri a lui Augustin Popescu - Strigăt de lumină, MJM, Craiova, 2008 - ai impresia că auzi trecând pe stradă fanfara militară. Poemele sunt discursive și grandilocvente. Chiar și cele cu caracter autobiografic, care ar presupune o anumită sfială, sunt concepute în stil declamativ-emfatic: „Eu m-am născut pe țărmuri legendare / În strigăte sinistre de furtună, / Când bolta, clătinată, își adună / Comorile de jar, fremătătoare. // Am încolțit în trupul Cosânzenei, / Când Făt Frumos o-mbrățișă la râu. / Și port
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
facă dintr-o dată, pentru ca să nu fie nevoit să le repete în fiecare zi, și pentru ca, nemaisăvîrșind altele asemănătoare, să-i liniștească pe oameni și să-i cîștige de partea lui, făcîndu-le mult bine Cel care va proceda altfel, fie din sfială 26, fie pentru că nu s-a gîndit bine, acela va fi întotdeauna nevoit să pună mîna pe cuțit și nu va putea niciodată să aibă încredere în supușii lui deoarece nedreptățile mereu noi și neîncetate îi vor face pe aceștia
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ar fi venit cu toată slava lui pe Garuda, vulturul care a adus pe aripile lui ploaia și te-a scăpat de la moartea pe rug dar uite, uită-te bine la mine, sunt eu, fiul tău ! Mama (îl atinge cu sfială, ca și când ar vrea să se convingă că e adevărat și nu o nălucă): Atunci, fiul meu, stai jos și mănâncă ceva : uite (ia un fruct din fața candelei) ți-o fi foame, ia și mănâncă ! Tânărul (cu uimire): Din ofrandele zeilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
strigături repezite, într-un tumult crescând de viață și de veselie. Chipul moșneagului deveni surâzător și vesel, iar Culae se simți și el cuprins de veselie și îi veni să-i țină bătrânului hangul, de nu l-ar fi oprit sfiala și buna-cuviință. Când găidulca amuți, iar deadul Vasile lăsă din mâini scripca lui, cutele de pe chip parcă i se adânciră. Ei, nepoate, vru el să știe, ai mai auzit cântece care să-ți meargă mai bine la inimă ca astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]