1,505 matches
-
celei drepte, contează, în momentul de față, mai puțin. Important e că Ultimele zile din viața literaturii se dovedește, din aproape toate punctele de vedere, o carte duală. Așa de pildă, deși axată pe literatura franceză recentă, ea nu se sfiește să lanseze câte-o aluzie, chiar forțată, către tendințele sincrone din spațiul românesc. Apoi, în ciuda diagnosticului mai degrabă morbid pe care îl pune, fără să stea pe gânduri, domeniului teoriei literare, o bună parte din consistentul eseu o reprezintă radiografii
Literatura în două zile by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7989_a_9314]
-
împreună cu managerul și câțiva din membrii orchestrei în sala de mese. "Catering-ul e minunat. Eu sunt vegetarian, însă îmi place să privesc felurile de mâncare." El gustă puțin dintr-o supă cu fasole, însă cei din jur nu se sfiesc să-și umple farfuriile până la refuz. Nu sunt tocmai un dușman al mâncării, dar mai mult de-o cafea nu reușesc să beau. Vorbim, ne amuzăm - vorba vine! -, încerc să-mi întipăresc în minte fiecare secundă a acestei întâlniri. Totul
Oare chiar l-am întâlnit pe Cohen? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8003_a_9328]
-
aparatura divagantă a psihanalizei n-a reușit să depășească în nici un caz notabil litera de evanghelie a studiului Doliu și melancolie (1917). Ca într-un ritual, psihanaliștii seduși de demonul scrisului consideră obligatorii reverențele față de cel care nu s-a sfiit să vadă pretutindeni pulsiuni libidinale și obsesii altminteri inavuabile. Din scrupul științific, am parcurs multe texte ieșite din mantaua lui Freud și, înafara câtorva încercări de sistematizare - discutabile ca orice operațiune născută dintr-un parti-pris ideologic și terminologic - n-am
Mic tratat despre doliu (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6922_a_8247]
-
țărănesc realism al execuției, Rebreanu face dovada unei obiectivități antiromantice. Nedorind a vorbi despre sine, într-o vreme a ardenței confesiunilor, se vrea identificat, nu fără o ușoară iritare a unor obiecții prezumate, cu suprafețele obiective ale operei: "M-am sfiit totdeauna să scriu pentru tipar la persoana întîi. Hiperbolizarea aceasta a eului, rămășiță anacronică de la romanticii care, ei și atunci, puteau să se creadă buricul pămîntului, mi se pare puțin ridicolă". Scriitorul face din impersonalitate o profesie de credință, ce
Rebreanu în oglindă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6927_a_8252]
-
nu accepta decît autocritica ce intervine casant în procesul elaborării "operei", neted numită așa, la antipodul, bunăoară, al recuzărilor umilității lui Arghezi, care, de altminteri, n-a șovăit a-l executa: Nu sunt deloc indulgent față de opera mea. Nu mă sfiesc niciodată a tăia în carne vie. Știu din experiența de lector că e preferabil să regreți un gol decît să dai pagini întregi necitite. Am tăiat totdeauna fără cruțare". În rest, o masivă insatisfacție: "Critica literară a rămas aceeași. Și
Rebreanu în oglindă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6927_a_8252]
-
fost unul în plus. Pe de altă parte, dincolo de contextul politic se află mitul modern al revoluționarului ca mit al tinereții fără bătrânețe pe care conjunctural istoria l-a activat în cazul lui Che Guevara și pe care Soderbergh se sfiește să-l exploreze. Regizorul american optează pentru mijlocirea istoriei în cazul mitului, oferind un el Comandante care rămâne în memoria noastră datorită strălucirii pe care i-o oferă Benicio del Toro și o fotografie prăfuită care-și are locul lângă
Singuraticul argentinian by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7069_a_8394]
-
îi va fi umbrită de scandaluri penibile, iar în fața ostilității crescînde a breslei, profesorul va dezvolta reacția firească a unui ostracizat: se va crede victima unui complot menit a-i neutraliza rostul hotărît de providență, detaliu pe care nu se sfiește să-l spună într-o petiție înaintată Ministerului Instrucțiunii în 15 septembrie 1924: "Subsemnatul Marin Ștefănescu, profesor titular de Filozofie la Universitatea din Cluj, am crezut că rostul meu este acela al unui apostolat. Dar ca urmare a acestei credințe
O victimă a credinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8089_a_9414]
-
d-sale", adăuga: Poate sînt un naiv, fiindcă acum vreo patru ani de zile, deși eu pe atunci eram un simplu avocat de provincie, d. Take Ionescu nu s-a jenat să mă atace în această incintă, nu s-a sfiit, în lipsa mea și în împrejurări foarte gingașe, să-mi dea o lovitură de... cavaler." Datat în urmă cu patru ani, "atacul" lui Take Ionescu nu putea fi decît în contextul așa-numitei crize a cluburilor socialiste înființate la sate. Într-
Redutabilul pamfletar C. Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8100_a_9425]
-
Sezonul de reduceri a început, iar magazinele nu se sfiesc să se laude cu reducerile cât mai mari pe care le acordă în această perioadă. Daca intri în mall, nu ai cum să nu observi afișele mari de pe vitrinele magazinelor, pe care scrie , deobicei, mare cu alb, pe un fundaș
Cum s-au pregătit magazinele pentru sezonul de reduceri. Vezi aici ce preţuri sunt () [Corola-journal/Journalistic/69568_a_70893]
-
înmormîntare de patriarh: "Bucureștiul, scaun țării, azi sofa pentru cadîne/ Rîde îmbulzind mulțimea și o'nghesuie în rîne./ Stau în gura pieții domnii, castraveți, rahat, un claun,/ Și deodată Patriarhul e de aur, mort în scaun." Și oborul pestriț se sfiește, o clipă, doar, de-așa arătare: "Toate coardele vocale au rămas făr'de sacîz.../ Hei! Sofa pentru cadîne și cadavre, nu mai rîzi?" (Înmormîntarea Patriarhului). Atmosfera orientală, de curiozitate învelită în pioșenie, de mahala care dă buzna în cele sfinte
Rîsul pămîntului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6960_a_8285]
-
din plin o recentă antologie de la Aula), Bucur e însă destul de anemic în subiectivismul critic pe care-l exersează aici. Lucid până la vibrația frazei, Andrei Terian pledează în apărarea unei afirmații imprudente a lui Nabokov. Dacă autorul Lolitei nu se sfia să enumere un roman de Andrei Belîi între primele patru ale secolului trecut, criticul sibian nu se dă înapoi de la a căuta dreptatea dedesubtul acestei retorici paradoxale. Despre Ion Pop radiografiind Parisul lui Ilarie Voronca nu cred că mai e
Atlas de comparatistică urbană by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6966_a_8291]
-
bisericească nu-l împiedică să-l pomenească cu venerație pe Aristotel, pe care îl consideră „soarele adevărului filosofic” (p. 35), cel pe care „Cel Înalt l-a rînduit cu puțin mai jos decît pe îngeri” (p. 112), cum nu se sfiește a-l prețui pe Seneca, a cărui vorbă o pomenește ca argument menit a întări rostul cărților: „răgazul fără litere moarte e îngroparea omului viu.” (p. 147) Așadar oțiul petrecut fără cărți e pierdere de vreme, o degradare a fanteziei
Biblioteca perfectă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3899_a_5224]
-
Băsescu simte că pierde. Asta îl va face să dezinformeze în continuare, inclusiv presa internațională. El continuă să alimenteze o temă falsă - cea a fraudării”, susține Ponta, arătând că prin lansarea acestor minciuni, președintele suspendat afectează credibilitatea statului român, el nesfiindu-se să sacrifice viitorul României doar de dragul funcției. Din păcate, pierzând, el se răzbună pe România, mințind în afara țării, riscând să afecteze credibilitatea statului român și să-l arunce în izolare. Agățându-se cu disperare de propria funcție, președintele suspendat
Ponta: Președintele Băsescu simte că pierde și se răzbună pe România () [Corola-journal/Journalistic/43326_a_44651]
-
sacrifice viitorul României doar de dragul funcției. Din păcate, pierzând, el se răzbună pe România, mințind în afara țării, riscând să afecteze credibilitatea statului român și să-l arunce în izolare. Agățându-se cu disperare de propria funcție, președintele suspendat nu se sfiește să sacrifice România”, continuă premierul Victor Ponta. Considerând că în România funcționează democrația, Victor Ponta reamintește că votul democratic liber exprimat al oamenilor decide președintele acestui stat. Nu statul de drept și instituțiile democratice sunt în pericol în România, ci
Ponta: Președintele Băsescu simte că pierde și se răzbună pe România () [Corola-journal/Journalistic/43326_a_44651]
-
pe pagina sa de socializare. În finalul postării, liderul PNȚCD conchide: ”ARD și Traian Băsescu rămân ultimele redute ale rațiunii și demnității. Dar desantul european care este iminent va afecta și oamenii simpli, pentru început: mafia USL nu se va sfii să îi folosească pe aceștia ca scut uman, pentru a se salva”, susține Pavelescu, convins fiind că, deși supraviețuirea va fi grea, speranța vine din partea Alianței România Dreapta (ARD), misiunea ei fiind atât de importantă pentru 9 decembrie.
Pavelescu, rămas interzis la vederea lui Emil Constantinescu alături de USL () [Corola-journal/Journalistic/42339_a_43664]
-
blogul personal, că în absența premierului Ponta, teza avansată de USL-iști a fost aceea că instituția europeană, respectiv, Comisia, e ”partizană”. ”A exprimat-o în modul cel mai plastic cu putință unul dintre deputații PSD, care nu s-a sfiit să-i reproșeze doamnei Reding culoarea ținutei vestimentare: dacă e în portocaliu, e cu PDL. Ceea ce ne arată că demersul USL viza exclusiv publicul de acasă, întreținut cu obscenități și grosolănii de-acum cunoscute. Restul e retorică. Membrii USL din
Cristian Preda: Demersul USL din PE viza publicul de acasă () [Corola-journal/Journalistic/42350_a_43675]
-
putea fi măsurată dezinvoltura stilistică în sânul unei generații care a dat frâu liber sexualității și violenței decât prin reîntoarcerea, mai mult sau mai puțin polemică, la limbajul metafizic prigonit din toate părțile de la optzeciști încoace. Vlad Moldovan nu se sfiește să facă uz, în ultima lui carte, de cuvinte și expresii de care colegi de generație s-ar feri ca de ...Dumnezeu: „ontic”, „Empireu”, „Bucuria Eternă”, „văzduh”, „noian”, „păsările Domnului” ș.a.m.d. sunt, azi, cuvinte de-a dreptul licențioase
Licențiozități metafizice by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4290_a_5615]
-
cu glasul ei curat, mama. Au scăpat toți? Toți, îi șopti la ureche, cald, Irina, și mâna ei îi atinse fruntea, înfiorată. Deschise ochii și-o sorbi toată vrând să-și salte fața și să-i simtă buzele, dar se sfii de prezența mamei. Și meșterul? E pe culoar. Vorbește cu doctorul. Și ce spune? Nimic. Că n-ai nimic, îl liniști fata și-l mângâie întruna cu amândouă mâinile, ștergându-i sudoarea de pe tâmple. Nu. Bădița Ghiță, preciză el. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de ce veniți încoace? A fost Tudor și m-a chemat! M-a scos din casă. Nu știu ce vrea să-mi arate! Pădurarul izbucni în hohote cum îi era felul, dar își trase de seamă și-și acoperi râsul cu palma. Se sfia. Era bărbat voinic, dobora și ursul, dar îl ciopârțise războiul. Venise de pe frontul "cu Hicler", cum spunea el, cu falca obrazului smulsă și un ochi cârpit, privind șui, într-o parte.Glumea singur că se uită cu-un ochi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
lor, cât și față de ideile primite: „D-voastră, care începeți acum studiile de filozofie, vă rog să ascultați de la mine un lucru care are să vă servească: să nu credeți că cestiunea întâietății are vreo valoare în filozofie. Să nu vă sfiiți să spuneți un lucru, gândindu-vă că l-a mai spus și altcineva. Un lucru are importanță dacă, în adevăr, l-ai gândit tu singur; că l-au mai spus și alți douăzeci înaintea ta e indiferent. Căci, în definitiv
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
de a monologa sonor, lăsându-l în perma nență pe bătrânul uscățiv și morocănos cu senzația că i se cere să participe la un dialog care nu poate aduce decât nenorocire. Dezastru financiar. Toate economiile lor, pentru că Evgheni nu se sfiește să se erijeze în coproprietar al banilor lui Ivan, chit că nu el gătește de două decenii pentru prinți și actori de cinema, toate vor fi pierdute în proiectul absurd al restau rantului plutitor la care Ivan visează de câteva
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
nu degeaba îl însoțea căpetenia în ziua aceea și-i simțea încordarea. Mare Arus, este un lucru pe care vreau să ți-l împărtășesc de ceva vreme. Dacă mi-ai permite, ți l-aș spune acum... Vorbește, Lupino, nu te sfii, încuviință Arus, nepregătit încă să-i dea teribila veste. Întîi de toate, am a-ți mulțumi. N-am făcut-o niciodată prin viu grai și sper că nu-i tîrziu acum. Mare Arus, nu eram altceva decît un condamnat la
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
trecut, le țineau companie. Rîdeau împreună de isprăvile puiuților năbădăioși din haita în care crescuse Lupino, sau se întristau, deopotrivă, cînd își răscoleau sufletele rănite. Uneori, simțeau nevoia să tacă și să-și asculte propriile gînduri, și atunci nu se sfiau să înainteze în deplină liniște. Altă dată, Lupino se oprea extaziat la vederea unor peisaje de vis. Atunci, fără întîrziere, îi prezenta tatălui său, în culori cît mai sugestive, minunăția care-l fermecase, și se bucurau amîndoi de cadoul pe
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
pot arăta ținutul nostru. Am luptat pentru el, Lupino. Aceasta e măsura forței tatălui tău! Și a fost o zi cu adevărat specială. Înțeleptul își amintea cu precizie fiecare colțișor. Lupino era curios să vadă, să cunoască, dar nu se sfii să exagereze puțin interesul pe care-l arăta, pentru a-i face părintelui său mai multă plăcere. Și acum ce urmează, tată? Se lăsase înserarea. Ce să urmeze, fiule? Dormim! O, nu asta am întrebat! se bosumflă, alintîndu-se ca un
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
să spună ceva, să Întrebe, să se justifice, dar când a deschis ochii acel cineva se Îndepărtase deja. L-a zărit trecând pe sub becul chior din capătul podului și i-a remarcat trenciul, alura de om tânăr, care nu se sfiește să calce noaptea În picioare, mâna care Îl salvase și care flutura către el un salut viguros. Ar fi vrut să Îl strige, dar din gâtlej nu i-a ieșit decât un geamăt de om speriat, semn că, oricum, strigătul
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]