721 matches
-
adauge. Am înțeles, să trăiți! răspunse Pohoață pocnind din călcâie. 14 Reflexele roșietice ale focului încetaseră de mult să se mai zărească dincolo de peretele de pânză al cortului. Lângă el, Solomeia adormise, doborâtă de oboseala și zbuciumul zilei trecute. Femeia sforăia ușor, cu gura întredeschisă. Gemea în somn răsucindu-se agitată de pe o parte pe cealaltă. Nici Strugurel nu era odihnit, peste zi starostele îl pusese la treabă alături de ceilalți bărbați ai șatrei la spălat nisipul din râu. Zadarnic se tânguise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acesta era un bărbat cu fața smeadă, care ținea hățurile. Cristi opri și coborî din mașină. Văzându-l, starostele ridică mâna în care ținea pipa și întreg convoiul rămase pe loc. Caii negri și frumoși dădeau din cap ner voși, sforăind puternic. Din când în când băteau din copite scoțând un nechezat subțire. No, dom' șef, ce vrei de la noi? întrebă țiganul cel bătrân fără să coboare din căruță. Ce faceți? Nu se vede? răspunse starostele tot cu o întrebare. Plecăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de pe strada Floridablanca. Molins era un individ surîzător și pîntecos, agățat de un chiștoc fumat pe jumătate, ce părea să-i crească din mustață. Era greu de stabilit dacă dormea sau era treaz, fiindcă respira ca și cînd ar fi sforăit. Avea părul gras și turtit pe frunte, privirea porcină și șmecheră. Purta un costum pe care n-ar fi primit nici zece pesete În piața Los Encantes, Însă Îl compensa printr-o stridentă cravată cu un colorit tropical. Judecînd după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
comandă autentică, așa ca șeful, ni se va întâmpla același lucru, întrebă al doilea adjutant, Nu există, în cazul nostru, nici un motiv ca viitorul să fie diferit de prezent, răspunse cu înțelepciune primul adjutant. După cincisprezece minute amândoi dormeau. Unul sforăia, celălalt nu. Încă nu era ora opt dimineața când șeful, spălat, bărbierit și îmbrăcat, intră în încăperea unde planul de acțiune al ministerului, sau, ca să vorbim cu exactitate, al ministrului de interne, aruncat, prin urmare, la întâmplare pe umerii răbdători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
încă la caligramele nebunului, la universul său de confetti și de murdării, scuturând din cap, fluierând tare, ridicând din umeri și uitându-se pe fereastră spre răsărit care devenea întunecat ca un lapte de tuș. Și apoi, fiindcă adormise și sforăia după atâta băut, primarul ajunse să-și spargă mutra lovindu-se de scaun și de masă. Râsete generale. Oamenii se întorc la mesele lor. Discuțiile reîncep. Se vorbește. Se vorbește. Și unul, nu știu care, pomenește numele lui Destinat. Iar un altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
factorul poștal, care nu reușea niciodată să-și termine drumurile, din cauza opririlor prin localuri, fiindcă nu refuza niciodată un pahar de vin, cafea cu rom, Pernod sau vermut. Către amiază, sfârșea rezemat de peretele toaletei, ținând discursuri politice, apoi adormea sforăind, cu geanta lângă el. Iar Castelul era cam la sfârșitul drumului său, când mergea deja de parcă ar fi pășit pe puntea unui vas zgâlțâit de furtună. — Scrisori, bineînțeles că erau scrisori pentru Castel, eu mă uitam la adresă, nu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
doream să o strâng în brațe pentru a mai uita de moartea aceea care punea stăpânire peste tot. Mi-am pus pe mine hainele nu tocmai uscate. Mi-am dat cu apă pe față. Părintele Lurant încă mai dormea și sforăia ca o locomotivă. Chipul îi era zâmbitor. Luminos. Mi-am spus că până și-n somn probabil descoperea în jur multe, multe flori. Cu stomacul gol, am plecat. Berthe e în bucătărie. Nu o văd, dar aud cum pufnește și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
celălalt capăt al ulicioarei. LA FEREASTRĂ Era dimineața târziu când s-a trezit și a constatat că telefonul de lângă patul din camera de hotel suna frenetic și atunci mi-a amintit că lăsase vorbă să fie deșteptat la unsprezece. Sloane sforăia strașnic, iar hainele Îi erau aruncate grămadă lângă pat. S-au Îmbrăcat și și-au luat micul dejun În tăcere, pe urmă au ieșit să ia o gură de aer. Creierul lui Amory lucra Încet, străduindu-se să asimileze ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mult mai ușor de acceptat pentru o rasă omogenă, că ar fi fost mai lesne să lupți așa cum luptaseră coloniile americane, așa cum luptase Confederația. În noaptea aceea n-a Închis un ochi, ci i-a ascultat pe străinii aceia grohăind sforăind și umplând compartimentul cu miasma grea a celei mai noi Americi. La Princeton tot omul lua războiul În derâdere În public, dorindu-și Însă În particular ca moartea să-i fie cel puțin eroică. Studenții de la litere Îl citeau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
DJ dacă-mi... mă rog, dacă se poartă cum trebuie. - Proiectul nostru... omenirea... bărbat... bărbat... domnule Mișu... ah, mulțumesc, ah ,mulțumesc, ah, mulțumesc... Aici cred c-am leșinat lângă drogat, pentru că atunci când m-am trezit, eram acasă și nevastă-mea sforăia cu nasul fix în ciuperca mea dintre degetele de la picioare, că mă gâdila de două ori mai rău ca de obicei! * - Domnule doctor, vă spun, m-am dat cu crema aia în fiecare zi! Mă jur pe nevastă-mea! - Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
erau clienți în perioada asta, și nu voiam să mă vadă Mariana așa, cu ditamai erecția, eu o respect pe Mariana, asta e. * Mariana stătea blondă pe veceu, privind un ciob de la portretul lui Zelea Codreanu. Mișu făcea whisky, Popa sforăia ca porcu după tejghea, și Mariana a încercat o figură de striptease, cum văzuse ea în filmu cu aia care-a fost soția lu Bruce Willis. Mariana era îndrăgostită în secret de Zelea. Așa un bărbat frumos, aducea puțin cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
se hotărăște azi, făcea aseară dragoste cu Mișu, așa, de adio. Da i-a zis c-o doare capul și Mișu s-a dus acasă, a rămas ea la bar, numa cu elevii ăia care beau bere ieftină, și Popa sforăia, și la radio numa știri cu inundații, viață amărâtă. - Te caci? Uite că Mișu se gândește la ea, săracu! - Da. - Bine, da nu sta mult, că tre să iau apă, scade whisky-ul! - Nu stau. Mariana s-a ținut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
și cu fufa aia de doamna doctor, beau amândouă la cafele și-și dau în cărți, de le tot pică la juveți și gata, eu am nenorocit-o, cu burta mea și chelia mea și ciuperca mea. Da ea că sforăie? Îm? Nu e tocmai o Contesă... Cu aceste gânduri, domnul Popa alegea niște garoafe roșii pentru doamna Popa. Garoafele sunt flori de mort. Până și la mormântul Contesei domnul Popa ducea trandafiri (o dată pe an), da acum plătise amenda, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
fiind destul de vechi, se zguduiseră pereții și îi căzuse în cap un borcan mare de murături pus la răcit pe un geam de la etajul doi. În spate, încă pe motocicletă, un domn gras cu chelie, îmbrăcat în haine de nuntă, sforăia regulat. Oamenii șovăiau - să-i miște de-acolo? Poate aveau hemoragie internă. Grasul mirosea a băutură. După câteva judecăți privind alcoolul la volan și interzicerea motocicletelor în București, mai ales noaptea, oamenii începură să dezbată dacă să cheme mai întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Mișu. * Contesa fu trezită din somnul ritualic de o bubuitură puternică. Fereastra deschisă lăsa să intre un frig care-i îngheța sufletul. Pe jos, heruvimul ei părea întors din Iad, după lupta cu mii de diavoli. Iar lângă el, Popa, sforăind cu nevinovăția păcătosului pe care nu-l luminase niciodată nimeni. Ce făcuse Horațiu? Ce grozăvii se întâmplaseră afară, dincolo de pacea Palatului? Cum ajunseseră cei doi aici, în această stare? Își sacrificase heruvimul viața pentru acest năpăstuit? Ce trebuia să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
îngrozitoare pentru a avea privilegiul să ajungă în această celulă. Dar deocamdată nimeni nu știa asta. După ce douămiipatrusutecincizecișidouă de contese săriră gardul, abia reușind s-o eclipseze pe cea care dormea vie și goală lângă el, domnul Popa începu să sforăie telepatic. Contesa era din nou în Rai. Se făcea că ea e Eva. Fără să aibă conștiința păcatului, Contesa sărea desfrunzită peste pârâiașe cu lapte și miere, se bucura de ciripitul unor păsărele care cântau când Mozart, când Debussy, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
am scăpat cu atâta, iar el că nu a avut nici de data asta ocazia să ne pună față cu mitocanca sa, de care urma să ne temem mai departe ca de o marțafoaică înfiorătoare. Se uita lung la noi, sforăia oarecum nervos, ca un cal nădușit de efort, și îndată uita de tot, râdea și trecea maiestuos printre noi, flendurind chica unuia, mângâind obrazul alteia, sărutând o mână de artistă mare și făcând ghiduș cu mâna unei cabiniere la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
1 era scos din priză, avea destulă forță să dea din cap, aprobând ce-i sugera, probabil, Getta 2. „Extraordinar! gândi Dromiket 4, pe circuit închis. De unde are acesta curent?” Vru să-l anunțe pe comandantul Felix S 23, care sforăia subțire, dar șoaptele celor doi îl făcură să-și ciulească urechile, orientându-și-le binișor în direcția lor. „Vino cu mine! spunea încet, persuasiv, Getta 2. Ce faci tu în sistemul vostru solar? Îți irosești tinerețea, îți strici piesele, îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
mașina de spălat...Toată alergătura ei era pentru mine cutremurul de gradul opt pe scara...Numai o dată a intrat Silvica în dormitor (bineînțeles, cu treabă), unde l-am văzut pe domnul Gigi răstignit pe diagonala patului, cu fața-n sus, sforăind infernal, de fluturau ziarele împrăștiate pe el. Văzându-l cum sforăie așa de hotărât, ca un adevărat cap de familie, mi-am dat seama că este un sacrificat pe altarul căsniciei. Convingerea mi-a întărit-o și Silvica, atunci când a
FRAGMENT 2 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362754_a_364083]
-
gradul opt pe scara...Numai o dată a intrat Silvica în dormitor (bineînțeles, cu treabă), unde l-am văzut pe domnul Gigi răstignit pe diagonala patului, cu fața-n sus, sforăind infernal, de fluturau ziarele împrăștiate pe el. Văzându-l cum sforăie așa de hotărât, ca un adevărat cap de familie, mi-am dat seama că este un sacrificat pe altarul căsniciei. Convingerea mi-a întărit-o și Silvica, atunci când a cules de pe el, cu o sacrală delicatețe, fiecare foaie de ziar
FRAGMENT 2 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362754_a_364083]
-
trăite cu adevărat, cum sunt cele prezentate în „Ciorile sau începutul revoluției în orașul meu”. După cum nu pot să trec cu vederea ‚Aproape underground’ unde un grăsan și un motan trăiesc într-o atmosferă conspirativă fermecătoare alături de o nevastă care sforăie senină, departe de frământările „conspiratorului”. Iar atunci când își permite să consemneze cum este jefuită locuința de unde prima secretară a fugit, te face să receptezi alături de Gică Marțafoi sau Tache Șoptereanu, ce a însemnat revoluția la începutul ei,într-un târg
NOI APARIȚII EDITORIALE – DECEMBRIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363277_a_364606]
-
-Pe-ze-ven-ghiu... Dar pleoapele grele îi ferecară ochii.Rămas de unul singur,Gigi a încălecat pe telecomandă și a-nceput să haiducească pe toate canalele.Peste tot moderatorii și invitații lor se bălăcăreau,se agitau,amenințau...Gigi tremura...scrâșnea...Iar Silvica sforăia ușor cu fluierături duioase.Încet,încet,sforăiturile s-au amplificat cu zgomote tremurătoare,determinându-l pe Gigi să mărească și el semnalul sonor al televizoruluiDin țevile de calorifer au început să se scurgă ciocănituri nervoase.Nu se mai înțelegea nimic
FRAGMENT 3 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362388_a_363717]
-
Își azvârli din nou ochii în fundul ecranului,unde problema pădurilor se despica în continuare,făcându-se numai așchii. Deși curgea rumegușul din ea,Gigi tot mai aștepta ca”ăia”să găsească o soluție pentru salvarea lor. Dar Silvica nu mai sforăia.Acum zâmbea radioasă și respira tot mai sacadat.Începu să sufle greu și să geamă,scăpând câte un ”ah!”și icnituri extaziate. După acest zbucium,trupul ei se destinse și se liniști,respirând normal.Gigi nu auzea,nu observa nimic
FRAGMENT 3 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362388_a_363717]
-
ei, e altceva ... Îl las liber, să pască pe unde îi place lui. Cînd îl ia căldura, se bagă la umbră și doarme de-a-n picioarele ... Cînd îi dau seara găleata cu ovăz, mă împinge cu botul în burtă și sforăie de plăcere. Uneori rîde, cînd e fericit. E ca un copil, cîteodată ... Calul este zeul pe care i l-a dat Dumnezeu omului, ca să-l ajute la muncă ... Cînd îi văd pe șosea, încetinesc mașina și trec ușor pe lîngă
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
de ora prânzului. S-a spălat și s-a îmbrăcat. Se tot plimba prin casă. A deschis un geam de la bucătărie. Simțea că se înădușă. Când a intrat în living cât pe ce să-i stea inima. Pe canapea dormea, sforăind vertiginos, un bărbat. Ar fi vrut să se apropie, să vadă cine este. Dar ceva o oprea să facă acest pas. Poate e el. Are același păr grizonat. Era în cămașă și blugi. Dormea cu fața în pernă. Nu avea
CÂND TE TRAGE AŢA ... ( 2 ) de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360900_a_362229]