393 matches
-
-șef Shim îmi răpește imaginea lunii. Se aruncă la pământ și se înclină spre împăratul care doarme: — E timpul să o iau pe doamna Yehonala, Majestatea Voastră. Din pat nu vine nici un răspuns. Eunucul-șef Shim își repetă vorbele. Însă sforăitul este singurul răspuns al împăratului. Fără nici o ezitare, Shim le face semn altor patru eunuci să intre înăuntru. Ei se apropie de mine cu lectica. Mă apucă de brațe, mă așază în ea și mă scot afară. Chiar când Shim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în capul oaselor și îl zăresc în colț. Doarme buștean. Se poate să fi fost ceva în ceaiul pe care i l-a servit călugărul? Mă strecor în robă și traversez încăperea. Zgâlțâi eunucul, dar el îmi răspunde cu un sforăit sonor. Poate că e doar foarte obosit. Mă hotărăsc să ies afară și să verific curtea. Îmi este teamă, dar mă înspăimântă și mai mult îndoiala care mă cuprinde. Luna strălucește, iar curtea pare acoperită cu un strat de sare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
arăși, să ridic: de ce întîrzie to’arășu’ Molotac totdeauna la ședință?! Cu proxima ocazie, Molotac întorcea moneda lui Janoro. Pe la miezul nopții cînd toată lumea picotea, unii suflînd greu cu capul între umeri, alții, ținîndu-și ochii strînși, scăpînd și cîte un sforăit, primarul îl înscria din oficiu pe moș Chifor. 141 Cu încetineală de pensionar, acesta se scula în picioare, privea nedumerit în spate la scaunul cu arc care pocnea de spătar și își așeza umerii în palton. Deputat de circumscripție, moș
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
-l ia somnul, Își cânta cu voce tare, se ciupea până Îi dădeau lacrimile ori, când nu se mai putea Împotrivi cu nici un chip ispitei de a Închide ochii, Îi ardea o palmă celui de veghe. Ăla se oprea din sforăit și ridica, de unde se tolănise, o față dobitoacă și plină de suferință. Când izbutea să-și descleieze limba, slobozea Înjurături de-a valma, Întâi așa, către nimeni, apoi țintite către cel care-l pocnise și-i stricase bunătate de vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
tot domnea liniștea, dar era acea tăcere care urmează după o luptă intensă. Tabăra inamicilor - care fusese învăluită în visuri până înaintea zorilor - era făcută scrum și din toți soldații nu mai rămăseseră decât leșuri părăsite printre smocurile de iarbă. Sforăiturile sonore ale comandantului suprem, Genba, răzbăteau bucuroase prin pânza cortului. Deodată, undeva, se opriră cinci sau șase cai și un grup de oameni cu armuri și coifuri alergară în direcția cartierului general de campanie. Membrii statului major, care dormeau așezați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
slujeau pe Hideyoshi strania stare de spirit a acestuia. Cu toții se arătară surprinși, părând că nici prin minte nu le putea trece motivul comportării stăpânului lor. Erau îngrijorați din pricina tristeții sale, dar, de cum puse capul pe pernă, Hideyoshi își regăsi sforăitul ascuțit dintotdeauna. Dormi mulțmit, doar patru ore. Dimineața, când cerul încă nu se luminase, se sculă și plecă. În ziua aceea, primul și al doilea detașament ajunseră la Gifu. Hideyoshi fu întâmpinat de Shonyu și fiul său și, curând, castelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să facem, folosind de fiecare dată cuvenitul ghiont sau șut, pentru încurajare, resemnarea noastră feudală și-a regăsit din nou echilibrul obișnuit. Mijind doar arar ochii, spre stelele drapelului UE, ne-am culcat cu toții pe seculara lipsă de idei, iar sforăitul sonor al destinului nostru nenorocit, s-a auzit de la Atlantic la Urali, dacă nu și mai departe. După ce lumea capitalistă, s-a prăbușit în 2008 în hăul fără fund al crizei mondiale, România n-a înțeles nimic, nici din recesiunea
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
deloc să dorm numai eu acasă.“ Aici venea o rețetă pentru somnifere. Apoi venea seara. „îți aduc eu pastilele de Ovaltine în seara asta, draga mea. Arăți așa de obosită! O să ți le aduc la pat.“ Recunoștința ei, urmată de sforăituri. Apoi jos, la mașină... un pic mai devreme ar fi cel mai bine... cam pe la zece și jumătate... până la colegiu și... trosc cu ea în groapă! Poate într-un sac de plastic... nu, nu, fără sac de plastic! „Din câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
De la voi m-am molipsit, de la proști m-am molipsit. De la proști, mă dă gata molima voastră. Am 99 de ani, moare Tiziano Vecellio, să știi... Capul mare și greu căzu peste colanul cu scoică, bătrânul era epuizat. Un enorm sforăit gros, cu zguduiri, cuprinse parcul spitalului. Adolescentul Tolea tresări, deschise închise deschise ochii, întinse brațele, pipăi banca. Rămase năuc o vreme. Apoi, se ridică, se depărtă. Găsi altă bancă singuratică, într-un colț pustiu al parcului. Desfăcu plicul. Un plic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Sau un espresso? Încordează mușchii moi, amorțiți - cum se ridica, dintr-un foc, altădată și de ce acum corpul cade, neputincios, la loc? Și Traian a căzut Într-o parte, cu capul rezemat de geam, și respiră ciudat, un fel de sforăit zgomotos... — ...Hai, trezește-te! Ce repede ai adormit, nici n-am observat! Haide, scoate-ți centura, doar nu vrei să rămâi În mașină! Ce faci.. ce faci, Traian?... SFÂRȘIT apr. 1985 - iul. 1989, ian. 2001 - iun. 2003, ian.-mai 2007
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
cel mai bun lumânărar din Paris. O cheltuială enormă, draga mea! îi tot reamintea consulul soției sale în patul conjugal, după care, în semn de reproș suprem, îi întorcea spatele. Femeia privea pereții goi. Absența tapetului din mătase amplifica strașnicele sforăituri ale consortului. Nu-i mai rămânea decât să geamă: „Încă o cheltuială enormă! Dar trebuie să remediez și acest neajuns”. Ledoulx răspundea urărilor abia schițând un zâmbet, căci era zgârcit și la vorbă. Murmura din vârful buzelor aproape inexistente două-trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de har. Zorii luminau deja fereastra și Iancu îi surprinse iluminarea. Apoi, acel semn vag cu mâna. Semăna cu o mângâiere sau cu o binecuvântare, deși nu era decât extensia sensibilă a recunoștinței. PAGINĂ NOUĂ 12 Kutuzov își auzi propriul sforăit. Amplu, deosebit de zgomotos. „Mihail Ilarionovici, azi-noapte iar m-ai trecut prin Scylla și Charybda dumitale”, i se plângea soția la micul dejun, oferindu-i coșulețul cu brioșele lui favorite. Ea îl auzea, chiar dacă dormeau în camere separate. Dar asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ochi ca să evite reflexele luminii în geam. Erau doar obiecte aliniate, doi metri de la un pat la altul, acoperite cu cearșafuri murdare ce nu lăsau să se vadă nici măcar o pată din sângele absorbit de mindirele groase. Nici o respirație, nici un sforăit ușor, nici un cuvânt rostit în somn, nici măcar râcâitul unor unghii ce scarpină pielea uscată de soare și nisip. Doar tăcerea și câteva muște izbindu-se de geam, ca și când s-ar fi săturat de sânge și s-ar fi luptat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
tot așa făcea și cu ea? N-o lăsa să doarmă, o sâcâia, îi mânca nervii și mințile... — Ai face bine să mă lași se dorm, Milică-tată. Io nu-s ca tine, cum ai pus capul jos, te pui pe sforăit. — De trei ore pun capul jos. Bineînțeles că acum nu. Trebuie să-ți faci numărul. Da-n general, dormi somnul morții, zău așa. Eu sunt altfel. Deranjabil, cum spui. Mai fragil, mai plăpând, mai dezechilibrat... N-am trăit ca tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
te trag la somn și-ți sperie somnul, cerul apăsător, încărcat, vremea închisă care te roade, îți înțepenește măruntaiele; plutește ceva toxic în aer, respirația se îngreunează de presimțirea iernii gâfâind pe culoare, prin oficii și dormitoare, prin răsuflările și sforăiturile a o sută de copii. Frigul și mirosul de transpirație dospită și urină se strecoară prin țesătura fragilă a cărnii, făcându-l pe Rafael să se zgribulească și să-și frece umerii. Își aprinde o țigară, privind în gol prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Elena în brațe în pat. Atunci puteau să-și dea drumul mai în voie la conversația împănată cu măscări și hohote înfundate. Mai încet, făăă, mai ușor, șușoteau, fiindcă se făcuse târziu de-acum și vecinii s-au pus pe sforăit și horcăit, sunt duși cu porcii, să nu-i deranjăm, și mie-mi spui, dragă, ce se aude prin pereții ăștia subțiri?, hi-hi-hi, și cel mai mic pârț... Vasilicăi însă, nu-i suna bine râsul Getei. — Râzi ca fraiera de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
protejeze ansamblul oazei. Omar și Hasan au ajuns seara târziu. Au găsit găzduire la Djay, Într-un caravanserai situat În apropierea Porții Tirah. Acolo se lungesc și, fără a mai avea timp să schimbe măcar un cuvânt, se pun pe sforăit la unison. A doua zi, Khayyam se duce la marele vizir. În Piața Zarafilor, călători și neguțători de toate originile, andaluzi, greci sau chinezi, forfotesc În jurul prețuitorilor de monede, care, Înzestrați cum se cuvine cu balanța lor regulamentară, râcâie un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
misiune, să pună cap la cap bucățile sparte ale unei vaze, cu asta se ocupă de opt ani de zile, iar odată cu ea, a crescut și misiunea aceasta a ei, răpindu-i copilăria, subjugându-i viața. Din dormitor se aud sforăituri puternice, lovind asemenea unor reproșuri, mă întorc acolo fără voie, întind o mână spre el, întotdeauna am o ezitare înainte de prima atingere, anticipând tot ceea ce va urma după ea, dorința sau respingerea, două surori gemene energice, încercând să se înfrângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
numai să nu îi spui nimic lui tati, nu uita, iar eu spun, nu-ți face griji, apoi flutur sandalele cu o fericire prefăcută. Le-am găsit, Udi, îl anunț eu, hai să mergem, dar el îmi răspunde cu un sforăit aspru, suntem ca două ace micuțe care își cos unul altuia urechile, nu mă mai aude și nu se mai aude nici pe el, a adormit pe canapeaua din salon, spinarea lui lungă și îngustă ne privește sceptic, picioarele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
avuseseră loc o mulțime de transformări. Am stat și eu vreo două ore la priveghi, apoi m-am retras cu ea în dormitor. Prin ușa de lemn masiv răzbătea ciocnitul paharelor și farfuriilor, câte un râs înfundat sau vreun un sforăit. Sabina plângea lângă mine, încetișor. Am încercat s-o consolez luând-o în brațe! I-am strâns în palme sânii umflați. Plânsul i s-a schimbat în icnete, apoi în gemete... Miercuri la prânz, sicriul descoperit a fost urcat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
au enervat pisicile și m-am simțit în competiție cu ele. Cînd mă pierdeam în străfundurile patului meu pentru a-mi demonstra capacitățile de odihnă, Cănuță se așeza la picioarele mele și, înainte de a apuca eu să-mi înalț primul sforăit către tavan, începea să toarcă ironic - un fel de „ia să vedem, care știe să doarmă mai profund ?”. După care pleca plin de el și mă lăsa pradă insomniilor. Un cîine este mai ingenuu din acest punct de vedere : dacă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
în ceea ce ar fi putut semăna cu un gest amical. George s-a uitat îndelung mâna întinsă. Apoi și-a mutat privirea cercetătoare spre fața adormită. Nici măcar în somn nu era calmă. Buzele umede întredeschise, printre care se strecura bulbuceala sforăitului, erau proiectate în acea expresie botoasă, dominatoare, care-l caracteriza. Ochii închiși, în orbitele lor pătate, erau ușor încrețiți. Pomeții înalți se afirmau la fel de imperativ în fața flască, iar șanțurile adânci, de o parte și de alta a nasului mare, încovoiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
camerei lui John Robert atârna un cartonaș oferit de administrație, pe care scria: „Vă rog nu deranjați“. George adresă un zâmbet cartonașului. Apoi se apropie de ușă și ascultă, continuând să zâmbească. Auzi dinăuntru zgomotul pe care-l aștepta: un sforăit agitat. Era ora din după-amiază la care John Robert obișnuia dă doarmă. O zi de luni. George îl vizitase pe John Robert și cu o zi înainte, la aceeași oră, numai că atunci filozoful nu se aflase în cameră (mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
persoană doarme pe jos, pe saltea, în bucătărie. Cred că din dormitorul lor, cineva a sfortăit atât de tare încât a constrâns-o să caute un refugiu aici, pe jos. Din dormitorul meu, nu am scos pe nimeni afară cu sforăitul, deci nu sunt chiar așa de speriat când dorm. Imi pun rucsacul în ordine și în câteva minute sunt în stradă, cu destinația Lodève. Sâmbătă, 11 august: Saint Jean de la Blaquière- Lunas: 32 km Până la Lodève, drumul de aprox. 15
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
La o vreme, a ieșit până în prag, să se mai dezmorțească și să dea de mâncare orătăniilor care cârâiau și cotcodăceau de zor în cotețul rămas încă închis... Tocmai deschidea portița de la coteț când i s-a părut că aude sforăit de cal. A tresărit și a privit în jur clipind des, ca să-și alunge vedenia care îi cuprinsese închipuirea... I s-a năzărit că bietul căluț se afla dincolo de poartă, așteptând să i se deschidă. A privit cu mare atenție
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]