661 matches
-
perioada de după 1878: „Până la criza balcanică - afirma Nicolae Titulescu în decembrie 1913 - am putea rezuma istoria țării zicând că am asistat la sforțările prin care statul nostru și-a cu cerit dreptul la viață; cu începutul crizei balcanice asistăm la sforțările prin care statul nostru își cucerește dreptul la prestigiu“51, idee și mai precis ex primată, dar câțiva ani mai târziu, de Take Ionescu, liderul conservator-de mocrat menționând precis și clar că „războiul național“ este „copilul legitim al acțiunii noastre
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
distanțelor zenitale. La un moment puse mâna pe un șurub fix, despre care credea că e mobil. Și începu: — Precum vedeți, dacă punem mâna pe acest șurub, vedem că se învârtește, se învârtește, se învârtește... Dar, cu toate că conul Alecu făcea sforțări desperate ca să-l sucească, șuru bul nu se mișca deloc. Și atunci conchise: — ...se învârtește într-un mod imperceptibil! Cu o vorbă de spirit conul Alecu a scăpat de rușine. La franceză un foarte cult și distins profesor, Antonin Roques
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
economia U.R.S.S. începând din 1918 și a constatat că „de mult este evidentă” decăderea agriculturii, care a fost sacrificată „pe altarul” planului cincinal, ceea ce a zdruncinat baza tradițională a maselor populare. De asemenea, producția industrială a stagnat, „cu toate sforțările” făcute de guvernul de la Moscova. În decembrie 1937, Serviciul Secret a elaborat un material analitic despre atitudinea și activitățile subversive depuse de Moscova în favoarea reluării Basarabiei. Tot în aceeași perioadă a fost identificată și o școală de agenți de spionaj
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
de cel existent în epocă, fiind întemeiat pe satisfacerea interesului imediat; de aici caracterul plăcut, atractiv al acestuia, lipsa oricărui efort (rezultate din exagerarea în practică a principiului libertății și educației negative din pedagogia lui Rousseau). Nu se cereau elevilor sforțări pentru efectuarea lucrărilor școlare, nu erau nici constrînși prin pedepse. În schimb, se făcea abuz cu recompensele. Elevul care dădea un răspuns bun era recompensat cu o prăjitură. Alteori, procesul de învățămînt lua aspectul unui joc. Locul cărților era luat
by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
și liber în acțiunile sale. Diesterweg are în vedere o instrucție în care elevul ajunge la adevăr prin activitate proprie: "Eu nu-mi pot închipui o cultură adevărată, proprie, adică asimilată, fără cercetări și încercări, fără gîndire proprie și fără sforțări proprii". Tot în scopul asigurării unui învățămînt activ, cerea un conținut realist al instruirii, disciplinele realiste înlesnind descoperirea adevărului de către elevi, stimulați de întrebările euristice ale educatorului. Intuiția asigură atît cunoașterea lumii, cît și dezvoltarea capacităților intelectuale. Apreciind rolul învățătorului
by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
defect de mers. Silit să pună într-un picior mai multă forță decât în celălalt ca să-ți treacă brățara, așa cum i se spune la ocnă acestei bucăți de fier, condamnatul capătă, fără să se poată dezbăra de ea, obișnuința acestei sforțări. Mai tîrziu, cînd nu-și mai trage lanțul, se întîmplă cu această cătușă ca și cu picioarele tăiate care-l dor și mai departe pe amputat, ocnașul își simte mereu veriga, nu mai poate scăpa niciodată de acest tic al
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
de gradul diferit de armonie și unitate. Atunci când tensiunea psihică este redusă, iar armonia și unitatea sunt realizate aparent fără efort, ne aflăm în domeniul grațiosului. Grațiosul apare ca o categorie estetică ce se caracterizează prin: mișcare ușoară, armonioasă, fără sforțare, diminuată de suplețe și delicatețe, într-o atmosferă ce o amintește pe aceea a jocului și în care trăsăturile personajelor sau ale obiectelor sunt fine, diafane. Grațios este lujerul firav și pur al ghioceilor, străpungând zăpada, unduirea macilor în marginea
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
-și spun cuvîntul regii-zei, Odată și cei înțelepți; o fată Odată se mărită: astea trei Odată sînt pe lume, doar odată. [33] Oricum, se cere de la înțelept nu numai contemplație așa cum se pretinde de obicei, desigur, pe nedrept -, ci o sforțare continuă, zi de zi, clipă de clipă și care adesea pornește de la practici mdoeste, bazate la început pe prescripții unor de îndeplinit, ca de pildă: "amînarea unei acțiuni rele", care, ea însăși, constituie "de cele mai multe ori un leac" (326, 15
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
Zile sub cerescul soare. Dar cînd timpul ți-a sosit, Tu te-atingi de-un spic, de-o floare Și-ai murit. (G. COȘBUC, Antologia sanscrită, n. L, p. 39 sq.) Ba chiar se afirmă uneori categoric zădărnicia, nimicnicia oricărei sforțări umane față de puterea destinului: Cred că soarta e cea mai însemnată, acțiunea omului, însă, e fără de folos" (333, 7). Și aceeași dură soartă apasă necruțător, cum s-a spus, nu numai asupra vieții oamenilor, dar și asupra aceleia a celorlalte
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
Cu celălalt mergi înainte. Decît să plîngi că n-ai noroc Și c-ai greșit un pas, mai bine Cu amîndouă stai pe loc. (G. COȘBUC, op. cit., n. XVIII, p. 27). Această non-acțiune trebuie, însă, înțeleasă ca rezultatul unei supreme sforțări de dominare a impulsurilor din partea indianului, cu scopul, cum s-a subliniat, de a se încadra în sensurile energiei cosmice. Non-acțiunea, deci, e un perpetuu efort sufletesc și nu poate fi interpretat ca atitudine pasivă în fața vieții, ci ca o
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
Izbînda dorită se realizează în întregime prin silința pe care și-o dă omul. Destinul, de care se vorbește, nu e decît vrednicia omului" (P., 5, 30); "Stelele, zeii, iaksasii, luna, soarele, vînturile: toți au devenit din oameni zei, prin sforțarea lor" [12] (ultima cugetare din: Idem, Povestea faptei om., ed. cit., p. 4). Atotputernicia sforțării umane se încadrează perfect în sistemul de gîndire indian, așa cum s-a subliniat, cînd s-a discutat despre înțelept (v. mai sus). Într-adevăr, odată
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
de care se vorbește, nu e decît vrednicia omului" (P., 5, 30); "Stelele, zeii, iaksasii, luna, soarele, vînturile: toți au devenit din oameni zei, prin sforțarea lor" [12] (ultima cugetare din: Idem, Povestea faptei om., ed. cit., p. 4). Atotputernicia sforțării umane se încadrează perfect în sistemul de gîndire indian, așa cum s-a subliniat, cînd s-a discutat despre înțelept (v. mai sus). Într-adevăr, odată realizată identitatea cu Divinitatea sau cu Realitatea absolută, este firesc ca sufletul individual să obțină
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
cit.), cînd afirma cu privire specială la budism: Nimic nu e atît de străin de doctrina lui Buddhă ca fatalismul. Hotărît, din punctul de vedere etic, este predicat în mod constant omului că a voi e a putea. Credința în sforțarea umană este nelimitată. Dacă e o putere în univers, liberă și irezistibilă, aceea e psyché umană. Buddha a murit pronunțînd aceste cuvinte: "nu încetați o clipă de a lupta!". El făcea aluzie, fără nici o îndoială, la efortul eroic constant al
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
compătimire pe cei care se agitau cu strâmtele probleme de neam și țară. Stând cu ei de vorbă mi-am dat seama și am încercat să-i conving că Filozofia e culmea gândirii omenești, dar ea nu e decât efectul sforțărilor minții umane și e elaborată pentru omenire. Dacă omenirea se va prăpădi, zadarnică ar fi toată Filozofia și cultura. Azi nu e vorba de prăbușirea omenirii în general, ci numai de un mic colț din această omenire cu mica ei
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Motto : Fiecare își are misiunea sa, cu toții uniți, cum ne-am putea îndoi de succes ? Ce importanță are faptul că nu vom fi prezenți în ziua când opera va fi terminată? Ce importanță că vor fi uitate sforțările lucrătorilor din primul ceas? Ce importanță că noi nu vom fi fost decât soldați necunoscuți ai victoriei păcii? Vom fi aceia care au crezut într-o clipă când ar fi putut să - și piardă credința și acesta este singurul merit
Demiterea ministrului român de externe Nicolae Titulescu (29 august 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1605_a_3118]
-
în mintea tînărului Cioran pe solul oferit de ceea ce el însuși numea tragicul cotidian al existenței personale, ca semn al neputinței de a ajunge la esența proiectelor, promisiunilor, a revărsărilor și elanurilor de fiecare zi, ca ilustrare, altfel spus, a sforțării zadarnice de a prinde "finalitatea atîtor flagelări și schingiuiri spirituale"111. " Există zile scrie Cioran în decembrie 1928 cînd cele mai frumoase idealuri visate le simți spulberîndu-se ca o grămadă de semințe purtate de nebunia unui vînt". Drama eului cioranian
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
se va revela lui Apostol Bologa ulterior ideea potrivit căreia "conștiința să-ți dicteze datoria, nu legile..." (s. n.) O primă relativizare a acestor principii se produce numai la sosirea acasă, în Parva: "I se clătina concepția și avea nevoie de sforțări ca să nu i se sfărîme. Statul, aici, era privit ca un vrăjmaș..." (s. n.) Un loc special în acest discurs îl ocupă războiul. Desfășurată sub accentul abia perceptibil al unei ironii care este a autorului condescendent, retrospecția din capitolul al doilea
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
scaun și își întindea gâtul lung cât putea pentru a scurta distanța dintre el și gura președintelui. Dar, în afara întrebărilor, nu se mai auzea nimica. Ceaușescu continua să tacă sau își mișca buzele fără a scoate vreun sunet. încă o sforțare a lui Miculescu cu întrebarea: Tovarășe președinte, sovieticii ne propun o colaborare la recoltatul și valorificarea algelor din Marea Neagră. Am putea să cerem pentru noi zona Insulei Șerpilor? Ca mușcat de șarpe, Ceaușescu se întunecă și mai mult și mormăi
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
pic de ranchiună în vocea blîndă pe care o ascult? Un regret, o părere de rău? Știe omul acesta cine constituie rădăcina sa? Mă frămîntă imagini cu vechime de peste două milenii, imagini deteriorate de filme făcute de ignoranți și de sforțări inutile de a vedea ce-a fost acolo cu ceea ce văd acum. Or fi răcnit sălbatic romanii în iureșul lor? O fi fost un iureș totuși? Ucideau ei cu ușurință copii, bătrîni și săteni nefericiți din drumul lor? De sus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
fac cunoștință cu acest dig salvator, care însă se prezenta sub o formă amenințătoare. Ne întoarcem sus, la cantină. Agitație, grupulețe, intrigi. Mi se șoptește la ureche să vin deoparte pentru comunicări importante. Aflu: că directoarea a obținut cu mari sforțări un număr de patru cămăruțe în hotelul zis al „Canalului“. Că în două din acestea vor fi cazate femeile. În celelalte două, dirijorul, concertmaistrul, soliștii (Voicu și Arnăutu, și încă trei persoane printre care am cinstea să fiu). Mi se
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
una dădea în stradă, iar cealaltă se deschidea înspre un balcon interior îngust, pe care erau îngrămădite de-a valma toate mobilele ce serveau drept decor și pe care tot noi, hamalii, trebuia să le cărăm pe rând, cu nesfârșite sforțări, pentru a le aranja pe scena unde urma să evoluăm apoi ca actori. Bineînțeles că în aceste condiții, în care fiecare decor se instala timp de cel puțin o oră, iar fiecare repetiție dura alte câteva, zilele nu ne ajungeau
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
pe străzi, prin cinematografe... Motor: promisiunile nerealizate ale lui Vally, dar și altceva - dinăuntru. Moment culminant - o nebunie de curaj -, urmat de perspective roze și de catastrofa unui rendez-vous ratat! O oră de așteptare, cu toate chinurile inerente... O ultimă sforțare și, izgonind spectrul inutilității și al dezgustului - un ultim raid în noapte și în necunoscut... O aventură care încheie de bine, de rău săptămâna, acordând oboselii și plictisului un agrement de datorie împlinită. Acum, liniștit, pot să mă apuc din
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
transportat în stare de comă la spitalul închisorii Văcărești și depus probabil în aceeași unică rezervă în care am stat și eu. Organele de Securitate care îl aduseră au cerut doctorilor să fie salvat cu orice preț... Dar, în ciuda tuturor sforțărilor făcute, nu a fost posibil: după trei ore de agonie a murit. Căci, după principiul lui Mihai, nimic nu era mai ridicol decât o sinucidere ratată... (Vezi cazul Negoițescu.) și acum, ca în piesa mea cea neterminată și proastă, intră
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
atingă cu palma - dacă lucrul ar fi fost cu putință - scândura podiumului ce scârțâia din pricina neobișnuitului număr de gimnastică universitară. Inutil a spune că raportul „de statură” între cei doi scriitori, amândoi indiscutabil mari, nu era cel indicat cu atâta sforțare fizică de profesorul din anii ’50. * Despre acea colegă de facultate care, în urma unei decepții sentimentale, s-a sinucis, aruncându-se în apele deloc adânci și totuși făcându-i sinistrul serviciu ale unuia din lacurile bucureștene (nu era frumoasă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ale originilor mele acvatice. Pesemne că, într-o reîncarnare anterioară, oi fi fost o broască. Mimesis Mă mimetizez în peisaj. Sunt pește în apă, pasăre în văzduh, insectă în iarbă. Totul mi se pare natural. N-am nevoie să fac sforțări anume ca să exist. Sunt eu însumi și mă simt în largul meu. Reușesc să mă armonizez perfect cu natura și cu toate făpturile ce o populează. Nu-mi mai trebuie nici o convenție, nici un alt cod decât acela al firescului de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]