441 matches
-
Unora, li se trage de la cap; nouă, ni s-a tras de la picioare. Ca pe un răboj m-au crestat, întru aducere-aminte... Aici am Lipnic săgeata tătărască, își împunge el cu degetul umărul stâng. Aici am Valea-Albă iatagan turcesc, își sfredelește cu degetul fruntea bandajată. Sunt un domn foarte "însemnat"! râde el batjocoritor. Minune mare de-am scăpat neotânjit la Podul Înalt! M-o ferit Iisus Mântuitorul... Daniil scoate niște feși albe de in: Am niște buruieni de leac... să... să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
observase când venise noaptea. Nu mai știa dacă a stat o noapte sau mai multe În șir cu fața la pământul năclăit de sânge, Într-o letargie care nu se mai sfârșea. Îl treziseră niște scâncete și doi ochi injectați, care-l sfredeleau ca două burghiuri. Cu greu recunoscuse În arătarea care-i stătea În față pe cântărețul bisericii, bătrânul cu vocea cea mai frumoasă din ținut. Din buzele uscate ieșea un hârâit răgușit, aproape neomenesc. De la el aflase că toți copiii, de la
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
dintr’o suflare de zmeu se îngroașe depărtarea dintre noi; zidul nu mai e de sticlă, ci de gresie; îmi face impresia că stau îndărătul unui zid monstruos, gros de o mie de kilometri, și cu un burghiu încerc să sfredelesc să vină cel puțin gândul meu până la tine... Și nici el nu mai poate veni. Nu trebuie să ne descur ajăm. În fiecare seară citesc versetul din Imitation și mă leg de tine, cu acest îndemn și gândul acestui imiton
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
se rupe inima. Făgăduieli am o ladă îndesată cu genunchile. Se învață ca viermele în hrean. Se deprinde ca țiganul cu scânteia. Omu-i tare ca fierul și slab ca oul. Toată paserea pe limba ei piere. Se năcăjește să sfredelească năsipul. Învață bărbieri la capul meu. Un nebun zvârle o piatră în baltă și zece învățați nu pot s-o scoată. Din coadă de mâță sâtă de matasă nu se face. Surdului degeaba-i cânți de jele. De vrei sfat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
m. au zăpadă în râpele coastelor. Într-un loc ghețarul a ajuns până la marginea șoselei. E tare ca o stâncă. Într-un loc găsim un pârău care coboară din munți, având ieșiri și prin alte tuneluri pe care le-a sfredelit apa. La un pod se află un mic lac albastru de unde vin și parte din aceste izvoare gemene. Acolo am găsit un tânăr abhazian care aștepta mușterii trecători cu un butoiaș de 50 l. vin roș localnic, lângă izvorul cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
În orice caz, trebuie să facem efortul - dureros, adesea, parcă Împotriva firii! - de a ne „Înălța” peste lucruri, evenimente, oameni și chiar peste propriile amintiri, Încercând a privi lucrurile și de sus, ca acele răpitoare ce planează deasupra unui peisaj, sfredelind cu ochii aerul și „adâncindu-se” În relief, căutând hrana, dar și integrând lumea de dedesubt, unificând-o și „Înțelegând-o” mai bine, mai just, decât ființele care se mișcă În ea, acolo, jos, prizonieri ai unui orizont mult micșorat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mie, din cauza problemelor pe care le am. Trebuie să formăm o identitate, să fim la fel cu toții, lipsiți de personalitate, duși de val prin mișcări stereotipe. Deocamdată trebuie să ne obișnuim cu ideea. Important este ca privirea noastră să sfredelească un zid, lipsiți de expresie să sugerăm că suntem acea mulțime care se îndreaptă într-o singură direcție, compactă, cu gânduri și acțiuni exacte, fără devieri, pentru că toți tindem să ajungem undeva, unde toată lumea ajunge. „Visul american” ni se repetă
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
oamenilor întâlniți de noi, ale gândurilor ghicite atunci când urmărim un necunoscut pe stradă, căruia încercăm să-i deslușim viața în funcție de cum merge, în ce este îmbrăcat ce expresie are și ce ține în mână. Spiritul nostru de observație trebuie să sfredelească adânc atât în sufletul cerșetorului cât și în cel al regelui. El va trebui însoțit de cunoașterea psihicului uman și de o imaginație gata oricând să se pună în mișcare pentru a inventa o poveste în care să crezi tu
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
și asta poate n’ar fi mare lucru, ca efect al naturii și cu rostul ei, dacă n’ar fi amplificată de om, prin activitatea sa, nu ca viețuitoare, ci ca un consumator de luxuri, adică de exces. Muntele e sfredelit de omul cei caută prin măruntaie după minereuri. Pentru ce? Uneori de nevoie, dar mai mult pentru a-și ostoi nevoi nu prea firești: prea multele milioane de mașini ori cutiile de conserve, evident de unică folosință. Nu ridic problema
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
dureri reumatice, a sosit la Iași Dan C. Mihăilescu, cu o prelecțiune incitantă despre literatura română de după '90. Ceea ce seduce din start la cel îndeobște știut ca "omul care aduce carte" sunt, cred, focurile de artificii ale unui limbaj ce sfredelește urechea și scoate mintea din poziția de off-side al lenevelii contemporane de a gândi. Cum singur se numește, "dâmbovițeanul ludico-logoreic" știe să seducă și să abandoneze, să fie sincer și să disimuleze, să înțepe și să mângâie, să vorbească și
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
să o hăpăie. Pe când mă gândeam la diferite feluri de mâncare, m-a prins somnul. Brusc. De parcă mi-ar fi căzut cerul pe cap. Violoncelul, căsuța de munte, mâncarea... toate se evaporaseră. Am rămas doar eu... dormind buștean. Parcă îmi sfredelea cineva capul cu un burghiu. Făcuse o gaură și acum îndesa un fir lung de ață. Îngrozitor de lung. Mosorul se derula încă. L-am lovit cu mâinile ca să scap de el, dar nu era chip să-l alung. Intra tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
viu, respiră, se zvârcolește. Era apăsător și scârbos ca o masă gelatinoasă. — Auzi? întrebă fata. — Da. Îi auzeam clar pe Întunegri acum. Nu era chiar voce ceea ce distingeam eu, ci mai degrabă aș putea spune că-mi țiuiau urechile. Sunetele sfredeleau bezna ca un burghiu și răsunau în urechile noastre ca bâzâitul a mii de insecte înnebunite de groază. Ecoul se lovea de zid și apoi ricoșa în timpanele noastre. M-am lăsat pe vine, cu lanterna deschisă, și mi-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
umiliți, jigniți și îmbrânciți pe stradă, în plină zi; am văzut oameni înjurați pentru neputința lor de a traversa strada pe cât de repede ar dori “măria-sa” șoferul; locuim alături de vecini care și-au transformat apartamentul în șantier de lucru, sfredelind, dărâmând și zidind la loc pereții blocului. Toți acești indivizi au ceva în comun: o imensă și îngrijorătoare lipsă de moralitate dusă peste limita lipsei de respect față de semenii lor, chiar și în cazurile extreme când aceștia poartă uniforma unei
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
artistică destinată a atrage turiștii în cetate, la sfârșit de săptămână. Figuranții din fața lui nu păreau a fi deloc figuranți, clic, clic, clic, iar ideea aceasta, oarecum nebunească, dar nu nebunească pe de-a-ntregul, totuși, i se înșurubă în minte, sfredelindu-i creierul, în timp ce acea mână nevăzută strânse iarăși șurubul, cu pofta unui torționar pasionat, obligând banda metalică săi roadă în continuare fruntea. Trimise o privire scurtă către fotograful care aștepta impasibil. Încerc să înțeleg ce vrei să îmi transmiți. Din
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
minte, ne-am crucit cu toții, normal, când am văzut-o. O inconștientă! Clara își simțea obrajii arzând și capul bubuind. Se uita de jur împrejur, nemaiștiind unde se află. Vedea un bărbat rumen care-și zornăia înfiorător gheața în pahar, sfredelind-o cu o privire bădărană, un alt bărbat care își mișca întruna maxilarele și pe bărbia căruia se prelingeau grețos un strop de salivă și un strop de vin roșu și căruia totul i se părea normal, și mai vedea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ajuți la o nevoie tot așa. A înghițit o pastilă și s-a culcat. Era o noapte de noiembrie cu vânt și ploaie. La un moment dat, a săgetat-o în mijlocul burții, apoi a simțit cum un burghiu moale îi sfredelește abdomenul. Îi era rău, îi venea să strige și să plângă, iar durerea devenea în fiecare clipă mai violentă, ca o pasăre care se zbate, căutând ieșirea. S-a ridicat din pat și a simțit că îi curge ceva pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
vadă un meci, sfârși și a doua bere, dar tot degeaba. Durerea nu-l slăbea deloc. Zăcu așa, gemând și bibilit cu leacuri bătrânești de soție, care profitase de starea lui și mutase pe alt canal. Curând simți cum îl sfredelește din ce în ce mai tare până în baza osului frunții. Atunci nu mai rezistă și hotărî că e cazul să se ducă la urgență, aruncând cât colo prișnița cu cartofi pe care i-o legase nevastă-sa peste sprâncene. "Un' te-apuci, mă, să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
era așa de grozav să fiu cu el, atunci ar fi trebuit să rămână la fel pentru totdeauna. Dar viața nu e așa. —Darcey, s-ar fi însurat cu tine. —Știu. Și... și... ar fi fost o greșeală. Nieve o sfredeli cu privirea. Chiar crezi? Da, răspunse Darcey. Chiar cred. De data asta, privirea lui Nieve era mai puțin neîncrezătoare. —Sincer, adăugă Darcey. —Mulțumesc, zise Nieve. Mulțumesc pentru tot. — Până la urmă chiar ai să fii în frunte, o încredință Darcey. Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
în lume și alte forțe pe lângă Dumnezeu, forțe care se manifestă distructiv, ducând omul la pierzanie, vrând să pună stăpânire pe sufletul lui, Pentru Daniel, cel pierdut de sărutul dublu, erau cuvintele transmise prin gura părintelui Dumitru de starețul Varava, sfredelesc în sufletul meu cale neîntoarsă aceste cuvinte, Crede-mă, Daniel, când îl auzeam pe omul ăsta vorbind nu știam ce să fac, să-l iau în râs sau să-i spun ca de la obraz de preot, doar n-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
o să ajungi să te iei de mână cu el ! Și mai târziu o să plângi cu lacrimi amare... — „...dar atunci va fi prea târziu !“, am adăugat eu expresia favorită a lui Janet. Janet nu mai spuse nimic, doar mă privi lung, sfredelindu-mă cu ochișorii lui ageri. Adi devenise celebru la noi În bloc pentru faptul că unul dintre șerpii pe care Îi ținea În casă scăpase pe scara blocului și Janet, care era șeful scării, a trebuit să pună un bilețel
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
că Îl provoca un băiat de cincisprezece ani, care lucra la magazinul de ceramică? Când Întoarse capul, fu uimit de ceea ce văzu: un adolescent cu Înfățișare ciudată și chip de maimuță, care Îl privea cu o expresie stranie. Tenzo Îl sfredeli un moment cu privirea. — Cine ești? Întrebă el, mirat. Hiyoshi uitase complet de pericol. Avea o expresie impenetrabilă. — Ei bine, ce se-ntâmplă aici? Întrebă el. — Cum? exclamă Tenzo, zăpăcit de-a binelea. „O fi nebun?“ se Întrebă el. Expresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
ce tristețe. Atât Iio cât și Sakuma s-au dus pe lumea cealaltă. Cât aș dori să-mi fi putut vedea faptele. Apoi, Nobunaga se Îndreptă În șa și-și Împreună mâinile, În rugăciune. Fumul negru din Washizu și Marune sfredelea cerul ca un rug funebru. Oamenii priveau În tăcere. Nobunaga se uită un moment În zare, apoi, deodată se Întoarse, bătu cu palma În șa și strigă, aproape În extaz: — Suntem În data de nouăsprezece. Această zi va fi comemorarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
evite pe cât posibil asemenea așezări omenești, dar drumul trecea printre case. Din fericire, nicăieri nu licărea vreo lumină. Casele erau Înconjurate de desișuri mari de bambus, sub luna argintie, și totul arăta că localnicii dormeau adânc, ignorând haosul din lume. Sfredelind Întunericul cu ochii Îngustați, Akechi Shigemoto și Murakoshi Sanjuro cercetau terenul până departe În față, călărind de-a lungul satului Îngust, fără vreun incident. Oprindu-se Într-un loc unde drumul ocolea un pâlc de bambuși, Îi așteptară pe Mitsuhide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
războire. Urizen însă marea să turbare o lasă sloboda în mijlocul adîncului. Scîntei de cruntă suferință ieșiră-n jurul mădularelor sale înghețate. 90 Oribile cîrlige și mreje-întocmi, răsucind corzile de fier Și-aramă, si turnă-n goale globuri metalele topite, si sfredeli Canale245-n dur oțel, si combustibili îndesa, si roți Alcătui și lanțuri, scripeți în jurul Cerurilor lui Los; Ținut-a sfat cu Șarpele lui Orc ascunși în întuneric, 95 Și cu-a Satanei Sinagoga în sumbrul Sanhedrin, Să uneltească împotriva Lumii lui
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Blake în expresia "lulla lulla". 242 (VIII, 66) Șarpe uimitor: În wondrous sînt cuprinse sensurile de "minune", "mister", "stranietate", "uimire". 243 (VIII, 75) Uvith: Sau Uveth. 244 (VIII, 77) Curgea: Mai exact, "ieșea (din trup) prin asudare". 245 (VIII, 92) sfredeli/ Canale-n dur oțel: Posibil ideea de canale energetice, psihice. Este însă inevitabilă imaginea tumultoasa a Revoluției Industriale în plină dezvoltare zgomotoasă și uneori chiar brutală. 246 (VIII, 118) Lei sau Tigrii-ori Lupi: Leii sînt animalele arhetipale preponderent ale lui
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]