494 matches
-
Vrancea, Timișoara, Buzău), au comunicat și au legat prietenii. Elevii noștri sunt actori amatori, dar comunitatea surzilor din România se mândrește cu actorul surd de origine română Jianu Iancu, actor profesionist care interpretează de 30 de ani piese din repertoriul shakespearian la teatrul “Tyst Teatre” din Stockholm. Elevii noștri au avut ocazia să îl cunoască participând la o reprezentație a acestuia la Teatrul Național din București. I-am pus pe elevii noștri în contact cu ceilalți membri ai comunității surzilor, o
Cultura surzilor- reper de identitate al comunit??ii surzilor. Exemple de bun? practic? by Ana Irina Imbir () [Corola-publishinghouse/Science/84046_a_85371]
-
în filme cu subiecte contemporane. El e, apoi, firește, Gelosul ce arde în para suferinței, otrăvit de bănuieli, dar și cu tresăriri de luciditate, cînd își dă seama de impasul moral în care a intrat. Din nou, la ascultarea textului shakespearian, m-a emoționat profunzimea pasiunilor de care sînt cuprinse personajele, ilustrată prin frecventele lor referiri la elementele primordiale. Iubirea - mărturisește Othello - îl sistematizase interior, îl adunase într-un cosmos; absența ei înseamnă (de aici drama) distrugerea acelui cosmos, haosul. Și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de teatru, Lucian Pintilie, regizorul de film, la Mircea Iorgulescu, criticul literar, avem o întrebuințare a operei lui Caragiale ca instrument antitotalitar, ca demistificare și decon- strucție a mecanismelor și strategiilor de aservire și coerciție ideologică ale regimului comunist. Dramaturgia shakespeariană și tragedia greacă și latină au fost nu odată utilizate în același mod pe scenele românești, însă opera lui Caragiale ni se adresează direct, pe românește, în sensul cel mai profund al termenului. Acest tip de utilizare implică un anumit
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
exprimă decât un răsfăț mimetic, o curiozitate mai curând deviantă, cu consecințe, pe termen lung, deformatoare. Prefer copiii care citesc Andersen, frații Grimm, Creangă și Ispirescu. Cei care se aferează printre picioarele adulților răsfoind dialogurile lui Platon sau vreo pagină shakespeariană mă neliniștesc. Simt o adiere de nefiresc, de afectare și paradă (încurajată, vanitos, de surâsul exaltat și complice al părinților). În ce mă privește, mi-am făcut, nespectaculos, traseul lecturilor „de etapă“: mi-am citit, cuminte, basmele (printre care unele
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Alexandru Manea, pe care îl admiră și îl iubește în taină. Titlul piesei nu este doar un joc de cuvinte cu trimitere la capodopera lui Shakespeare, Maria Panait, sau mai bine zis Doruleț, reușind să transmită, aidoma îndrăgostiților din comedia shakespeariană, farmecul visătorului vrăjit de obiectul adorației sale. Alexandru Manea, obișnuit cu ipocrizia, artificialitatea și snobismul cercurilor mondene, este surprins și inițial ușor amuzat de elanul naiv al tinerei, dar puritatea sentimentelor ei îl cucerește ireversibil, într-o poveste cu final
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288326_a_289655]
-
la următoarea întrebare dintr-o anchetă asupra literaturii noi lansată de Viața românească: „Ce problemă de actualitate vă pasionează și considerați că ar fi bine să intre în preocupările literaturii noastre?“, în Viața românească din decembrie 1957) RPR devenită spectacol shakespearian (notă V. I.) „Năzuința legitimă a artistului, originalitatea, nu poate fi împlinită decât ascultând de porunca zilei noastre. Este incontestabil că în zona socialismului, și deci în țara noastră, au loc procese pe care istoria le cunoaște numai în momentele
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
o putere atât de mare, încât este în stare să devoreze pe cel cu care s-a identificat, așa după cum Nichita Stănescu ajunge (ca și Eminescu) să înțeleagă suferința mortală a creației 45, ca și în iubire. Asumându-și tragismul shakespearian al unei posibile voci universale, Nichita Stănescu se întreba: De ce fiecare vrea să fie Eminescu dar nu vrea să trăiască viața lui? Și cum vrem cu toții să semănăm cu Dostoievski, dar să nu fim condamnați la moarte ?46 Iar altundeva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
toată viața sa, aidoma personajului din Sărmanul Dionis: "Asta-i întrebarea, [...] enigma ce pătrundea ființa mea. Oare nu se mișcă lumea cum voi eu? [...] Oare fără s-o știu nu sunt eu însumi Dumne......"49. Și-atunci, parafrazarea clasicei interogații shakespeariene din finalul prozei arată cât de greu cântărește Eros în nemarginile gândirii poetice: Fost-au vis sau nu, asta-i întrebarea 50. Când poetul în Odă (în metru antic) se chinuie mistuit de propriu[l] vis, când se topește în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
sunat-au, plângea a lui aramă 296. Așa cum am mai remarcat, chiar atunci când plânge moartea mamei sale, Eminescu nu poate să nu rememoreze moartea iubitei: Pe maică-mea sărmana atâta n-am iubit-o297. În varianta Elena, subintitulată Meditațiune 298, interogația shakespeariană devine firească, iar plânsul o imagine laitmotivică: A fi sau a nu fi au nu e tot una?; Nu plâng a ta moarte ci mai fericesc/ O rază trecută din caos lumesc; Eu nu plâng pe-un angel ce n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
aperta nei suoi confronti, com'è stato messo în rilievo da una ormai solidă tradizione di studi critici sul tema19. Și proverà qui a verificarlo analizzando la celebre storia del 'moro di Venezia'; mă non nella versione del celeberrimo play shakespeariano, a cui corre subito îl pensiero, bensì în quella del suo 'prototesto' italiano, la settima novella della Deca III degli Ecatommiti di Giovan Battista Giraldi Cinzio, raccolta pubblicata nel 1565 dopo una gestazione decennale, e incentrata șu una cornice o
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
Pucci, "La vertù", p. 8, applica le categorie di distinzione e gerarchizzazione per l'identificazione del foreign a due altre novelle giraldiane incentrate sul rapporto tra cristiani e musulmani. 24 Senza voler riprendere l'ipotesi, avanzata a proposito della versione shakespeariana, che și trattasse appunto di un cognome, 'Moro' (R. L. BROWN, Ragguagli sulla vită e sulle opere di Marin Sanuto, Alvisopoli, Venezia, 1837, vol. 1, nota 94, pp. 226-35), si noterà îl valore allocutivo neutro con cui lo ușa Disdemona
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
exil și refac imaginea exactă a momentelor literare și a operelor importante ale culturii noastre deformate de propaganda comunistă, fie că este vorba de eseistica lui Emil Cioran sau de Imagini și simboluri în teatrul lui Eugen Ionescu, de traducerile shakespeariene ale lui George Ciorănescu din Pătimașul pelerin sau de relevarea importanței operei filosofice a lui Ștefan Lupașcu, fie că glosează în marginea permanențelor liricii argheziene sau evocă personalitatea lui I. Creangă ca purtător de mesaj românesc esențial, fie că oferă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286147_a_287476]
-
Antoniu și Cleopatra, Coriolan, Macbeth, Neguțătorul din Veneția. Traducătorul încearcă să transpună originalul shakespearean cu fidelitate literală, dar prin echivalarea mecanică a cuvântului rezultă pagini adesea forțate. El tălmăcește direct după original, ajutându-se și de ediția germană a textelor shakespeariene, realizată de August Wilhelm von Schlegel și de Ludwig și Dorothea Tieck. Structura metrică a versului este păstrată, în schimb limbajul familiar și localizant ori grave inexactități duc, fără intenție, la unele efecte comice și de vulgarizare. S. a transpus
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289926_a_291255]
-
de imitație a internaționalismului moscovit. Ceaușescu voia să creeze neapărat o struțo-cămilă, deși Dimitrie Cantemir avertizase asupra unor astfel de hibridări grotești. Va trebui într-o zi să se demonstreze ce personalitate tragică a fost Nicolae Ceaușescu, demnă de dramele shakespeariene. În anul de grație 1978, el avea deja un avertisment uriaș: exilarea lui Paul Goma la Paris, la finele anului precedent. Goma a fost arestat pe 1 aprilie 1977, eliberat pe 6 mai în urma unei campanii internaționale, dar dat pe
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
fastuoase aurore boreale. Ulterior, D. a încercat să-și diversifice inspirația, în câteva elegii erotice și meditații, îndeobște discursive, diluate. Notabile mai sunt câteva sonete (Lui Ludovic II al Bavariei, Învinsul, Semper idem...) și poemul Statuia, deseori antologat. Traducerea sonetelor shakespeariene este și ea meritorie, în ciuda câtorva deficiențe, ca o etapă intermediară spre desăvârșita lor transpunere în românește. SCRIERI: Câteva strofe, Buzău, 1898; Sonetele Uraniei, București, 1902; Marginalia, București, 1911; Poeme romantice. Sonetele Uraniei și altele, București, 1942. Traduceri: Shakespeare, Sonete
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286830_a_288159]
-
construcțiile sale estetice, autorul Sonetelor sugerează că tragedia nu se grefează numai pe dualități de situație (destin nefast), de sentimente (natură scindată) sau de orgolii (hybris intempestiv), ci și pe tensiunea culturală, pe ciocnirea ferventă a mentalităților colective. Personajul tragic shakespearian este mereu (și) prizonierul unui interval mentalist, ale cărui contradicții insolvabile îl depășesc. El nu-și poate asuma schizoidia culturală și, ultimativ, se prăbușește, sub presiunea ei covîrșitoare. În Hamlet, mai acut decît în oricare alt loc din opera lui
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
dintr-o veche culegere de cronici medievale Histories tragiques a unui oarecare autor saxon, din perioada cuceririi normande, ascuns în spatele pseudonimului de Saxo Grammaticus. Povestea narată acolo (ea însăși, probabil, derivată din legende scandinave) este foarte asemănătoare celei din textul shakespearian. Un personaj uzurpator își ucide fratele (rege), luîndu-i regatul prin forță. Mai mult, se căsătorește cu fosta lui cumnată, stîrnind indignarea tînărului Hamlet, fiul liderului asasinat subit, și a întregii colectivități daneze. Totuși, pentru a nu cădea și el pradă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
lucrurilor (nobilii l-au acceptat entuziast pe destoinicul monarh, la fel Gertrude, soția fostului rege, pentru motivele deja invocate, așa încît reticența protagonistului față de Claudius se arată nerezonabilă). Dacă uităm pentru o clipă tot ceea ce se întîmplă ulterior în opera shakespeariană, vom găsi, neîndoios, situația de față complet nejustificată. Nimeni nu știe nimic despre crima lui Claudius (nici măcar Hamlet). Tot ce se vede e un nou lider decis să gestioneze elegant problemele țării. De unde atunci ostilitatea vădită și neconcesivă a nepotului
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de "fatalități" induse de biologie, de natura umană propriu-zisă, descompusă de complicațiile sale istorice. Pe de o parte, Lear nu are moștenitori pe linie masculină (o veritabilă dramă pentru un rege al comunităților precreștine King Lear este singura mare tragedie shakespeariană plasată într-o epocă pre-creștină! care trebuie astfel să contemple, inert, destrămarea țării lui, pe măsură ce îmbătrînește lupta pentru putere a posibililor urmași acutizîndu-se necondiționat). Pe de alta, el a intrat într-un interval al senilității, nefiind complet aderent la ramificațiile
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
copii și exercițiul domestic reprezintă mizele fundamentale. Nu întîmplător, ea sucombă nervos (se sinucide), refuzînd prizonieratul identitar. Conflictul cultural este, prin urmare, baza tragediilor autentice. Orice antagonism ireconciliabil se regăsește ultimativ în interiorul unei paradigme axiologice, de extracție culturală. Marile tragedii shakespeariene demonstrază faptul cu prisosință, impunînd, pînă la un punct, o regîndire a teoriei tragicului. Bibliografie William Shakespeare. The Complete Works. Ed. Avid Bevigton. London: Acott, Foresman and Company, 1980. William Shakespeare. Hamlet. Traducere de Ion Vinea. București: ESPLA, 1955 William
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
sa, angajat de Ferdinand să-i supravegheze sora, află adevărul (și cu concursul unor întîmplări de fatum malus, inevitabile într-o tragedie adevărată), comunicîndu-l nemiloșilor stăpîni. Aceștia deși furibunzi la început plănuiesc o răzbunare cu metodă, demnă de marii ticăloși shakespearieni (Ferdinand spune chiar, ca și Iago în debutul revanșei sale împotriva lui Othello, cînd anunță disimularea proprii-lor sentimente pentru a deveni "ceea ce nu este", că "voi învăța să par ce nu sînt"). Mai întîi, îi pregătesc Ducesei un flagrant (ca
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
dovadă în plus că textul a fost tipărit, fără a fi, în prealabil, revizuit de către Webster"), un fel de Horațio hamletian, menit să ducă mai departe trista poveste. Textul are complexitate psihologică și nu cade fapt absolut lăudabil în mimetism shakespearian ori de alt model fundamental tradițional. John Webster e, după cum s-a spus, de departe, unul dintre cei mai sofisticați dramaturgi iacobiți. The Woman Killed With Kindness rămîne tot o tragedie construită pe temă erotică. Intriga se creionează pe două
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
lor. Pentru a amplifica dilema ontologică a lui Knecht, Hesse (ori, mai corect spus, cronicarul vieții lui Joseph, un membru al Ordinului, care reconstituie povestea eroului, sofisticat, academic, cu toate atributele istoricului neutru și impersonal) folosește un procedeu de caracterizare shakespeariană al "oglinzii răsturnate". Așa cum Hamlet "se vede" răsturnat în Fortinbras ("anti-eroismul" hamletian se citește, indirect, în "eroismul" prințului norvegian Fortinbras!), Joseph Knecht se reflectă "convers" în traiectoria prietenului și colegului Plinio Designori. Înzestrat intelectual ca și Joseph, acesta optează de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
indubitabil, o dramaturgie a catharsisului, mai cu seamă într-o asemenea curgere continuă a timpului, cu zile și nopți prăfuite stelar în spațiul armonios, ori dizarmonic, al segmentului temporal categorisit drept ore astrale... Patru sute de ani se îmbulzesc, aglomerînd scena shakespeariană. - "O ticăloșie... un omor ascuns... un prolog ori stihuri gravate într-un inel?" (Hamlet). Ce-a fost și ce-a rămas valabil pe traiectoria a patru sute de ani, din multitudinea de măști și gesturi hărăzite pînă-n ziua de astăzi, developării
Hamlet s-a născut acum patru secole by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/15917_a_17242]
-
dar și o salvare totodată. Ea întreține legendele care-i aureolează pe eroii scenei, actori și regizori, deopotrivă, lăsînd deoparte orice neîmplinire". Inevitabil, unii protagoniști ai demonstrațiilor, comentariilor și constatărilor lui George Banu sînt situații din piese, replici cehoviene sau shakespeariene, actori, regizori, scene și penseuri din repetiții, imagini din spectacole. Accentul nu cade neapărat pe teatru, ci pe descoperirile pe care autorul le-a făcut și prin teatru. Despre el, despre ceilalți, despre trecut și prezent, despre acumulare și renunțare
Cartea fara coperta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14777_a_16102]