582 matches
-
trist ca de obicei,...Și Șefu... uite că Șefu nici nu-mi răspunde când îi fac cu ochiul, parcă nici nu m-ar vedea... Și profesoarele, domnișoara Puchiu ca de obicei cu Beba, (Dar unde e Zinelli) ...Și Safta ...și Sica ...și Sofica de au băgat în fete frica... Și Uite-l și pe Pendifranga. Dar ce caută Pendifranga printre profesori? Credeam că e înmormântarea unui cadru didactic... Ba uite și pe Mântulescu...și pe Mărunțelu...Asta-i bună, uite și
Editura Destine Literare by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_413]
-
pentru ca aceștia să-i respecte textul integral, ortografia și punctuația. Conștiința de artist impecabil și scrupulozitatea sa sunt mărturii exprimate în numeroasele scrisori către amici cărora le face reproșul „sosului greșelilor de ortografie și punctuație” și a „enormelor greșeli fundamentale”. Sică Alexandrescu a propus o tipărire corectă, la baza căreia să stea un text confruntat științific cu edițiile „Socec”, „Șaraga”, cu manuscrisele lui Caragiale, "„un text în care ortografia marelui scriitor să fie repusă în drepturi, ținându-se seamă, riguros, consecvent
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
cel al Grand Hôtel din Madrid construit de Niermans, ca și de cel al Hotelului Ritz din Paris. Legenda spune că Henri Negrescu a construit o cupola roz ce avea formă sânului amantei sale. Aranjamentul financiar delicat din timpul înființării SICA (Société immobilière Côte d'Azur) a amânat începerea lucrărilor. Hotelul de lux a avut parte de o inaugurare strălucitoare la 4 ianuarie 1913, în prezența a mai mult de șapte capete încoronate. Toată lumea a fost extaziata de marea sală eliptica
Hotelul Negresco () [Corola-website/Science/336527_a_337856]
-
să cuprindă și o a treia reprezentare în locul brâului roșu, de dimensiuni egale cu celelalte două. Aceasta semăna cu imaginile Daciei Felix de pe monedele romane din secolul al III-lea: în centru o femeie dacă ținând în mâna dreaptă o "sica" iar în cea stângă o pancartă pe care sunt scrise inițialele D F, în stânga un leu iar în dreapta o acvilă gata să-și ia zborul ținând în cioc o cunună de laur. Stema Transilvaniei a fost cuprinsă în stema mijlocie
Stema Transilvaniei () [Corola-website/Science/301413_a_302742]
-
militară a cazacilor „kiș”, (echivalentul unei brigăzi), condusă de „koșovîi otaman”, care era constituită exclusiv în scopuri militare, în timpul campaniilor războinice. A existat un tribunal militar, care judeca și pedepsea sever violențele și furturile între cazaci, introducerea de femei în Sici, consumul de alcool în timpul conflictelor militare, etc. De asemenea, conducerea căzăcească se ocupa de învățământul laic și religios și de buna funcționare a bisericilor. Creștinismul ortodox era considerat definitoriu pentru identitatea națională. În timpuri de pace, cazacii își câștigau existența
Cazaci zaporojeni () [Corola-website/Science/317515_a_318844]
-
a semnat o alianță cu tătarii din Crimeea și cu otomani împotriva Rusiei. După un prim succes în 1711, campania împotriva Rusiei s-a încheiat cu o înfrângere, iar Orlik a plecat în exil. Cazacii zaporojeni au construit un nou Sici sub protecția otomanilor, Siciul Oleșki, pe cursul inferior al Niprului. Deși a existat un număr de zaporojeni care s-a reîntors sub protecția Moscovei, cei mai mulți au rămas sub controlul liderului anti-srus Korst Hordiinko. Doar după moartea acestuia în 1733 a
Cazaci zaporojeni () [Corola-website/Science/317515_a_318844]
-
a făcut o înțelegere cu zaporojenii. Tratatul semnat la Lubnî, cazacii zaporojeni și-au recăpătat fostele proprietăți, privilegii, legi și obiceriuri, fiind obligați în schimb să lupte sub comanda armatei ruse din Kiev. A fost construită un nou centru militaro-politic („sici”) - „Noul Sici”, în locul celui distrus de Petru I al Rusiei. Cazacii au permis în continuare așezarea pe teritoriile controlate de ei a țăranilor iobagi fugiți de pe moșiile proprietarilor ruși sau polonezi, în încercarea de a câștiga aliați în lupta împotriva
Cazaci zaporojeni () [Corola-website/Science/317515_a_318844]
-
o înțelegere cu zaporojenii. Tratatul semnat la Lubnî, cazacii zaporojeni și-au recăpătat fostele proprietăți, privilegii, legi și obiceriuri, fiind obligați în schimb să lupte sub comanda armatei ruse din Kiev. A fost construită un nou centru militaro-politic („sici”) - „Noul Sici”, în locul celui distrus de Petru I al Rusiei. Cazacii au permis în continuare așezarea pe teritoriile controlate de ei a țăranilor iobagi fugiți de pe moșiile proprietarilor ruși sau polonezi, în încercarea de a câștiga aliați în lupta împotriva unor posibile
Cazaci zaporojeni () [Corola-website/Science/317515_a_318844]
-
împiedicat cazacii de rând să se înroleze în armata imperială. Existența Siciului Danubian, care avea să lupte de partea otomanilor în războaiele care aveau să vină au ridicat probleme morale unora dintre ruși. În 1784, Potiomkin a format așa-numitul „Sici al zaporojenilor loiali” Войско верных Запорожцев) și i-a colonizat în regiunea dintre cursul inferior al Bugului și râul Nistru. Acești cazaci au fost răsplătiți pentru serviciile aduse imperiului în timpul războiului cu turcii din 1787-1792 prin distribuirea de pământuri în
Cazaci zaporojeni () [Corola-website/Science/317515_a_318844]
-
a Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992; astfel: târtan ("Crambe tataria"), stânjenelul sălbatic de stepă ("Iris aphylla ssp. hungarica"), pelin ("Artemisia santonicum"), lobodă sălbatică ("Atriplex tatarica"), cârcel ("Ephedra distachya"), orzul țiganului ("Hordeum hystrix"), limba șarpelui ("Lepidium latifolium"), sică ("Limonium gmelinii"), gărdurăriță ("Nitraria schoberi"), păpădie ("Taraxacum bessarabicum"), albăstrică ("Aster tripolium"), garofiță ("Dianthus guttatus"), limba mielului ("Halimione verrucifera"), stânjenelul de baltă ("Iris sintenisii ssp. brandzae", specie endemică pentru acest areal), păducherniță ("Lepidium ruderale"), ghizdei ("Lotus angustissimus"), colilie ("Obione verrucifera"), iarbă
Vulcanii Noroioși de la Pâclele Mari () [Corola-website/Science/324277_a_325606]
-
două căsătorii nu va avea copii ei proprii. În timpul unui concediu în anul 1958 în Italia, va fi aleasă în mod surprinzător într-o cafenea Miss Viareggio. Acest eveniment publicat în presă a atras asupra ei atenția lui Vittorio De Sica care o cheamă la Roma. În același an va juca timp de 8 ani dferite roluri în filme italiene sau germane. Numele ei Schletz care era pentru străini greu de pronunțat, îl va schimba în Sommer. În anul 1959 va
Elke Sommer () [Corola-website/Science/318372_a_319701]
-
n. 30 octombrie 1904 - d. 14 aprilie 1981) a fost un scenarist italian și o figură importantă în neorealismul cinematografic italian. Amidei s-a născut în Trieste. El a lucrat cu regizori italieni renumiți precum Roberto Rossellini și Vittorio De Sica. A fost nominalizat la patru premii Oscar: în 1946 pentru "Romă, oraș deschis", în 1947 pentru "Sciuscià", în 1949 pentru "Paisà" și în 1961 pentru "Îl generale della Rovere". În 1963 a fost membru al juriului la Festivalul Internațional de
Sergio Amidei () [Corola-website/Science/335300_a_336629]
-
tot mai mare amploare. Pe scena teatrului băcăuan vin trupe și personalități de marcă ale teatrului românesc: trupa Companiei de Teatru Bulandra, cu Lucia Sturza Bulandra și Tony Bulandra, Constantin Tănase, Maria Filotti, compania actorului Ion Manolescu, compania Tudor Mușatescu - Sică Alexandrescu, trupa Iancu Brezeanu, Aura Buzescu și alții. Încep să apară și cronici dramatice în presa vremii. În 1928, George Enescu susține un concert memorabil pe scena băcăuană.
Teatrul Municipal Bacovia () [Corola-website/Science/313592_a_314921]
-
care au format „Linia Laba”: Spokoinaia, Ispravnaia, Podgornaia, Udobnaia, Peredovaia, Storojevaia. Numeroase tradiții ale cazacilor zaporijien au continuat în noile lor locații de la Marea Neagră, precum alegerea de către adunarea cazacilor a conducerii administrative, dar au apărut și tradiții noi. În locul unui Sici central, a fost constituită o linie defensivă de la vărsarea râului Kuban în Marea Neagră până la gurile râului Bolșaia Laba. Regiunile de la nord de această linie au fost populate cu cazaci locuitori ai stanițelor. A fost constuit un nou centru administrativ la
Cazaci din Kuban () [Corola-website/Science/317819_a_319148]
-
septembrie 1973 și-a luat doctoratul în Arhitectură cu tema: Spațiul teatrului de dramă contemporan. În comisia de doctorat a avut ca examinatori două mari valori ale scenei, regizorii Liviu Ciulei și pe specialistul în montările pieselor marelui dramaturg Caragiale, Sica Alexandrescu. Romeo Belea este căsătorit cu arhitecta Liliana Belea și are o fiică, Anca-Oana Jackson. Făcând parte dintr-o serie deosebită a Școlii de Arhitectură, Romeo Belea s-a remarcat, încă de la începutul carierei, printr-o activitate intensă și diversă
Romeo Ștefan Belea () [Corola-website/Science/337038_a_338367]
-
de la I.P. Proiect București, condus de prof. arh. Horia Maicu (conform scriptelor oficiale ale vremii, perpetuate până în prezent), prof. arh. Romeo Belea (șef de proiect complex) și prof. arh. Nicolae Cucu, având drept consultanți pe mării maeștri ai teatrului românesc Sica Alexandrescu, Liviu Ciulei și Horea Popescu. Structura de rezistență a fost concepută de către inginerul Alexandru Cișmigiu. În memoriile sale “Arhitect sub comunism”, Ion Mircea Enescu afirmă că la “Teatrul Național, autor era nominalizat Horia Maicu, atunci arhitect-șef al orașului
Romeo Ștefan Belea () [Corola-website/Science/337038_a_338367]
-
rânduri și au obținut câteva mici achiziții teritoriale, în special Chieti de la ducatul de Spoleto. În 814, Grimoald al IV-lea a făcut vagi promisiuni de tribut și supunere față de împăratul Ludovic Piosul, care au fost reînnoite de către succesorul său Sico I. Niciuna dintre aceste promisiuni nu a fost îndeplinită, și descreșterea puterii și influenței monarhilor din dinastiei Carolingienilor a permis ducatului de Benevento să își sporească gradul de autonomie. În pofida neîncetatei ostilități a suveranilor franci, Benevento a atins în secolul
Ducatul de Benevento () [Corola-website/Science/324618_a_325947]
-
sprijinit în războiul declanșat împotriva lui Radelchis, inclusiv proclamându-l principe de Salerno. În 851, marele principat de Benevento a fost în mod oficial divizat între Benevento și Salerno de către împăratul Ludovic al II-lea. Fiul și succesorul lui Siconulf, Sico al II-lea a trecut sub controlul lui Peter, care, în decembrie 853, a primit recunoașterea imperială ca principe. Petru a fost succedat de fiul său, Ademar, însă domnia acestuia a fost una nepopulară și din 859, Capua, vasală salernitanilor
Guaifer de Salerno () [Corola-website/Science/324737_a_326066]
-
mutaseră în Ucraina în număr mare după 1569). Pe 25 ianuarie 1648, Hmelnițki a ajuns la Siciul Zaporijian în fruntea unui contingent de 300 - 500 de cazaci, care au dezarmat rapid soldații loiali Poloniei, care păzeau intrarea. Odată instalat la Sici, calitățile oratorice și diplomatice ale lui Hmelnițki au făcut ca rutenii oprimați să se alăture rapid mișcării sale. După respingerea de către cazaci a unei încercări a trupelor polono-lituaniene de recucerire a Siciului, noi recruți s-au adăugat răsculaților. Cazacii l-
Răscoala lui Hmelnițki () [Corola-website/Science/317578_a_318907]
-
mutat din Ucraina în noile teritorii în perioada 1792 - 1794. La început, cazacii au păstrat tradițiile din Zaporijia, cum era de exemplu alegerea democratică a atamanilor și consilierilor acestora, dar, cu timpul, ei au adoptat regulile rusești. În loc să construiască un Sici central, ei au ales să formeze o linie defensivă de la vărsarea râului Kuban până la vărsarea râului Bolșaia Laba și au colonizat regiunea de la nordul acestei linii cu stanițe. Efectivele Armatei au fost suplimentate prin migrarea unor noi grupuri de cazaci
Cazaci de la Marea Neagră () [Corola-website/Science/318621_a_319950]
-
Barberis. După absolvirea Facultății de Chimie Industrială a Politehnicii „Gh. Asachi” din Iași (1946), s-a îndreptat spre regia de teatru, avându-i ca maeștri pe Marietta Sadova, Alice Voinescu, Aurora Nasta, Lucia Sturdza Bulandra, Soare Z. Soare, Ion Șahighian, Sică Alexandrescu. Între 1959 și 1965 a fost exclusă din viața publică și din teatru, din motive politice (mai mulți membri ai familiei au fost persecutați de autoritățile comuniste) și a fost nevoită să lucreze la Cooperativa „Arta Aplicată”, unde a
Sorana Coroamă-Stanca () [Corola-website/Science/305612_a_306941]
-
a situației create, Maniu a demisionat, la 2 aprilie 1933, din funcția de președinte al Partidului Național-Țărănesc, funcție în care a fost ales, la 6 mai, Alexandru Vaida-Voievod. Ziarul german „Krefelder Zeitung” din 3 aprilie 1933, relata despre sinuciderea generalului Sică Popescu, comandantul Corpului I Armată din Craiova, care în 1930 era secretar general al ministrului de război în momentul când s-a încheiat contractul cu uzinele Škoda. Ziarul afirma că printre documentele confiscate de la Seletzky s-a găsit și o
Afacerea Škoda () [Corola-website/Science/329574_a_330903]
-
106, în timpul războiului daco-roman, Tiberius Claudius Maximus a condus o subunitate de cercetași, care a primit ordinul să-l prindă pe regele dac fugar, Decebal. Înainte ca romanii să-l poată captura, Decebal s-a sinucis, tăindu-și gâtul cu „sica”, sabia curbată dacică. Momentul a fost ilustrat pe Columna lui Traian. Totuși Maximus a pretins, așa cum stă scris pe stela sa funerară descoperită la Philippi, Grecia, că a reușit să-l captureze pe Decebal mai înainte ca acesta să moară
Ranisstorum () [Corola-website/Science/330752_a_332081]
-
-și câștiga traiul. Remarcat de directorul Dragoș Protopopescu, este distribuit pentru prima dată de către regizorul Aurel Maican în rolul unui tâmpit din comedia "Musca spaniolă", scrisă de vienezii Arnold și Bach, și adaptată de dramaturgul Tudor Mușatescu și de regizorul Sică Alexandrescu. Fiind peltic, a fost „mai gâgă decât ar fi cerut textul” și astfel a repurtat încă de la început un succes răsunător. În urma succesului obținut la public, este angajat ca actor la Teatrul Național din Cernăuți. La Cernăuți, Grigore Vasiliu
Grigore Vasiliu Birlic () [Corola-website/Science/300000_a_301329]
-
București. În anul 1933, Grigore Vasiliu, student pe atunci la Conservatorul de Artă Dramatică din Cernăuți, a fost adus la București, de către regizorul Aurel Maican. Timp de un deceniu a jucat pe scenele diverselor companii particulare în piesele regizate de către Sică Alexandrescu și Ion Iancovescu, fiind vedetă în special la Teatrul Vesel. Acest teatru își ținea spectacolele într-o sală mică dintr-un pasaj al Bulevardului Elisabeta din București; teatrul fusese înființat de regizorul Sică Alexandrescu împreună cu dramaturgul Tudor Mușatescu și
Grigore Vasiliu Birlic () [Corola-website/Science/300000_a_301329]