436 matches
-
scriem constelații noi în tot subsolul minții Să coasem cerului năvod de mână cu toți sfinții Iubește-mă ca pe-un recrut cu lacrima în soare Iubește-mă cu capu-n nori pe balustrada veche Extraterestru fără frâu în spații siderale Apocaliptice chemări distingă vremi banale Iubește-mă extravagant nebun fără pereche Iubește-mă aleator de-ai să mă vrei în brațe Tu impecabil amorez crescut de vraja minții Intolerant și jucător la fel ca toți cuminții Iubește-mă ca-n
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
instaurează devine cosmosul, așa cum iubirea dintre Ego și Ergona devine căutarea permanentă a jumătății mitologice,așa și înțelegerea textului acestei cărți devine o cunoaștere fundamentală a ecclesiei.Cu cât iubirea dintre femeie și bărbat este mai adâncă, cu cât pelerinul sideral ajunge mai repede la sursele belșugului,cu cât frumusețea și atrația dintre cele două poluri magnetizează mai eficient investigația imaginară realizată în carte,cu atât negativismul morții se va destrăma lent într-o miraculoasă feerie nocturnă,într-o contemplație vrăjită
VASILE DORIN GHILENCEA ÎN SPATELE ICOANEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375128_a_376457]
-
Publicat în: Ediția nr. 277 din 04 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului OARE , MĂ SCUFUND? acrostih Măscufund în visuri ireale, Încât am devenit complet abstract, Hotărârile mele atât de magistrale Au rupt ale realului vast contact. Inspirându-mă din spații siderale Lunec cu visul în marele neant. Limpezimea cerului cândva senin Este pentru mine o culoare sumbră Oricând mi-e sufletul de viață plin Nu mă sperie de pesimism vreo umbră, Toate schimbările ce mai survin Esențele gândirii uneori le surpă
OARE, MĂ SCUFUND? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375273_a_376602]
-
pe-un câmp întunecat, Când stau lungit în iarbă, păzit de licurici, Prăpastia cerească privesc înfiorat Ș-ncet îmi urcă gândul spre lumi de stele mici... Rostogolit prin raze de aur și de-argint, Mă pierd în veșnicia de nimburi siderale; Mi-s gândurile arse de astre-n labirint Ce se prefac în cioburi ș-n aripi abisale. Pribeag, prin crisalide de lumi în devenire, Prin curgerea lividă de fluxuri renăscând, Plutesc printre himere prin marea strălucire Consolidând tăcerea din aerul
CRISTIAN PETRU BĂLAN [Corola-blog/BlogPost/375193_a_376522]
-
veri senine, pe-un câmp întunecat,Când stau lungit în iarbă, păzit de licurici,Prăpastia cerească privesc înfioratș-ncet îmi urcă gândul spre lumi de stele mici...Rostogolit prin raze de aur și de-argint,Mă pierd în veșnicia de nimburi siderale;Mi-s gândurile arse de astre-n labirintCe se prefac în cioburi ș-n aripi abisale.Pribeag, prin crisalide de lumi în devenire,Prin curgerea lividă de fluxuri renăscând,Plutesc printre himere prin marea strălucireConsolidând tăcerea din aerul plăpând.Revin
CRISTIAN PETRU BĂLAN [Corola-blog/BlogPost/375193_a_376522]
-
de atunci. Este un cerc vicios între acel atunci, ca abordare a relației copil-tată, acest acum privind relația copilului-adult cu imaginea tatei și revenirea în relația inițială prin resemnare, simplul fapt că se va întâmpla, în cele din urmă, regăsirea siderală, celestă, și prelungirea acesteia acolo... Așa de mult este impregnat caracterul, comportamentul tatălui în sine încât poetul se crede o imitație a sa. O copie, o clonă, frustrat de gândul că nu a apucat să preia totul. Se împacă într-
MOARTEA, UN FLUTURE ALB DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372614_a_373943]
-
stă-n puterea noastră să-i aruncăm tăcerii Cuvinte temătoare... pe rostul ei divin. Se-așterne fără margini, când vine timpul serii Și-ascunde-n ea trecutul, puțin câte puțin. Puterea ei destramă, căci totu-i trecător. Purtând chemări tăcute prin spații siderale Din nemișcata geană mai pică câte-un dor, Și tot ce mai rămâne se scutură-n petale. Prin vise ne mai umblă speranțe rătăcite. Frânturi de timp adună ce-a mai rămas din noi Îngemănând puterea în clipe neclintite Dorinței
ACOLO UNDE TIMPUL ÎNGROAPĂ AMINTIRI... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373130_a_374459]
-
Acasa > Poezie > Cantec > ZBOR ALBASTRU Autor: Elisabeta Silvia Gângu Publicat în: Ediția nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Tatălui meu Zbor albastru sideral Pâlpâiri zglobii de vânt, Tandru zbor crepuscular, Sunet mov:un flaut cânt. Albe unduiri de ape Peste praguri reci de stânci, Unde cerbii vin să-ngroape Visul lor, în ape adânci. Șoaptă de izvor: răcoare; Galben clinchetul din ram Culori
ZBOR ALBASTRU de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376137_a_377466]
-
Dumitriu, Vasile Burlui - Rugă sub ogiva albastră, Editura „Demiurg” și Editura „Apollonia”, 2012. 5. Vasile Burlui - Pianissimo, Editura „Demiurg” și Editura „Apollonia”, 2012. 6. Vasile Burlui - Înger răstignit (poeme șoptite), Editura „Demiurg” și Editura „Apollonia”, 2012. 7. Vasile Burlui, Rendez-vous sideral, Editura „Apollonia”, 2012. 8. Vasile Burlui, Rendez VOUS sideral, Editura „Le Brontosaure”, 2013. Între anii 2013-2015 a mai publicat șase volume de poezie și a fost ales Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Inițiator și organizator a numeroase manifestări științifice
PROFESOR UNIV. DR. VASILE BURLUI DE ACAD.CTIN MARINESCU,SCRIITOR ION HOLBAN de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376229_a_377558]
-
și Editura „Apollonia”, 2012. 5. Vasile Burlui - Pianissimo, Editura „Demiurg” și Editura „Apollonia”, 2012. 6. Vasile Burlui - Înger răstignit (poeme șoptite), Editura „Demiurg” și Editura „Apollonia”, 2012. 7. Vasile Burlui, Rendez-vous sideral, Editura „Apollonia”, 2012. 8. Vasile Burlui, Rendez VOUS sideral, Editura „Le Brontosaure”, 2013. Între anii 2013-2015 a mai publicat șase volume de poezie și a fost ales Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Inițiator și organizator a numeroase manifestări științifice • Cooptând și antrenând atât membrii corpului didactic, cât și
PROFESOR UNIV. DR. VASILE BURLUI DE ACAD.CTIN MARINESCU,SCRIITOR ION HOLBAN de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376229_a_377558]
-
în: Ediția nr. 2275 din 24 martie 2017 Toate Articolele Autorului Cunosc eu un tărâm pe unde merg ades Să sorb licori albastre din cupe de cristal. Fantasme diafane în preajma mea se țes Și mă cuprind, în taină, în zborul sideral. Cunosc un tărâm pe unde-am fost hoinară Și-am adormit la sânul înmiresmat al verii, Inundată de-o lumină purpurie crepusculară Și de-al clopotelor cântec din noaptea învierii. Cunosc eu sfânt tîrâm-EDENUL meu din vis Pe unde-alerg în
TĂRÂM DE VIS de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375640_a_376969]
-
departe, Mă vezi rătăcită deși alt zid se-nfiripă! CONURI DE LUMINĂ Spații imense se reduc la un singur punct, de pe muntele dreptății. Prin adâncirea cea mai dinafară de la limita imensității vieții, Nu văd răutatea care să atingă gândurile tale siderale, Prin gurile lupilor ce privesc la Luna Plină, în frici viscerale, Perpetuum determinate de cauzalitați într-un spațiu gravitațional Rup pământul de tot ce e mai banal. Conuri de lumină într-un unghi de umbră plină, Umbră deasă care nu
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]
-
ce a vrut ? pentru sine dorind să ne pună în a lui palidă strună a COM-UNIUNII dincolo de nor mai presus de dor Poate e o umbră de pană de vultur rămasă țintuită pe portative de stele o adiere de vânt sideral lumânare ardendă vivace columnă ca o baghetă sceptru titanic un Gănd sonor distilat din paleta nespuselor culori a MARELUI MEȘTER Cel ce sculptează tainic prin oameni Muzica Magna Melosul Universal doar Lui închinat Celui a.dor.at plămădit cu Patos
POEM HIERATIC XXXVII SIMF.EONICA(SIMFONIA ÎNTRU DEVENIRE) de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377792_a_379121]
-
Ar fi fost de-ajuns nu o lovitură, ci o simplă atingere a acelei membrane, ca viața spiridușului, care tocmai se ridicase, să se curme subit. Am intrat imediat în rezervă. La Muzeul Literaturii Române se află, într-o vitrină siderală, masca mortuară a lui Eminescu. Hăul pătrunsese prin găoacele ochilor și golise totul. Cine nu se cutremură la imaginea balcanic-tragică a uitării creierului său, după autopsie și după cîntărire, pe un pervaz de fereastră, în soare! Cea mai mare minte
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mai des sunt Dostoievski, Cervantes, Defoe, Cehov, Marin Preda, Kafka, Eminescu, Poe, Homer, într-o cronologie strict tematică. Visul uranic din Cometa cheamă, fatal, zborul cosmic din Magul călător în stele, cu alte vorbe: „spațiul deschis al unei colosale migrații siderale”. De aici până la călătoria spre „mume” a lui Faust și imaginea „falsului gol”, nu e, în ordinea imaginarului, o distanță prea mare. Saltul înapoi, spre Pascal (spre „spațiul imensității copleșitoare, terifiante”) este justificat, afectiv, de imaginea dinainte. Filosoful cunoaște sentimentul
CRISTEA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286504_a_287833]
-
glob, dar bolta pare a se învîrti împrejurul pământului de la răsărit spre apus; unele stele descriu împrejurul Lui cercuri mari, altele cercuri mici; numai două locuri ale cerului par a sta în nemișcare, două puncte: cele două poluri ale globului sideral. Împrejurul osiei statornice dintre aceste două poluri statornice se 'nvîrte în mișcare aparentă universul (motus communis ) și după aceste puncte stabile putem număra curgerea veacurilor cu exactitate matematică. Astfel și în universul intelectual și moral al fiecăruia trebuie să existe
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
firesc; aceeași cauză, aceleași efecte. Străini și unii și alții, liberali și unii și alții. [8 iulie 1882] ["CINE-AR CITI FOILE... Cine-ar citi foile din Capitală ar constata un fenomen ciudat, care se repetă, nu cu regularitatea lumii siderale, dar ca din senin și în genere în epoce în care Adunările nu pun țara la cale în Dealul Mitropoliei și răscumpărările nu sunt la ordinea zilei. Acel fenomen e: discutarea de principii, dar o discuție de-o generalitate și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
25 decembrie 1882] ["SE 'NCHEIE... "] Se 'ncheie și după datina noastră cu ziua de astăzi un șir de evenimente măsurate după apuneri și răsăriri de soare și fixate în memoria noastră cu cifrele acestei măsurători. Daca privim regularitatea fenomenelor lumii siderale și o comparăm cu nestatornicia sorții omenești, am putea crede că altceva se petrece în ceruri, altceva pe pământ. Cu toate acestea, precum o lege eternă mișcă universul deasupra capetelor noastre, precum puterea gravitațiunii le face pe toate să plutească
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
acestuia o descriere poetică, lirică și, în fond clasică. Descrierile trupului glorios făcute de Augustin în Cetatea lui Dumnezeu oferă modelul curent... în cer, cel ales se eliberează de elemente: el zboară sau pășește prin aer, se deplasează cu viteze siderale, parcurge distanțe infinite în durate de neimaginat: nu cunoaște niciodată ce e oboseala, căldura și frigul n-au nici o putere asupra lui, el calcă florile fără să le strivească, merge pe apă fără să se ude; poate trăi sub apă
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
lui Lucrețiu se sprijină pe această simplitate virtuoasă, romană. Moartea îi terorizează pe majoritatea oamenilor? Ea trebuie să-l conducă pe filosof la împăcarea cu sine însuși. Neantul îi paralizează pe cei mai mulți? înțeleptul știe să se sprijine pe acest vid sideral pentru a bascula într-o voluptate confecționată de el însuși. Negativitatea câștigă până la urmă? Epicurianul cunoaște regulile ce permit, până una alta, generarea plăcerii de a exista. Nu vom mai fi decât niște cadavre? Trupul, câtă vreme dăinuie, să fie
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
unui începător care nu își găsește identitatea, ci încercări de salvare din indigența și ignominia contingenței. Identitatea lui e aceea a unui veșnic, neobosit și neliniștit căutător (Vladimir Streinu îl numea „poet al libertății”). De unde, marea frecvență și pondere a sideralului și neptunicului. Poet al ascensionalului, ca și al orizontului acvatic, el aici își caută identitatea: „Mi-e auzul larg spre culmi aeriene:/ e-un du-te-vino printre stele albe/ ca niște șoimi pe care nu-i doboară/ nici iedera ce le-
TONEGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290224_a_291553]
-
importante din istoria culturii naționale și câteva personalități care i-au marcat devenirea: Mihai Eminescu, Mircea Eliade, Constantin Brâncuși, George Enescu, Ștefan Lupașcu, Constantin Noica, între alții. Șase volume de versuri în limba română - Thanatos (1970), Dărâmat Ilion (1972), Melc sideral (1974), Memoria pădurii (1977), Millenarium (1980), Autobiografie (1985) - cuprind creația să lirica, certificându-i vocația poetica. Siguranță expresiei, autenticitatea și distanțarea față de clișee sunt remarcate de la primul volum, la apariția căruia s-a recunoscut în U. „o voce majoră a
USCATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290394_a_291723]
-
Madrid, 1971; Dărâmat Ilion, Madrid, 1972; Genesi e vicende dello strutturalismo, Pisa, 1972; Mis ventanas abiertas, Madrid, 1972; Supervivencia de la literatura y del arte, Madrid, 1972; Breve teoría e historia de la cultura, Madrid, 1973; Cultură y vanguardia, Madrid, 1974; Melc sideral, Madrid, 1974; Idea del arte, Madrid, 1975; Saber y universidad, Madrid, 1975; Brâncuși y el arte del siglo, Madrid, 1976; ed. (Brâncuși și arta secolului), tr. Dorel Lucian Filipescu, București, 1985; Estructuras de la imaginación, Madrid, 1976; Memoria pădurii, Madrid, 1977
USCATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290394_a_291723]
-
știe că ar putea să o ignore, să nu i se supună. Relativitatea oricărui cod etic trebuie recunoscută odată cu autoritatea acestuia, individul constituie „criteriul de validitate a legii”, întâlnirea lui cu „arhetipurile comportamentale ale spiritului universal” traducându-se în reperele siderale ale legii. Despre îngeri (2003) este a doua parte dintr-o „trilogie a intervalului”care ar mai trebui să cuprindă, pe lângă Minima moralia, și un volum privind „problematica parcursului spiritual, a «căii»”. Cartea are o structură „în oglindă”, în cadrul căreia
PLESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288852_a_290181]
-
un ciclu întru totul comunist, poate prezenta un oarecare interes pentru poemele de dragoste, elegiace, influențate de Lucian Blaga. Aceeași tematică erotică se regăsește în Spațiu cardinal (1982), deși unele versuri mai sunt tributare național-comunismului, ceea ce se observă și în Sideralul vis (1984). Există aici și o ușoară epurare de excesul metaforic șaizecist, o citadinizare a inspirației. Sideralul vis este, totuși, mai degrabă un volum de versuri patriotice în descendența lui Ioan Alexandru și descriptiv în cheie pillatiană, prin revenirea la
RAHOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289115_a_290444]