326 matches
-
de ani, dacă biserica va fi capabilă, ca în antichitate, să construiască o nouă lume creștină, de data aceasta fără a se mai amesteca prea mult cu statul în opera ei evanghelizatoare. După obișnuitul prânz pe bancă și o scurtă siesta, repornesc spre Anglès, de care mă despart 20 de km. Drumul este mereu prin pădure și la un moment dat nu mai găsesc 116 semnele distinctive, culorile specifice alb și roșu. De câteva ori am auzit că sunt persoane interesate
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
buze care sugerează o interdicție: "Profanii, înapoi!" De aici și impresia că pe ziduri e depusă, ca praful, o tăcere grea. Marta e singura care pătrunde în acest coridor, și asta numai după ce Monseniorul s-a retras să-și facă siesta, pentru a coborî mai târziu să-și asigure provizia nocturnă de lectură. Interesant e și faptul că, din toată biblioteca, imensă, împărțită în patruzeci și patru de dulapuri pântecoase, din lemn de mahon, cu încuietori scumpe, de argint, Monseniorul citește
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
care și-o dorise el Începea să Îmbătrînească... Pișicherul de Carlos se duse să doarmă În caleașcă Într-o după-amiază În care era o căldură toridă. Îi plăcu și hotărî ca de acum Înainte ăsta să fie locul lui de siestă. Se apropia de trăsură, Își scotea șapca, o azvîrlea pe fereastră și urca fără să-i treacă prin cap că era ora de joacă a lui Julius. Asta a schimbat complet ordinea din universul lui. În mod normal, indigenii ajungeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
S-ar fi putut crede că scorpionul Îi injectase cîțiva germeni sacri: Susan renunță complet la frivolitatea obiectelor vechi, ce-i drept nu-i mai rămîneau multe de cumpărat și se consacră În Întregime unei vieți foarte active. Își sacrifica siesta și pleca imediat după masă cu Mercedesul, după ce bea mai Întîi o sticlă de coca-cola de la gheață și lua o pastilă verde Întăritoare, ca să nu adoarmă pe drum. Dar ajungea Întotdeauna la destinație și-i ajuta pe oamenii săraci Împărțind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
chiliene, care sînt cele mai bune. Pe urmă ia masa de prînz la cîte un prieten sau la un restaurant a cărui bucătărie delicioasă el a descoperit-o și se Întoarce acasă, În apartamentul lui spațios, pentru a-și face siesta, trage un somn bun, din care se trezește din cînd În cînd ca să citească cîte un sfert de oră, apoi adoarme iar și iar se trezește și tot așa pînă cînd Începe să respire mai ușor, căci a digerat tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
care sufereau din pricina căldurilor din luna decembrie; se simțea ușurată că Juan Lucas nu era alături de ea: ea n-ar fi putut iubi niciodată un bărbat care știe ziua și ora serbării de sfîrșit de an, sau care, la ora siestei sau a unui coniac care te moleșește după o partidă de golf, vine să-și asculte copilul cîntînd un preludiu de Chopin. Un bărbat care știe cine e Roșcova și e Îngrijorat fiindcă Îl persecută pe băiatul lui nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dușman de-al lui. Credea că n-o să mai ajungă niciodată acasă, ca să poată bea un pahar de coca-cola de la gheață, singura soluție pe care o vedea pentru a scăpa de coșmarul În care se transforma Încet-Încet acea după-amiază fără siestă și fără conversația leneșă stînd tolănită Într-un fotoliu de paie pe marginea piscinei de la clubul de golf. În sfîrșit ieși În față măicuța care era profesoară de pian și Începu să-și strige elevii. Îi Însoțea chiar ea pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cartierul Fratelia din Timișoara. Asta e problema cea mare, nu regionalizarea, nu parlamentele locale, nu confruntarea centru-perferie. Nu acestea mă sperie, ci veșnicia mulțumită de sine a provincialismului cultural, mai ales că acesta răsare unde nu te aștepți. Cred că siesta ideilor este numele potrivit al acestei ațipiri duminicale, aceasta se prelungește voluptuos până ce vin rătăciții națiunii și fac larmă pe ulița mare și tulbură odihna, cum zice bănățeanul, din soba din față. Există un provincialism cultural la vedere, acela al
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
a capitalei în 1860, cînd numeroase comune au fost anexate. De atunci, doar excrescențele pădurilor Bois de Boulogne și Vincennes și cea a cîmpului de manevră din Issy-les-Moulineaux au modificat această frontieră. Fortificațiile erau locul de desfășurare a picnicurilor și siestelor familiilor de muncitori. De pe fortificații, privirea descoperea cu uluire un întins cartier de maghernițe dispuse inelar în zona non aedificandi impusă, în fața bastioanelor, de necesitatea conservării unghiurilor de tragere. Largă de 250 metri, "zona", un alt termen evocator pentru parizienii
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
printre puținii neîntinși pe divan, singurul care nu își aștepta supa tolănit ca un pașă. Auzise că îi spuneau „inginerul de frig care stă ca un împăiat la o masă“. Între ei, deprinsese plictisul bărbaților care își iroseau orele de siestă. Pufăia, în salonul cu narghilele, și apoi se simțea obosit. În jur, erau inși care nu trăiau decât lenea după-amiezelor aromate de ceai și de aburi de opiu. Nu mai exista îndoială: bărbații Iranului se împărțeau în martiri, în dezavuați
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
în picioare și le propuse: „Să ne mai jucăm doar o dată de-a prinselea, până vine căldura! Mă pun eu!“. Începu să alerge ca un zănatic, desfăcând în fuioare neclintirea uscată prin care trecea și torpoa rea de dinaintea orelor de siestă. Nu venea nimeni în urma lui. El știa că nu vine, dar alerga, fiindcă nu se putea întoarce și fiindcă știa că nu va mai fi la fel cum fusese. Ultima lui călătorie cu maică-sa fusese un drum parcă scris
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cortegiu de riscuri. Nu poți să fii deloc liniștit. Vrei să ațipești și te simți pândit, spionat. Cu siguranță, dacă aș întoarce capul, aș constata și acum că în hol s-au strâns multe persoane care așteaptă să-mi fac siesta. Nu îndrăznesc să mă tulbure, dar nici nu pleacă. Mă condamnă să stau pironit pe fotoliul acesta vișiniu, să mă prefac că dorm sau că mă uit în apa piscinei. Și, probabil, își închipuie că mă preocupă idei ieșite din
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
prin fleacuri. E forma lui de perversiune. Nu apare ca în măștile înalte așezate pe fundalul scenei în tragediile grecești. Apare, de pildă, sub forma unei muște. O muscă sâcâitoare care te bâzâie intr-o după-amiază, împiedecîndu-te să-ți faci siesta. Încerci s-o alungi din cameră, dar n-ai nici dexteritatea, nici răbdarea portarului. Nu poți s-o prinzi. Dar nu poți nici s-o suporți. Ți se așează pe cap, pe ceafă, bâzâie și te enervează. Încerci s-o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
va sucomba. Dar, vai, te-ai înșelat. Musca zboară și supliciul se reia. Atunci, exasperat, cu nervii decimați, abandonezi tu câmpul de luptă. Ieși să te plimbi pe țărm, unde soarele arde nisipul, scaieții și Stâncile. Nu-ți mai faci siesta, dar cel puțin ai scăpat de muscă. Pe drum te întîlnești cu doctorul Dinu și, deodată, îți trece prin minte un gând crud: să răzbuni specia din care faci parte împotriva tuturor neajunsurilor provocate de celelalte viețuitoare. Da, o vânătoare
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cortegiu de riscuri. Nu poți să fii deloc liniștit. Vrei să ațipești și te simți pândit, spionat. Cu siguranță, dacă aș întoarce capul, aș constata și acum că în hol s-au strâns multe persoane care așteaptă să-mi fac siesta. Nu îndrăznesc să mă tulbure, dar nici nu pleacă. Mă condamnă să stau pironit pe fotoliul acesta vișiniu, să mă prefac că dorm sau că mă uit în apa piscinei. Și, probabil, își închipuie că mă preocupă idei ieșite din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
prin fleacuri. E forma lui de perversiune. Nu apare ca în măștile înalte așezate pe fundalul scenei în tragediile grecești. Apare, de pildă, sub forma unei muște. O muscă sâcâitoare care te bâzâie într-o după-amiază, împiedecându-te să-ți faci siesta. Încerci s-o alungi din cameră, dar n-ai nici dexteritatea, nici răbdarea portarului. Nu poți s-o prinzi. Dar nu poți nici s-o suporți. Ți se așează pe cap, pe ceafă, bâzâie și te enervează. Încerci s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
va sucomba. Dar, vai, te-ai înșelat. Musca zboară și supliciul se reia. Atunci, exasperat, cu nervii decimați, abandonezi tu câmpul de luptă. Ieși să te plimbi pe țărm, unde soarele arde nisipul, scaieții și stâncile. Nu-ți mai faci siesta, dar cel puțin ai scăpat de muscă. Pe drum te întâlnești cu doctorul Dinu și, deodată, îți trece prin minte un gând crud: să răzbuni specia din care faci parte împotriva tuturor neajunsurilor provocate de celelalte viețuitoare. Da, o vânătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
făcuse un semn de admirație. Jacopo intrase În casă, nu vrusese să mănânce, nici să povestească nimic. Se ghemuise pe terasă și Începuse să cânte la trompetă, ca și cum i-ar fi pus surdină, suflând Încet ca să nu tulbure liniștea acelei sieste. Tatăl său ieșise după el și fără răutate, cu calmul cuiva care cunoaște legile vieții, Îi spusese: „Cam peste o lună, dacă totul merge cum trebuie, ne Întoarcem acasă. Nici să nu te gândești c-o să mai cânți la trompetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
reprimit cu oarecare neîncredere, dar teza sa „Clădiri Americane: Ascunse În plină lumină“ a fost Întîmpinată cu răceală. Rămăsese din preriplul său european cu o slăbiciune pentru contrastele puternice Între lumină și umbră, ca pe malurile mării și cu obiceiul siestei de după-amiază, dar nu resimțea nici un pic din euforia pe care sperase să o aducă studiilor sale. Nimănui nu-i păsa de „arhitectura necartografiată“ pe care o propunea. În cele din urmă, a părăsit iar școala și, pentru a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
bine că sunt pe moarte... Desigur că știam. Știam Într‑adevăr. - Ai putea să scrii niște amintiri suculente. Nu‑i o simplă solicitare, a adăugat. Ți‑o transmit ca pe o Îndatorire. Fă‑o În maniera ta de memorialistică de siestă, după ce ai ingerat câteva pahare de vin și stai tolănit, emițând opinii și observații. Îmi place să te ascult turuind despre Edmund Wilson sau John Berryman ori despre Whittaker Chambers, când ai fost angajat la Time dimineața și dat afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
pentru a se face auzit. Până la urmă, Însă, oboseala l‑a răzbit, iar Nikki l‑a ajutat să se ridice și l‑a condus În dormitor, scuzându‑se: - S‑a obosit prea tare. A crezut că poate să sară peste siestă, și uite că n‑a putut. Muțenia aparatului video și Ravelstein, tăcut și contemplând poate În gând, dintr‑un unghi nefamiliar, aspectele bolii și ale morții, l‑au urmat pe Nikki afară din cameră. L‑am culcat În patul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
l-am mai văzut până acum. Simți dorința să-l insulte, să-i reamintească ceea ce tocmai îi spusese, dar zâmbetul lui poznaș îl dezarmă. Se mărgini să dea deoparte farfuria: — Bine. Dacă ne otrăvim, măcar o să fim împreună. Își făcură siesta. Apoi se plimbară încet, ajungând până la luminișul fluturilor, unde se așezară pe o creangă să privească florile: — Asta este viața mea, zise el, și n-aș vrea s-o schimb pentru nici o alta. Nu-am nevoie nici măcar de mai mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
era cea mai confortabilă, din bumbac 100%, flaușat, nu avea de gând să renunțe la ea așa ușor), ieșea pe balcon În toiul zilei și striga la copiii care băteau mingea În fața blocului să facă liniște ca să-și poată face siesta de prânz. meticulos și ordonat până la pedanterie, compulsiv În tot ceea ce făcea, Janet era speriat că, În ciuda tuturor eforturilor sale, nu reușise „să pună șaua pe mine“. Eram atrasă, În opinia sa, numai de ceea ce era extra- vagant, inutil. De
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
legat de niște reparații iminente la mașină. iar când stătea, rar, pe loc, Își trăgea Încontinuu umărul stâng, ca și cum un drăcușor de dinăuntru s-ar fi amuzat gâdilindu-l Încontinuu la subțiori. Tot timpul, cu excepția orelor de prânz, când Își făcea siesta, se afla În misiune - altfel viața ar fi fost de neconceput pentru el. iar când, În mod excepțional, nu se găsea nimic care să-l țină ocupat, Își petrecea timpul făcându-și griji pentru ziua de mâine. „SĂ strângem banii
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
era cea mai confortabilă, din bumbac 100%, flaușat, nu avea de gând să renunțe la ea așa ușor), ieșea pe balcon în toiul zilei și striga la copiii care băteau mingea în fața blocului să facă liniște ca să-și poată face siesta de prânz. Meticulos și ordonat până la pedanterie, compulsiv în tot ceea ce făcea, Janet era speriat că, în ciuda tuturor eforturilor sale, nu reușise „să pună șaua pe mine“. Eram atrasă, în opinia sa, numai de ceea ce era extravagant, inutil. De exemplu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]