3,605 matches
-
fața înfrigurată în prag, pun mâna streașină la ochi și scrutează depărtările, în așteptarea semnelor Apocalipsei. Din mulțimea vorbelor clevetitoare ce se scurg prin burlane în conștiință, oamenii aleg câte un capăt de frază, câte un cuvânt sau doar o silabă, menită să le aducă în inimi o rază de speranță. Fiind mai aproape de cuvânt, auzul e mai perfid decât vederea, el leagă sunetele în fraze, răsucindu-le ca pe niște frânghii grele, înnodate la capete, dar și la mijloc. Înțelesurile
Despre urechile de tablă ale unui poet din Nord: George Vulturescu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2609_a_3934]
-
avantajați etimologic, ce își pot permite în extremis chiar inovații. Ridică probleme, de exemplu, perechea antonimica antume/postume din „O foarte simplă poezie”, ce îi deplasează, semantic, centrul de greutate și al carei efect depinde în egală măsură de numărul silabelor și de ecoul lor. În italiană există cuvîntul postumo, mai generos, ca arii de folosire, decît romanescul postum, dar nu și un corespondent pentru antum. Soluția fericită, posibilă datorită comunei origini latine, a fost renunțarea la o perifraza greoaie, pentru
„Antume... postume“ - Versuri de Nina Cassian în italiană by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2625_a_3950]
-
vrem să le ducem până la capătul dintotdeauna știut -/ tot spunându-ne că, aici, sau acolo, înainte de a deschide lumina/ albă a unei vocale, am putea împinge pe nesimțite câte o vorbă/ altminteri - și ne-am găsi dintr-o dată în fața unor silabe/ pe care să nu le știm - și să facă la marginea acestei nebănuite/ cotituri a drumului un ochi de apă țintuindune rău, și strâmbându-ne/ de aici, din jur - și să ne privească peste umărul nostru/ o față străină - și
M. Ivănescu în atmosfera lăuntrică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2595_a_3920]
-
mori/ sub aripa porumbelului bocitor” (p. 43). Sau, și mai elocvente, aceste două tentative de a reproduce „desenul din covor”: „Apoi a venit un cântăreț/ cu barbă și fără liră/ ușile basmului s-au deschis/ vrând să-și spună numele/ silabele cântărețului/ s-au risipit în țesătura covoarelor/ risipind-o” (p. 19) și: „Pe amurg/ dindărătul urzelii/ se înalță un cocoș ancestral/ cu cheia miturilor/ prinsă în cioc” (p. 20). Nici un compromis, așadar. Petre Stoica rămâne el însuși, nu-și preface
Încă 11 elegii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2764_a_4089]
-
mă aflam închis într-un OU/ deținut al Ordinului LANCEA UTOPIC?/ în numele unei/ DEZORDINI universale/ peste care DICTATOR era un vierme/ al cărui nume este foarte greu de/ pronunțat,/ ceva în genul ISZLMGMTCUSCEAUKI” (p. 28). Încărcătura esopică a ultimelor două silabe trebuie să fi sărit în ochi încă din 1981 (e drept că, din motive evidente, micul calambur n-ar fi putut fi explicitat public pe atunci). Ca și Budila-Express al lui Alexandru Mușina, acest poem e unul din marile poeme
„Inimi mari, tinere încă” by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2375_a_3700]
-
n propria ei confuzie, Că însăși ea e doar iluzie, Lumea cu- a ei neagră pălărie, Cu boruri largi pe fața străvezie, Privindu- te ca pe o țintă A proriei imagini din oglindă, Nepăsătoare, imprudentă, Neimplicată dar atentă, Doar în silabe îți desparte, Iubirea ta pâna la moarte, ... Citește mai mult LUMEALumea, acea femeie ideală,Frumoasă, răvășită, imorală,Vindecătoare ea fiind bolnavă,Privirea-i de seducție născută ca otravă,Cu buze fragede, senzuale,Ce rătăcesc pe noi fără de cale,Copilăroasă, ademenitoare
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
Lucidă- n propria ei confuzie, Că însăși ea e doar iluzie,Lumea cu- a ei neagră pălărie,Cu boruri largi pe fața străvezie,Privindu- te ca pe o țintăA proriei imagini din oglindă,Nepăsătoare, imprudentă,Neimplicată dar atentă,Doar în silabe îți desparte,Iubirea ta pâna la moarte,... IV. EU TIND SPRE FERICIRE- CARTEA, LANSARE 09.04.2017, de Silvana Andrada , publicat în Ediția nr. 2293 din 11 aprilie 2017. Mulțumesc pe acestă cale tuturor cititorilor CONFLUENȚE pentru toate clipele daruite
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
PACTUL EȘECULUI Gânduri, Și cerul se răscoală aproape De prăpastie, Nimeni nu-și acceptă sfârșitul De smoală topită Și eu pe pragul disperării... Cu încetineală Încheind acel pact de supraviețuire Trăgând diferite lacăte după mine, Murmurând recomandările Solstițiului. Și încă o silabă de adormire a simțurilor "eu am avut destulă răbdare cu tine", îmi spun. acum stai singur mâncându-ți unghiile (viciu de familie) și cauta-mă în ochiul amintirii. Lună rouă și îngemănare Piciorul îmi alunecă în nisipul pe care-i
DIN POVESTIRILE LEVANEI (POEME) de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381698_a_383027]
-
Când fericirea mea se zbate-n pârg. Mă voi ascunde-n mine, adesea voi ieșii Mă voi lupta cu umbre, cu nopțile pustii Pe portativul vieții cu speranța-n poezii Așteptându-te fericire-n fiecare zi să vii Azi scriu silabe desculțe-n singurătate Cu voi renasc, pășesc pe alt drum Spre cer cu aripi de îngeri într-o carte, Ca pasărea Phoenix din propriul scrum. Dumnezeu este și el acolo, prezent, o constantă fericită în vers: „Azi păși mei pășesc
UN ZBOR FRUMOS PRIN POEZIE, CU ARIPI DE ÎNGER de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384140_a_385469]
-
Acasa > Versuri > Iubire > DORINȚA Autor: Gabriela Maria Ionescu Publicat în: Ediția nr. 2084 din 14 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Dorința Spune-mi numele rar, încet cu glasul șoptit, la ceas de seară când firea toată se înfioară, rostește fiecare silabă și lasă ecoul însutit peste valuri și țărmuri de sare sure,să o piară ... Fii ferm dragule ,dar tandru în șoptire, apropie-ți buzele calde de ureche, cu atingeri moi să îmi dai de știre, că mă vrei alături, vecie
DORINŢA de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384246_a_385575]
-
de mai sus este, de asemenea, testamentul literar al acestuia, fiind revelator pentru a sa Ars Poetica. În acest context sunt de amintit versurile lui Nichita Stanescu: “Îmi învățam cuvintele să iubească le arătam inima și nu mă lăsam până când silabele lor Nu începeau să bată.” (“Ars poetica”) Cu siguranță, Marius Cioarec a intrat cu acest volum în Arcadia poeziei, demonstrând că scriitura sa este binecuvantată de aripa neprețuită a Muzei ... Lansarea volumului MARIUS CIOAREC, Veșnic îndrăgostit (Gânduri printre rânduri), Editura
POSTFAŢĂ LA UN MANUSCRIS AL IUBIRII de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383703_a_385032]
-
luna dă foc pădurilor, rândunelele zoresc patima zborului, bat căutările-n vârful norului. fântâna se culcă pe cumpeni de vis, cu apa în cercuri, cu cerul închis, timpul se-nfășoară-n cuvinte care ne dor și timpul ne minte cu silabe dincolo de moarte căzând peste dealuri bezmetic, cum cade un fulger pe-o carte. lasă-te, iubito, pe umărul meu, să culegem de pe cer stelele, aurul inimilor ce ni-s averile; culorile tale, umbrele, genele, îmi înverzesc poienele și-mi însoresc
ZAREA CU PLOPI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380128_a_381457]
-
TRANSFORM CUVÂNTUL... Nu îmi transform cuvântul într-o umbră, Ce mi-ar ascunde fața, când mă frige, Și nu îl dau, ingrat... Pentru o cale lungă, Să fie între el și mine, Dumnezeu, aice!.. Nu-mi ușurez secunda, nerostită, din silabă, Nici cartea, prin cuvânt, nu voi s-o socotesc, Adun rostirile, ivite -n lumea, ce mi-e dragă, Cu sufletul le țin la adăpost, apoi le îngrijesc... Și soarele ce -mi încălzește viața îndosită, Tot într-o carte de violete
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380196_a_381525]
-
și mă rog să-l scoată din toate colțurile, Dumnezeu să se gândească la mine, să nu mai sufăr, să aducă pace în inimile noastre, pace, nesfârșită pace, străvezie pace.” - are ecouri din ,,Upanișade”, care încep și se încheie prin silaba sacră ,,Om”, cu valoare rituală și inițiatică, urmată de cuvântul ,,pace” repetat de trei ori, în formula: ,,Om! Pace, pace, pace!”. După un autoportret în linii fugoase - și în contrast cu acela al ,,îngerului nordic”, înalt și blond, de neatins: Carmen, care
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
sângera / De-mi sparse osul de sub frunte...” Pentru Nichita, „Istoria este un mormânt”, în sensul că-n ea (în marea carte a lumilor) se conservă Totul. În ea „se-nmulțesc singurătățile”, iar fiecare trecere se va „risipi” sub câte o „silabă”. Dac-o spune NICHITA - putem a-l și crede: „Secunda vieții mele / mi-a luat-o un vultur în plisc .../ Secunda vieții mele / vulturul a dus-o sus în stele...” (Teremia) Și-acolo, „secunda” vieții sale a devenit rază. Rețineți
O RAZĂ STRĂLUCIND! NICHITA STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/94078_a_95370]
-
sale omiletice, capodopere ale oratoriei și artei retorice, îl arată a fi unul dintre cei mai mari creatori din istoria literaturii universale, ca, de altfel, și imnele sale sacre - adevărate modele de poezie cu o rafinată versificație, bazată pe valoarea silabelor și pe accentele tonice ale cuvintelor. Ca să nu mai vorbim de calitatea de muzician a Sfântului Ioan Damaschin, respectiv de faptul că lucrarea sa Octoihul, care cuprinde cântările din fiecare zi a săptămânii, intonate succesiv pe cele opt glasuri (ehuri
Semnal editorial şi Publicistic: Mihail Diaconescu – Prelegeri de estetica Ortodoxiei, ediţia a doua, Editura „Doxologia” a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 2009 … [Corola-blog/BlogPost/94084_a_95376]
-
sângera / De-mi sparse osul de sub frunte...” Pentru Nichita, „Istoria este un mormânt”, în sensul că-n ea (în marea carte a lumilor) se conservă Totul. În ea „se-nmulțesc singurătățile”, iar fiecare trecere se va „risipi” sub câte o „silabă”. Dac-o spune Nichita - putem a-l și crede: „Secunda vieții mele / mi-a luat-o un vultur în plisc .../ Secunda vieții mele / vulturul a dus-o sus în stele...” Și-acolo, „secunda” vieții sale a devenit rază. Rețineți: Raza
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94211_a_95503]
-
prin culori, muzica prin sonuri. Numai poezia (și aci vedem prima ei distingere de celelalte arte) nu află în lumea fizică un material gata pentru scopurile ei. Căci cuvintele auzite nu sunt material, ci numai organ de comunicare. Cine aude silabele unei poezii sanscrite fără a înțelege limba sanscrită, deși poate primi o idee vagă de ritmul și de eufonia cuvintelor, totuși nu are impresia proprie a lucrării de artă, nici partea ei sensibilă, nici cea ideală; fiindcă sonul literelor nu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93644_a_94936]
-
o stea fară nume fără o mie de răsărituri pielea de șarpe îmi strânge dramul de noroc curcubeul din perna ta răsucește axul lumii ca la un joc de-a dura de-a v-ați de-a poezia mirosul de silabe frânte îmi adoarme insomnia ce lume! între noi și al lunii aprig vârcolac soarele pictează portrete lucrate în ulei sau în lac caii își ling coama pe dunga unei nopți / meteoriți ai unui cer saltimbanc/ îți simt duioșiile cu ochi
SUFLET (DE)COLORAT de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377089_a_378418]
-
între păunii cuvintelor și sarea iubirilor (atât ) de vii ochii de saltimbanc pictează umbrele în cărbune albul pereților miroase a culori dintr-o simfonie cine va întinde culoarea unul cer fără nume /negru sau alb/ printre nisipuri nebune îți iubesc silabele rotunde ca niște cercei culoarea aceea stridentă gustul a o mie de tei marea cu pescăruși livada cu vișini textura celor mai exhibiționiste vocale /hituri redifuzate (prea)estivale/ aorta lezată ca la o cursă aerul acela de pasăre măiastră fobia
NO NAME de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377088_a_378417]
-
târziu pentru asta. Un lucru e cert ! Iubirea primim ! Chiar dacă cumva ne ”paște” năpasta. E timpul ca noi să uităm de durere Să punem tristeții acum căpătâi. Și chiar de o fi când lapte, când miere ! Vom ști ce înseamnă silaba dintâi. E timpul acum s-avem doar răbdare Ca visul din noi să se împlinească. Știind că și vremea va fi schimbătoare Pășind pe o cale ce-o știe firească. E timpul ca noi să privim înainte Iar ce este
ESTE TIMPUL de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382267_a_383596]
-
ai eu nu-i văd niciun rost Trecutul frustrant să-l schimbăm pe vecie. E timpul ca noi să uităm de durere Să punem tristeții acum căpătâi. Și chiar de o fi când lapte, când miere ! Vom ști ce înseamnă silaba dintâi. E timpul ca noi să-vățăm să iubim Cu toate că e prea târziu pentru asta. Un lucru e cert ! Iubirea primim ! Chiar dacă cumva ne ”paște” năpasta. Dar sigur e timpul să știm și de noi Căci prea am ”sădit”, în vorbe
ESTE TIMPUL de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382267_a_383596]
-
Cântarea sonetului, spre a arăta fibra suavă și fragedă a talentului dvs., dar și a sublinia, într-un singur loc, e drept, cum se poate prăvăli, fie și numai în acel loc splendoarea, doar pentru că având nevoie de o singură silabă, n-o găsiți pe cea mai potrivită, probabil pentru că nici n-ați considerat necesar a face un minim efort: "Vă cer acum stafidele și pita/ Că l-am slujit cu iambii florentini/ Și i-am jertfit puzderie de crini,/ Cum
Actualitatea by Monica Patriche () [Corola-journal/Journalistic/8222_a_9547]
-
Haiku, realizată în studioul personal. Haiku-ul impropriu spiritului european și aspirațiilor sale constructiviste, departe de comprimări semantice și mult aproape de liniște, de lapidar, conține o imagine, un gând, o idee. Haiko-ul, poezie cu forma fixă, trei versuri și 17 silabe,ce vine din Orientul depătrat, l-a inspirat pe Adrian Enescu găsindu-i o strălucitoare și convingătoare transpunere muzicală. Concepută ca un ciclu de 7 Haiku (fiecare piesă durează un singur minut și poartă un titlu rostit ferm de o
Meridian, la Conservator by Veturia DIMOFTACHE () [Corola-journal/Journalistic/83408_a_84733]
-
ezitări mai ales în ceea ce privește accentuarea unor nume de familie istorice (e de aceea utilă, de exemplu, indicația de accentuare pentru numele Catargiu). E foarte bine că dicționarul combate implicit tendința iritantă de a pronunța cu accentul pe i (ca penultimă silabă) nume de familie precum Olariu, Rotariu, Pușcariu: se arată că acestea sînt echivalente cu formele Olaru, Rotaru, Pușcaru, deci trebuie să păstreze accentul pe a din sufixul de agent -ar(iu). O opțiune corectă mi se pare și cea de
Pronunțarea numelor proprii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8557_a_9882]