380 matches
-
revistei Black Mask este, în această direcție, primordial. Erin A. Smith detaliază strategiile de lectură, dar și strategiile de compoziție ale textelor scrise în acea perioadă, insistând asupra precarității intelectuale a consumatorilor, aceștia fiind în mare parte „persoane care citeau silabisind” sau „mișcându-și buzele”. Imaginea spune totul despre nivelul artistic și complexitatea (sau, mai bine, zis, lipsa de complexitate) a multora din producțiile care ieșeau pe bandă rulantă din adevăratele „fabrici de ficțiune”. Treptat, categoriile cititorilor s-au extins dincolo de
Fabrica de ficțiuni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5094_a_6419]
-
acesta-i cuvântul - că pe pereții vagonului nu sunt scrise reclame ci poezii în toată regula din lirica națională sau internațională. Mă ridic, ținându-mă bine de peretele vagonului care se hâțână tare fiind mai vechi decât metroul nostru și silabisesc versurile unui poet indian, al cărui nume nu am reușit să-l rețin, dar care scria așa, citez din memorie: Când ziua puternică apare iar noaptea își leapădă podoabele ei (stelele) ca o femeie în fața oglinzii... Splendid! Sunt... unde sunt
Reflexe pariziene by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14850_a_16175]
-
a strigat vsio - adică totul! când i-a spus rusoaicei să ia tot peștele împachetat?... Mai rămân eu, care trebuie să spun cum se zice în rusește la cheie, - pentru cheia camerei, la nevoie. Ea întinde spre mine cheia și silabisește ca la școală, răsfățându-se... șăgalnică: - Iată clucik... uite cheia!... Eu zic ce zice, dar nu corect. Ea repetă râzând și mai tare. Eu îi arăt numărul cheii de care am nevoie. Ea spune Niet, niet - pa ruski!... - și nu
Peștele siberian, Hotel Rossia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7809_a_9134]
-
de doi metri înălțime cu alură de baschetbalist, ne-am apropiat de un pocher mecanic care avea manivela ruptă, probabil că vreunul, de furie, i-o smulsese cu șaibă cu tot. Slava s-a apropiat și, umblând la aparat, a silabisit spre mine, râzând: Beroznîi bezruchi... Războinicul fără mână... războinicul ciung! Poeții au darul de a însufleți materia, minunându-ne. De atunci, de câte ori îmi trece prin minte Aud materia plângând... văd pocherul mecanic din Ircuțk întors sub chipul unui ostaș fără
Războinicul ciung by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14040_a_15365]
-
din acest punct de vedere (nu știu dacă asta e preferabil, sau posibil), lui I. Funeriu îi trebuie multă bărbăție și multă sinceritate ca să spună lucrurilor pe nume. Un nume neodios, de acord, dar care se lasă în genere anevoie silabisit de condei, cu atât mai mult cu cât, aparent, nimic nu obligă la aceasta - și nici precedente nu prea există. Alege așadar ceea ce dumnealui gândește că ar fi trei lașități antedecembriste ale sale (lașități, iar nu crime sau trădări, ține
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
parada executată prin centrul Bucureștiului de homosexualii exuberanți, însoțită de parada-protest a celor din organizația " Noua dreaptă creștină" - dacă i-am reținut bine numele... Nu toți, dar o parte dintre homo-și sunt, într-adevăr, delicioși (nu "libidinoși", cum a silabisit cu intoleranță și măgăreață lipsă de respect Haralampy prin aburii de trăscău), desfătându-ne cu un spectacol irezistibil de inedit - vorba prietenului, totuși -, atât prin vorbe cât și prin înfățișare - guri zugrăvite cu rujuri roșii-stridente, pieptănături clovniene, îmbrăcăminte complicat-saltimbantică și
Ce mai parade! by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10565_a_11890]
-
Dinu Flămând Mîngîind amenințător Fisură în dodecaedrul zorilor, noaptea și-a ratat din nou întunericul absolut; silabisești pe buzele răsfrînte ale nimicului începutul șaradei oedipiene. Gălăgios patetism al duratei Prezentîndu-se în impostură de dar divin, însă rănile somnului rămîn deschise, iar din tavan atîrnă zdrențe de întuneric mîngîind amenințător creștetul lucrurilor. Bătrînul Plinius La ieșirea din somn
Poezie by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/14271_a_15596]
-
amantele mele. Erau apoi vitrinile, mai ales o vitrină cu lumînări (lumînări mici ,galbene, mari, albe, pentru nuntă) în fața cărora stam fascinat. Erau firmele (citeam toate firmele cu o plăcere neasemuită), erau căruțele cu sifoane, erau gangurile sumbre, mirositoare, afișele silabisite de militari, closetele publice, hala cu legume și loz în plic, tramvaiele minuscule, ridicole ( în Iași erau niște tramvaie teribile, din categoria celor onirice, care te duc, te duc, și deodată te trezești pe cîmp!), erau, oh, femeile de după-amiază
Sînt plantă sau animal by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12397_a_13722]
-
Pe unde îți rătăcești zilele", poetul se arată scandalizat de ingerințele fiscalității: „Am ajuns, am admis / Să plătesc taxă pe stele,/ Să achit taxă pe vis?" (Taxă). Frămîntarea i se alină întrucîtva printr-o comparație fiziologică al cărei termen îl silabisește spre a fi mai explicit: „Lumină amară îmi oferă clipa,/ O beau cum aș bea un pahar plin,/ Sînt însetat./ În-se-tat". Dar care soluție, vai, nu-i este suficientă: „Să rabd îmi este tot mai greu,/ Dacă sorb îmi este
„Zbaterile, inclusiv pîlpîirile poemului” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6005_a_7330]
-
grav” (p. 22), alte presupuse fluctuații. Apoi, un gest inutil ocrotitor: „Ajuns aici, căutătorul de gunoaie/ împăturește cu grijă cartea/ într-un ziar prăfuit și scoate/ din geanta sa burdușită cu tot felul de lucruri/ câteva pagini desprinse din Pateric,/ silabisind cu o voce dogită.” (p. 22) Până acum, livrescul fusese o simplă prezență. Ghilimelele funcționau ca semne de punctuație. Servind, cu alte cuvinte, gramatica poeziei, nu poezia însăși. Citatele, prea înalte pentru a mai fi și expresive, nu făceau decât
Sistematica poeziei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5180_a_6505]
-
aducînd-o mereu în spațiul lui intim, în mediul lui imediat. Școală cu elevii și elevele, cu băncile, caietele și țocurile - poetul e profesor - este un teatru în care se desfășoară istorii biblice și pilde, mistere și farse medievale: La Ruth silabisind dintr-un ceaslov / În cuhnia lor mică de paianta / Într-o rochiță mov cu malacov / Căci Ruth este firește premianta // Și n-are nici un bastonaș întors / Cînd Abraham - muierea că muierea - / Îi bate bombănind cu-n spic de orz / Că
Cînd Filimon, cînd Filaret by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/17694_a_19019]
-
să selectezi, să discerni. O nulitate tristă, speriată, care se mîngîie cu ideea că are aparate electronice de ultimul tip, mobilă de la Ikea, mașină nouă în care-și plimbă vidul moral și aroganța. Care e fericit dacă concetățenii actuali îi silabisesc corect numele neuitînd inițialele, dacă îl invită la o recepție, unde gazda îi întinde două degete și-și întreabă imediat secretarul, în șoaptă, ŤCine dracu mai e și acesta?ť" (p. 53) Singura mîngîiere în mijlocul acestor neîmpliniri e viața în
Gustul vieții în exil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7172_a_8497]
-
pe neașteptate după război în sala de clasa a doua din gara veche. Cu un ochi operat și cu celălalt încrucișat și lăcrimos, studia pe călători, apoi salută doi țărani care ședeau cu aer expectativ pe bancă. Unul din ei silabisea ziarul. - Ce mai nou la gazetă ? se interesă vagabondul. - Mde ! răspunse complicat țăranul și privi cu îndoială la îmbrăcămintea trențărosului : sârme, ațe, cârpe, pingele putrede trecuseră de prea multe ori prin atelierul propriu. Pentru că omul nu mai schiță alt gest
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
fusese trimis la acel pension pentru a se bate cu băieții și a se îndrăgosti de fete, a trebuit să-și îndrepte atenția și forțele și către învățătură. A început, cum e și normal, cu alfabetul. Apoi, a prins a silabisi cuvinte și a învăța primele numere. Pentru toate acestea, mintea copilului se dovedea deosebit de deschisă, ceea ce i-a permis să se remarce și în domeniul învățăturii. în scurt timp, a mai căpătat un nume: Matematicianul. De aici și până la îngroșarea
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
starea aceea grețoasă și insuportabilă de sațietate, pe care n-am cum să ți-o descriu dacă singur n-o cunoști. Pot să ți-o exprim altfel, dacă vrei, mai pe limba boului: M-AM SĂ TU-RAT PÂ-NĂ îN GÂT! silabisi Carol. Tu nu concepi să te ridici de la masă și să zici: "Sărut-mâna pentru masă. Am mâncat prea destul. Permiteți-i vă rog să mă retrag". Sau nu se cuvine? ți se pare mai normal, sătul fiind, să stai și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
poeți ai lumii, care a scris, exilat, și care a murit pe pământul nostru, Publius Ovidius Naso, să fie evocat în zilele noastre, de un poet proletcultist, socotit minor, Mihai Beniuc, în distihul memorabil: La țărmul Euxin citea un get Silabisind din Pontice încet... Numai pentru aceste două stihuri, poetul hulit al Mărului de lângă drum, s-ar cuveni să fie așezat la un loc ceva mai bun... Căci, ce alt poet român îl va fi pomenit mai expresiv pe marele surghiunit
Carmen et error by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15752_a_17077]
-
în fruntea oștii sale. Se luptase cu Baiazid. Tatăl băiatului îl chemase o dată-n sufragerie și-i desenase ceva pe o coală. "Ei, ia zi, ce-nseam-nă asta?" Erau o baie, un zid, o poartă și-un fes. "Baia-zid poar-tă-fes", îi silabisise el, și Mircișor rămase uimit că se pot face cuvinte și propoziții din desene. Doar că tatăl lui întrecuse apoi măsura. Da' ia zi, aici ce-am scris?" Și desenă ceva ce nici nu se putea înțelege, căci nu știuse
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Altfel nu aș avea comanda, răspunse orgolios Rutilius. Luă sulul, îi cercetă mai întâi sigiliul lui Magister militum, apoi îl rupse, după care desfășură micul pergament, al cărui conținut se ivi în lumina felinarului, și începu, cu voce scăzută, să silabisească: ș...ț Purtătorul a-ces-tui mesaj ac-ți-o-nează din or-di-nul meu și tre-bu-ie să primească tot ajutorul de care are ne...ne-voie. Comandantul gărzii, înfășurând la loc pergamentul încuviință cu gravitate și tocmai se pregătea să pună din nou întrebări; dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ori, trebuia să faci deducții lingvistice, după care încercam să-i explicăm varianta corectă, dar era suficient de încăpățânată și de cele mai multe ori refuza să primească informația. De pildă, niciodată n-a putut pronunța corect cuvântul „facultate” și-i spuneam silabisind: - Maia, fii atentă, se spune „facultate”. - Draga Maiei, da, „facuritate”. - Nu Maia, n-ai înțeles, fii atentă la buzele mele, fa-cul-ta-te. Acum repetă. - Fa-curi-tate, relua Maia și renunțam evident în cele din urmă. Așa s-a întâmplat și cu preluarea
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
ori, trebuia să faci deducții lingvistice, după care încercam să-i explicăm varianta corectă, dar era suficient de încăpățânată și de cele mai multe ori refuza să primească informația. De pildă, niciodată n-a putut pronunța corect cuvântul „facultate” și-i spuneam silabisind: Maia, fii atentă, se spune „facultate”. Draga Maiei, da, „facuritate”. Nu Maia, n-ai înțeles, fii atentă la buzele mele, fa-cul-ta-te. Acum repetă. Fa-curi-tate, relua Maia și renunțam evident în cele din urmă. Așa s-a întâmplat și cu preluarea
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
să mai încercați totuși încă o dată la automat să vedem ce se întîmplă, adaugă. E tot ce mi-a mai rămas, se gîndește domnul Președinte, lăsîndu-se cu șezutul pe colacul de plastic al veceului. În sfîrșit, o ușurare, își zice, silabisind cu voce tare ca să se audă pe sine printre plescăiturile excrementelor eliberate în apă, mottoul său preferat, deviza lui în viață, mens sana in corpore sano. O scrijelise cu mîna sa deasupra tocului ușii, ca să-i amintească în fiecare dimineață
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de noi, începe Părințelul să se smiorcăie, văzîndu-l pe Roja punînd gînd rău tocmai panoului care adăpostește o părticică din istoria Geniului, numai pe acela nu, altminteri o să intrăm toți la zdup mîine la prima oră, atît mai reușește să silabisească. Cît pe ce și zbura cu totul din balamale, zice Roja dînd să închidă ușa în urma lor, nereușind decît să o apropie cu grijă, cît să o poată propti cu un scaun. Eh, Delfinașule, pentru așa bărbățel aș țipa pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
a întîmplat în decembrie. Îi vine să pună mîna pe ceva să arunce în becurile alea blestemate care îi înțeapă ochii ca niște ace, o bucată de asfalt, un colț de clădire, o piatră de pe caldarîm. Fla min-go, Snow-White, Glo-bus, silabisește în continuare. — Gelozie, asta era, se dezmeticește Roja, ia fă-te-ncoa’, îi zice lui Patru Ace, ciulește bine urechile la ce vreau să-ți spun. — Măi să fie, zice Patru Ace, tocmai cînd mă gîndeam și eu să vă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ce era scris acolo, dar de unde? Abia le vedea pe cele de-o șchioapă. Iaca un titlu : „Trupele germane au intrat în Polonia”. Bătrânul a întors jurnalele pe toate fețele, dar nici un cuvânt din titlurile pe care putea să le silabisească nu pomenea despre război. „Măi! Adică cum vine asta? Nemții iștia, de vreo doi ani încoace, ba o intrat în Austria, ba în Cehoslovacia și n-o mai zis nimeni că-i război și acuma... De unde până unde îi război
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
mitropolit într-atât încât marți seara acesta să-și înainteze demisia? Bine înțeles acum o retractează dar în sfatul acela de taină dintre domnitor și sfinția sa multe s-au spus probabil, aprecie Del Chiaro și-și frecă ochii. Continuă lectura silabisind grăbit. Pe puncte, mitropolitul Antim căuta să arate ce anume reușise să facă fiind egumen la Snagov și mitropolit de Râmnic. Punctul cinci îi trezi secretarului amintiri vii, așa că reveni asupra lui: „5. Mitropolia n-am luat-o cu sila
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]