377 matches
-
Clinchetele zurgălăilor deveniseră mai tari, mai metalice, mai apropiate - mai categorice: intrasem în Humulești. Badea Vasile opri la prima crâșmă ca să-și odihnească, zicea el, caii. Crâșmarul, mic, pipernicit, creț, stătea pe prispă, în vestă, cu picioarele goale în papuci, silabisind Universul cu o voce mai tare decât era nevoie ca să-și ajute înțelegerea prin auz. Din casă veneau valuri de melodie. Cineva, probabil crâșmărița, cînta: "Suspine crude pieptu-mi zdrobește". Desigur că acela care o făcea să suspine atât de crud
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
În favoarea gazdei. Pur și simplu, am gâtul uscat...” „Să trăiască...” - horcăiră amicii gazdei, golind paharele. Gică picior de lemn, vizibil mânios, cu brutalitate Întrerupse agitația. „Lasă Doctore, nu te mai osteni... Nu-i momentul potrivit pentru gratificații! Te-ai hotărât...?!” - silabisi el verificând ostentativ poziția armei. Afurisitul de Doctor tăcea, nevrozând asistența meditând, apoi se duse cu mâna Întinsă către vânzător. „Bate palma...!” Cei doi gangsteri luară o poziție relaxată În timp ce Tony Pavone Își ștergea fruntea de transpirație. Ce-i prezenți
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
repede, sunt puțin grăbit...!” „Desigur, până mai sorbiți o gură de țuică...” „E om de treabă - aprecie Nando privind cu interes În curtea fermierului.Nu-i rău deloc la țară, sunt sigur, poate mi-ar place...” „Cu o singură condiție...” - silabisi Tony Pavone. „Să na-i tangență cu munca pământului și creșterea animalelor! În rest...” „Mi s’a făcut o foame...” - constată Nando privind la sticla de țuică care aproape se golise. Nu sfârși bine vorba și fermierul Însoțit de consoarta
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nici o forță din lume nu se putea opune Înaintării victorioase a tancurilor armatei germane, Franța a apreciat la adevărata valoare impotența ei, preferând rușinea, În schimbul unui dezastru total, a unei inutile vărsări de sânge...!!” Tony Pavone insistă. „În legătură cu rușii...?” „Rușii...? - silabisi strâmbând din nas fermierul. Aici e o altă poveste...” „Oare Hitler a subapreciat imensitatea pustiului, a iernilor rusești...? Dacă se avea În vedere mărețele Înfrângeri a unor temerari comandanți de oști, se impunea să acționeze cu mai multă prudență. Dece
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Ropotele de aplauze Îi confirmă,odată mai mult, bucuria de-a fi fost călăuza acestor minunați oameni, de-a trăi În mijlocul lor, de-a se confunda cu ei. Cuprins de o ușoară exaltare, Tony Pavone le strânse mâna la toți silabisind. „Astăzi nu muncește nimeni, fac cinste. Am Încasat banii pe concediu, iar acum, În momentul de față doresc să vă mărturisesc un secret. De multă vreme plănuisem o masă festivă În care să ne veselim În voie, să dansăm Împreună
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
locului unde ne aflăm...” „Dacă nu mă Înșel - fu de părere Gică popescu - acolo se află un imens depozit de sortare și Îmbuteliere a vinului colectat din toate regiunile țării. Ai ceva probleme...?” „Mărturisesc cu toată sinceritatea domnule Gică Popescu - silabisi Tony Pavone - se pare dacă nu mă Înșel, această născocire Diavolescă care-i băutura alcolică contaminează rivalizând În egală măsură cu toate clasele sociale...!!” „La ce te referi...?” „Am trimes doi lucrători să execute unele lucrări de reparații a depozitului
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În momentul dezlănțuirii lui...!?” Șeful Șantierului păstră tăcere câteva momente. Își turnă Într’o ceașcă ceai pregătit de el pe același electric reșeu, sorbind conținul cu evidentă plăcere. Îl privi căteva momente pe sub ochelarii săi fumurii,apoi izbugni În râs, silabisind. „Am fost beat...!! Așa de beat Încât, tramvaiul În care mă aflam mă putea duce chiar și În fundul iadului...!!” „Eram sigur...” - Vru să spună Tony Pavone dar se răzgândi de teama de-a nu-l jigni. „Îmi amintesc ca prin
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cupăni câteva momente, murmurând. “Zece mii lei...!” Tony Pavone rămase mut de uimire. Este adevărat, la bursa neagră cartonul asfaltat se vindea mai scump, Însă Între Întreprinderi, prețul era derizoriu. Dacă accepta suma, cum va putea recupera banii...? Medită câteva secunde, silabisind. „Imposibil domnule...! Șpaga e astronomică...! Dacă l’ași fura vânzându-l particularilor cu condiția să nu descopere nimic miliția, tot nu a’și putea recupera banii investiți...!” Afaceristul suspină. „Îmi pare rău... Mărturisesc sincer, mie nu-mi rămân toți banii
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de țigară și savurând cu multă plăcere, În timp ce ministrul mai aprinse una. Între două fumuri de țigară, Însfârșit ministrul aprecie. „Afurisiții americani, bune țigări au reușit domnule. Chiar, de unde se pot procura...?” Tony Pavone Împinse pachetul cu țigări Înspre ministru, silabisind. „Vă rog domnule ministru, fumați câte doriți...! Dacă doriți, luați tot pachetul...! Eu mai am suficient de multe cartușe, iar dacă doresc să nu duc lipsă, nu-i nici un fel de obstacol...!” Parcă temându-se să nu dispară aceast neașteptat
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În timp ce unele persoane se auzeau plângând. La rândul lor gardienii de pază a deținuților, priveau chiorâși la acest individ ce Îndrăznise să acuze sacrosanta persoană a procurolului devenind din inculpat acuzator...!! Judecătoarea instanței de recurs, privi insistent la Tony Pavone silabisind cu voce sonoră: „Ne vom pronunța asupra recursului declarat de procuratură și inculpat peste două zile adică, 23 Aprilie 1981 În ședință publică”. Dădu o lovitură cu ciocanul În masă În semn de terminarea audierilor, se ridică să plece nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de procedeul mârșav de jefuire a populației, i se ridică sângele În cap. Tremurând de mânie, de revoltă, făcu deandăratelea doi pași către bucătărie, Înarmânduse cu o toporișca ușor de mânuit, periculos de ascuțită. Afișând o figură desfigurată de nervi, silabisi. „Atena te rog,, mergi În camera cealaltă. Iar martorii, având În vedere că misiunea lor s’a terminat, Îi rog să părăsească locuința...! Nu de altceva dar, am unele amănunte de discutat cu acești simpatici domni...!! Invadatorii nu avură timp
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Dece Madam, nu ai predat stocul de alimente magazinului...? Carevasăzică, voi ignorați Decretul de Lege emis de Președintele țăriii, tovarășul Nicolae Ceaușescu...? Te asigur eu cucoană, În pușcărie e locul vostru...!!” Făcu o pauză, privind aprobator la gașca lui, apoi silabisi. „Poți să-mi spui și mie cucoană, cum se face de ai În casă un stoc de douzeci de suluri hârtie igienică, În timp ce În magazinele statului nu se mai găsește acest produs de ani de zile...? Iar aceste lame de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Între cap și pernă, fusese intercalat un dreptunghi tare, cartonul cu model de marmură al unui caiet, verde ca marea. O bucată de hârtie era atașată cu scotch. Trăgând-o la lumină, plimbând-o aproape de ochi, și cu buze ce silabiseau mut, amar, se forță să citească literele separate. Biletul era de la S (ori Shula, ori Slawa). „Tăticule: aceste prelegeri despre lună ale doctorului V. Govinda Lal sunt Împrumutate pe termen scurt. Au legătură cu Memoriile.“ Wells, desigur, scriind despre lună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
rotunde ce cădeau în valuri de sub un halat de culoarea cerului spălăcit. Scuipa semințe ca un golan în timp ce ne tuflea în brațe câte trei pături și o lenjerie de pat, apoi ne scria la fiecare numele într-un caiet studențesc silabisindu-le cu voce tare. În acea cameră mirosul de detergent ieftin se amesteca neinspirat cu parfumul ei puternic și dulceag. Încercam să găsesc ceva la acea femeie care să-mi placă, să pot s-o primesc în suflet dar în
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
cresc și pier acele vlăstare ale neamului care niciodată nu ies în ulițile largi: ologii și rătăciții la minte, cu fețele pururea triste, ori pururea neclintite și zâmbitoare. În furnicarea zilnică, în zarva obișnuită, răzbat corurile monotone ale școlarilor, care silabisesc litera legii după glasul dascălului. Din când în când un ceauș trece grăbit spre sinagogă; altul colindă casele cu oala nouă în care fiecare lasă să cadă banul morților. Iar drumul spre fundul mahalalelor acestora e totdeauna plin de mâzgă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
grijă microfonul. —Ray, zise Neris râzând, mi se spune că nu crezi câtuși de puțin în porcăriile astea extrasenzoriale. Așa e? Ray a spus ceva care nu s-a auzit. —Vorbește în microfon, scumpule. Ray s-a aplecat și a silabisit în microfon, de parcă depunea mărturie la un proces de crimă: Nu, doamnă, nu cred. Nu ai vrut să vii aici în seara asta, nu-i așa? Nu, doamnă, nu am vrut. —Dar ai venit pentru că te-a rugat altcineva, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
trupul e slab. — Sau puternic, a replicat încet Vultur-în-Zbor. Contele Aleksandr Cerkasov, contesa Irina Cerkasova, Alexei Cerkasov și Norbert Page luau ceaiul împreună în salon. Irina își făcea adesea vânt cu evantaiul, deși nu era chiar foarte cald. — Ma-ma, silabisea fericit Alexei. Mama este aici, Alexei, spunea Irina. Mama este întotdeauna aici. — Irina, a zis Cerkasov, ești o femeie foarte puternică. — Da, i-a răspuns ea. Da, sunt. Știu cum să mă înving. Și când. Domnul Page nu a prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și la cartea de telefon, pe care o răsfoise din scoarță-n scoarță. Întotdeauna ceva nu se potrivea. Satanovski, tot căutându-și altă identitate, se dusese și În cimitir. Umbla de la un mormânt la altul, de la o cruce la alta, silabisind numele celor decedați. Găsi acolo tot felul de nume, care de care mai fistichiu. Le notase cu răbdare pe un carnețel, cu gândul să facă acasă, În tihnă, alegerea potrivită. Dar, tot umblând de la un mormânt la altul, dădu peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pare că într-o catedrală a cărei boltă o formează cerul și a cărei icoane le-au adus figurile încercate și aureolate ale legionarilor, se face ruga cea mare, unica. Din când în când, câte o voce abia îndrăsnește să silabisească: Vezi, camarade, încet... lăsați casmalele și luați baionetele. Au apărut primele semne că nu va mai trece mult și vor fi găsite corpurile legionarilor. Iată, a și apărut unul. O haină sau o mantie, nu se știe deocamdată... Se curăță
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
dar ce zic eu la o lecție, la toate lecțiile lui, când voia ca să termine clasa fraza începută de el: ― Această rocă, dom-ni-lor, face parte din era quater... și se oprea, ca să continuăm noi în cor, pe același ton și silabisit: ― ...na-ră! În clasa a II-a, Crăcănel era dirigintele nostru. Miercurea, ultima oră, fixase dirigenția, când făcea, cum se spune atât de greșit, "motivarea" absențelor, că, de fapt, elevul motivează pentru ce a lipsit, iar profesorul scuză absența! (Teoria asta
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
îl întrerupse doamna contrariată. Ce s-a întîmplat? Clasa a încremenit; iar Crăcănel, la fel... În clipa aceea nu mai semăna cu un pelican, ci cu un cameleon... se făcuse roșu ca... sfecla. Spumegând de indignare, abia putu să articuleze, silabisind ca la lecție: ― Doamnă... nu mă cheamă Cră-că-nel! (Noi icneam de râs pe sub bănci.) Mă cheamă Octav A-na-sta-se-scu! și-apoi, repezit pe cât putea el: Crăcănel îmi spun (aci un gest teatral, îmbrățișind întreaga clasă) pezevenghii ăștia! Ce a urmat nu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
De obicei se fac acrostihuri cu numele ființei iubite. Ionescu Cornel habar n-are de ce ascunde-n ea poezia asta! Ia citește inițialele de sus în jos, să vezi ce-ți dă! Înfrigurat, Dinulescu îmi smulse hârtia din mână și silabisi: ― Tan-ți-ești-o-gîs-că! Extraordinar! E o grozăvie! Bravo, mă, așa da, acuma înțeleg! Dar vorba e, cum află ea, că poate nu se pricepe la șmecherii d-astea poetice; cum află ea că poezia e cu acracostih, sau cum naiba-i zice
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
mai mică decât asta, ar fi ieșit gălăgie mare..." Făcusem într-adevăr acel drum, după tata cel puțin bizar, și nu era aurită acea carte în patru volume, cu care mă întorsesem, dimpotrivă, avea un titlu pe care el îl silabisise absolut nedumerit: Victor... Victor... Da, asta mai înțelegea, Victor, cum să nu, pe mulți îi chema așa, dar Hugo... și pe urmă, Mi-ze-ra-bi-lii... Se strâmbase foarte supărat și-și văzuse de caii lui. Și el vroia acuma să-mi spună
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
cotlon de lîngă sobă, altul ridicase genunchii ca pe-o masă la gură. În chip obișnuit stigmatizați de către învățătorul lor, șapte copii se ridicaseră în picioare: niciunul nu știa să scrie. Dealtfel chiar cea mai bună școlăriță de abia putea silabisi. Ce mă ului cu adevărat însă fu priveliștea celor trîntiți la podea care, în genunchi și-n coate, se zgîiau, răsucindu-și privirile la mine. Am dictat rar cuvintele, pășind printre mîini și picioare pînă la poponetele care. absent, ședea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
albastru marin. Se apropie și mă întreabă senin: -Știi țigănește? Eu mă desfac în mii de bucăți, mă înalț la ceruri și cad de acolo de multe ori. Sunt amețită și parcă nici nu mai văd, dar reușesc să îndrug silabisind abia: -De ce crezi asta? -Nu știu, arăți așa...ești brunetă... Tocmai ea, care-mi era cea mai dragă dintre toți... Nu se poate... Sigur visez.... Și-mi ciupesc brațul, dar mă doare. Deci i-adevărat. Spun supărată: -Nuuu... Fug
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]