1,254 matches
-
lei amendă. În caz de recidiva dela crimă la crimă sau dela delict la crimă, prin aplicarea circumstanțelor atenuante, pedeapsa nu va putea fi redusă sub un an închisoare corecționala, afară de cazul cînd crimă este pedepsită de lege cu munca silnica, în care caz pedeapsă minimă va fi de 10 ani muncă silnica. Articolul 38 Executarea pedepselor pronunțate în temeiul prezenței legi, nu se poate suspenda, conform art. 65 din codul penal. Articolul 39 Dacă infracțiunile prevăzute în prezentul decret-lege au
EUR-Lex () [Corola-website/Law/153306_a_154635]
-
delict la crimă, prin aplicarea circumstanțelor atenuante, pedeapsa nu va putea fi redusă sub un an închisoare corecționala, afară de cazul cînd crimă este pedepsită de lege cu munca silnica, în care caz pedeapsă minimă va fi de 10 ani muncă silnica. Articolul 38 Executarea pedepselor pronunțate în temeiul prezenței legi, nu se poate suspenda, conform art. 65 din codul penal. Articolul 39 Dacă infracțiunile prevăzute în prezentul decret-lege au fost săvîrșite de cei însărcinați, în virtutea oricărui titlu, cu direcțiunea, administrarea sau
EUR-Lex () [Corola-website/Law/153306_a_154635]
-
de bani, valori sau oricare alte bunuri din avutul obștesc, pe care le gestionează, administrează, mânuește ori păstrează, constituie infracțiunea de delapidare și se pedepsește cu închisoare corecțională dela 2-7 ani și interdicție corecțională dela 1-8 ani. Pedeapsa este munca silnică dela 5-15 ani și degradarea civică dela 3-10 ani, fără a se putea acorda circumstanțe atenuante, dacă delapidarea: a) A fost săvîrșită în proporții mari; ... b) A fost săvîrșită de două, sau mai multe persoane în mod organizat; ... c) Prezintă
EUR-Lex () [Corola-website/Law/233660_a_234989]
-
toate mijloacele, să-l convingă să „colaboreze”. Pentru că n-a fost de acord să-și trădeze semenii, Bogdánffy a ajuns în închisoarea securității din Oradea (3 septembrie 1949). În anul 1951 a fost transferat la Jilava, trimis apoi la muncă silnică în mina de plumb de la Sighetul Marmației și mutat un an mai târziu în lagărul de exterminare de la Capul Midia. În anul 1953 a fost condamnat de tribunalul militar din Oradea la 12 ani de muncă silnică și dus în
Szilárd Bogdánffy () [Corola-website/Science/304703_a_306032]
-
apoi la muncă silnică în mina de plumb de la Sighetul Marmației și mutat un an mai târziu în lagărul de exterminare de la Capul Midia. În anul 1953 a fost condamnat de tribunalul militar din Oradea la 12 ani de muncă silnică și dus în celula 120 a închisorii Aiud, unde n-a supraviețuit decât o lună. Episcopul greco-catolic Ioan Ploscaru l-a amintit în memoriile sale drept blând și modest. Pentru disponibilitatea sa de a-i ajuta pe ceilalți a fost
Szilárd Bogdánffy () [Corola-website/Science/304703_a_306032]
-
este denumirea prin care a intrat în istorie un proces terminat la 15 septembrie 1959 la Brașov (pe atunci "Orașul Stalin"), care a avut ca rezultat condamnarea la un total de 95 de ani de muncă silnică, confiscarea averilor și anularea drepturilor civile, a grupului de cinci scriitori transilvăneni de limbă germană, Andreas Birkner, Wolf von Aichelburg, Georg Scherg, Hans Bergel și Harald Siegmund, pentru "infracțiunea de instigare împotriva ordinii sociale și agitație", unul din capetele de
Procesul scriitorilor germani () [Corola-website/Science/325775_a_327104]
-
jucat 10. Născut la 4 iunie 1938 la Ploiești, este nepot de senator și prefect al județului Prahova și fiu al Ioanei Poescu, și a avocatului Paul Grigorescu, un apropiat al lui Iuliu Maniu, condamnat 20 de ani la muncă silnică de comuniști, fapt ce avea să-i marcheze nefast tinerețea dramaturgului. Eliminat din școală, eliminat din liceu, evacuat din case și obligat să devină muncitor pentru a-și putea completa studiile universitare, lui , după absolvirea Facultății de Științe Juridice la
Dinu Grigorescu () [Corola-website/Science/326054_a_327383]
-
a fost dus la închisoarea Aiud unde avea să execute cea mai mare parte a pedepsei. În mod nedrept „recunoștința” statului pentru devotamentul său excepțional față de valorile naționale a constat în ani grei de temniță. Condamnat mai apoi la muncă silnică pe viață, a fost închis mai întâi la penitenciarul Jilava. După aceea, grav bolnav (hipertensiv), a fost adus nu pentru a fi tratat, ci pentru a fi la dispoziția Securității, în vederea șantajului, pentru obținerea unor declarații compromițătoare în schimbul tratamentului medical
Ioan Arbore () [Corola-website/Science/307486_a_308815]
-
11 partizani. Prin Sentința nr.1091/21 iunie 1949, cinci dintre acuzați au fost condamnați la moarte prin împușcare și confiscarea averii: Spiru Blănaru, Petre Domășneanu, Petre Pușchiță, Romulus Marițescu și Ion Tănase, iar restul la pedepse grele de muncă silnică și confiscarea averii. Prin Decizia nr 1201/1949 au fost respinse cererile de grațiere, iar sentința a fost executată pe 16 iulie 1949, la ora 03:30, în poligonul de tragere din Pădurea Verde, Timișoara. După citirea sentinței, condamnații au
Spiru Blănaru () [Corola-website/Science/317740_a_319069]
-
fost condamnat, în ceea ce s-a numit "Procesul scriitorilor germani". Acest proces a luat sfârșit la 15 septembrie 1959 la Brașov (pe vremea aceea "Orașul Stalin"). Rezultatul procesului a fost condamnarea la un total de 95 de ani de muncă silnică, confiscarea averilor și anularea drepturilor civile ale acuzațiilor Andreas Birkner, Wolf von Aichelburg, Georg Scherg, Hans Bergel și Harald Siegmund, pentru "infracțiunea de instigare împotriva ordinii sociale și agitație". Martorul principal al acuzării a fost scriitorul Eginald Schlattner. În anul
Andreas Birkner () [Corola-website/Science/306129_a_307458]
-
1968, prin Hotărârea 37 a Înaltei Curți de Justiție din România, cei cinci scriitori au fost reabilitați și declarați condamnați pe nedrept din cauza mărturiilor mincinoase. . Andreas Birkner a fost considerat “cap de lot“, fiind condamnat la 25 de ani muncă silnică și 10 ani de interzicere a drepturilor cetățenești. A fost închis la Codlea, apoi la Gherla, în faimoasa celulă 72. A urmat domiciliul forțat în Bărăgan, de unde a putut pleca înainte de ispășirea întregii pedepse, în urma amnistiei din 1964 pentru deținuții
Andreas Birkner () [Corola-website/Science/306129_a_307458]
-
completului de judecată a fost generalul Alexandru Petrescu, care în anii 1940-1941, fiind locotenent-colonel, a condamnat la moarte evrei din Cernăuți și i-a trimis la moarte pe Romulus Kofler și Emil Calmanovici (Kalmanowitz) sau l-a condamnat la muncă silnică pe viață pe Herbert "Belu" Zilber, (vezi și Situația cetățenilor români de etnie evreiască în regimul comunist). România anilor 1948-1953 s-a caracterizat printr-o etapă anticulturală de regres pentru istoriografia română, atât pe plan interpretativ, cât și documentar. Florin
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
funcția de șef al Inspectoratului Regional al Siguranței din Basarabia. El a fost arestat în perioadele 1941-1944 și 1948-1962, fiind acuzat pentru implicare în rebeliunea legionară din ianuarie 1941 și condamnat la 5 ani de închisoare și apoi la muncă silnică pe viață; a murit în închisoarea Gherla. Omul de încredere al personajului din film se numește Stângă, nume similar cu cel al lui Ilie Stângă ce va deveni șef al Serviciului Social din Prefectura Poliției Capitalei. Filmul pune accentul pe
Duelul (film din 1981) () [Corola-website/Science/312631_a_313960]
-
de vocabular din limba rusă este preponderent folosit la nivel național ceaiul alb este obținut din muguri albi și frunze selecționate aburite și uscate cu atenție dar mai târziu a fost grațiat și condamnarea sa a fost comutată la muncă silnică pe viață în zilele noastre a devenit un loc pașnic și bogat pentru drumețul îndrăgostit de adevărata natură dealul este unul dintre cele mai înalte din zonă iar furcile cu spânzurații puteau fi văzute de la mare distanță prin gaura de
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
anul 1952 a fost repartizat la parohia din Drăguș de unde a ajutat cu mâncare și informații luptătorii rezistenței anticomuniste care activau în Munții Făgăraș. În anul 1957 este trădat de învățătorul Borza, arestat și condamnat la 10 ani de muncă silnică pentru ""complot și uneltire împotriva Statului"", motivul real fiind refuzul de a oferi informații cu privire la spovedania unor persoane căutate de Securitate. Este închis între anii 1957-1964 la Sibiu, Codlea, Jilava, Galați, Brăila și Balta Mare a Brăilei unde suferă cele
Râușor, Brașov () [Corola-website/Science/300959_a_302288]
-
imaginile în televiziune, se pedepsește cu închisoare corecționala dela 1-12 ani și amendă dela 10.000-200.000 lei. Dacă prin această infracțiune se aduce atingere securității Statului, sau ordinei social-economice, stabilite de Constituția Republicii Populare Române, pedeapsa va fi muncă silnica de la 5-25 ani, și confiscarea averii. În ambele cazuri instalațiunile care au servit la săvîrșirea infracțiunii, se vor confiscă în favoarea Comitetului pentru Radioficare și Radiodifuziune. Articolul 33 Se pedepsește cu amendă civilă în folosul Comitetului pentru Radioficare și Radiodifuziune, egală
EUR-Lex () [Corola-website/Law/128219_a_129548]
-
care a participat activ) (n. 10 mai 1906, București - d. 13 septembrie 1969) a fost un general și ministru al României în perioada comunistă. A devenit membru al Partidului Comunist din România în anul 1932. A fost condamnat la muncă silnică pe viață pentru participare la greva de la Atelierele CFR Grivița din 1933, dar împreună cu Gheorghe Vasilichi și Constantin Doncea, reușește să evadeze (se pare că în spatele organizării acțiunii au stat Marcel Pauker și Gheorghe Stoica, alias Moscu Kuhn) în mod
Dumitru Petrescu () [Corola-website/Science/306210_a_307539]
-
fost transferat la Ministerul de Interne, la Jilava și la "Uranus", unde a fost anchetat timp de 13 luni. La procesul din 15 februarie 1952, procurorul a cerut condamnarea sa la moarte. Tribunalul Militar București l-a condamnat la muncă silnică pe viață. La 28 februarie 1952, a fost mutat la Sighet, unde deja erau încarcerați toți ceilalți episcopi români uniți cu Roma, cu excepția episcopului Vasile Aftenie, care a fost ucis la București, la 10 mai 1950. În închisoare i s-
Alexandru Todea () [Corola-website/Science/298820_a_300149]
-
Petrescu, cel care în anii 1940-1941, având gradul de locotenent colonel a condamnat la moarte evrei din Cernăuți, cel care i-a trimis la moarte pe Romulus Cofler și Emil Calmanovici sau i-a dat 25 de ani de muncă silnică lui Belu Zilber. În „procesele spectacol” erau numiți „apărători din oficiu”, cu rolul de a susține acuzațiile procurorului. În puținele cazuri când avocatul apărării a avut curajul să intervină în favoarea acuzatului, a fost întrerupt de președintele tribunalului cu grosolănie și
Istoria evreilor în România () [Corola-website/Science/302660_a_303989]
-
au fost arestate sub acuzații false de jaf, încălcarea ordinii publice și viol. Autoritățile au înființat o comisie de anchetă, care a aruncat răspunderea asupra Comisiei Sioniste pentru „acte provocatoare” față de arabi. Jabotinski a fost condamnat la 15 ani muncă silnică pentru posedare ilegală de arme. Tribunalul l-a acuzat de „bolșevism”, ideologie, care ar fi „pătruns în inima mișcării sioniste”. În închisoarea din Acra el a tradus în ebraică din Divina Comedie de Dante. În urma protestului public general al populației
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]
-
de la Karlsbad, Franzensbad, și Marienbad, prima „stațiune termală cu radiu” și-a deschis porțile în 1906. Minele de uraniu, exploatate până în 1962, au dat vreo de metal utilizat pentru programul nuclear sovietic. Ele au servit și drept lagăr de muncă silnică pentru deținuții politici ai regimului comunist.
Jáchymov () [Corola-website/Science/337630_a_338959]
-
care a țintit atât grupul etnic și, mai larg, pe toți reprezentanții de frunte ai societății civile și clasei politice presovietice fără deosebire de naționalitate. Între 1940 și 1941, aproximativ 300.000 de români au fost persecutați, condamnați la muncă silnică în gulaguri, sau au fost deportați împreună cu familia. Dintre aceștia 57.000 au fost uciși, în acest număr nefiind incluși cei care au pierit în gulag. Aceste politici au fost reluate și au continuat în perioada 1944 - 1956, după care
Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord () [Corola-website/Science/308984_a_310313]
-
număr de cazuri izolate. După unele surse, pe toată durata de existență a URSS-ului, aproximativ 2.344.000 persoane originare din Basarabia, Bucovina de nord și RSSA Moldovenească au fost victime ale arestărilor, persecuțiilor politice, deportărilor, condamnărilor la muncă silnică, 703.000 dintre ei pierind.. Ultimele cifre includ și cele 298.500 de victime ale foametei din perioada 1946 - 1947 și cei aproximativ 100.000 de prizonieri de război români de origine basarabeană și bucovineană, care au murit în lagăre
Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord () [Corola-website/Science/308984_a_310313]
-
război Rusiei Sovietice”, iar în calitate de ministru al finanțelor „ a semnat o serie de legi cu caracter rasial și a contribuit la aservirea economică a țării în detrimentul poporului român”. La 8 octombrie 1946 a fost condamnat la 10 ani de muncă silnică și degradare civică pe timp de cinci ani. În anul 1952, generalul Nicolae Stoenescu avea să fie acuzat și judecat într-o altă cauză, pentru faptul că în primăvara anului 1944, în calitate de comandant al Corpului 4 Armată ar fi aprobat
Nicolae Scarlat Stoenescu () [Corola-website/Science/306092_a_307421]
-
avea să fie acuzat și judecat într-o altă cauză, pentru faptul că în primăvara anului 1944, în calitate de comandant al Corpului 4 Armată ar fi aprobat executarea a trei ostași dezertori. Stoenescu a fost condamnat la 10 ani de muncă silnică. După expirarea pedepsei, la 26 august 1958 nu a fost pus în libertate, ci a fost încadrat în colonia de muncă Culmea, unde a decedat în dimineața zilei de 2 martie 1959.
Nicolae Scarlat Stoenescu () [Corola-website/Science/306092_a_307421]