742 matches
-
pur și simplu, o lume. Ea este pentru Descartes mai reală decât toate celelalte lucruri percepute în mod direct. Chiar filosoful francez precizează în răspunsul dat la una dintre întâmpinări, că ceea ce realizează el prin cogito nu reprezintă forma unui silogism, ci "e o inspecție a spiritului, un lucru cunoscut de-a dreptul"122. Rolul creator pe care îl atribuie cogito-ului îl leagă pe Descartes de Renaștere mai mult decât de epoca modernă. Iar Descartes încearcă în continuare să atribuie rolul
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
știința atenției; este cea care cercetează modul în care acționează sufletul atunci când raționează (știința raționamentului corect). Ea este împărțită, la rândul ei, în: arta de a inventa, care cercetează invenția lucrurilor și invenția argumentelor; arta de a judeca prin inducție, silogisme (Bacon dezvoltă arta de a judeca prin silogisme, trecând prin încercările de a analiza aceste silogisme și prin studiul principiilor lor; tot de arta de a judeca ține și studiul idolilor); arta de a reține, care este un apendice al
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
care acționează sufletul atunci când raționează (știința raționamentului corect). Ea este împărțită, la rândul ei, în: arta de a inventa, care cercetează invenția lucrurilor și invenția argumentelor; arta de a judeca prin inducție, silogisme (Bacon dezvoltă arta de a judeca prin silogisme, trecând prin încercările de a analiza aceste silogisme și prin studiul principiilor lor; tot de arta de a judeca ține și studiul idolilor); arta de a reține, care este un apendice al artei de a judeca și care este, la
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Ea este împărțită, la rândul ei, în: arta de a inventa, care cercetează invenția lucrurilor și invenția argumentelor; arta de a judeca prin inducție, silogisme (Bacon dezvoltă arta de a judeca prin silogisme, trecând prin încercările de a analiza aceste silogisme și prin studiul principiilor lor; tot de arta de a judeca ține și studiul idolilor); arta de a reține, care este un apendice al artei de a judeca și care este, la rândul ei, împărțită în știința ce poate ajuta
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
reprezintă tradiția, pe când explicarea naturii, metoda. Din cele două părți ale explicării naturii, Bacon nu s-a ocupat, în Noul Organon, decât de prima. Pentru prima parte, el a folosit inducția, iar pentru a doua ar fi trebuit să folosească silogismul (dar Noul Organon a rămas neterminat). "Prima parte se subdivide în alte trei părți, care pot fi socotite ca trei feluri de ajutoare, și anume: pentru simțuri, pentru memorie și pentru spirit sau rațiune"69. Cele trei părți sunt: întocmirea
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
bază metoda inductivă, nu se rezumă la aceasta, fiind mult mai complexă și mai vastă. Inducția incompletă nu este decât o parte a metodei. Chiar dacă Bacon a criticat cu vehemență metodele științifice de până la el (metode ce aveau la bază silogismul), el nu neagă în totalitate importanța deducției. Pentru efectuarea unui demers științific real trebuie folosită mai întâi inducția, în încercarea de a defini termenii de bază ai științei, și abia apoi deducția, pentru a descoperi experiențe noi pornind de la cele
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
ce sunt mai greu cenzurabile. Finalitatea zilei întâi constă în neidentificarea nici unui element cert, dar și în pregătirea zilei a doua care face trecerea de la cenzură la construcție prin identificarea elementului cert, sigur al lumii. Transferul se realizează pe baza silogismului: dubito ergo cogito, cogito ergo sum. Prima certitudine este ego-ul sintetizată în formula: "eu sunt, eu exist" (Ego sum, ego existo)142 și răspunsul la întrebarea "ce anume sunt eu?". "De bună seamă om"143, va spune Descartes în continuare
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
imaginația și simțurile. Rolul cogito-ului este complex, el fiind mai real decât toate celelalte lucruri percepute în mod direct. Chiar filosoful francez precizează în răspunsul dat la una dintre întâmpinări, că ceea ce realizează el prin cogito nu reprezintă forma unui silogism, ci "e o inspecție a spiritului, un lucru cunoscut de-a dreptul"149. Descartes încearcă atribuie rolul de creator cogito-lui, iar metoda folosită nu mai este îndoiala, ci conștientizarea. Putem privi această conștientizare ce va acționa de acum înainte ca
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Între alții, D. Merejkowski(D.Merejkowski: Aufdem Wege nach Emmaus, p. 27) acuză creștinismul de inconsecvență metafizică, de parcă doctrina revelată n-ar fi altceva decât un sistem filosofic construit după logica omenească, în care soluțiile să nu iasă din schema silogismului. Iisus Hristos nu e nici Aristotel, nici Descartes sau Kant. El e rațiunea dumnezeiască a lumii, revelată în trup omenesc spre mântuirea tuturor. Cine simte nevoia salvării nu se face judecătorul Mântuitorului ci, dimpotrivă, biciuit de blestemul cărnii, se decide
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Dante e poetul teolog și nu o dată cânturile lui sunt pură teologie versificată magistral. Aceasta se vede mai ales în Paradisul, unde „materia” inspirației fiind necorporală și pur spirituală, artistul a simțit nevoia s-o contureze cu ajutorul cerurilor aristotelice, al silogismelor scolastice și al simbolurilor mistice. Sunt aproape singurele elemente plastice care îi înlesnesc să ierarhizeze substanțele imponderabile și incandescente ale sufletelor, ale îngerilor, contopite în nesfârșitul ocean de lumină dumnezeiască al armoniei paradisiace. Față de liberul elan al lui Milton. Poemul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în asemenea măsură, încft metafizica multora dintre gânditorii epocii constă în a nu avea decât o epistemologie. 8 În acea vreme, rațiunea trebuia să se adapteze sau să piară. Ea se adaptează. O dată cu Plotin, din logică devine estetică. Metafora înlocuiește silogismul. 9 De altminteri, aceasta nu este singura contribuție a lui Plotin la fenomenologie. Aceeași atitudine este în întregime cuprinsă în ideea atât de scumpă gânditorului alexandrin că nu există numai ideea de om, ci și ideea de Socrate. 10 E
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
o dată cu analiza lor, pătrundem pe terenul paradoxului: relativitatea determină universalitatea, iar devianța devine normală. E adevărat că, vorbind despre devianță, totul depinde de interpretare, dar aceasta nu înseamnă că universalitatea și normalizarea comportamentului deviant sunt simple construcții teoretice bazate pe silogism; dimpotrivă, acest cuplu de efecte descrie fenomene cu acoperire în realitatea vieții sociale, care este ea însăși dinamică, mobilă, contradictorie. Mai întâi, este necesar să lămurim că universalitatea devianței desemnează două aspecte diferite: a) deși conduitele deviante sunt relative, estimate
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
rapidă spre modernitate și în relații de dependență față de o metropolă dezvoltată, cum s-au petrecut lucrurile la noi. În ultimele pagini ale cărții, autorul renunță la orice precauții și nuanțe, formulând o sentință dureroasă, ce decurge parcă dintr-un silogism (cioranian) al amărăciunii. El afirmă că și azi parcurgem o tranziție dificilă, cu anomalii cunoscute, fiind invadați peste tot de forme fără fond, în dorința firească de a „arde etapele” restante ale modernizării și de a îndeplini standardele impuse de
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
ne confruntăm cu aceeași contradicție structurală, ce are și azi manifestări asemănătoare, în diverse domenii și pe care n-am reușit să o rezolvăm în decurs de două secole. Formele fără fond ne definesc și în perioada postmodernă. În consecință, silogismul implicit al autorului duce la concluzia că „formele fără fond sunt un element peren al evoluției noastre sociale și culturale. Putem spune că formele fără fond sunt marca, brandul, cum se spune astăzi, societății românești. Întrucât exprimă activități și realități
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
poate prezice: «cele ce sunt, cele ce vor fi și cele ce-au fost mai Înainte»1. Homer a fost cel care pe bună dreptate a rânduit mai Întâi «cele ce sunt», pentru a stabili În continuare viitorul și trecutul. Silogismul ipotetic pleacă de la prezent când este exprimat În propoziții de tipul: «dacă acest lucru există Înseamnă că a fost precedat de altul» și: «dacă acest lucru se produce acum Înseamnă că un anume altul Îi va succeda». (C) Așa cum am
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
tipuri de memorare, cu trei feluri de imagini și cu tot atâtea feluri de conceptualizare, cu trei tipuri de adevăr, cu trei tipuri de științe, cu trei metodologii conceptuale și tehnice, cu trei tipuri de orto-deducții, cu trei feluri de silogisme <<contradicționale>> și cu trei feluri de <<recurență contradicțională>> etc., etc.302". Am reprodus și această lungă frază nu doar pentru a ilustra imaginea gândirii triadice. Ea contrastează flagrant cu zgârcenia verbală a logicianului-exeget Petru Ioan. Nu numai că sintetizează viziunea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
pentru tradiție o face să apară ca restaurativă. Semnificațiile și sensul se reconstituie prin exegeza textului și în temeiul analizei gramaticale și a celei retorice. Aceste procedee sunt acreditate inițial de practica sofiștilor, care au relaxat legăturile logice riguroase ale silogismului și l-au infuzat cu procedee semantico-retorice. Semnificațiile oculteazî relațiile logice, contururile logice ale diviziunii noțiunilor, îngăduind construirea sofismelor, a silogismelor intenționat eronate. Dar ei nu sunt conștienți decât de retorica pe care o folosesc. Nici Platon nu vorbește despre
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
și a celei retorice. Aceste procedee sunt acreditate inițial de practica sofiștilor, care au relaxat legăturile logice riguroase ale silogismului și l-au infuzat cu procedee semantico-retorice. Semnificațiile oculteazî relațiile logice, contururile logice ale diviziunii noțiunilor, îngăduind construirea sofismelor, a silogismelor intenționat eronate. Dar ei nu sunt conștienți decât de retorica pe care o folosesc. Nici Platon nu vorbește despre hermeneutică în sensul pe care îl dăm noi acestui termen. Totuși el are în vedere interpretarea pe care o situează între
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
sau derivare) a concluziei din premise, revine la schema de inferență ipotetico-disjunctivă , o generalizare a inferenței categorico-ipotetice În modul ponendo-ponens , pentru „A“ și „B“ În calitate de clauze, iar „X“ - o propoziție oarecare), dar și a congenerei sale În modul tollendo-tollens , a silogismului chryssippian ( ), a modului tollendo-ponens, mai sus etalat () și Încă a multor altor moduri ale inferenței deductive , subsumate de Gerhard Gentzen În regula tăieturii din calcului secvențelor . Grație unui mecanism (non-determinist) atât de simplu precum cel pe care-l susține „principiul
Prelegeri academice by prof. univ. dr. PETRU IOAN () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92348]
-
Gardner, Nicholas Rescher și Încă multor altora), asupra validării unor tipuri de structuri logice prin metoda aritmetizării (În stilul pe care l-au impus un Leibniz, un Jerzy Slupecki, Edward A. Hacker, Fred Sommers și așa mai departe), asupra deciziei silogismelor prin procedeul „Înstelării“ (În maniera lui Harry J. Gensler), asupra reducerii la absurd prin intermediul antilogismului (procedură pusă la punct de Christine Ladd - Franklin), asupra reducerii la absurd prin intermediul grafurilor (În genul celor studiate de către Charles Santiago Sanders Peirce), asupra
Prelegeri academice by prof. univ. dr. PETRU IOAN () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92348]
-
comentariul la Categoriile lui Aristotel (comentariul a fost scris de două ori: prima dată într-o formă mai scurtă, în 510-511, și a doua oară într-o formă mai lungă, în 515-516); traducerea și comentariul Analiticelor; redactarea unui tratat Despre silogismele categorice și a altuia Despre silogismele ipotetice; traducerea Topicelor lui Aristotel, redactarea unui comentariu al acesteia și a unui comentariu la Topicele lui Cicero; traducerea Argumentelor sofistice și compunerea unui tratat Despre diferențele topice. După cum se poate vedea, e vorba
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a fost scris de două ori: prima dată într-o formă mai scurtă, în 510-511, și a doua oară într-o formă mai lungă, în 515-516); traducerea și comentariul Analiticelor; redactarea unui tratat Despre silogismele categorice și a altuia Despre silogismele ipotetice; traducerea Topicelor lui Aristotel, redactarea unui comentariu al acesteia și a unui comentariu la Topicele lui Cicero; traducerea Argumentelor sofistice și compunerea unui tratat Despre diferențele topice. După cum se poate vedea, e vorba despre un ansamblu consistent de tratate
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
9; Col. 1, 15) par să indice inferioritatea Fiului și caracterul său de creatură. Numai capitolele 33 și 34 se ocupă de natura divină a Duhului Sfînt. în general, Chiril prezintă întîi obiecția adversarului, apoi o desființează prin metode logice: silogismul, reducerea la absurd și așa mai departe. Fotie (Biblioteca, cod. 136) considera că Tezaurul ar fi opera cea mai clară a lui Chiril, mai ales pentru cei ce înțeleg metoda silogistică. De fapt, s-a demonstrat că Chiril depinde în
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
celor doi interlocutori drept A și B, atît de inconsistentă este figura lor. Și Nestorie compusese sub formă de dialog scrierile sale polemice (Teopaschitul și, cel puțin parțial, Cartea lui Heraclid din Damasc). La fel de convențional este dialogul în Răspuns la silogismele propuse de Sever, scris de Leonțiu din Bizanț. Regăsim această formă în Eranistes al lui Teodoret și în Apocriticul lui Macarie din Magnesia, care nu se referă însă la disputa cristologică, ci se înscrie în tradiția apologetică. Același lucru se
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
care, crede autorul, au comis aceleași erori ca și Pavel din Samosata, Diodor din Tars, Nestorie și Teodor de Mopsuestia. La sfîrșitul tratatului și înainte de obișnuitul florilegiu patristic, Leonțiu citează și respinge numeroase texte ale acestuia din urmă. Rezolvarea (Epilysis) silogismelor propuse de Sever are forma unui dialog (însă cei doi interlocutori nu au individualitate; e vorba de un expedient pentru prezentarea argumentelor și a contraargumentelor) între un „acefal” (cf. p. 000; de fapt, un monofizit severian) și un ortodox. Un
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]