273 matches
-
pe atunci de contele Usedom, deci și de principele de Bismarck, pregăteau insurecțiunea și dezmembrarea monarhiei habsburgice. Aci, sub presiunea unor împrejurări independente de voința sa și contrarie intereselor dinastiei îndeosebi, a Imperiului în genere, mâna monarhului a putut fi siluită să iscălească un act nedrept pentru unul din popoarele cele mai credincioase ale monarhiei și favorabil pentru schimbăcioșii maghiari. Chiar în acest moment de cumpănă și de silă, monarhul și-a adus aminte de români; garantarea autonomiei lor bisericești și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
că a dezonorat-o, și, acum în urmă, ca încoronare a operii, numit - căci nu este cu putință a se zice că a fost ales - numit senator! Desfiderea aruncată opiniunii publice nu putea fi mai pe față, nici voința Coroanei siluită cu mai mare cutezanță. Trebuia în adevăr la cârma statului un ministru autoritar și fără sfială de legi și de oameni ca d. Brătianu pentru ca să asistăm la desfășurarea unui atare cinism guvernamental. Astfel, grație presiunii sale neobosite, ceea ce se anunțase
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
dare de seamă asupra stării în care se află diferitele state ale continentului nostru. În Franța tonul fundamental al orchestrei politice îl dă generalul Boulanger. El pretinde a simți o iubire aprinsă pentru Republică, însă afirmă totodată că ea e siluită de Camere, de miniștrii, de prezident; deci cere revizuirea Constituțiunei și o Constituantă. El impută Camerelor corupțiune, dar pentru agitațiunea sa proprie nu se sfiește a recurge la ajutoarele pecuniare ale inamicilor Republicei. El promite a fi Gambetta și Bonaparte
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
elibereze mâna din strânsoare. Nu pot s-o abandonez. Nu pot, înțelegi? Romanul își aminti: era Lucia, copila de nici măcar paisprezece ani care, cu câteva zile înainte, sub ochii săi, servitorii huni o luaseră cu forța din depozit ca să o siluiască încă o dată. Scruta cu încăpățânare tabăra, printre copaci, și repeta cu glas înlăcrimat: — Mamă! Trebuie să vii aici! Trebuie să vii aici! Sunt mizerabili! Sunt urâți! Pleacă! Pleacă! Pleacă! Mamă! Unde ești, mamă? Ținând-o mai departe, Lidania căuta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
făcând ce se cuvine, Se-ncurcă într-a legii ițe... ceea ce [deloc] nu-i bine... Ei, vlădică de Suceava, vezi la carte ce mai zice Să se facă-o judecată ca acea ce-avem aice... Cînd un om den starea-ntîia siluiește pe-o femeie... " [EPISCOPUL] Moartea, Doamne, spune legea, daca n-ar vrea ea să-l ieie! [LĂPUȘNEANU] Daca ea n-ar vrea să-l ieie... Trebuie să-l vrea... Voi eu... Daca nu se-ncape-n lege... daca nu-i
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Papa Brâncoveanul, Cristea fiul lui Socol, Udrea slugerul Doicescu, Preda Beca de la Maia, Sava Șufarul, Dumitrașcu Frejureanu, Dumitru Comisul, Mihai Ciohodaru și patru căpitani: Gâdea, Băncilă, Iancu și Ivan. Și s-au prădat casele, bisericile și mânăstirile. Și s-au siluit jupânesele și jupânițele copile și jăhuit toată țeara din cap până în cap și cruciș și curmeziș.” Pe locul unde a fost răpus Papa Brâncoveanul, tatăl ucisului a ridicat o cruce mare de lemn. 1674 Sta la masă cu bărbații, fără
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
generalul Heissler să intre în Țara Românească. Așa m-am pomenit domn peste o țară ocupată de nemți. Oastea lor cuprinsese țara din munte până în Argeș, cu prada și jaful spărgeau magaziile și pivnițele boierilor, mâncau, beau și distrugeau totul, siluiau femeile de ajunseseră să fugă toate prin poduri și căpițe. Împăratul îmi cerea să întrețin timp de șapte luni cincisprezece mii de ostași și să plătesc drumul lor până la granița cu franțujii, opt sute de mii de florini. Asta a fost
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Și tătarii? Condica visteriei scrisă citeț de câți vistiernici s-au perindat în acești douăzeci și cinci de ani stă martoră de câte pungi s-au dus spre ei. Dar când a mai stat Bucureștiul atâta vreme fără să fie prădat și siluit de hoarda din Bugeag? Amenințarea lor oare a pierit? Zece ani de când stă treaz, verifică fiecare depeșă, fiecare mesager, atent la cei ce se cred mai marii lumii asumându-și dreptul hotărârii soartei altora, de zece ani cu taica zâmbind
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
autorul nu s-a deghizat complet. Limba "lucră" singură, are anumite legi de acțiune. Iluzia în care ne-am legănat pînă adineaori, că autorul poate interveni, se pulverizează. Nu mai rămîne absolut nimic. Limba, personajele, acțiunea au (cînd nu sînt siluite de niscaiva nechemați) o autonomie absolută. Amestecul dramaturgului în această lucrătură este inadmisibil. Ceea ce autorul are de făcut, și doară nu-i puțin lucru, este să aleagă personaje, scheme, tipuri de limbaj, iar apoi să le lasă să lucreze singure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
atât Licavkin cât și Bedniakov s-au prefăcut că nu știuseră nimic de asta, continuând să folosească motivul eliberării părintelui său ca motiv de presiune și șantaj. Doamne Dumnezeule! Iar el iscălise colaborarea cu acești monștri care pur și simplu siluiseră toate acele lucruri care făcuseră din el un om adevărat. Acum realizează de ce el beneficiase de tratament preferențial la întoarcerea în țară. În timp ce toți ceilalți veniseră pe jos, el călătorise cu mașina, iar faptul stârnise mirare și circumspecție din partea celorlalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
care nu s-a mai spălat pe picioare de o lună, puteam să aud cum o fătucă încearcă pentru a cincea oară să facă ceva cu o banană prea coaptă, cum un surdo-mut și orb ucide o femeie după ce a siluit-o, cum un rățoi violează o pichere, cum un pseudopoet chinuie o poezie proastă, cum un calvar rămâne uitat în noianul întâmplărilor cotidiene, cum un tâmpit, proprietar al unei mașini de dactilografiat încearcă să-și scrie pentru a opta oară
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
-i aievea pe cei răi și silnici ale căror fapte ne indignează atâta la teatru. În schimb, la teatru, interesul personal, pornirea ticăloasă de a dobândi bunuri pământești dispar din sufletul nostru; la teatru, nimic din ceea ce este personal nu siluiește noblețea și sinceritatea trăirilor noastre, la teatru devenim mai puri și mai buni sufletește. De aceea, cât ne aflăm în incinta teatrului, năzuințele și simpatiile noastre sunt consacrate în întregime trăirilor celor mai frumoase de omenie și de noblețe justițiară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
invitat la instituția pe care o conduce scriitorii unguri de faimă mondială Esterhazi Peter sau György Konrád. Între timp interlopii defilează prin țară și străinătate sub privirile complice ale justiției, poliției și serviciilor secrete. Autoritățile județene se preocupă să-și siluiască relațiile culturale de calitate și permit lumii mafioților să-și etaleze luxul sfidător și incultura agresivă. De aceea, zic că ar fi binevenită readucerea fermă pe agenda de discuție publică și mai apoi parlamentară a celebrei Legi 18 din vremea
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
îl inspiră copiilor. Chiar pagina întîia ni arată marea deosebire de metodă. Nu mai întîlnim pe învățătoriul sever și țeapăn cu vergile-n mână, ci un suflet uman, care se coboară la treapta sufletelor copilărești și le disciplinează, nu le siluiește. Prin jocuri copiii învață a iubi orânduiala. Apoi li se face deosebirea între ființe și lucruri; copiii sunt puși a numi ființe și a spune ce fac ele, cum sunt; tot astfel la lucruri, încît zilele cele dentîi se zugrăvesc
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
Dunărea, însemnate trupe auxiliare în împărăția sa, cumplit 114 {EminescuOpXIV 115} de cutremurată. Cu toată alianța sa cu Vatatzes și cu împărăția romeică, Asan îngădui trupelor auxiliare latine trecerea prin teritoriul său, pretextând că la invaziunea acestora ar fi fost siluit prin neînvinsa lor putere. Latinii întăriți în acest chip, mai căpătând și numeroase ajutoare de la cumani, smulseră din mâinile lui Vatatzes cetatea Tzurulos și înfrînseră greu flota sa creată din nou și comandată de armeanul făr'de esperiență Isfre. Împăratul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de la credință nici c-un fir de păr și că tot atât de puțin va adaoge o iotă sau o commă la crez; mai bine va risca un război nu numai cu italienii, ci cu oricare popor care ar pofti să-l siluiască. Deci față cu cererile papei va fi mlădios și condesscent, solilor le va răspunde și le va da drumul cu bună pace și prietenos, fără de-a cășuna însă obștiei vro silă sau pagubă. De vom speria nelavreme vânatul - zise
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se uită la ea, amintindu-și deodată că nimeni n-a strîns sticlele și că Bobby putea să se Îmbete iar. Voia să le spună, dar chiar În clipa aceea Arminda se ridică În picioare: „Santiaguito o să vrea s-o siluiască pe Vilma“, zise, Îndreptîndu-se agale spre maldărul de cămăși pe care le mai avea de călcat În seara aceea. „Coana-mare“, comentă Carlos, ducîndu-și mîna la tîmplă și făcînd semn că nu e În toate mințile cînd văzu că se Îndepărtează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
a lui Julius. Ca un făcut, cînd a ajuns dis-de-dimineață a găsit-o pe Coana mare la micul dejun, „bună ziua, doamnă“, vru să-i spună, dar ea i-o luă Înainte repetînd vorbele din ajun, că domnișorul Santiago o s-o siluiască pe Vilma, tocmai În clipa cînd se ivea Țanțoșa strigînd că domnișorul Bobby merita o bătaie zdravănă și avînd fața plină de zgîrieturi. Carlos simți un fior, ba mai rău: simți că fiorul ăsta se lega printr-un fir inexplicabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la masa de lucru, la birou, pe când aceia în grădini, în piețe sau la cine știe ce margine de mare. Apoi anticii, mai leneși, stăteau multă vreme întinși, căci știau bine că inspirația vine orizontal. Astfel, ei așteptau gândurile, pe când modernii le siluiesc și le provoacă prin lectură, făcând impresia că nici unul n-a cunoscut plăcerea iresponsabilității meditative, ci și-au organizat ideile cu aplicație de întreprinzători. Niște ingineri în jurul lui Dumnezeu. Multe spirite au descoperit Absolutul din a fi avut o canapea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
dar nicăieri cu dragoste sinceră. Răcoarea pe care i-o provoacă contactul cu sticla rece îl ajută pe Germanicus să se destindă. Gânduri mai calme încep să-i umble prin minte. Până la urmă, nu e neapărat vina evreilor că sunt siluiți, ridiculizați și batjocoriți. Ranchiuna grecilor se datorează în bună măsură protecției de care se bucură dușmanii lor din partea Romei. Surâde împăciuitor către Herodes Agrippa, după care oftează adânc. Expansiunea imperiului în estul Medite ranei a însemnat inevitabil și preluarea diasporei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
înfășură într-un turban. Își zări chipul, lipsit de artificii, redus la puritatea naturală, în oglinda băii. Așa, fără machiaj, asemănarea cu tatăl ei era izbitoare. Aveau amândoi fețe ovale și pomeții înalți, de reminiscență slavă - oare vreun tătar chipeș siluise cândva femeile strămoșilor ei? Puțin probabil dat fiind că, din câte știa, se trăgeau din Surrey, un ținut din acelea în care până și tătarii aveau Jaguare. Avea nasul ușor cam prea lung și ochii puțintel cam înguști. Era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
măiestrite le-au astupat cu var; lângă o coloană cizelată de porfir au așezat o treucă informă de grezie, ca să-și poată spăla mădulările copiii profetului. Peste Bizanțul de piatră înflorită și marmoră au suprapus maghernițe de lemn. Astfel au siluit o minune a lumii. Ceea ce alcătuia însă morbul bizantin al decăderii a trecut din ruini în stăpânitorii noi, și puterea osmanlâilor a clocit încă de la început în măruntaiele ei boala gărzilor pretoriene, a intrigilor de gineceu și a demnitarilor castrați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
notoriu lucrează la foc maxim. Să o scot pe terasă. Să o pun în patru labe. Doggy-style. Și să-i pângăresc trupul în fața patrupedelor. Așa. Numai ca să le fac în ciudă. Să mă răzbun. Să-i înnebunesc că le-am siluit regina. Ieșim pe terasă. De aici se văd toate luminile orașului, pescărușii, foarte vag marea. Câinii încep să latre alarmând toți vecinii. Hămăiala lor se amplifică acut căpătând ecouri în tot cartierul. E frig de-mi clănțăne dinții-n gură
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Ovidiu, oprindu-se asupra unui anumit episod: E basmul cel de jale-al Philomelei Cu mârșavul Tereu, siluitorul 2. Or, Philomela nu a fost aleasă la întâmplare, ne-o confirmă întrebarea lui Titus: Te-au prins, copile drag, te-au siluit, Te-au pângărit, precum pe Philomela, În codrul nemilos, pustiu și negru?3 Și, îndată, evocarea pădurii „nemiloase” îi aduce în minte imaginea unui loc unde vânase odinioară: Da, e un loc aidoma, o vale Unde-am vânat - de n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
din răsărit, după ce săvârșise marea reformă socială. Moșul Isidor are sânge albastru, din nefericire necorcit. Ținea să se cunoască acest amănunt, afirmând cu orgoliu că se trage din profeți. E foarte probabil însă, că dacă bunica lui ar fi fost siluită, la timpul ei de vreun gardist, moșul Isidor ar fi trecut prin lume cu sângele albastru primenit, cu altoiul prins, și poate astfel dezlegat de blestemul beției. Marți, miercuri, joi și vineri, el cosea și călca șase perechi de pantaloni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]