1,492 matches
-
și moderniștii. Victor Eftimiu l a caracterizat pe Minulescu ca fiind exuberant, cu o lirică ce năvălește ca un torent. Cu mari dificultăți, Ion Minulescu a început să-și publice poeziile în revistele vremii. La 1 februarie 1905, în revista simbolistă Viața nouă, condusă de Ovid Densușianu, apare poezia În pribegie, în care demonstrează răceala cu care a fost primit autorul, la întoarcerea în țară: Și de-o fi să mă-ntorc iarăși, iarăși să mă vază-n sat,/ N-o să
Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_454]
-
, este pseudonimul lui Henri Alban Fournier (1886-1914), scriitor francez, mort la 27 de ani, autor al unui singur roman, ""Le Grand Meaulnes"", roman poetic de factură simbolistă. S-a născut pe 3 octombrie 1886 la La Chapelle-d'Angillon și și-a petrecut copilăria la Sologne și în Bas-Berry, unde părinții săi au fost învățători. A făcut studii liceale la liceul "Lakanal", la Sceaux în apropiere de Paris
Alain-Fournier () [Corola-website/Science/298958_a_300287]
-
a fost un scriitor francez, autor de poeme și eseuri, reprezentant al simbolismului tardiv în literatura franceză. După absolvirea liceului, Valéry se înscrie în 1889 la facultatea de drept din Montpellier. În acest an publică primele sale versuri în stil simbolist în revista ""Revue maritime de Marseille"". În 1892 se stabilește la Paris, unde frecventează cercul de poeți grupați în jurul lui Stéphane Mallarmé, cunoaște pe scriitorul André Gide și se împrietenește cu pictorul Edgar Degas. Versurile simboliste scrise între 1889 și
Paul Valéry () [Corola-website/Science/298297_a_299626]
-
sale versuri în stil simbolist în revista ""Revue maritime de Marseille"". În 1892 se stabilește la Paris, unde frecventează cercul de poeți grupați în jurul lui Stéphane Mallarmé, cunoaște pe scriitorul André Gide și se împrietenește cu pictorul Edgar Degas. Versurile simboliste scrise între 1889 și 1898, pe linia creațiilor lui Mallarmé și Verlaine, vor fi publicate mai târziu sub titlul ""Album de vers anciens"" ("Album de versuri vechi", 1921). Începând din anul 1892, face în fiecare dimineață însemnări în caietele sale
Paul Valéry () [Corola-website/Science/298297_a_299626]
-
peisajele românești au reprezentat unele dintre principalele lor preocupări. Astfel, artiștii afiliați mișcării "Tinerimea artistică" au executat lucrări care contraveneau tradiționalismului cu toate că aveau o afinitate semănătoristă și au căutat noi forme de expresie și tematici împrumutate de la curentele moderniste sau simboliste. Într-un mod similar literaților, artiștii plastici au căutat să sintetizeze cultul pentru sufletul românesc cu tehnica occidentală. Formulele pe care artiștii și scriitorii le-au practicat au fost puternic influențate de operele lui Mihai Eminescu și Nicolae Grigorescu. Totul
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
tematicii universului rural. Ion Andreescu, deși născut la oraș și-a ales cu predilecție motivele din mediul țărănesc. O dată cu trecerea în secolul următor, alături de estetica semănătoristă tributară într-o mare măsură și lui Grigorescu, s-a afirmat mișcarea modernistă, îndeosebi simbolistă, care a promovat tematica urbană, a orașului. Fiind conectat la polemicile timpului său dintre moderniști și semănătoriști, Baltazar s-a raliat modernismului, acest lucru fiind dovedit de sfatul pe care i l-a dat lui Ipolit Strâmbu într-o critică
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
motivelor care-i dă imaginii o notă modernă specifică graficii de tip Art Nouveau. În același stil au fost create frontispiciul la nuvela "" și ilustrația la povestirea "" ale lui Emil Gârleanu. În acestea se pot vedea motivele preferate ale poeților simboliști, cum sunt lacul plin cu nuferi ("Înecatul") și arborii ("Primăvara!") ca simbol al puterii organice, simbol al energiei. Prin motivele abordate, Baltazar s-a alăturat concepției lui Maurice Denis care spune că "... ilustrația reprezintă decorația unei cărți [...] o broderie de
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
lui Maurice Denis care spune că "... ilustrația reprezintă decorația unei cărți [...] o broderie de arabescuri pe pagină, un acompaniament al liniilor expresive". După cum se știe, decorația caracteristică stilului Modern Style, Secession, Art Nouveau urmează două tendințe contrare. O tendință este simbolistă, iraționalistă și cea de a doua este funcționalistă, raționalistă. Ambelor tendințe le corespund două canoane: unul care pune accentul pe liniile curbe, sinuoase, ondulatorii și pe arabesc, învolburări și volute ce definesc stilul baroc și unul care se bazează pe
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
(n. 1 octombrie 1887, Galați - d. 30 mai 1919, București) a fost pseudonimul literar al lui Benjamin Deutsch, poet simbolist, traducător și publicist român, de naționalitate evreu. În decursul timpului, ca publicist, a folosit mai multe pseudonime: B. Askenazi, Ion Corbu, Ion Crângu, Vasile Crângu, Luca Zimbru, Cireșeanu, Barbu Exoticu, Germanicus Galitiensis, Tedesco. Benjamin Deutsch s-a născut la Galați
Barbu Nemțeanu () [Corola-website/Science/322306_a_323635]
-
tuberculoză, se stinge prematur. Ispitit de modalități poetice diferite, B. frecventează motivele romantice și descrierea parnasiană, abundând în termeni sonori (Pe tronul Lethei, În Cetatea moartă), dar și lirica „de idei”, într-un registru ușor retoric, ori cea de factură simbolistă (Acorduri de toamnă, Largo, Tăcerea). În poeziile inspirate de experiența frontului, apelează și la versul alb. Cu timpul, tentația modernității se accentuează și B. recurge la un imagism oarecum insolit pentru epocă (Jazzband, Flirt naiv, Clownul) ori cochetează cu antipoeticul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285630_a_286959]
-
aici, dubla denumire, mult timp, a curentului: simbolist și decadent. Până după al doilea război mondial au apărut sinteze franceze de istorie literară ce prezintă curentul de la finele secolului al XIX-lea ca având două aspecte: s. și decadentismul, reunind „simboliști” și „decadenți”. În prima categorie intră poeți făuritori de viziuni eterate, atrași de „magia verbală”, precum Jean Moréas, Gustave Kahn, René Ghil ș.a., avându-l pontif pe Mallarmé, dar mai ales pe Paul Valéry; în a doua - poeți ai mizeriei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
poezia și-a descoperit propria esență. Asumându-și-o explicit, ea și-a impus - prin disociere de „reportaj”, fabulație, anecdotică, expunere didactică, confidență, orație, predică - să nu mai fie nimic altceva decât poezie. Intuit, desigur, cu mult înainte de izbucnirea mișcării simboliste (cu mai multă precizie de Poe și Novalis), acest principiu iradiază în Corespondențele lui Baudelaire, în sonetul Vocalele al lui Rimbaud și este oracular încifrat în versurile lui Mallarmé, ermetic enunțat în ale sale Divagații, spre a fi, îndeosebi în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
liber și sugestia, s. românesc exprimă o sensibilitate mai apropiată de cea eminesciană decât de cea a lui Macedonski. Așa se explică larga receptare a influenței lui Verlaine, a celorlalți „poeți blestemați” și rezistența la poezia lui Mallarme. Poezia noastră simbolistă a fost sensibil modelată de lirica franceză „decadentă” și aproape deloc de cea autoconsiderată „simbolistă”. În timp ce Verlaine, Laforgue, Rollinat, Rodenbach, Rimbaud își aveau, în primele două decenii ale secolului al XX-lea, omologi în G. Bacovia, I. M. Rașcu, B.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
hispanică, tr. Vasile Covaci, pref. Andrei Ionescu, București, 1980; Simbolismul european, vol. I-II, îngr. și introd. Zina Molcuț, vol. III, îngr. Magdalena László-Kuțiuk, București, 1983; Micu, Modernismul, I-II, passim; Scarlat, Ist. poeziei, II, 277-362, passim; Adriana Iliescu, Poezia simbolistă românească, București, 1985; Pop, Jocul, passim; Nicolae Manolescu, Despre poezie, București, 1987, 174-180; Philippe Forest, Le Symbolisme ou La Naissance de la poésie moderne, Paris, 1989; Jeannine Paque, Le Symbolisme belge, Bruxelles, 1989; V. Dumitru, Simbolismul poetic românesc, Timișoara, 1990; Macedonski-Bacovia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
Symbolisme belge, Bruxelles, 1989; V. Dumitru, Simbolismul poetic românesc, Timișoara, 1990; Macedonski-Bacovia. Simbolismul românesc, îngr. Constantin M. Popa, Craiova, 1993; Matei Călinescu, Cinci fețe ale modernității, București, 1995; A. Calafeteanu, Curentele poetice moderne române ale secolului XX, București, 1996; Poezie simbolistă românească, îngr. și introd. Rodica Zafiu, București, 1996; Poezia simbolistă românească, îngr. și pref. Ion Bălu, București, 1997; Micu, Ist. lit., 188-198; Adriana Iliescu, Vocația modernității în literatura contemporană română, București, 2001, 5-39; Iulian Boldea, Simbolism, modernism, tradiționalism, avangardă, Brașov
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
1990; Macedonski-Bacovia. Simbolismul românesc, îngr. Constantin M. Popa, Craiova, 1993; Matei Călinescu, Cinci fețe ale modernității, București, 1995; A. Calafeteanu, Curentele poetice moderne române ale secolului XX, București, 1996; Poezie simbolistă românească, îngr. și introd. Rodica Zafiu, București, 1996; Poezia simbolistă românească, îngr. și pref. Ion Bălu, București, 1997; Micu, Ist. lit., 188-198; Adriana Iliescu, Vocația modernității în literatura contemporană română, București, 2001, 5-39; Iulian Boldea, Simbolism, modernism, tradiționalism, avangardă, Brașov, 2002, 7-81, passim; Gabriela Duda, Metafora în poezia simbolistă românească
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
Poezia simbolistă românească, îngr. și pref. Ion Bălu, București, 1997; Micu, Ist. lit., 188-198; Adriana Iliescu, Vocația modernității în literatura contemporană română, București, 2001, 5-39; Iulian Boldea, Simbolism, modernism, tradiționalism, avangardă, Brașov, 2002, 7-81, passim; Gabriela Duda, Metafora în poezia simbolistă românească. Reflecții asupra formelor analogice, București, 2002; Simbolismul românesc, îngr. Lucian Pricop, București, 2003. D. Mc.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
cu o sfâșietoare nevoie de afecțiune (visul lui de iubire e un „soare stâns”), cuprins în răstimpuri de o sete de viață care e reflexul spaimei de neființă, „ultimul trubadur” (E. Lovinescu) își susură într-un decor sublunar, de irizări simboliste, cantilena. Frapează generozitatea luminii („nămeții de lumină”) în ambianța împânzită de semnele extincției. Întunericul ce se apropie, lugubru, ațâță părelnicele străluminări. De fapt, senzitivul, împăienjenit de oboseală, agonizează cu o îndurerată resemnare într-un peisaj de umbre, în preajma unui țintirim
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288137_a_289466]
-
un drum propriu în poezie în contact cu simbolismul. Nu a fost însă un imitator. El a trăit, pe coordonate de o excepțională noblețe intelectuală, drama singurătății și a eșecului, a fatalității tragice, regăsindu-se în tristețile misterioase din lirica simbolistă. Motivul poetului blestemat, impus la noi de Macedonski, era susținut la P. de sentimentul real (chiar dacă versul lui nu a putut evita întru totul clișeele) al condamnării fără ieșire conținute de aspirația spre ideal și transcendență. Văzând în artă singura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288770_a_290099]
-
locul misterului în poezie și despre rolul inconștientului în evoluția formei interne în artă. Simbolismul începe în literatura română efectiv cu Ștefan Petică. Al. Macedonski anunțase curentul, îi dăduse un început de doctrină, fără să fi devenit prin asta poet simbolist propriu-zis. Precursori ai simbolismului, Traian Demetrescu, Iuliu Cezar Săvescu îl vestesc doar prin unele note ale liricii lor, care în esență rămâne romantică în primul caz, parnasiană în cel de-al doilea. Ștefan Petică e însă simbolist prin însăși atitudinea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288770_a_290099]
-
176-196; [Ștefan Petică], în Simbolismul european, II, îngr. și introd. Eufrosina Molcuț, București, 1983, 449-460; Scarlat, Ist. poeziei, II, 221-225; Constantin Trandafir, Introducere în opera lui Ștefan Petică, București, Minerva, 1984; Vasile, Conceptul, 155-159; Negoițescu, Ist. lit., I, 162-164; Poezia simbolistă românească, îngr. Rodica Zafiu, București, 1996, 179-183; Dicț. analitic, I, 189-190, II, 55-56; Dicț. esențial, 636-638. S.C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288770_a_290099]
-
I-II, 1964-1965) cuprinde analize critice amănunțite. Început de secol. 1900-1916 (1970) reia în mare în prima parte volumul din 1964, partea a doua cuprinzând studii despre scriitori grupați pe „ambianțe”: Ambianța „Sămănătorului” și a „Vieții românești”, Ambianța socialistă, Ambianța simbolistă. Obiectivul pare să fi fost examinarea ideologiilor literare, a curentelor, a mișcărilor coagulate în jurul unor reviste. Analiza, pertinentă, demonstrează eclectismul diverselor mișcări, faptul că programul ideologic influențează în mică măsură producția literară, factorul „creație” primând asupra teoriei. În 1965 M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
esență, dar păstrând delicatețea și suavitatea sentimentului, precum și dezinvoltura stilului. Trăiește acum din amintiri, cu vaga impresie că timpul începe să îl apese, dar, programatic, își temperează efuziunile, reușind să evite sentimentalismul. Cu ciclul Corăbii romane, poetul „sosește” mai degrabă simbolist decât romantic. Dacă până acum contururile se profilau discret, în nuanțe austere de alb și negru, aici poeziile aduc o varietate cromatică neașteptată. Necunoscutele scrisori de dragoste ale preadevotatului slujitor Alexandru (1971) e un lung poem de dragoste, alcătuit din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289118_a_290447]
-
clipă (1917), "doctrina virilă încurajând feminismul elementelor" sau a numeroaselor metafore marine în chiar cuprinsul spațiului imaginar ocupat de elementaritatea terestră. Totodată, analistului nu-i scapă nici transpunerile oarecum mecanice, de factură programatică, ale acestei elementarități în cod, de pildă, simbolist, cum se întâmplă în mult citata Seară la Miorcani (din Eternități de-o clipă), unde notează "o modalitate ordonată, planificată, de a dezvolta o intuiție într-un lanț de imagini previzibile", observată și de Tudor Vianu, care remarcase "tipul de
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
stabilității malurilor, ce era? Era o greguería. Astfel a ieșit din urna cerebrală acest cuvânt...” Dorința secretă a malului de râu, strigătul inconștient și nedeslușit al ființelor și deopotrivă al lucrurilor, iată o aspirație avangardistă, nutrită de reminiscențe romantice și simboliste. Greguería este așadar destinată unui conținut inefabil, având, precizează altundeva RAMÓN, „îndrăzneala de a defini ceea ce nu poate fi definit, de a captura ceea ce este trecător, de a nimeri sau a nu nimeri ceva care poate să nu se găsească
„Un avangardist surâzător“ – Ramón Gómez de la Serna by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3329_a_4654]