5,259 matches
-
astăzi, 40 de ani. Dis-de-dimineață, prim-ministrul și-a admirat darul primit din partea familiei, un tort care ilustrează o tablă de șah, unde, secondați de mai mulți pioni, se află și două figurine. Cele două piese importante de pe tort îi simbolizează pe cei doi copii ai premierului, îmbrăcați în haine de prinț și prințesă, scrie Libertatea. La Mulți Ani Tati!” este urarea care însoțește darul sugestiv primit de Victor Ponta, de la soția și copiii săi. În jurul acestui tort circulă deja și
Darul lui Ponta din partea familiei, un tort în formă de tablă de șah () [Corola-journal/Journalistic/42220_a_43545]
-
Bratu Iulian Vicepreședintele PNL, Varujan Vosganian, a comentat pe propriul blog discursul susținut marți de Traian Băsescu. Concluzia sa a fost că ,,ideea călăuzitoare” a discursului lui Traian Băsescu este că ,,domnia sa simbolizează România și statul de drept”, iar cine nu este ,,cu dânsul” acționează ,,împotriva intereselor țării” și face ,,lovituri de stat”. ,,Discursul președintelui nu trebuie parcurs în toate amănuntele sale, căci importantă este ideea călăuzitoare, restul vine de la sine. Domnia sa, președintele
Discursul lui Băsescu tradus de Varujan Vosganian by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/42533_a_43858]
-
România și statul de drept”, iar cine nu este ,,cu dânsul” acționează ,,împotriva intereselor țării” și face ,,lovituri de stat”. ,,Discursul președintelui nu trebuie parcurs în toate amănuntele sale, căci importantă este ideea călăuzitoare, restul vine de la sine. Domnia sa, președintele, simbolizează România, Vestul, statul de drept, independența justiției și orice fel de legitimitate. Cine nu e cu dânsul acționează împotriva intereselor României, crede că lumina vine de la Răsărit, face lovituri de stat împotriva ordinii de drept și vrea să subordoneze justiția
Discursul lui Băsescu tradus de Varujan Vosganian by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/42533_a_43858]
-
spațiu. Trecere ce se realizează împotriva voinței poetului: Doar vântul hai-hui mai șuieră prin crengi și întreabă mereu: "Unde-o fi omul palid care mi-a promis că se va spânzura? Avea părul zburlit și o haină gri." Vântul hai-hui simbolizează un timp diluat, un timp pe care poetul nu reușește să îl densi-fice. Ironia, persiflarea, ludicul accentuează contrapunctic gravitatea situației (se știe bine, alternanța ironie-gravitate, ca tensiune a contrariilor, este un mecanism generator de sensuri deschise în scriitura modernă, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
înțelege că a pierdut un pariu existențial, de vreme ce obiectele se grupează după o regie proprie. În acest moment, poetul cade din spectacol. Iată de ce spuneam că lirica lui Emil Botta este un spectacol ratat. Echipajul căruia îi flutură argintiul penaj simbolizează tocmai această cădere din spectacol, edulcorată. G. Durand releva eufemizarea mormântului, în folclor, asimilarea valorilor mortuare cu odihna și intimitatea, dând exemplu basmul Frumoasa din pădurea dormită 56. Emil Botta descoperă mormântul din sine, spațiul interiorității absolute, nimicitoare. Disperarea va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Jaf, Dinu Pillat no-tează: "Exprimându-se cu precădere în cifrul metaforic al delirului, care îngăduie lirismului său libertatea celor mai insolite polarizări, poetul ajunge nu o dată la efecte de-a dreptul amețitoare, cum se întâmplă bunăoară în jocul de reprezentări simbolizând procesul de absorbire a universului prin actul morții individuale."57 Dar personaje ca Înecatul ori Spânzuratul nu vor să aducă ideea morții individuale, ci un soi de retorism exacerbat, persuasiv până la extrem: Înecatul a cuprins marea în brațe, a înfășurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
că așa o dezmierda. Avea niște garduri înalte din scândură cioplită de stejar și de o grosime impresionantă. Stâlpii de la porți erau tot din același lemn, ciopliți la pătrat, înalți de doi metri și ceva, terminându-se în formă rotundă, simbolizând capul, gâtul și trunchiul omenesc. Grosimea lor depășea 70 cm. În fiecare stâlp era câte un belciug cu verigă groasă în el de care lega boii la nevoie. Și parii de la gardul împrejmuitor erau tot așa, dar nu ca cei
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
despre semenii săi, preferând să viseze asupra lor. Iată însă că - deși trăiește sub seducția idealului - Manuela se teme totuși să nu rămână definitiv captivă în lumea închipuirilor sale, în irealitate, aceasta nevoie de reîntoarcere în real, de circularitate este simbolizată prin motivul oglinzii. Insistența cu care personajele se așează dinaintea oglinzii ei de toaletă, cu mânerul de os și cu ovalul ei pur și clar, trădează o nevoie de întoarcere, de a nu pierde calea către realitate. Oglinda poate fi
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
cu surâsul necunoașterii de orice, ca o floare neparfumată, necolorată și neofilită, ca o oglindă fără de răsfrângeri”. Frumusețea Fecioarei este un simbol al idealului de armonie feciorelnică, iar ”surâsul necunoașterii” este însăși cunoașterea perfectă a tot ceea ce o înconjoară. Surâsul simbolizează acceptare senină a destinului, înseamnă supunere, primire a propriului pocal. Însușirea epitetelor caracterizante ”neparfumată, necolorată și neofilită” este un fel de joacă de-a cuvintele, floarea înseamnă nepăcat, dar celelalte însușiri sunt contradicții care evidențiază neînețelegerea ideii de neprihănit. Pendularea
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
9,22,44,50/ 68 Pentru această operație este necesar să se respecte anumite reguli de trasare și anume: - se va căuta, pe cât posibil, ca transportul apei uzate prin colectoarele rețelei să se facă gravitațional; - un tronson al colectorului este simbolizat ca în figura 2.3.: Respectând aceste reguli se poate trasa întreaga rețea de canalizare și se poate observa că aceasta este o rețea ramificată. 2.2.2. Repartiția debitului uzat menajer prin metoda suprafețelor sau a lungimilor În cazul
Reţele de canalizare : partea teoretică by Viorel TOBOLCEA,Valentin CREȚU, Cosmin TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Administrative/91723_a_93003]
-
parte a simfoniei, allegro con brio, nota a patra a temei fatidice este coborâtoare, semnificând faptul că destinul este cel care domină, în partea a treia, Allegro, notele ajung la unison sol-sol-sol sol, pentru ca în Scherzo învingerea destinului să fie simbolizată de înălțarea notei finale peste triolet, sol-sol-sol si, iar apoi trioletul devine el însuși suitor: la-si-do re. Un motiv central este mereu reluat de Franz Schubert în compozițiile sale ca, de pildă, în fascinantul trio, Nocturna, sau în extraordinarul Cvintet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
-ndreaptă cartea-mi,/ La voi, inimi cu aripe./ Ah! Lăsați ca să vă ducă/ Pe-altă lume-n două clipe". În poezia Și dacă..., mișcări astrale conferă certitudine și perenitate sentimentului uman, iar în La steaua, fuga astrală în mers indefinit simbolizează durabilitatea eternă a iubirii. Și, în final, sentimentul singularizării cosmice, al refacerii prin iubire a Unului primordial: Două inimi când se-mbină,/ Când confund pe tu cu eu,/ E lumină din lumină,/ Dumnezeu din Dumnezeu". Luceafărul este un adevărat compendiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de arta cântului. El Greco exaltă viața întru îndumnezeire prin lumina selenară care transfigurează eteric omul năzuind spre lumina cerească; Tițian serbează în imagini strălucitoare erotismul și gloria frumuseții feminine; arta lui Vermeer exprimă bucuria luminii pure, de cleștar, emanată și simbolizată de perlă; Rembrandt face să răzbată în densa beznă ce ne înconjoară lumina din sufletele curate, Monet bucuria miriadelor de fotoni iradiind din fiecare lucru, mai ales din corola florii sacre nufărul. Dacă în sculptura greacă respiră armonia sferelor prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
uite nu numai lumea, dar și pe sine însuși, pierzându-și identitatea într-o nesfârșire devenită o pură încântare fără nume: "În necuprins se-neacă al meu gând. Și ce-ncântare să naufragiez în vasta mare..." Neliniștea shakespeariană se află simbolizată înainte de toate în tragedia Hamlet. Această neliniște a incertitudinii inițiată de suspiciunea că unchiul său i-a ucis tatăl, începe cu întrebarea dilematică to be or not to be, este continuată cu spaima că moartea poate fi o suită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
etică are loc în tablourile mai marelui olandez, Rembrandt, al cărui clar obscur scoate în lumină numai personajele pozitive moral, în sensul că sunt unicele purtătoare ale luminii, iar pe cele negative le alungă în întuneric. Iar Leonardo da Vinci simbolizează în clarobscurul său conflictul dintre puțina lumină a cunoașterii și conștiința infinitei bezne a tainei. Dar neliniștea lui Leonardo răzbate în accente tragice în uimitoarele sale profeții, dintre care redăm câteva. Un nou Babel este prevestit pe toate planurile, precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
este un spirit saturat de cel mai abrutizant simț comun. Și la fel cum simte aversiune față de literatura spaniolă, simte, și nu puțin, și față de cea franceză, iar când spiritul uneia și alteia fuzionează, se ivește ceva ce pentru el simbolizează Moratín4. Când vorbește despre Moratín l-am auzit vorbind despre el de multe ori își pierde firea și nu are nicio reținere. "Moratín este un abis de vulgaritate și inconsistență l-am auzit spunând -, operele sale sunt cea mai insipidă
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
din ditiramb, cântul liric intonat în cinstea lui Dionysos de un cor dansând în jurul unui altar al zeului, în timp 7 ce asistența se închina. Coriștii, purtând măști în chip de țap (grec. tragos = țap, de unde cuvântul „tragedie” - cîntecul țapiloră, simbolizau pe satiri (sau silieniă, prietenii zeului. În momentul în care unul dintre coriști s-a detașat de ansamblu, povestind isprăvile lui Dionysos, a apărut elementul dramatic - dialogul și primul actor. Acest fapt, legat de numele poetului semilegendar Thespis s-a
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
religioasă și legea naturii, care-l îndeamnă să-și ierte mama. Dacă destinul și zeii împing pe om la crimă, aceasta nu poate sluji ca scuză suficientă și nu poate aduce iertare ființei umane. Furiile care-l urmăresc pe vinovat simbolizează remușcarea lui pentru uciderea mamei, remușcare ce constituie sancțiunea sa cea mai aspră, e o suferință care-l purifică, îl înalță și, în cele din urmă, îi dă dreptul la reabilitare. Fapta lui Oreste are o dublă semnificație: nu este
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
ea nu mai este clară decât după împlinirea evenimentelor pe care le anunță. (Povestea lui Oedip este exemplară pentru toți eroii sofocleeni, căci pe parcursul întregii piese el nu vede evidența, iar când își înțelege în sfârșit situația, își scoate ochii, simbolizând orbirea intelectuală și morală în care își dusese destinul până atunciă. În ceea ce privește opera lui Euripide, ea este în întregime plasată sub semnul inovației, iar această dorință de înnoire se constată la fel de bine atât în conținutul pieselor, cât și în construcția
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
rege, acesta le arată că a ucis din dragoste pentru ea, luând asupră-și întreaga vină, cu toate remușcările pe care le presupune; și tot din dragoste pentru oameni, el renunță la tron și părăsește cetatea, urmărit de muștele ce simbolizează Eriniile din mitologia greacă. Ridicând omul la ipostaza de demiurg, Sartre exclude divinitatea sau destinul din univers. De aceea, el afirmă că „omul este ceea ce el se face”. În acest context, singurul „destin” posibil al său este acela de-a
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
labirint arhitectural, desf??urându-?i ț?cut frumuse?ea În sclipirile argintii ale astrului nocturn. În inima ??mântului, o alt? lume fantastic? este Închipuit? ce poet, iar fantezia sa pare s? nu aib? limite atunci descrie orizonturi spa?iale nelimitate, simbolizând infinitul, universul abstract al cunoa?terii. Pe ?? mânt, poetul vede Ins? o alt? lume, trist?? ?i ț?cut?, cea a ruinelor, o lume ce vorbe?te despre o alt? ipostaz? a timpuluitimpul istoric, finit, supus devenirii. Zidurile vechilor cet??i
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
c?tre „metaspa?ialitate" se contureaz? pe de o parte la nivelul con?inutului imagistic, dar ?i la nivelul expresiei poetice', În poezie, cuvantul, imaginea, efectul fonetic creeaz? astfel de sugestii. De exemplu, descrierea palatului Dochiei sau a domei celeste, simbolizând acel tip de spiritualitate dacic? deschis ideii de cunoa? tere, devin, În crea?ia eminescian?, reprezent? ri simbolice ale infinitului, pentru c?, „dezgustat de lumea m?runt?", „poetul se refugiaz? În Împ????ia vechilor zei al Valahiei" . (Eugen Simion). Partea
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
arbori ce din iarn? fac blând? prim?văr? / ?i-ntind umbre cu miros pe-a salei Întins rond". Aceste orizonturi spa?iale nelimitate ce se deruleaz? necontenit În fă?a ochilor no?tri uimi?i sunt dominate de „largile cupole" simbolizând de asemenea infinitul, universul abstract al cunoa?terii. Aceea?i viziune mitic? eminescian? confer? peisajului descris o dimensiune metaspa?ial?, metamorfozându-1 Într-un spa?iu magic În care cerul poate „Înmul?i hotarnicele clipe" num? rate Ins? de-al „stelelor
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
În sens hegelian, În imperiul artei clasice" (Zoe D-Bu? ulenga). Înzestrat? fiind pe de o parte de o natur? care prin ea Ins??i se sustrage trecerii timpului ?i pe de alt? parte de for?a crea?iei artistice (simbolizat? de Orfeu), cetatea Greciei era, În aceast? lumea a libert??îi ?i frumuse?îi, un simbol al geniului uman constructiv devenit cântec ?i poezie. ??scut? din „Întunecată mare", cetatea care „poart?-n ceruri a ei temple ?-a ei sarcini de
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
fi cercul: exist? În crea?ia artistului cercul protector al copacului, „ochiul de p?dure", lumini?ul ce se deschide că o oaz? În mijlocul codrului, lacul care adun? În oglindă lui rotund? lumina lunii, „cuibarul rotind" al apelor etc.toate simbolizând „ritmul continuu al cercului ce pare s? asigure perpetuitatea duratei" . Conform acestui idealism ontologic cum Îl nume?te Ro?a Del Conte nu teiul, salcâmul ori muntele exist?, ci ideea lor, Întrucat teiul, muntele, salcâmul, coexist? Într-o realitate schimb
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]