346 matches
-
genetic al sufletului românesc”. Totodată, observă că numeroase dintre povestirile și romanele lui Sadoveanu reflectă amurgul feudalismului, intersectat cu „formarea mediului orășenesc burghez” (de exemplu, Venea o moară pe Siret). R. s-a ocupat în câteva rânduri, cu aceeași atitudine simpatetică, și de critici. Trei sunt personalitățile care i-au reținut atenția în mod deosebit: G. Ibrăileanu, Paul Zarifopol și G. Călinescu. Mărturisește că întâlnirea cu Ibrăileanu, acel „spiritus rector” al „Vieții românești”, a fost cel mai important eveniment din viața
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289120_a_290449]
-
este, în primul rând, un act de curaj politic: într-o lume în care terorismul a devenit principala sursă de psihoză, el alege să exploreze punctul de vedere al unor teroriști - asasini "din interior" și o face într-o manieră simpatetică, în contradicție flagrantă cu demonizarea reducționistă a acestei "specii umane". Regizorul revine la un eveniment dramatic din istoria Italiei: răpirea și uciderea lui Aldo Moro (președintele Partidului Creștin Democrat) de către patru membri ai Brigăzilor Roșii; se povestește detaliat detenția lui
Retrospectivă "Anonimul" by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12386_a_13711]
-
sensibilității artistice care s-ar datora ascendenței sud-dunărene a lui Marian. Dar locvacitatea și jovialitatea temperamentului sudic sînt dublate de substanța ardelenească dobîndită și constînd în construcție, rigoare, datorie și muncă". într-o decupare încă mai pitorească, prin retragerea suportului simpatetic, apare Adrian Marino, tipul "savantului absolut", dedat "claustrului frigid și monologului", "posac și inclement în erudiția sa": "Din păcate, Adrian Marino a fost mai mult admirat decît citit și receptat mai curînd ca un modern conservator. Sintezele sale, de o
Un "cronicar" al Echinoxului (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12373_a_13698]
-
pentru care cred eu că la Potter contează mai degrabă suferințele și supraviețuirea decît isprăvile care îi ies și faptele de vitejie ce îl au drept autor. Faima lui printre vrăjitori pare a fi nefondată pînă și pentru cel mai simpatetic spectator. Nici de această dată, afli, reușitele lui din Turnirul celor Trei Vrăjitori nu se datorează capacității lui de a se descurca, ci unor alți factori care se amestecă. Succesele lui sunt mai mereu circumstanțiale: intervin ba părinții care îl
Magicianul recent by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10689_a_12014]
-
notații de jurnal. Interesul nu rezidă însă atît în factologic, cît în puterea de a sugera percepții vagi, abisuri psihologice, nebunia (în momentele de întrerupere a canalelor de comunicare cu ființele cele mai dragi, de blocaj total) și, corelativ, reacția simpatetică la ea. Prologul pune cititorul în temă dînd primele informații, dar și pregătește finalul. Aflăm că tatăl, frumosul ofițer de aviație, celebru pentru acrobațiile pe cer, s-a căsătorit cu mama copilului său la patru ani de la nașterea acestuia, vreme
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
gustul aventurii și un sens al vieții. Filmul lui Jonathan Dayton și Valerie Faris vorbește în egală măsură despre bucuria vieții și despre lucrurile mărunte pe care le-am uitat în debaraua copilăriei, despre firescul emoției și trăirea directă sau simpatetică, despre comunicare și blocaje, nici unul definitiv, nici unul insurmontabil. Și acest adevăr simplu, atît de des uitat în mijlocul iureșului care ne este viața apare cu o strălucire aparte, frumoasă, curată. Este ceea ce mi-a plăcut la acest film rămas fără concluzie
Micuța rază de soare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9410_a_10735]
-
în înțeles de paradigmă, model și piatră de încercare totodată) este „încorporat propriului nostru destin”, adică al său, iar restul analizei și citatele decupate tind să acopere una dintre ideile scumpe scriitorului despre natura criticii literare, care trebuie să fie „simpatetică”. Spune autoarea: „Încă de la primele foiletoane publicate în „Cuvântul”, în 1927, pe tema modificărilor romanului modern, Sebastian îl ia ca reper absolut pe Marcel Proust...” etc.(p.106). Dar dacă Proust este divinitatea absolută căreia i se închină criticul, atunci
Sebastian și lumea lui by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2379_a_3704]
-
Gheorghe Grigurcu Nicolae Steinhardt practică o critică afectivă, în așa măsură încît pare a susține - exemplar - acea concepție numită intropatie (Einfühlung), care desemnează proiectarea noastră simpatetică asupra obiectului (germenii ei, apăruți la romantici, au dus la teoretizările unor Lipps, Volkelt, Gross, Worringer, Wundt). Sîmburele intropatiei nu e neapărat estetic, putînd fi tot atît de bine constituit din alte valori pe care eul le revarsă din sine
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
nici nu s-a dorit astfel, apreciindu-se cu stilizată modestie, în raport cu multitudinea temelor sale, drept un "autor amator"). Sub scutul unei atari derogări de sine, își îngăduie a "submina" cu grație judecata strict estetică, delectîndu-se nu o dată, la modul simpatetic, cu scrieri de rang secundar, în jurul cărora țese prețioase considerațiuni demne de un mai înalt pretext. E o latură particulară a demersului său, o "slăbiciune", poate, din punctul de vedere al instanței critice, însă totodată un factor de arondare a
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
Congresului S.U.A., biblioteca națională de la Paris, cele de la Upsala, Florența și Harvard vor fi desigur inventariate în cursul vacanțelor semestriale". Nu putem a nu recunoaște că și tinerii noștri intelectuali afișează din ce în ce mai des acest universalism, să-l numim exhibiționist... Ținuta simpatetică a lui Nicolae Steinhardt se vădește și în propensiunea sa (cochet bătrînească sau recalcitrant juvenilă, cum vrem s-o luăm!) de-a recuza pedanteria, "sistemul" excesiv, secătuitor de viață. Mustrat ușor pentru că plătește un tribut unui "material măcar în parte
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
adevăr, că demersul lor e întruchiparea unui impas, imaginea virtuoză a unei crize. Dar o asemenea concluzie nu are premise consistente, răspunsul trebuie căutat realmente în altă parte. S-ar putea desigur să greșesc și să fiu victima unui proces simpatetic născut de imaginea preconcepută pe care o am despre expozanți; respectul nu e întotdeauna cel mai bun sfătuitor! Și totuși am convingerea că suntem confruntați, noi privitorii, cu un proces mai complex decât cel ce ar rezulta dintr-o simplă
Paul Gherasim a împlinit 80 de ani! by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11464_a_12789]
-
simbolică a trecutului național. S-a simțit martir și profet printr-o extrapolare a propriilor sale afecte asupra Craiului neîncoronat al Apusenilor, dar și receptînd vibrațiile eroice ale figurii acestuia, transfigurate de folclor. Vorbind despre Horia, vorbea, grație unui transfer simpatetic, despre sine însuși: "de jos,/ te-ai ridicat drept, pietros, viforos, pentru moți,/ pentru cei săraci și goi, pentru toți.../ și-ai despicat în două istoria,/ țăran de cremene/ cum n-a fost altul să-ți semene/ Horia!". Pe fundalul
Metalirismul lui Aron Cotruș (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12535_a_13860]
-
Izvor." Laitmotivul acestei cărți ar putea fi nu neapărat un cuvânt sau o idee, ci muzica lui Mozart, să zicem uvertura Flautului fermecat. Sunt poeme eterate, în nuanțe subtile, ce nu cer atât un demers interpretativ cât unul de identificare simpatetică și de visare. Maria Calleya, Pas de deux, Ed. Crater, 1999.
Primăvara halucinantă a lui Miller by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15883_a_17208]
-
potrivi ca o mănușă: deschidere istorico-literară, fundament teoretic solid, bune disponibilități analogice, clară capacitate analitică, stil suplu și elegant de eseist destoinic. E o permanentă voință de echilibru în scrisul său: erudiție și impresie, inteligență și sensibilitate, luciditate și raportare simpatetică, stil laborios și scriitură relaxată, prudență și temeritate, pudoare și ironie. Merită repetiția: o critică "totală", care mai înseamnă și renunțarea la obsesia metodei, recursul la multiplicitatea căilor de acces și calitatea interpretării... Și totuși, "portretul" de mai sus suferă
Marian Papahagi, critic literar by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7970_a_9295]
-
largi orizonturi", care nu sunt deloc incompatibile cu precizia metodologică, atâta timp cât această exactitudine înseamnă tocmai condiția estetică a criticii. În definitiv, critica pentru care pledează Marian Papahagi, odată cu maeștrii săi numiți sau nenumiți, este critica suplă, "tehnică" fără rigidități, reflexivă, simpatetică și, evident, cu clară personalitate. Să nu ne speriem deci de metode, modele de lectură și interpretare, dacă ele nu presupun vreun fel de constrângere. Valabilitatea unei metode ar depinde, în credința sa, de doi factori, care în aparență se
Marian Papahagi, critic literar by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7970_a_9295]
-
personaje la ritm și la rimă, iar pe de altă parte subiectivă, prin punctele de intimă întîlnire între eul creator și cel receptor. Scrie Laszlo Alexandru: „Autentica analiză trece creația literară prin filtrul sensibil al criticului care, printr-un demers simpatetic, trebuie să indice caracterul de unicitate al operei, iar nu s-o includă într-o serie artificială și anterior dată. De aici se desprinde nu doar originalitatea operei comentate, ci chiar și a exegezei care a știut să se identifice
Tratat despre Nicolae Manolescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13213_a_14538]
-
păcate! Lumile au între ele un hotar postideologic ce nu are de gînd a se "spiritualiza" precum hotarele Europei. În pofida unei astfel de circumstanțe, Virgil Nemoianu rămîne un observator atent al fenomenului românesc, un analist penetrant al acestuia, cu mobiluri simpatetice care presupunem că-i dictează disocieri tranșante, cîteodată dureros caustice, totdeauna la antipodul indiferenței. Ele n-au deloc aerul unor propoziții venite "de departe", ci pe acela al intimității cu subiectele avute în vedere, abordate precum momente "fierbinți" ce "încălzesc
Un româno-american (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14873_a_16198]
-
cu intonație mistică în epocă: fiu de răzeș, neconformist, cu temperament sanguin, jovial, veșnic surâzător cu cei din jur, în poză umilă, humuleșteanul dispunea de o „formație legată de ereditate”, de unde provine și „acumularea de înțelepciune”, primele locuri de învățătură simpatetică „la școala povestitorului popular” fiind ospețele, șezătorile și horele populare din sat. Poporul i-a oferit totul lui Creangă, începând cu concepția „sănătoasă” de viață, optimismul și încrederea în izbânda „grupului social” din care face parte, până la preluarea râsului „sănătos
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
prestigiu ar putea să-i aducă și tiraje mult mai consistente la noi în țară. Să fie limpede, însă, Llosa nu stă în tirajele României. Ceea ce cred că îl atrage la noi pe Don Mario e un fel de curiozitate simpatetică față de țara europeană care a trecut printr-un regim totalitar asemănător acelora din America de Sud, dar, nota bene, un regim totalitar de stînga. Să nu uităm că scriitorul peruan care și-a părăsit convingerile de stînga, în anii '80, și a
Llosa din spatele lui "Ovidius" by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11310_a_12635]
-
îndepărtată, a cărei "scumpă lumină" este conjurata de poetul îndrăgostit. Care este reacția "cititoarei" confruntate cu aceste două variante ale propriei imagini? În timpul lecturii, a trecut pe rând de la lacrimi la râs și de la râs la lacrimi", lacrimi de identificare simpatetica cu "eroina" în care avea toate motivele să se recunoască, dar și râs kathartic, eliberator, de denunțare a incongruentelor topite în aură lirica. Însuși actul "indiscret" de a citi acest jurnal, nedestinat de către autor publicării, este un mod de deconvenționalizare
Dreptul la intimitate by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17844_a_19169]
-
sale, acea zonă de nedeterminare și delicatețe în care se naște sentimentul dragostei, zonă în care dăruirea de sine se conjugă cu dorința de împlinire a ființei, reculegerea se complinește cu propensiunea spre celălalt, retragerea în sine cheamă acordul suplu, simpatetic, cu ființa iubită. Sentimentul iubirii e, mai degrabă, o promisiune a comuniunii, o acoladă utopică, o tentație a desăvârșirii prin eros, decât realizarea în sine a clipei de dragoste. Expresia poetică primește, de aceea, aspectul unei invocații și amprenta unui
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
cinema, golurile sînt, contrar așteptărilor, în cea de astăzi" ( p. 244). Dincolo de informațiile și comparațiile foarte interesante pe care le conține, Întoarcere în Bucureștiul interbelic este o carte de suflet. Fără cusur, stilistic vorbind, scrisul Ioanei Pârvulescu are certe valențe simpatetice. Așa se face că la sfîrșitul lecturii cititorul are nu doar o foarte clară idee despre realitatea politică, socială, culturală, economică a Bucureștiului interbelic, dar și sufletul plin de emoția descoperirii rădăcinilor, a legăturilor secrete care leagă viața locuitorilor de
O carte în imagini critice reale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Imaginative/13821_a_15146]
-
de observat totodată că Versiune și subversiune aduce o schimbare de perspectivă în scrisul autorului. În cărțile lui anterioare (Un an de poezie, 1974, Arcadia imaginară, 1977, Faptul de a scrie, 1980) cultiva cu precădere fragmentul, notația, reflecția nesistematizată, orientată simpatetic spre anumite subiecte și autori, mai ales când era vorba, și era cel mai adesea, să comenteze poezie. Lucrarea consacrată literaturii autobiografice este, dimpotrivă, expresia unei abordări sistematice a temei, organizată pe câteva linii de înaintare delimitate din chiar punctul
Eul care scrie by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14569_a_15894]
-
exclusiv corvezile îngrijirii familiei și casei, femeilor le rămîne puțin timp pentru autodezvoltare, ceea ce se resimte în plan profesional. E și vina lor. Că și Cristina Cărtărescu, Mihaela Miroiu identifica adevărată sursă a temerilor masculine: În România există destui bărbați simpatetici față de feminism. Puțini dintre ei și-l doresc însă în propria casă sau în propria instituție. Nu feminismul îi sperie, ci întrupările lui în femeile reale lîngă care își petrec viața. Pe ele trebuie să le recunoască drept persoane libere
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18060_a_19385]
-
considerați la fel. N-am putea încheia fără a menționa scriitura fină, de literară impregnare, conform cerinței menționate mai sus a lui Lucian Boia, pe care o învederează istoricul Ovidiu Pecican. O scriitura în care se percepe ecoul unei posturi simpatetice în raport cu materia tratată în cercuri concentrice, personalitatea lui B. P. Hașdeu integrindu-se în figură unei "elite culturale iar ultima într-un tablou al epocii, fixat cu afectiva adeziune: "M-a interesat să schițez aici, oricît de sumar și de incomplet
Romanul "hasdeenilor” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13739_a_15064]