685 matches
-
-o la școală sau pe care crezi că ai dedus-o din viață (când de fapt ți-au susurat-o, perfid, În ureche, batalioane de soldați ai conformității, cavaleri somnambulici ai „realului” dat de-a gata) nu poate accepta, În simultaneitate, o asemenea tensiune. Iată de ce s-a inventat timpul 1, o ficțiune destul de grosolană, dar eficientă, despre un fel de afectare, de boală a lucrurilor, care sub povara de neîndurat a imperfecțiunii macină și spulberă totul. Cu ajutorul acestei invenții, istoria
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
câștigat mai irespirabilă, mai de nesusținut. Amețit de hăul de dedesubt, Îngreunat de sentimentul că Întunericul locuiește adâncul luminii, fără s-o poată vreodată contamina, Încercând totuși mereu s-o disloce. Dacă viața, așadar, ar fi alcătuită din clipe, din simultaneități izolabile una de alta, dacă am putea fotografia măcar un singur astfel de moment, am descoperi cu stupefacție o imagine humboldtiană: un obiect el Însuși invizibil, un subiect și-un cuvânt cooperând și scoțând din neant Fenomenul.ț șMarea paranteză
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
acest moment Atunci În acel moment Anterioritate față de punctul de reper Ieri Acum opt zile Cu o zi înainte Cu opt zile înainte Posterioritate față de punctul de reper Mâine Peste o lună În ziua următoare O lună mai târziu Anterioritate, simultaneitate sau posterioritate față de punctul de reper Astăzi În această vară În acea zi În acea vară Anterioritate sau posterioritate Imediat Luni DEICTICE în acea zi de luni NON DEICTICE 1.16. Temporalitatea narativă Pentru narațiune este deosebit de important să se
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
și perfect străină, percepută din exterior, ruptă de situația de enunțare. Prezentul narațiunii suscită numeroase dezbateri de ordin teoretic. Astfel, el pune problema unității de la indicativ prezent. Referitor la acest aspect, există trei concepții opuse: în concepția tradițională, întrebuințarea deicticelor (simultaneitate cu momentul enunțării) ilustrează valoarea fundamentală a prezentului; pentru a justifica existența prezentului narațiunii, se consideră că este vorba despre un prezent transpus, cu valoare stilistică (trăim evenimentele ca și cum ele s-ar derula la prezent); mai recent, alți lingviști consideră
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
monarhiei, în anii '20, iar un alt val la fel de destabilizator a fost adus de comunism. Odată cu prăbușirea lui a venit și confruntarea cu Vestul mult mai competitiv din punct de vedere economic. Sentimentul general era unul al unui paradox al simultaneității. (Alexandrescu 1996, 11-12). Noile reforme cerute de tranziția la economia de piață trebuia să își găsească loc în mentalitatea tradiționalistă și orientată spre sine a unei nații care primea cu suspiciune pe cei veniți să investească, primindu-i cu sloganul
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
a acestora și extragerea unor reguli ce pot servi drept ghidaj pentru literatura viitoare. În acest sens, viziunea diacronică trebuie înlocuită cu una sincronică prin "perceperea trecutului nu numai ca trecut, dar și ca prezent."274 Se conturează aici ideea simultaneității epocilor, a anulării perspectivei lineare și a asumării uneia telescopate este o viziune de sorginte clasică prin care rememorarea nu devine un fenomen peiorativ, ci, dimpotrivă, duce la evoluție. Se concretizează imaginea unei co-locuiri, coabitări simultane a artistului de către toate
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Lovinescu mai târziu, preluând un termen din vocabularul biologului olandez Hugo de Vries. Interdependența și imitația nu sunt noțiuni contradictorii, cum au încercat unii comentatori polemici ai lui Lovinescu să le interpreteze (Ion Barbu, G. Călinescu), afirmând că prima, presupunând simultaneitate, exclude imitația și dovedește o creativitate concomitentă. Pentru teoreticianul s. interdependența reprezintă cadrul normal în care se manifestă imitația, iar aceasta e agentul prin care se realizează interdependența. Vorbind insistent de tendința unificatoare a epocii moderne, Lovinescu folosește complementar și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289696_a_291025]
-
moral. În 1991 Virgil Ciomoș a publicat Jurnalul fericirii, o confesiune care se îndepărtează de formele consacrate ale memoriilor și ale autobiografiei. Este un jurnal de detenție scris după ce detenția s-a încheiat. Un jurnal intim care nu respectă clauza simultaneității, nici clauza calendarității sau a confidențialității. Jurnalul fericirii este ceea ce autorii din secolul al XIX-lea numeau un memorial. Un memorial care vorbește despre pușcărie în alt chip decât vorbesc, de regulă, cei care trec prin ea. S. o laudă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
mie de locuri". Proliferează calificativul mare, echivalent al ne-mai-întâlnitului, de unde o frenezie vizuală explozivă. E modul poetului de a reproiecta lucrurile la scară fantastică. Într-o astfel de orchestrare simbolică, lumea devine una cosa mentale; vizionarul practică un limbaj de simultaneități unificând realul cu fabulosul. Reactivează astfel pulsiuni din retorica clasică și nuanțe tonale expresionistice. Antinomiile se țin lanț; în "marea Distilerie" a cuvintelor poți sesiza "o tăcere țiuitoare" ori "tunetul liniștii". Navigatorul printre aștri, neignorând abisalul (cu precădere acvatic), invită
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
În cazul insulinorezistenței se vor prescrie medicamente de tip tiazolidindione și metformin Dacă predomină deficitul insulinosecretor se vor indica insulinosecretante de tip sulfonilureice și glinide Este posibilă existența unui profil glicemic global alterat, cu hiperglicemie pe toată perioada zilei, indicând simultaneitatea anomaliilor, ceea ce impune asocierea insulinosecretantelor cu metformin sau tiazolidindione. Uneori această asociere se prescrie ca terapie primară. Strategia farmacoterapeutică din diabetul de tip 2 trebuie să fie integrată în contextul patogenetic al sindromului X metabolic. Acesta include dislipidemia, hipertensiunea, obezitatea
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
istoria culturii umane, între cele trei forme de cunoaștere a absolutului - religia, filozofia și poezia - demonstrînd sărăcirea lor reciprocă rezultată din concepția unei "autonomii" stricte, dar și confuzia datorată unor interferențe brutale. "Forme înrudite, dar originale, ele există în permanentă simultaneitate și, atingîndu-se în absolut, fără să se determine temporal, nici una din ele nu este obligată să deplaseze si să înlocuiască pe cealaltă" (p. 32). (b) p. 158. în literatura română, circulația ideilor a fost studiată mai ales pentru perioada "luminismului
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
fost În schimb ghidate și controlate de o putere extern.... Într-adev...r, Uniunea European... a fost principalul motor al schimb...rîi, f...cînd din ea condiția indispensabil... pentru primirea noilor state În sînul ei. Particularitatea această explic... uimitoarea rapiditate și simultaneitate a celor nou... revoluții, pe care conduc...torii ț...rilor le-au tr...it că pe adev...rate provoc...ri, dar În același timp subliniaz... vulnerabilitatea procesului condus, În parte, din exterior. Provocarea economic...: de la economia planificat... și colectivist... la
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
simbolică de lege. Prezentului pur nu i se replică, iar la televizor totul este întotdeauna prezent, imediat, evident irefutabil. Ca să reapară, clipa trecută trebuie să dea impresia că nu a trecut, să se afișeze în cvasi-prezent, să se rejoace în simultaneitate. E vorba de instant replay, acest trecut rușinos readus imediat drept prezent, opus flash-back-ului, trecut glorios și afișat ca atare, aureolat de memorie în așa fel încât chiar în el însuși îndepărtarea produce schimbări. Aceste două moduri de întoarcere în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
atribuită Universului este limitată, sfârșitul lumii coincide cu aneantizarea păcătoșilor, reînvierea morților și victoria eternității asupra timpului”. Altfel spus, avem de-a face cu clasica partiție între ciclicitate 1 și linearitate a timpului, convertite în cadru dramatic și umanizat ca simultaneitate/contemporaneitate, respectiv succesiune. La Wikander: „În India, timpul ciclic, culminând în Kaliyuga, a fost o inovație care a depășit vechiul punct de vedere asupra istoriei și religiei. Motivul pentru care această schimbare a avut loc în India cred că trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
este, în această reîntoarcere periodică a anumitor fenomene materiale, ocazia pe care ne-o oferă, nouă și celorlalți, căci le percepem în același timp, să constatăm că există între anumite percepții ale noastre, adică între anumite gînduri, un raport de simultaneitate și mai ales că acest raport se reproduce la intervaluri regulate pe care convenim să le considerăm egale. Din acest moment, diviziunile convenționale ale timpului ni se impun din afară. Dar ele își au originea în gîndirile individuale. Acestea doar
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
una de alta, de fiecare dată cînd drumurile li se intersectează, aceste gîndiri ies din sine și se amestecă, pentru o clipă, într-o reprezentare mai largă care acoperă în același timp conștiințele și raportul dintre ele: în asta constă simultaneitatea. Totalitatea acestor momente ar constitui un cadru pe care ne-ar fi permis să-l modificăm, să-l regularizăm și să-l simplificăm. Căci timpul care separă aceste momente este vid, iar toate părțile sale se pretează la cele mai
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
Căci timpul care separă aceste momente este vid, iar toate părțile sale se pretează la cele mai variate diviziuni: e ca o tablă pe care putem trasa un număr nedefinit de linii paralele. Nimic nu ne împiedică deci să imaginăm simultaneități intercalate într-un punct oarecare de pe linia temporală și abstractă care unește două momente (și pe care o putem reprezenta prin imaginea unei mișcări 92 sau a unei schimbări uniforme realizate între ele) la jumătatea, la treimea, la sfertul acestui
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
în fiecare moment. Dar dacă așa stau lucrurile, nu înțelegem atunci cum ar putea două conștiințe individuale să intre vreodată în contact, cum ar reuși două serii de stări continue să se intersecteze, fapt necesar pentru ca eu să am sentimentul simultaneității dintre două modificări, dintre care una se produce în mine însumi, iar cealaltă într-o conștiință diferită de a mea95. Fără îndoială, atunci cînd percep obiectele exterioare, pot să presupun că întreaga lor realitate este cu-prinsă în percepția pe
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
conștiințe atunci cînd ne gîndim că a fost sau ar fi putut fi simțită de semenii noștri: o aruncăm astfel în domeniul comun multor persoane și îi restituim o fizionomie colectivă și familiară. O analiză mai avansată a ideii de simultaneitate ne determină să respingem ipoteza duratelor strict individuale, impenetrabile între ele. Suita stărilor noastre nu este o linie subțire ale cărei părți nu sînt legate decît de cele precedente și de cele următoare. În gîndirea noastră se intersectează, de fapt
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
ce regiuni ale spațiului se vor propaga acestea. Dar nu evenimentul, ci repercusiunile intră în memoria poporului care le suportă și doar din momentul în care el le resimte. Nu contează că faptele s-au produs în același an dacă simultaneitatea n-a fost remarcată de contemporani. Fiecare grup definit pe plan local are propria sa memorie și o reprezentare a timpului care este numai a sa. Se întîmplă ca anumite cetăți, provincii sau popoare să adere la o nouă unitate
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
din 1932 a criticii aduse de Blondel Cadrelor în 1926, permite datarea între 1926 și 1932 a primului manuscris, care constituie primul capitol din vechea ediție, "Memorie individuală și memorie colectivă". La aceeași dată Halbwachs notează că recitește Identitate și simultaneitate de Bergson. Această recitire metodică și reevaluarea sociologică a simultaneității vor constitui, de altfel, o experiență ale cărei linii principale le evocă în capitolul despre timp. Pentru el, crucială este legătura unei conștiințe individuale cu una sau mai multe alte
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
permite datarea între 1926 și 1932 a primului manuscris, care constituie primul capitol din vechea ediție, "Memorie individuală și memorie colectivă". La aceeași dată Halbwachs notează că recitește Identitate și simultaneitate de Bergson. Această recitire metodică și reevaluarea sociologică a simultaneității vor constitui, de altfel, o experiență ale cărei linii principale le evocă în capitolul despre timp. Pentru el, crucială este legătura unei conștiințe individuale cu una sau mai multe alte conștiințe; rezultatul este o primă etapă epistemologică, antibergso-niană, care continuă
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
în străinătate și în special de cea din 1930, la Chicago. Al doilea manuscris: 1932 Găsim în carnete o trimitere la începutul lucrului la al doilea manuscris, pe care-l numim "manuscrisul 1932": "Iunie 1930... mă apuc de Durată și simultaneitate, pe care n-o mai recitisem". Amintirea din vacanță, cînd sociologul lucrează și redactează, dovedește întoarcerea la problema timpului, departe însă de direcția din 1927. De ce recitește atunci Halbwachs această carte a lui Bergson consacrată paradoxurilor despre timp ale lui
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
din două puncte de vedere diferite. Nu există o continuitate între primul manuscris, din 1927, și această problemă a timpului; nimic din reflecțiile despre iluziile memorie sau despre Proust nu anunță abordarea acesteia. În schimb, textul lui Bergson, Durată și simultaneitate, era o carte de referință în polemica izbucnită, de cîțiva ani, în jurul ideii de cauză și de lege și care în 1932 își va atinge apogeul, o criză acută, o dată cu principiul indeterminismului al lui Heisenberg. În această bătălie generală pentru
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
grupurile), și nu între statistică și individ; ca sociolog al memoriei, susținînd că memoria colectivă este construită prin coexistența trecutului și prezentului, ca o structurare a timpului de către ansamblul coelctiv care este grupul. Dacă recitește, în anii 1930, Durată și simultaneitate, o face așadar, cu siguranță, dintr-o preocupare epistemologică legată de statistică: ca nou punct de plecare în regîndirea memoriei colective pe baza categoriilor timpului și pentru a face o critică a teoriei bergsoniene a memoriei, dintr-o nouă perspectivă
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]