776 matches
-
Așa trecură câteva luni bune, puiul de vulpe crescu, se făcu arătos și cu blăniță mândră, lucioasă, dar, deși i se dădu voie să umble prin curte, totuși, avea bunul simț să lase găinile în pace, ele nici nu se sinchiseau de el. Îi erau dragi găinușele, parcă erau surorile sale. Își făcuse obiceiul de a le amirosi, aveau un parfum ademenitor, de frumoase și grăsunele ce erau! Doar cocoșul îl privea cam de sus, suspicios, și atunci trebuia să umble
POVESTEA PUIULUI DE VULPE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347663_a_348992]
-
dus contabilitatea la noi culmi. Aceeași marfă vândută o fură și iarăși o vând la nesfârșit. Uneori uită țiganii la care centru au fost și ajung să vândă fierul de două ori la același centru de colectare! Dar cine se sinchisește, la câte centre de colectare sunt în Paris! Am luat 500 de euro de la Kar, și m-am dus la bordel. Vorba aia, ce a venit pe kar se duce pe miji (4). Planul Trupa lui Vili, fiul lui Rita
ȚIGANII AU VÂNDUT TURNUL EIFFEL LA FIER VECHI, SAU CUM M-AM VISAT UN (H)EROSTRATUS MODERN de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350010_a_351339]
-
din ipocrizie o jalnică realitate. Și astfel, în vârtejul circului generalizat și permanentizat, din ce în ce mai puțini români iau aminte la faptul că ne cam fuge pământul de sub picioare (la propriu și la figurat) și din ce în ce mai mulți dintre ei ori nu se sinchisesc de ceea ce urmează („După noi, potopul ... ”), ori realmente văd un progres în schimbarea condiției lor de ridicoli în aceea de grotești. Desigur, dacă e să dăm Cezarului ce-i al Cezarului, atunci întâietatea la acest capitol îi revine politicii. Nu
NERUŞINAREA CA MOD DE EXISTENŢĂ ŞI AFIRMARE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366047_a_367376]
-
dimineața zilei câd nu mai apăruse) și a fost dus pe front în linia-ntâia, de unde nu se mai întorsese. Cum, pe timpurile acelea care erau destul de tulburi, cei care ar fi trebuit să afle unde dispăruse, nu s-au sinchisit prea mult să rezolve cazul, că nici până în ziua de azi adevărul a rămas îngropat, toți au crezut că se prăpădise în răzbel. În cătunul unde locuiesc eu, niciunul din cei care mai trăiesc nu-și mai aduc aminte de
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A TREIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364923_a_366252]
-
dimineața zilei câd nu mai apăruse) și a fost dus pe front în linia-ntâia, de unde nu se mai întorsese. Cum, pe timpurile acelea care erau destul de tulburi, cei care ar fi trebuit să afle unde dispăruse, nu s-au sinchisit prea mult să rezolve cazul, că nici până în ziua de azi adevărul a rămas îngropat, toți au crezut că se prăpădise în răzbel. În cătunul unde locuiesc eu, niciunul din cei care mai trăiesc nu-și mai aduc aminte de
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A TREIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364923_a_366252]
-
avea de înfruntat doar vicisitudinea vremii, o vreme câinoasă care l-a determinat să găsească acest refugiu. Animalele, deranjate la început de prezența lui, au dat să intre în panică dar au ajuns încetul cu încetul să nu se mai sinchisească părând că între cele două părți s-a încheiat un armistițiu. Nu după mult timp, cuprinsă de panică a fost santinela care nu în acest fel trebuia să-și îndeplinească datoria încredințată. Nu găsise cu cale ca înainte de a intra
XVIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366380_a_367709]
-
ochii i se umplu de lacrimi. Prompt, chelnerul, crezând că e vorba de o nouă comandă, mai aduce un pahar, la fel cu primul. Domnul profesor se liniștește cu greu și privește în jur. Consumatori serioși, ceilalți nici nu se sinchisesc. Băutura care adusese faimă și venituri așezământului, că nu poate fi numit nici crâșmă, era produsă după o rețetă secretă în laboratoarele de alchimie ale unei foste fabrici de vopsele și se baza pe un macerat de ciușcă în apă
DOMNUL PROFESOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366468_a_367797]
-
ochii i se umplu de lacrimi. Prompt, chelnerul, crezând că e vorba de o nouă comandă, mai aduce un pahar, la fel cu primul. Domnul profesor se liniștește cu greu și privește în jur. Consumatori serioși, ceilalți nici nu se sinchisesc.Băutura care adusese faimă și venituri așezământului, că nu poate fi numit nici crâșmă, era produsă după o rețetă secretă în laboratoarele de alchimie ale unei foste fabrici de vopsele și se baza pe un macerat de ciușcă în apă
DOMNUL PROFESOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366468_a_367797]
-
usturată, așa ca să se vadă că... Numai că, flăcăii, foarte puțin atenți la vorbele de duh ale gazdei, căzură pe scaunele puse în jurul mesei de sub salcâm, atacară cu nădejde sticla de țuică, ba, chiar și murăturile, evident fără să se sinchisească de cratițele trântite în bucătăria de vară de doamna Veruca și nici de drăcuielile aparent fără adresă, deocamdată... Sinceri să fim, buna doamnă se prinsese că se cam petrece oarece, însă nu aflase ce, deoarece, distinsul soț era încă foarte
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
locurile acestea. Domnul Duluman, crunt încercat de trădarea câinilor, mai ales că prostul de Lae începuse să râdă cam într-o dungă, se ridică de la masă, repezi niște picioare în coastele dulăilor, care, culmea, de data asta, nu se mai sinchisiră de tratament și dădeau în continuare veseli din coadă, apoi răcni, deși se afla la numai doi centimetri de fața calmă a bătrânului: - Bă, lua-v-ar dracii să vă ia, că nu vă mai săturați, de unde bă, să vă
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
mamei la adresa acestuia îl încredințară că nu era fiu legitim. Cum se face că bastarzii conduc întotdeauna imperii? Întrebarea nu-și găsea răspuns. După complotul în urma căruia Filip cel Șchiop își pierdu viața dragostea fiului pentru Olimpia, care nu se sinchisea să lase cu de la sine înțeles impresia că moartea soțului nu o surprinse vreun pic se preschimbă în ură înăbușită în primă fază după care disprețul cu care întâmpina vociferările pe după colțuri care o învinuiau pe aceasta de crimă înrădăcină
RUGUL de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352367_a_353696]
-
Dar cum justificau lipsa laptelui?... Ba că era al vecinilor!... Dar dacă îi întreba pe aceștia?... - Ce o vrea Dumnezeu! - își ziseră micuții. Și-au făcut probleme degeaba. Cățelușul lor, având un culcuș moale și călduros nici nu s-a sinchisit să se trezească. Dimineața când au plecat părinții la servici copiii desculți și în pijamale au fugit în fundul grădinii ca să vadă ce face prietenul lor. Dar stupoare! Nu era nicăieri! Printr-o gaură din gard reușise să se strecoare afară
NERO de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350580_a_351909]
-
mahalagioaicele noastre. Par foarte binevoitori, calmi și cu un respect aparent. Vezi pe câte unul cum oprește mașina în mijlocul străzii (prin oraș, la ei străzile interioare sunt foarte înguste) și stă la taclale câteva minute cu altul fără să se sinchisească de ceilalți. Se formează câte o coloană de câteva mașini dar nimeni nu claxonează. Dacă o face vreunul, atunci cu siguranță este străin. Dacă insistă și mai și înjură, cu siguranță este român! Uneori chiar te exasperează cu calmul lor
ILUZII ŞI SPERANŢE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350736_a_352065]
-
care s-au întrecut în a-i memora scrierile frumoase, a-i juca rolurile pasionante, sau a-i recita poeziile splendide, multe − tot așa ...„kilometrice”. Un bun prieten de-al meu mă mai „mustră”, ...așa câteodată, că eu nu mă „sinchisesc” să învăț nici măcar o poezie de-a mea pe dinafară, darămite de-a altuia. Astăzi însă, m-am gândit să tragem cu toții o linie și să adunăm, pentru a ne forma o imagine, ...măcar aproximativă, despre „câți Shakspeare-i care crează
ŞI CAM CE LĂSAM ÎN URMĂ, OARE? de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350842_a_352171]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > ZEIȚA CU BALANȚĂ Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 346 din 12 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Nu se sinchisesc de probe Nici de cei ce vând vreun pont Cât mai costă azi trei robe Să le-aprobe-ntr-un decont? -------- Un lipsit de apărare capotează. Dar mai des Cine dă cu pumnul tare, Are cel mai mult succes Dați-mi numai o
ZEIŢA CU BALANŢĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351198_a_352527]
-
roboțel, el vrea o mașină adevărată, ba în plus, și multe telefoane performante, cărți de credit și chiar și un cercel pentru ureche, fiindcă așa a văzut la prietenii lui. Alt copil, se ține de șotii și, fără a se sinchisi că Moșul e destul de bătrân și poate bolnav, pune la cale o ispravă de toată pomina: să-i pună piedică, și când acesta va cădea în nas, să-i fure sacul. A te lua la trândă cu Moș Crăciun nu
CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356315_a_357644]
-
gură și cu dinții sterpeziți de invide. Care pe care! O dată ce au salutat-o, ei, oamenii politici și oamenii de afaceri, ba, chiar si autsiderii au un subiect neutru pe care să-l foarfece. ,,Nebună,, de La Diligenta! Mărțina nu se sinchisește de bârfe. Surâde. Trece printre ei, stâlpii societății, cu spinarea dreapta, cu umerii liniari și burtă supta. Rece, rigidă că o stareța de mănăstire. Femeia merge în sens invers decât o fac ceilalți”. Faptul că eroina merge întrucâtva împotriva curentului
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356921_a_358250]
-
votca să stau în echilibru. Giulia, în înghesuială își fixase spatele frumos la Edy, patinase spre mine și își eliberase sânii exact, cu precizia unui metronom în mâinile mele. Așa potriveală n-am mai întâlnit ... nici nu ne-am mai sinchisit de ceilalți și-am început să o ling pe buze. Erau moi și dulci ca aroma piersicilor prea coapte. Ne-am luat în brațe fără să ne mai intereseze nimic. Mimi, a înțeles ... s-a întors cu fundul la mine
ANII MEI APOCALIPTICI de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355527_a_356856]
-
ne studiam înflăcărați. Giulia când își aducea aminte să răsufle iar o apucau nervii, - Edy, nu te mai foii atâta! Și iarăși ne mângâiam decupând părți din noi! Giulia își aminti de bluză și îmi șopti tare, fără să se sinchisească ... trăiam cu certitudinea, că suntem singuri, toată lumea se evaporase la 100 de grade. - Stai să o dau jos că ne încurcă! Și își azvârli bluzița în capul lui Edy, de care uitase. Edy nu făcea în continuare nici o mișcare ... înlemnise
ANII MEI APOCALIPTICI de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355527_a_356856]
-
speluncii. - Fănica, fir-ar a dracu'!... îmi puseși gheață-n whisky, strigă cineva de lângă ușă, iar remarca haioasă stârni hohote de râs printre comesenii săi, care știau cam ce fel de „whisky” consumă respectivul. Fănică însă părea că nu se sinchisește de comentariile celorlalți, înaintă cu greu un pas spre infernul de afară, dar se pare că nu fu pe placul lui ceea ce descoperi acolo, căci făcu lent și cu mișcări nesigure, stânga-mprejur, după care se returnă pe un traseu
2. VISCOL ŞI FLORI de LIVIU GOGU în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355628_a_356957]
-
pe oratori! Altul fură când e noapte Soarele de la amiezi N-a făcut din brânză, lapte Da-i cu ochii pe cirezi Fură taler de balanță Și statui fără vedere Magistrații din instanță Care n-au nici o putere Nu se sinchisesc de probe Nici de cei ce vând vreun pont Cât mai costă azi trei robe Să le-aprobe-ntr-un decont?! Nici de martori n-au habar Că vând totul pe arginți Când simt banii-n buzunar, Nu le pasă dacă minți Câtă
DINTR-O STANŢĂ ÎN INSTANŢĂ! de ION UNTARU în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346193_a_347522]
-
la această acuză jignitoare n-a fost luat în seamă), este tratat foarte sumar și în pripă de... colecist (sic!) și apoi i se face vânt din spital (toți trei susțin că n-are probleme cu inima, fără a se sinchisi câtuși de puțin de atenționările mele în legătură cu ciudatele puseuri de tensiune și cu durerile de cap), urmând ca luni să meargă pentru un nou consult. Dar acasă durerile de cap nici vorbă să înceteze, așa că pe riscul nostru l-am
NEOMENIA ŞI NERUŞINAREA – DOUĂ DIN REALIZĂRILE DE HARAM ALE POSTDECEMBRISMULUI ROMÂNESC de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1609 din 28 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368886_a_370215]
-
adunăturii, care socializează cu zâmbetul falas întins pe toată gură și cu dinții sterpeziți de invide. Care pe care! Oamenii politici și oamenii de afaceri au un subiect neutru pe care să.l foarfece. ,,Nebună,, de La Diligenta! Mărțina nu se sinchisește. Doar surâde. Trece printre ei, stâlpii societății, cu spinarea dreapta, cu umerii drepți și burtă supta... Rece, rigidă că o stareța de mănăstire. Femeia merge în sens invers decât o fac ceilalți. Trece pe sub portalurile cu arcade suple, se îndreaptă
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
Atunci cu adevărat ai putea să cauți a ,,stăpâni’’, din nevoia ‘’nenăscută pe fondul altor nevoi nesatisfăcute, a altor multiple artificii, îmbogățind ,,metaforele”(chipurile nepracticate), făcând să ,,lucească” vocabularul, folosind imagini cât mai ,,adecvate” (căci de vulgaritați nici nu ne sinchisim), transfigurându-te sau schimonosindu-te empatic sau ,,limfatic” - depinzand de amețeli - pentru cât de implicat ai fi ș.a.m.d., dacă nu ai în tine acel Izvor - e totul degeaba. Izvorul sau Fluxul Poetic există deja din pruncie, se dezvoltă
MAESTRUL SIMPLITĂŢII POETICE, DOMNUL MIHAI LEONTE – INTERVIU. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371011_a_372340]
-
râdă și el, spunându-i: - Da’ ce râzi mă, fraiere? Vezi că mi-ai promis c-o să m-ajuți. Și tu, văd că râzi de mine! Bă, așa râd pretenii, de preteni? Dar el râdea în continuare, fără să se sinchisească de ,,pretenul’’ său. Timp de vreo cinci minute, Căpitanul râse în hohote. Vroia să-și înfrâneze râsul, dar când încerca să se potolească, izbucnea din nou. Văzând că nu se mai oprește, Pepsi îi ținea isonul. Lacrimile i se uscaseră
CĂPITANUL VASILE (3) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370475_a_371804]