239 matches
-
Fiecare sunet, fiecare clipă poartă acel impuls suitor care străbate prin moarte către o mai înaltă treaptă de ființare. Și astfel, purificați prin cânt, ne menținem pe orbita eternității. Terțina finală a sonetului rezumă ideea poetică a veșniciei umane: suiș sincopat, energizat de chemarea către inexprimabil; clipa ta, care este număr, fărâmă, adaug-o "totalității inefabile" a naturii, pentru a ne pierde, a ne absorbi în Unul universal, idee hindusă, idee goetheană și nietzscheană, idee din finalul operei Tristan și Isolda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
șir, de sub mormanul de cârpe, acolo unde l-a ascuns, Îl șterge de un praf imaginar și, după ce se convinge că totul e În ordine, Îl pune cu grijă la loc. În șandramaua lui, Ben cântă la muzicuță o melodie sincopată, semn că se află Într-o stare sufletească bună. După ce femeia cu căciulă verde a dispărut din viața lui, bându-i toate rămășițele de spirt de prin sticle, de ceva vreme nu mai e singur: o văduvă alungată din casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
că Dani a plecat după țigări? Mergi mai bine și Îți vâră capul sub robinetul cu apă rece! * Ultima parte a acestei cronici nu va mai fi redactată pe baza unor impresii proprii, ci pe relatările corului antic, tot atât de discontinue, sincopate și confuze ca și propriile mele impresii. Din ceea ce am auzit, imaginat, dedus, eu, cronicarul, voi alcătui ad usum Delphini următoarea narațiune, cât de cât obiectivă, pe care la un moment dat mă tem că o voi Înlocui, fie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
uimit, Însă n-am lăsat să se vadă nimic, n-avea nici un sens s-o fac pe deșteptul Într-o chestiune pe care o bănuiam a fi cel puțin gingașă. Totuși, ciudată treabă. Cu atât mai ciudată cu cât funcționa sincopat și aleatoriu: m-am convins atunci când, În reluare, profesorul a ajuns cu povestea la episodul manuscriselor. Am așteptat mai mult decât interesat să văd dacă va reitera sau nu considerațiile dezlânate despre textul lui Georg Simmel și dacă va mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Stomacul, răzbunător, îmi trimitea, în șuturi, valuri-valuri de votcă înapoi. Poate și vreo bucățică din tortul de azi-noapte. Am ridicat neputincios din umeri și i-am făcut semn Anei: „Asta-i! Mă... Ce vrei să fac?“. Am ieșit în ritmul sincopat al șuturilor stomacului. Lupta începuse. Venea hohotind metafizica. O știam prea bine. Singura, nemiloasa, perfida lege a luptei era să nu-mi treacă prin cap un singur cuvânt: vomă. În rest, puteam să mă gândesc la orice, până și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
negustoraș de pânzeturi sau nasturi, cu vocea lui, atât de... — Am fost punctual, ați observat. Vă rog să vă apropiați. Nu sunt făcut decât pentru auditoriu restrâns. Și pentru convorbiri la mică distanță. Înghițea litere, cuvintele se încălecau, ritm inegal, sincopat. O ceață între și peste cuvinte. Gândea în salturi. Glas cald, dar poruncitor, amestec de fermitate și frică, blândețe, putere, da, chiar duritate. — În consecință, acum, vă apropiați, nu-i așa ? Urmărea cum femeia se mută pe unul din fotoliile
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
grăbită ar dovedi că se stabilise, eventual, o legătură reală ? Concentrată asupra vieții și morții dintr-însa, îl simțise înrudit, era oarbă și crâncenă, ca el, cu o feroce îndârjire !“ Tocurile cui împungeau trotuarul, pași inegali, deznădăjduiți, toctoc, toctoctoc, ritmul sincopat gonea și vorbele care se împerecheau și se rupeau brusc, după ezitări prelungite. „Înfăptuise atunci, smulgând dintr-însa, un scurt, dar durabil adevăr, o lume limpede și rece și bizară, ca a lui. Reconstituiri uimitoare pentru că exacte și himerice, în
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
în sine - Adelina întotdeauna a ținut să-mi precizeze că m-am căsătorit cu un bărbat castrat. O ploaie de petarde răpăi scurt și Leo se trânti pe pavaj. Extrase cu dibăcie casca cu ștampila universității și începu o înaintare sincopată: salt înainte-culcat-târâș-pe coate-salt înainte. Totul decurgea bine; situația amenința să rămână sub control. Momentul critic se ivi de-abia când, epuizat psihic, pechinezul se ridică pe labele dinapoi și necheză înspăimântător sub globul focos al lunii. În capătul străzii Smârdan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
necunoscut venit nu din geografie... Europa Înspăimîntată la marginile acestui ocean În extensie fotografiile lui Stalin... - „Nu, Ana, nu a venit timpul nostru... Acum Începe ceasul scufundării În Întuneric. CÎmpia aceea vastă, comuna, casa cu pridvorul cu stîlpii sculptați, priveliști sincopate, tu Însăți cu respirația tăiată patru decenii de acum Înainte, și după aceea cine știe ca va mai fi. Încep aberațiile, ne vom trezi Îmbătrîniți, trăiți fără rost, cu visele Înțepenite; soțul tău va albi, chiar fiica ta va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
deictic (balansul În patru trimițînd la locutor și la situația enunțării), tripartiția operațională a lui Grard Genette, vocile interioare, simultaneitatea și alternanța dintre conținut și conținător, penetrația imagistică, rapelurile culturale, verticalitatea Înclinată, extinderea sensurilor, destinderea lor, imaginile mentale, universul tulburător sincopat, expresionismul, impresionismul, onirismul, jocurile motivelor vizuale, motivul artezian, motivul verbal, simfonia ritmică, impactul dramatic, tehnica insertului, expresia doamnei, omogenitatea, procesul de distanțare și de apropiere, de apropiere și de distanțare, amplificările, montajul sacadat conduc spre un adevărat șoc emoțional, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
miezul zilei; e lumină diurnă, dar mă sperii, Încerc să grăbesc pasul, vreau să ies din zona labirintică periculoasă, intru În panică. De la Colțul Bărăției, mă strigă Bazil: „Ce faci, nu vii la cămin?“. Sunt salvat. (azi) Notez aceste rânduri sincopate ca să văd ce se Întâmplă cu mine, mă observ cu atenție să Înțeleg de ce, deși mi se pare că trăiesc intens, mă simt tot timpul neîmpăcat. Nu știu de ce am mereu un gust amar În gură, parcă În permanență Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
avea niște sâni bombați, cam prea evidenți sub uniforma-i largă de liceană; ne aflam cu toții strânși grămadă În fața hărții Înainte de ora de geografie: m-a rugat, cu o voce melodioasă (avea un mod al ei de a pronunța cuvintele sincopat, lăsând să alunece vocea În interior, o voce lăuntrică și senzuală), să-i arăt pe harta mare din clasă o localitate minusculă, Însemnată vag În labirintul de semne grafice indescifrabile, când cineva a Împins-o sau m-a Împins (obișnuitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Scandaloși, insolenți și "antiamericani" sunt și primii poeți beatnici Jack Kerouac, Allen Ginsberg, Neal Cassady și William Burroughs. Căci aceștia recuză deja toate valorile Americii profunde. Ei născocesc și experimentează o adevărată "contra-cultură". Prin opera lor și prin viața lor sincopată, prin iubirile lor zbuciumate, ei fac apologia hoinăritului "pe drum"167, a eșecului, a spiritualității budiste, a drogurilor și tulburării simțurilor și, bineînțeles, a dezinhibării sexuale. Ei imprimă Americii un nou ritm, un alt beat, un alt puls. 1950-1965: O
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
trei locuri, toate sub înrâurirea legendelor Sf. Nicolae; în afară de asta, aflase că mușcăturile tarantulelor provocaseră stări de rău aproape întregii populații, iar acele suferințe puteau să-și găsească leacul doar în dansul lui San Vito, executat în ritmul unei muzici sincopate și fără oprire. Da, știa asta, erau vorbe de târg, superstiții, născociri ale oamenilor din popor care, atunci când își dădeau drumul, nu se mai puteau opri cu una cu două. Cu toate astea, în spatele vorbelor care circulau, se aflau mereu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
1997) și, din 1998, membru al Uniunii Scriitorilor din România. Cum a observat critica, poezia lui O. din volumele Ora de prânz a vulcanului Etna (1997) și Roma fără mine (1998) „ia ființă în rana deschisă a cuvântului, versul său sincopat nu prea ascultă de netezimea formei, ci dă glas pătimirii”. Este trăirea destinului vitreg al plaiului natal nedreptățit de istorie („Suntem colindători fără de stea / și gura mi-e închisă cu zăvorul / și mama ne e mama altuia / c-a noastră
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288541_a_289870]
-
prezentării unor stimuli competitivi. Cercetările asupra psihologiei reclamei au arătat că imaginea atrage atenția mai mult decât textul; dintre imagini cele care înfățișează și ființe omenești sunt mai căutate decât cele pur obiectuale; muzica este mai atractivă decât narațiunea secvențele sincopate, rapide reținând mai mult timp atenția decât narațiunea. Un stimul mai intens atrage atenția mai curând decât unul slab. Efectul prosexigen se datorează nu numai dimensiunii sau intensității stimulului ci și contrastului față de fond. O caracteristică comună stimulilor prosexigeni este
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
pentru viitor, ci și pentru trecut), nu mai aveam corespondență, telefon, iar în fața casei se postase o mașină", povestește Ana Blandiana. În aceste condiții, tot ce puteam să fac era să scriu", continuă aceeași autoare, a cărei scriere devenise una sincopată, cu trape și sertare. O nouă realitate, construită pe sudoarea celei dintâi, ar fi fost singura șansă de supraviețuire pentru sufletul ei sensibil de poet. E, de altfel, drumul oricărui om de cultură cu atât mai mult a unuia obligat
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
până când/ trupul său/ se multiplica într-un număr de treizeci de alte trupuri/ putând lua înfățișare de copil,/ de bărbat, de femeie,/ sau chiar de animal sau de plantă". Efortul pare, până la urmă, inutil, peste toate textele ce decupează, uneori sincopat, frânturi ale căutării (inclusiv al unui sine aproape pierdut, risipit în cioburile unor oglinzi sparte sau ascuns în spatele unor ochelari fumurii -metafore ale deghizării, ale iluzoriului și deformării) bate un frison al zădărniciei, al alunecării cu o lentoare agonică spre
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
E un răstimp în care mulți și-au putut verifica apetitul succesului și al puterii. Ne închipuim anevoie o epocă mai favorabilă testării limitelor proprii, testare ce trebuie socotită deopotrivă șansă și servitute. Revoluțiile sunt prin natura lor misterioase, convulsive, sincopate, uneori și lungi, foarte lungi. Șuanii din Vandeea au trebuit să aștepte două secole pentru a li se face, sub ochii noștri, dreptate. Drenajul istoriei este anevoios și costisitor. Numai naivii își imaginează istoria ca o cale maior în ireversibilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Provocarea" n-a avut, atunci, efectul scontat. Abia peste un sfert de secol, după consumarea marelui boom tehnologic, Charles Moraye putea să constate recrudescența ideii în cauză, vorbind chiar de o "eră postistorică"5. Lumea se îndrepta, cu pași inegali, sincopați, spre un nou tip de raporturi, bazate pe deschidere, transparență, dialog. Sistemul comunist își pierduse vigoarea inițială, iar analiștii întrezăreau deja, nu fără contestații, sfârșitul unei epoci de confruntare. Nu există victorie finală fără istorie", declara Joseph Joffe (1979)6
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
română a fost adesea comparată cu "revoluțiile de catifea" din Europa Centrală, subliniindu-se violența represiunii (și deci, măcar câteodată, eroismul). Adesea a fost subliniat contrastul dintre ritmul alert al reformelor economice, politice, instituționale; din aceeași Europă Centrală și stagnarea sincopată a primilor șapte ani din viața societății românești după revoluție. S-a observat mai puțin conjuncția paradoxală a acestor două realități care ar fi trebuit, în buna logică a revoluțiilor, să se excludă reciproc: faptul că răsturnarea de regim a
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
cu coadă disecat în văzul publicului, cu capacul ridicat? Cum e posibil să pui în dialog o prelucrare unică după Suita Românească de Béla Bartók cu un imn religios armenesc din secolul XIII cântat din shvi și ragtime-ul primitiv sincopat al lui Scott Joplin? Păi, după cum spuneam, prin magie... Ca să fiu sincer, nu cred că eticheta de etno-jazz poate însemna ceva. Forța imensă a jazz-ului vine de fapt din uriașa libertate pe care o descătușează. Aici poți asimila și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
distrați, cu gesturi pe care situația, lumina roșiatică ciudată le făceau nemăsurat de lente, aproape artificiale. Din vreme În vreme, sufla zefirul dinspre nord-vest, o briză de coastă care aducea un miros intens de ars și un vuiet surd și sincopat, asemenea duruitului timbalelor ori al tunetului, care se prelungea monoton. Faulques și Olvido luau micul dejun cu cafea și pâine prăjită, privind coloanele de fum negru care urcau vertical din vechea Ragusa. Se trezise Într-o noapte și n-o
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
lumii Își pierde caracterul de interogație. E o afirmație disimulată, prin care eul cumulează, trecând În faza a doua, și funcțiile celui care Întreabă 16. Eul autentic, scrie Ricoeur, „se constituie prin actul Întrebării”17. Răspunsul implicit la Întrebările repetate, sincopate, ale eului Îl formează confesiunea. Firește, „chestionările” sale provin dintr-o mare incertitudine, din dorința clarificării și a cunoașterii. Eul interogativ acționează ca o ființă pentru care există problema ființei, a existenței 18. Incapabil să-și asume până la capăt responsabilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
au interesat de perioada ieșeană a viitorului muzician. Din informațiile oferite de Profira Sadoveanu aflăm că „Sergiu Celibidache, subțire și vioi, cu chip smolit și păr sumbru și creț, dădea din mâini, bătea step pe cerdac, susținând că numai muzica sincopată e interesantă, că nu-l mai atrag clasicii, că niciodată n-are să-i mai cânte...neobosit și îndărătnic, demonstra matematic că numai el are dreptate și că nu-și va schimba părerea niciodată”. A introdus bradul la sărbătorile de iarnă
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]