4,167 matches
-
poate idealul masculin al spiritului auctorial, sau poate visul însuși al acestui dialog sau, de ce nu?, chiar bărbatul idolatrizat, jumătatea, perfecțiunea complementară femeii, acest autodialog constitue axa de rezistență a discursului, ca întreg. Există, în expunere, o funcție grafică a sinelui, trasată pe axa verticală a evenimentelor povestite, și sentimentalitatea personajului, expusă pe axa orizontală a autodialogurilor, douăsprezece la număr, în acest parcurs narativ și de motivare a iubirii în sine. Astfel, autodialogul este, în fapt, o replică la povestirea biografică
IMPRESII DE LECTURĂ: APA DE MIRELA-IOANA BORCHIN. CU O PREFAŢĂ DE EUGEN DORCESCU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1454394714.html [Corola-blog/BlogPost/379120_a_380449]
-
un concert clasic. Acesta este marele avantaj al acestui proiect, că pot să interacționez cu oamenii pe moment, atmosfera este foarte lejeră, publicul se simte implicat în concert. Ai mai spus că muzica este felul în care îți poți explora sinele. Cântecele tale sunt despre tine? Din câte am observat, oamenilor le place să audă de la un artist ceva ce au trăit și ei. Piesele mele vorbesc despre niște trăiri personale, eu îmi vorbesc mie în aceste piese. Am observat că
Interviu cu Petra Acker by http://www.zilesinopti.ro/articole/14966/interviu-cu-petra-acker [Corola-blog/BlogPost/96683_a_97975]
-
existente sau imaginate, își subestimează calitățile, își exagerează defectele. În consecință nu se iubesc, nu pot iubi pe alții, dar simt o nevoie pregnantă de a fi iubiți și de aici - o serie de conflicte cu ceilalți, nu numai cu sinele. Scriitoarea americană Louise Hay, într-o lucrare a sa, spune: „A te iubi pe tine însuți este o aventură minunată; este ca și cum ai învăța să zbori...” „Încetează să te mai critici! Iartă-te!”. Armonia nefiind predestinată, ea trebuie cucerită cu ajutorul
ARMONIE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 by http://confluente.ro/vavila_popovici_1458344237.html [Corola-blog/BlogPost/368972_a_370301]
-
clipă. Ea știe să prindă ,, inefabilul de aripi și să-i dea viață, formă. Este mai mult decât ,, acel ceva plăpând înaripat și sacru ,, - este o ploaie de hașuri căzute intempestiv peste suflete. Liniștea se sparge în țăndări precum oglinzile sinelui. Un ciob din această liniște îți reflectă gândurile. Privești în el și te recunoști. Sacru și profan se cuminecă din aceiași plămădeală caldă de pâine. Un ochi doar stă de veghe ! Este martorul stării de pietate și de evlavie sfântă
NATURĂ MOARTĂ CU ECOURI DE LINIŞTE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 by http://confluente.ro/constanta_abalasei_donosa_1410271355.html [Corola-blog/BlogPost/365863_a_367192]
-
MINE...O UTOPIE? Autor: Florica Ranta Cândea Publicat în: Ediția nr. 2031 din 23 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Nu, par contre, această carte ,le livre a la poche, are ca pretext, Dansul, ca Limbaj al Trupului ori Regăsire a Sinelui căutat într-o sinestezie a unei seri armonice, dans muzică folk pictură viniluri Art Candy Bar sub bagheta lui Ricardo Caria .La mal de ape, lansarea cărții cu o lume bună arădeană, și metafora sincretismului s-a îmbinat cu Scrisul
DANSÂND CU MINE...O UTOPIE? de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 by http://confluente.ro/florica_ranta_candea_1469249825.html [Corola-blog/BlogPost/382548_a_383877]
-
la noi nu ne gândim că am fi putut greși. Facem greșeli pentru că așa e firea noastră pământească. Dacă nu are un volant, e complet egoistă și materialistă. Dacă are Duhul Sfânt ca volant, “ea va sta în banca ei”, sinele va tăcea în fața unei decizii importante și “vor vorbi” doar dragostea, bunătatea, credincioșia, sinceritatea, dreptatea, cinstea, onoarea. Biblia vorbeste despre acele fapte bune pe care Dumnezeu le-a pregătit să umblăm în ele. Deci dacă ai ocazia de a face
DESPRE OCAZII ŞI DECIZII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/marina_glodici_1420959178.html [Corola-blog/BlogPost/372825_a_374154]
-
1679 din 06 august 2015 Toate Articolele Autorului Lectură Citește-mă printre rânduri, între crepuscul și răsărit, între flacăra pasiunii și nisipul deșertului, pe fluviul de vibrații prinse-n matcă nevăzută, în suspendarea blondelor oglinzi din luciul privirii sau reflectarea sinelui prin geamul de vise! Citește-mă peste perdeaua de tăcere, peste cortul cuvintelor sau cureaua de temeri ce-mi înfășoară miezul! Privește ploaia ce udă pământul întrebărilor ascunse! Din semințe va încolți viitorul grânarului. Imi plac la nebunie atingerile tale
LECTURĂ de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 by http://confluente.ro/iulia_dragomir_1438845214.html [Corola-blog/BlogPost/380208_a_381537]
-
Acasa > Literatura > Eseuri > CUNOAȘTEREA SINELUI PRIN SCRIS Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1377 din 08 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Sunt Sunt momente în existența noastră, în care simțim acut nevoia de auto-evaluare. Și acest lucru se întâmplă de cele mai multe ori când
CUNOAŞTEREA SINELUI PRIN SCRIS de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1412736585.html [Corola-blog/BlogPost/353079_a_354408]
-
o acută nevoie de eliberare de orice gen, fie ea mentală, fizică sau emoțională. Înțelegând natura terapeutică a scrisului, au fost înființate seminarii on-line și grupuri de discuții care încurajează și chiar creează un cadru profesional pentru scrierea terapeutică. Cunoașterea sinelui prin scris a evoluat astfel de la jurnalele intime, la scrierea într-un cadru organizat, în care fiecare dintre noi poate fi eroul propriilor trăiri. Acesta poate fi un alt mod de a ne ordona idei pe care altfel nu le
CUNOAŞTEREA SINELUI PRIN SCRIS de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1412736585.html [Corola-blog/BlogPost/353079_a_354408]
-
gestiona. Așa că, să punem mâna pe condeie și să ne dezvelim sufletele către pace interioară și lumină, și să nu ne mirăm dacă din rodul trăirilor noastre se naște, în cele din urmă, o operă de artă. Referință Bibliografică: CUNOAȘTEREA SINELUI PRIN SCRIS / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1377, Anul IV, 08 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihaela Alexandra Rașcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
CUNOAŞTEREA SINELUI PRIN SCRIS de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1412736585.html [Corola-blog/BlogPost/353079_a_354408]
-
atâta timp/cât vor mai fi/oameni buni/conducători de durere!” - cf. Strigăt (10), p. 113. ...Uimitoarea Carte de Poeme a lui VIOREL SAVIN este, integral, o lecție de Bravură în Suferință, o lecție de Atitudine Hristică, Atotcompătimitoare Lucidă (afară de sinele său, total expus intemperiilor vieții-Trăire Efectivă și Hiperbolizat-Maximizată!), Grav Taumaturgică (dar total asumat, precum și total conștientizat, integral disecat trupul fizico-astral, spre minuțioasă exorcizare, într-un joc retoric necruțător!) - dar și avertizatoare de Vertigiile Apocaliptice, al căror miros se simte, tot
„EXILAT ÎN STRIGĂT”, DE VIOREL SAVIN de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 81 din 22 martie 2011 by http://confluente.ro/Cartea_noului_iov_exilat_in_strigat_de_viorel_savin.html [Corola-blog/BlogPost/349140_a_350469]
-
Și muntele așteaptă să se crape. Nu știu dacă dorința mea-i absurdă, Nu știu dacă pământu-i din pământ, Nu știu dacă aleargă sau doar zburdă Tomnaticele frunze, care sunt Pe buzele-mi și pe urechea-mi surdă. Nu pot sinele meu să reclădesc, Nu pot s-aduc un răsărit în mine, Nu pot să mor murind, nici să trăiesc, Nu pot să-mpiedic iarna care vine, Dar pot la mine-n gând să asfințesc. Ascult o simfonie învechită A unui
LORENA GEORGIANA CRAIA by http://confluente.ro/articole/lorena_georgiana_craia/canal [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
pasul tău târziuși muntele așteaptă să se crape.Nu știu dacă dorința mea-i absurdă,Nu știu dacă pământu-i din pământ,Nu știu dacă aleargă sau doar zburdăTomnaticele frunze, care suntPe buzele-mi și pe urechea-mi surdă.Nu pot sinele meu să reclădesc,Nu pot s-aduc un răsărit în mine,Nu pot să mor murind, nici să trăiesc,Nu pot să-mpiedic iarna care vine, Dar pot la mine-n gând să asfințesc.Ascult o simfonie învechităA unui trubadur
LORENA GEORGIANA CRAIA by http://confluente.ro/articole/lorena_georgiana_craia/canal [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
și Complex care-ți taie respirația o singură dată în fiecare dintre viețile prin care trecem și ai vrea doar să te cuprindă și pe tine în îmbrățișarea lor, minute lungi... Mi-era dor să mă întîlnesc cu Mine, de la sinele interior către absolut probînd principiul că Natura nu renunță la nici o achiziție a sa și predispune mintea la frînturi de conversație amintiri și digresiuni, exceptînd, poate, momentul unei dureri chiar înainte să revină, toamna în cautarea unui "om" transcris de
IMAGINARE TABLOURI VIVANTE, MAI PUŢIN CEEA CE REPREZINTĂ de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 446 din 21 martie 2012 by http://confluente.ro/Imaginare_tablouri_vivante_mai_putin_c_luminita_cristina_petcu_1332355962.html [Corola-blog/BlogPost/354678_a_356007]
-
manifesta sensibilitatea, duioșia, candoarea față de oameni și față de tot ce ne înconjoară, fie că sunt vietăți, fie elemente naturale, virtuți morale creștine. Virtuțile exultă și ele în versuri sublime. În a doua parte a cărții, Vera Crăciun se apleacă asupra sinelui și încearcă să-și definească personalitatea. E adevărat, poetul poate fi orice, transfigurat în cuvinte: poate fi mamă, toamnă, nor, frunză, muză, for, cer, floare, zare, ler. E de ajuns să închizi ochii și să deschizi urechile. Într-o „Rugă
PREZENTARE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Spectacolul_florilor_strune_de_dor_cezarina_adamescu_1352195405.html [Corola-blog/BlogPost/351284_a_352613]
-
și unanim recunoscut. Cronica a apărut! Restul nu mai contează... și istoria se repetă... Din mulțimea de piese scrise și lăsate în urmă, Maria Diana Popescu a alcătuit o veritabilă simfonie asumată unei idei în care poate fi descoperită chemarea sinelui. Deși perfect conștientă de propria valoare, de o modestie, aș spune eu, nedreaptă și dăunătoare, ea scrie pur și simplu, efectul arderilor intense aflându-se în fiecare cuvânt, eseu, sau poem. Alchimia secretă a creației ei, afundarea în propriile trăiri
MARIA DIANA POPESCU de LAURENŢIU BĂNUŢ în ediţia nr. 52 din 21 februarie 2011 by http://confluente.ro/O_lady_d_a_scrisului_romanesc_maria_diana_popescu.html [Corola-blog/BlogPost/349576_a_350905]
-
atât de simplist se tace când orbii cai ies din mină cai inutili cărora li se oferă o libertate mirobolantă un soare orbitor o mângâiere tardivă orbi ai luminii tăcem ca în minele amenințate de prăbușiri parșive urlând în peștera sinelui nostru afon cine mi-a spart auzul cu bulgări de lumină și mi-a orbit vederea cu sunete sculptate la masa tăcerii din mine? mă strigă oarecine este gura orașului dinții lui de gigant rod șine cauciucuri ore sunete se
LINIŞTE ACADEMICĂ de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1320 din 12 august 2014 by http://confluente.ro/angi_cristea_1407866888.html [Corola-blog/BlogPost/360127_a_361456]
-
ochi căprui” (Masa de seară I). Foarte sugestivă este și poezia „Numai orbii”. Orbii care poartă în ochi „rostirea din cuvânt” ca o „văpaie de ninsori”. Rostirea firească a sunetului, trecut prin filtrul liric, aduce fiori de lumină din izvoarele sinelui. Și lumina aceea de aură nu trebuie strivită, nici înnăbușită. De unde apetența aceasta pentru morbid la un om așezat, cumsecade? Eu cred că e mai curând, o atitudine de frondă, un fel de a exorciza teama de neant, de nimic
DE STEJĂREL IONESCU (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1056 din 21 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Rostirea_din_cuvant_geneza_i_cezarina_adamescu_1385028145.html [Corola-blog/BlogPost/347278_a_348607]
-
pasul oameni atât de întunecați la față de care să te ferești să nu te înghiontească, ba chiar mai mult, zărești și câte un zâmbet. Remarci cu satisfacție că încet se strecoară pacea în suflete și încep să se împace cu sinele lor, cu viața, să prețuiască momente simple și frumoase din viața lor și treptat își costruiesc un spațiu în care se pot mișca mai lejer. Se face tot mai vizibil efortul de a se desprinde de vechile canoane experimentând aspecte
ANUL 2015 CU MAI MULTE SPERANŢE PENTRU ROMÂNIA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/elena_buica_1422340547.html [Corola-blog/BlogPost/359040_a_360369]
-
atât de recreativa? Eu cred că da. Pentru că noi facem abuz de această tristețe ca să disimulam o mânie prost exprimată. Plânsul e firesc atunci cand pierzi ceva sau pe cineva. Suferință te ajută să treci peste pierdere, să te recompui, integrand sinelui tău nouă absența. Francezii numesc acest proces “faire le deuil”, a face doliul. Noi numim asta “a ține doliu” și, de multe ori, chiar asta și facem: îl ținem la nesfârșit. Mânia e mult mai potrivită atunci când ți se face
Valea Plângerii by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82716_a_84041]
-
unora de a fi în frunte, a conduce, deși nu aveau caracter și nici competența de a gândi pentru societate. Cu asemenea indivizi nu se poate lucra în echipă. Pentru că mereu vor combate orice acțiune doar de dragul eului și al sinelui avid de a se remarca și de a fi adulat. Or, atunci când îți cunoști limitele, înțelegi, că fără să-ți respecți semenul și să-l prețuiești obiectiv nu se poate să te asociezi pentru a conlucra spre binele tuturor. Așadar
DESPRE MUNCA ÎN ECHIPĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/marina_glodici_1422324059.html [Corola-blog/BlogPost/359099_a_360428]
-
o zidire de operă cu reflexii filozofice, psihologice, confesionale; descrie viața, iubirea, credința. Nu cizelează, nicidecum, impresii suculente nici sărace de conținut serios. Este voprba despre o carte cu o analiză foarte profundă, din care răzbate ceea ce are abundent în sinele sentimental Corina Chiriac, afară de duhul muzicii: blândețea și bunătatea umană! Pe alocuri, speranța apare ca un bine sufletesc, în formă de aripi ce nu trebuie așteptate de la cineva, de undeva, pentru care trebuie să lupți! Speranța însăși, în viziunea Corinei
CORINA CHIRIAC. „CĂUTÂND IUBIREA”, O CARTE ÎN PRELUNGIREA. CÂNTECULUI DE IUBIRE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1448283707.html [Corola-blog/BlogPost/342879_a_344208]
-
prezența Sa în adâncurile ființei nu contravine și nici nu contrazice liberul arbitru. În momentele de fericire, în cele de suferință și necaz, de la naștere la mormânt, prezența divină este un < >, completând ăi întregind eforturile spre mântuire, căci < > 4. Așadar, sinele propriu se substituie prezenței reale și iubitoare a lui Iisus Hristos, Care trăiește în propria-mi persoană, iar faptele care le săvârșesc reprezintă în fapt o simbioză de bună intenționalitate și împlinire. Dacă cea dintâi îmi aparține, ca rezultantă a
DESPRE DIMENSIUNEA ASCETICII ŞI MISTICII ÎN OPERA PĂRINTELUI DUMITRU STĂNILOAE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Ascetica_si_mistica_in_teologia_parintelui_staniloae.html [Corola-blog/BlogPost/372277_a_373606]
-
trebuie să fie înregistrate de iubire, singura care face posibilă unirea în cel mai mare grad a omului cu Dumnezeu. În iubire, două persoane se apropie reciproc, prin gânduri și intenții frumoase; mai mult, își trimit una alteia parte din sinele propriu, chiar pe acesta întreg, deși nu încetează existența eului personal. Pe de altă parte, cel care primește, nerămânând pasiv, nu devine două persoane, ci rămâne el însuși, de sine, ca și înainte. Caracteristica lui, acum, este bogăția imaterială câștigată
DESPRE DIMENSIUNEA ASCETICII ŞI MISTICII ÎN OPERA PĂRINTELUI DUMITRU STĂNILOAE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Ascetica_si_mistica_in_teologia_parintelui_staniloae.html [Corola-blog/BlogPost/372277_a_373606]
-
pe tâmpla ei”, umblă “printre copacii cu trotuarele-n gură” ori “aleargă printre tâmplele ierbii”, contemplă “frunze gravide care nasc copaci”, și, în fine, considerându-se nimic mai mult decât un Spartacus: “Eu sunt gladiatorul din Capua/ rostit în dinții sinelui de lance,/ ca o tăcere,/ cu înăuntrul în afară,/ atârnată pe genunchiul crucii” (p. 31). Toată această interferare și convergență a eului cu lumea se petrece cu o anumită intensitate, până la a-și dizolva prezența în real, într-o comuniune
RECENZIE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Recenzie_george_baciu_1351623340.html [Corola-blog/BlogPost/358027_a_359356]