285 matches
-
din Cluj. Experimentul lui Iov de la Sibiu și Tragica istorie a Doctorului Faust de la Teatrul Maghiar din Cluj, de pildă, sînt pentru mine și două provocări culturale, asupra cărora poposesc adeseori în momentele de căutare interioară. Liniștită. Regăsirea, uneori, a sinelui sau cu sinele, poate produce clipa de înțelegere a fragmentelor din parcursul dat. Credința absolută, și nu doar cea religioasă, într-un principiu, într-o idee, într-un om, face parte, la urma urmelor, din sublimul existențial. Cele două spectacole
Furioasele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13196_a_14521]
-
sine legătură cu comunitatea, dar îi permite să treacă neobservat și în felul acesta îi "răscumpără libertatea", spune Simmel, de a fi singurul stăpîn al vieții sale interioare. Dacă aventură pare centripeta, pentru că ruperea pe care o presupune îi revelează sinelui potențialitățile sale, toate acele lucruri pe care de obicei nu le face, modă pare centrifuga în măsura în care ea aliniază și uniformizează. Dar de fapt și modă este tot centripeta, căci ea delimitează interiorul de exterior, exact așa cum, la un alt nivel
Veverita intelectuală by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18014_a_19339]
-
altora. Ne face să vedem mai întâi diferențe și apoi asemănări cu noi înșine, si apoi să ne vedem pe noi înșine în cei din jur. Este un pas extrem de important în a întrevedea în ei și în noi prezenta sinelui divin. Poate că vei dori să aveți noi prieteni dar ce veți pune problema cum să reușiți să vă apropiați de ei odată ce i-ați cunoscut. Regulile de bază ale acestei arte (căci este o artă în adevăratul sens al
Emoţii care ne pot vindeca - De la socializare online la prieteni adevăraţi () [Corola-journal/Journalistic/67734_a_69059]
-
Nicoleta Ghinea Așa cum îl arată Poemele omului electric, Alexandru Cristian Milos este un poet talentat. Registrul sau poetic variat închide problemă sinelui într-o paranteză invizibilă pe care poetul ne-o descrie constant. Sinele nu este decît aparent măcinat de contradicții, în fapt el își formează propria ideologie literară și tinde să exprime întreaga filosofie a Noii Lumi, așa cum este ea resimțită
Descrieri by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17516_a_18841]
-
discrete ale alterității proxime: natura. Dar alteritatea are trepte nenumărate: la un moment dat - ajungând în punctul maximei îndepărtări de sinele individual - ea devine nu un simplu ,altceva", ci ,cu totul altceva", acel ganz andere care nu se opune, simetric, sinelui, ci îl transfigurează. Vor ajunge artiștii aceștia până la un astfel de capăt al drumului? Vor parcurge oare ŕ rebours istoria artei? Să nu ne grăbim cu pronosticuri solemne. Să nu ratăm farmecul florilor de măr, anticipând bogăția statistică a merelor
Paul Gherasim a împlinit 80 de ani! by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11464_a_12789]
-
în ele cu mai multă ușurință într-o stare inactivă precum aceasta. Unele sînt împliniri ideale ale unor potențialități trecute sau viitoare - desigur, mai des ale celor din urmă. Altele se află chiar și în afara tărîmului potențialității. Această plasare a sinelui într-un cadru tragic (sau, mai exact, un tragic al visului cu ochii deschiși, un tragic potențial), deși dăunătoare, nu poate fi alungată după dorință. E ca o gaură într-o barcă: îi poți face față multă vreme, dar apoi
John Fowles – Jurnale by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/2908_a_4233]
-
îndestulat,/ am mîngîiat înaripații de pe morminte,/ lacrimile orfanilor le-am lins că o cămilă în deșert,/ sîngele viu l-am strîns" (Cîntec de spurcare). Să recunoaștem că ni se oferă o colecție de cruzimi atingînd virtuozitatea, prin despuierea minutios-fantastă a sinelui de orice reminiscența divină ("N-am nici un Hrist, nici nu voi șterge tălpi sfinte de mucenic" - Maria Magdalina) și, în cele din urmă, a sinelui de sine: De-atîta timp Maria Magdalina sapă-n mine cu lopata de sticlă și mă
"Îndrăcirea" Ruxandrei Cesereanu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18115_a_19440]
-
recunoaștem că ni se oferă o colecție de cruzimi atingînd virtuozitatea, prin despuierea minutios-fantastă a sinelui de orice reminiscența divină ("N-am nici un Hrist, nici nu voi șterge tălpi sfinte de mucenic" - Maria Magdalina) și, în cele din urmă, a sinelui de sine: De-atîta timp Maria Magdalina sapă-n mine cu lopata de sticlă și mă caută că pe-un mormînt gol" (ibidem). Producția Ruxandrei Cesereanu: o întortocheata, nesfîrșită, sinistra pesteră-cavou a ființei. Bacovia e infinit complicat, sărăcia să e adusă
"Îndrăcirea" Ruxandrei Cesereanu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18115_a_19440]
-
de supărătoarele schimonosiri de pronunție: Rolling, Roli, Rolich, Horli, Rori, Roric, Rolic sau Rolrih. Considerat de Ov. S. Crohmălniceanu un ,Charlot supus vicisitudinilor istoriei", autorul Supraviețuirilor își scrie și rescrie cu fervoare autobiografia, amețit dar și impulsionat mereu de ,drogul" sinelui și de dragul adevărului istoric. Nu se dezice de greșelile sale, oricare ar fi fost ele, nici nu se iartă pentru a le fi comis, însă găsește în limbajul alert, în fraza ,mătăsoasă, fluidă și subtilă" (M. Iorgulescu) resursele izbăvirii prin
Octombrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11201_a_12526]
-
și întru totul deconcertantă. O scrisoare adresată mamei de către mătușă. „Morții”, constată prietenul îndoliat, „au început să-și scrie unii altora” (p. 214). De aici, o serie de considerații asupra genului epistolar, văzut ca o formă de sincronizare tacticoasă a sinelui cu trecerea timpului („fiecare scrisoare este o epistolă către noi înșine”) și, de ce nu de amânare, de întârziere a destinului. În primplan rămâne însă, dincolo de aceste alegații, dincolo de reflecții și de concluzii, întâmplarea inițială. E, de altfel, o regulă în
În căutarea poeziei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2873_a_4198]
-
a mediat între aceste culturi și limbi diferite, a distilat din detaliile lor greu accesibile celor doar superficial familiarizați cu ele, o teorie care are greutatea universalismului. Morală pe care o propune el, o morală care statuează primatul Celuilalt asupra Sinelui, nu ține doar de iudaism, după cum nu este nici o consecință desprinsa din Meditațiile lui Husserl, ori din Ich und Du al lui Buber. Există în Lévinas, daca nu cumva romanțez eu simplist, imaginea tulburătoare a evreului rătăcitor, în cufărul căruia
O filozofie a tandretii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17561_a_18886]
-
în trecutul an 2013, dinspre sonetistul teleormănean, THEODOR RĂPAN (celebru, de-acum, prin Evangheliile sale cele patru, pline-depline, în aria lor semantică!) Volumul actual și cel mai proaspăt, intitulat FIIND (ca o mărturie și ca un IMN al Gloriei Re-Trăirii Sinelui, scăldat, din nou, în Universul Creației, iscat din preaplinul IUBIRII DIVINE!) - se vrea (prin conținut și masivitate) o replică a Canțonierului lui Francesco Petrarca - 1304-1374 (de la nașterea genialului florențo-arretin, se împlinesc 710 ani!) - și nu-i lipsesc prea multe, pentru
Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
2004, p. 316. footnote>. Dar, „prin «ieșirea din sine» Sfântul Grigorie revine la caracterul supra-noetic al extazului, redându-i elementul de pasivitate ce-i este esențial. Însă nu se pune problema unei substituiri a spiritului uman de către spiritul divin, a sinelui uman de către cel divin, însă este o ieșire dincolo de διανοία, este o tainică participare la spiritul divin, adică la cunoașterea și la iubirea prin care Dumnezeu Însuși se cunoaște și se iubește ... Dacă Apollinarie nu admitea existența unui νοῦς uman
Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
cu privire la cel care produce un fapt sonor exclusiv cu intenția de a-l oferi (nu comercializa), întrucât exprimă o atitudine extensivă de conștiință (iar nu o acțiune intensivă<footnote Considerăm extensivă, atitudinea prin care conștiința tinde să cuprindă în afara sa (sinelui propriu), ca/printr-o dezmărginire, oferindu-se către celălalt (un altul asemenea). Aspectul intensiv este determinat prin focalizarea asupra egoului și nevoilor de ordin existențial, conștiința retrăgându-se (mărginindu-se) în sine. footnote>, bazată exclusiv pe o necesitate funciar-fizio/psihologică
Aspecte ale rela?iei timp ? oper? by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
făcu- t-o: "Despre ce vorbea, oare numai despre picturile lui Rembrandt?" Evident, întrebarea ei e retorică. Eternitatea ca plan secund al temporalității, zonă secretă de semnificație, este sursa nefericirii acestei femei. Căci libertatea pe care o pune la dispoziție sinelui acea "bășică de eternitate" slobozește totodată în lume o făptură nouă, independentă și definitiv ruptă din cea care fusese înainte. Cu alte cuvinte, în fiecare din noi, pare a crede eroina romanului, există mai multe persoane, fiecare cu clipa sa
Într-un oraș acoperit de ninsoare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17046_a_18371]
-
a fi, iar acțiunea nu e doar mobilizare motrice, ci și fel de a înțelege”.) Relevante, pentru modul de a gândi și interpreta parabolele biblice sunt și aserțiunile privitoare la ascultare, la autoritate și smerenie: „Evident, recunoașterea unei autorități exterioare sinelui propriu seamănă a «cedare de suveranitate». Ceea ce câștigi e însă mai prețios decât ceea ce pierzi. Câștigi o vindecătoare comuniune cu autoritatea care «te umbrește». În spațiul evanghelic, umbra (schia) e altceva decât întunericul (skotos, skotia). Ea poate fi efectul unei
Adevărul ca parabolă by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3448_a_4773]
-
în sine de paradis sau de utopie, de exemplu, fie rizibilă, fie de un gust îndoielnic. Baudelaire descrie peisajul dalinian cu o precizie stranie: un peisaj antropomorf în care o imagine înspăimântătoare e dublată printr-o imagine la fel de înspăimântătoare a sinelui sub un cer senin, foarte asemănător cu cerul de la Cadaques din Catalonia, care se regăsește în atâtea picturi ale lui Dalí. Și exact aici asemănările se opresc. Întrebarea mea adresată lui Baudelaire n-a fost "ar trebui, oare, ca tu
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]
-
care preotul o putea da păcătosului, ci simplă să reușită de a pătrunde în intimitatea lui vinovată. De altfel, Delumeau o spune singur: uneori, torturile conștiinței celui ce se confesa erau atît de mari, dramă acestei ieșiri în lume a sinelui atît de tulburătoare, încît absolvirea era dată că recompensă pentru acest travaliu interior, prin esență să expiator. Întrebarea cu care se încheie studiul lui Delumeau este cea firească: ajuta într-adevăr confesiunea celui ce se confesa? Îi aducea acea mult
De la lupi la îngeri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18173_a_19498]
-
explicite intențiile: "Corecturile și notele cu creionul sînt făcute la lectura acestui caiet din 15-16-17 sept. 1940". Iar scopul acestei lecturi de (ultim?) control al notelor zilnice este acela de a supraveghea procesul de constituire a unei imagini "loiale" a sinelui pentru posteritate: jurnalul este ecranul pe care se va proiecta în fața cititorului potențial "filmul" unei existențe și imaginea protagonistului său. în perspectiva "regiei" acestui contact, autorul, asemeni lui Gala Galaction sau Liviu Rebreanu, își asigură o marjă de siguranță: paginile
Omul în conflict cu lumea și cu sine by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9362_a_10687]
-
în scriitura sa atît de criptic-metaforică, încît apare, de aproape două secole, de o banală transparență (sau, invers, în discursul său atît de simplu, încît atinge profunzimile esențiale). Întîi, pentru că orice oglindire a sinelui e doar o viziune. Tot a sinelui, asupra sinelui. Ca orice exces, și acela al lui Narcis duce la vertij, la nebunie. Salvarea vine nu de la sine, ci de la Celălalt. Deopotrivă prieten și dușman. Ludic pervers sau sincer jucăuș. Mai înainte de orice, să nu uităm, oglinda e
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
unor lamentaț ii făcute în marginea neputințelor proprii. Mai mult, a-ți arăta cu minuție slăbiciunile e un gest teatral trădînd nevoia de compasiune. Pentru un spirit decent, neîmplinirile merită a fi trecute sub tăcere, ca o parte amară cuvenită sinelui discret, și a le scoate în față în virtutea unei ostentații de victimă lasă aceeași senzație stingheră ca cea a laudelor făcute sieși. În astfel de pagini persistă un aer stînjenitor de actor așteptînd aplauze sau consolări tîrzii. Există o singură
Spiritul vacilant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5398_a_6723]
-
și numai pentru a nu pierde esența plescă itului/ din buze moi și roșii/ ca single ce-mi urcă acum în creier/ cînd îmi imaginez dezmățul” (Idol cu mască de om). Figura umană rezultată dintr-o atare savantă palinodie a sinelui ce nu renunță la forța primordială e aidoma unui peisaj pe timp de furtună, brăzdat de fulgere paradoxal fertile: „om devastat de propozițiile inutile/ ca o fîntînă vara de fulgere albe care lasă însărcinate/ femeile locului” (Vinul de inimă). Autorul
Un absolut al ființei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4508_a_5833]
-
ochiul dincolo de graniță, nu trecând pe nesimțite un hotar invizibil. Iso Camartin povestește cum, ăn copilărie, a văzut pentru prima oară, pe malul celălalt al lacului (la rândul sau metaforă superbă a hotarului că suprafată-oglindă, ăn care se răsfrânge imaginea sinelui dar și cea a alterității, amândouă transfigurate), o femeie jucându-se cu umbrela de soare, si cum, din acel moment a fost cuprins de intensă curiozitate de a descoperi lumea cealaltă, pe care și-o va reprezenta toată viața an
Marginalitatea fericită by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17490_a_18815]
-
abil și uneori amețitor, ori periculos, printre filozofiile care îi convin și cele care nu-i convin, pentru ca în final să-și declare o filozofie personală neoriginală, dar frumos formulată și cît se poate de interesantă și utilă: cea a sinelui în devenire. Individul, insistă Hill, trebuie să parcurgă mai întîi un proces de expurgare a normelor pe care le-a preluat de la comunitatea sa. Trebuie să uite tot ceea ce a învățat vreodată de la alții, pentru ca abia apoi, înarmat cu această
Cosmopolitanismul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16883_a_18208]
-
la această interacțiune (însă exclusiv în sisteme sociale închise, fără să ia în discuție interacțiunea dintre instituții), cu accent asupra psihologiei individului și contactului social direct, dintr-un punct de vedere și cu un vocabular împrumutat din artele spectacolului: prezentarea sinelui ca dramaturgie. În orice context social, individul tinde să adopte un rol, să-și controleze comportamentul și reacțiile astfel încît impresia pe care o induce audienței să fie pe măsura intențiilor sale: șeful să creadă că muncește, soțul/ soția c-
Theatrum mundi by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13470_a_14795]