212 matches
-
fi amplificat prin includerea în discuție a încă unui exemplu: poemul în proză „Florile care se duc” de Ștefan Petică, text care începe similar cu cele două puse față în față pînă aci: „Mă întorceam seara tîrziu acasă. Pe străzile singuratece și întunecate nici o mișcare și nici un zgomot. Tăcerea plutea deasupra ca un giulgiu negru. Numai pașii mei răsunau puternici pe pietrele mari de pe stradă. Și era în acest răsunet al lor ceva ca o prevestire tristă, ceva nedeslușit și plin
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
nimic nu-l poate scoate. Ca să reușească ar trebui să se nege pe sine, inclusiv ca poet, să devină un anonim. De aci paradoxul de a vorbi uneori ca un militant al retragerii din lumea căreia îi aparținea: „Mai bine singuratec și uitat”. E unul dintre „modurile” la care meditează, dar nici acesta cert. Ruptura cu trecutul nu se face chirurgical; l-ai extirpat, și gata! Uitarea e negarea memoriei, o adevărată luptă împotriva ei, dificilă, căci memoria e în întreg
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
său recunoscut și cu un înnăscut simț al măsurii, Tudor Vianu va reliefa tocmai această discrepanță între timpul sugerat și timpul istoric: "Tineretul care crește acum nu va mai ști nici cum arăta la față și la port mîndrul și singuratecul om între două vîrste, cu părul încărunțit, cu figura slabă și nemișcată, vorbind rar și strîngînd buzele cînd tăcea, ca și cum ar fi vrut să pecetluiască mai puternic tainele firii lui complicate și adînci. Pășea tacticos și rar, cu pleoapele mai
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
ce se pot lăuda că au o patrie de iubit, un popor de apărat, o cultură de înaintat. Nu-s dezmoșteniți acei cari iubesc trecutul poporului lor, cei cari au în suflet tezaurul de amintiri care îl face pe omul singuratec să se simtă și el o parte, un rezultat al istoriei țării sale. Dezmoșteniți sînt acei ce nu mai cred în nimic, dezmoșteniți sînt acei cetățeni ai universului întreg, ce, neavînd patrie, își aleg pe cea mai ieftenă din tot
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
intoxicat de crizanteme în putrefacție și rigid de lux decrepit, cvasi-funerar. În primul rând Petică glorifică diafanitatea florilor, fragranța cărnurilor vegetale: Parfum din flori pălite și uitate, Poemă tăinuită-ntr-o petală, Te stingi în dureroasa-ți voluptate În seara singuratecă și pală, Parfum din flori pălite și uitate... fecioarele cu incarnat de crin ale lui Botticelli întristatul, Mult vestitul florentin... fecioarele pale trecând muzical: O, marile pasionate, O, tragicele Magdalene, Femei etern îndurerate Ca niște triste cantilene. Pe urmele îndepărtatului
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
sicriuri masive de santal. Orbitele lor pline de-al veacurilor scrum Afumă cu mirosuri de naft și de bitum Pereții necropolei profunde, unde ei Trăiesc postum în raza puternicilor zei. Evocarea unui pustiu asiatico-african cu rinoceri și păduri ca zona singuratecă unde s-ar putea pune mâna pe sufletul naturii e grandioasă: Doream să fiu eu singur cu-a gândului tortură Acolo unde punctul și linia dispare, Eu singur în mijlocul profundelor Sahare, Ca tine singur, Doamne, de singur în natură! Eu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în cavou, privind sicriele de plumb și ascultând scârțâitul coroanelor, prin parc apar fantome și trece o pasăre "cu pene albe, pene negre", strigând "cu glas amar", poetul plânge și râde sarcastic "în ha, în ha", sau râde "hidos", pășește singuratec pe pustiile piețe, intră în casa iubitei și-i ordonă să-i cânte un marș funebru. El se duce în grădina autumnală și se-ntinde ca un mort pe masa părăsită, sau plânge în parcul dezolat, în haine negre. Odaia
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
nu numai noțiunea pentru el paradigmatică a cumpănirilor națiilor Occidentului celor luminate, dar și pe aceea tipic iluministă a cetății universale, a marii comunități a națiunilor: Toate națiile se cuprind în marea nație a neamului omenesc, iar deosebitile numiri a singuratecilor nații sunt numai întâmplătoare. pentru iluminiștii români integrarea europeană deschide o adevărată perspectivă spre universalitate. Textul lui petru Maior datează din 1815. Această conștiință prooccidentală se definește prin câteva aspecte tipice, dintre care cele mai evidente sunt participarea și solidarizarea
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
lui. Și, ca să știți la ce cîntec bate inima asta, priviți: sting ultima rămășiță de frică din ea! Și stinse dintr-o suflare flacăra. Așa cum, în toiul unei furtuni care mătură cîmpia, oamenii fug de lîngă vreun ulm uriaș și singuratec, a cărui înălțime și putere îl fac cu atît mai vulnerabil, cu cît îl expun mai mult fulgerelor - tot astfel, la ultimele cuvinte ale lui Ahab, mulți dintre marinari fugiră de lîngă el, îngroziți. Capitolul CXIX PUNTEA, SPRE SFÎRȘITUL PRIMULUI
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Innokenti Smoktunovski acel unic Hamlet, acel unic actor rus care era pasionat de regizorul Alexa Visarion. Il țin minte cum dupa spectacol l-a așteptat pe Alexa ca un elev de liceu care vrea sa dea la teatru. Îl vâna singuratec și din felul în care l-a chemat mi-am dat seama de cutremurarea lui. Cuvintele care-mi vin de departe ca să le adun într-un eseu despre Alexa, sunt: vizionar, viziune, entuziasm, coșmar, halucinații, cosmic, vis, vise, am visat
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
în fond altceva decât încercări de a acoperi lipsa reflectării conflictului esențial al realității, conflictul de clasă, în care se conturează puternic personalitatea caracterelor eroilor (...). Iată, de pildă, nuvela Prietenie de Traian Coșovei. Organizatorul de partid Andrei este un tip singuratec, care muncește fără nici un obiectiv (...). În fața scriitorilor noștri stau de pildă minunatele opere ale literaturii sovietice. În creația lui Gorki, Fadeev, Șolohov, etc. umanismul socialist este tema centrală (...)”. *** Mihai GAFIȚA 42: „De curând au apărut lucrări literare în care bătălia
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
m-ar face să scriu mai bine! Cred că pot fi scriitor fără a fi membru al breslei. Și, de altfel, ceea ce se cheamă lume literară, sau culturală în sens mai larg, îmi displace tot mai mult. Sunt tot mai singuratec. Când ajung acasă, îmi vine greu să ies din nou și fac eforturi foarte mari dacă e obligatoriu să mai ies. Prefer să stau în casă, să citesc, să ascult muzică, să conversez pe Internet, să mă plimb cu câinele
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]