2,599 matches
-
societate, mai ales a femeii din condiția autoarei, despărțită de viață prin deasa țesătură de interdicții și prejudecăți care o înconjurau. Acolo undeva într-un mic oraș de provincie, izolată prin morala constrângatoare și ipocrită a clasei ei, măsura sufletului singuratic se umple până-n vârf și se revarsă acum înecând toate limitele. Paginile acestor cărți alcătuiau nu numai un document psihologic de mare amploare, dar și manifestarea unei femei în fond eliberată, curajoasă prin luciditatea cu care citește în sine și
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
temerar nu-l putea vedea față în față, pentru că "s-ar prăbuși în flăcări". Poemul lui Giacomo Leopardi, Infinitul, începe cu un motiv prezent și în alte creații ale sale, refugiul în natură, evocat mai cu seamă în poezia Viața singuratică: așezat la marginea unui lac, poetul mărturisește că priveliștea, cufundată în binefăcătoarea pace, îl face să uite nu numai lumea, dar și pe sine însuși: "mi se pare că membrele mi s-au dizolvat, că nu mai am nici viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Să vorbesc cu tine. Să-mi răspunzi, când am chef. Și să taci naibii, când trebuie. Să nu trăncănești. Ema e un nume frumos. Și neutru. Adică n-am avut vreo prietenă Ema sau ceva de genul. Nu sunt un singuratic din ăia obsedați care-și umflă mușchii la o tipă virtuală. E-ma. Ema. Să existe o Ema... să-ți spun, să râzi, să ai o vinișoară mică la tâmplă și nici o aluniță pe spate, să porți pantaloni din ăia
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și pune de cafea. La filtru. Dă drumul la radio, pentru fond sonor. De-acum nu mai e cale de întoarcere. Nu, dragul meu, nu mai e cale de întoarcere. Ursuz. Așa se spune despre el. Că ar fi ursuz. Singuratic. — Evgheni, tu ți-ai dorit vreodată să ai o familie? Evgheni aproape că sparge ceainicul de porțelan pe care deabia îl luase de pe masă. Trebuia să vină și asta. Sfârșitul. Cu siguranță e vorba de o femeie tânără, care se
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
fel de licurici, ce pot alunga măcar cât de puțin din întunericul acestei existențe. Vorbe! Vorbe! Vorbe! Unde am mai auzit eu replica asta?... - Noroc, Pandelică! ULTIMA VÂNĂTOARE Nimeni nu știe cât de tânăr sau cât de bătrân este: viețuitor singuratic, adăpostindu-se prin râpi și hâgiuri, grohotișuri împestrițate de mărăcini, ori strecurându-se neauzit și nevăzut prin desișul de cătină și păducel din crucea dealului. Peri înspicați, argintați de roua strălucitoare a nopții, apar dimineața ca niște semne ale neliniștii
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
să se înțeleagă cu ceilalți; exersează forța creatoare divină a copilăriei, se joacă, creează cuvinte fără sens: puchulili, pachulila, titamimi... Fără sens? Nu a început așa limbajul? Nu a fost la început cuvântul și apoi sensul său? Don Avito observă singuraticele jocuri ale micuțului geniu, aceste tentative de activitate, această pâlpâire spirituală, acest parcurs în toate direcțiile prin jungla din sine ce i se prezintă a fi un nou drum. Observă ce efect îi produce când îl învață despre un purice
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
a infinitului. Pentru aceasta, „cuvintele logice perfecte" cum le numea G. B. Viconu mai sunt de ajuns, artistul creând, prin for?a de sugestie a cuvântului, orizonturi nelimitate ce se reveleaz? necontenit privirii: „Întotdeauna mi-a fost drag colnicul acesta singuratic ?i perdeaua de tufe nalte ce r?pesc privirii o bun? partea-a z?rii dep?rtate Dar stând aici ?i preajma contemplând o, creeaz? mintea-mi..." . Poezia are privilegiul de a transcende limită oric?rui spa?iu finit. „Perdeaua
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
pâlpâiri ?i reflexe masă dens? a lacurilor ?i m?rilor, spre a transforma În ninsori de ??pad? trandafirie Înflorirea u?oar? a cire?ului desfoiat de vânt, de-a lungul potecilor, spre a Insufle?i, În chip poetic?. fantastic, ruinele singuratice sau peisajele de mit". Luna este În primul rând simbol al timpului cosmic, etern timp al permanen?ei, pe care Eminescu Îl identific? În opera să cu timpul stelar sau cu timpul naturii, „inserat În ritmul astrelor" ? ?i pe care
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
misterul, vraja unei lumi pe care numai fantezia eminescian? o putea crea. În prima parte a poemului „ ??lin -file din poveste " de exemplu, razele ro?iatice ale lunii ce se ivesc pe cer deseneaz? contururile „str? vechilor codri", ale castelului singuratic ?i ale apelor râului, În fire de lumin? urzite din „vatra de j?ratic" a cerului: „Pe un deal r?sare luna, ca o vatr? de j?ratic, Rumenind str?vechii codri ? i castelul singuratic ?-ale râurilor ape, ce sclipesc
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
str? vechilor codri", ale castelului singuratic ?i ale apelor râului, În fire de lumin? urzite din „vatra de j?ratic" a cerului: „Pe un deal r?sare luna, ca o vatr? de j?ratic, Rumenind str?vechii codri ? i castelul singuratic ?-ale râurilor ape, ce sclipesc fugind În ropot". În „F?t-Frumos din Tei", luna r?sare că o minune a nop?îi, din umbră codrilor: „ Numai murmurul cel dulce Din izvorul fermecat Asurze?te melancolic A lor suflet Îmb
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
ați lingușit în vreme ce-i urați. Să vă ia naiba, în aerul cristalin al iubirii vă văd la fel de vinovați. (Îi curăță unul cîte unul, pe toți.) Ah, că tare a mai fost licoarea ta, Cupidon! Mă văd cum sînt, un prinț singuratic. Un tiran peste un popor absent. Fericiți cei ce mor de dragoste! Își înfige sabia în burtă și moare și el.) (Aplauze furtunoase, curtenii, Prințul, Prințesa, ies. Prințul după ce agață sabia în cui. Regele și Regina se ridică, pun în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
tip imens - tipul bonomului, roșu la față, privind Într-o sacoșă cu câteva fire de pătrunjel și cu două căpățâni de țelină - și fără să-l bag În seamă am Început să torn În mine, gândindu-mă la tinerețea mea singuratică și la fetele pe care le pierdusem, la prietenii care mă uitaseră prea ușor sau care nu mă mai cunosc... Și am pufnit În râs, așa, de unul singur, turnându-mi iarăși În pahar. Însă individul de lângă mine s-a
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
treci/ Prea puțin m-apasă doară somnul greu al morții reci./ Căci de când eram ca tine pe pământ viețuitor,/Sînt deprins să-mi placă somnul :eram veșnic senator”. (E.Herovanu) „Eu n-am pretenții mari în viața mea, Că-s singuratic și modest.Prefer Un ram,o floare și un colț de cer Privite dintr-o vilă la șosea”. (M.Matcaboji) Vacanța Personaje: Costel,Nelu,Monica,Popa,Alin,Dorin,Augusta, Lili,Bela,Americanu Actul I Tabloul 1 Scena 1 Salonul unei
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
toți Îl strigau Moș Arici, nu pentru că ar fi fost bătrân, ci pentru că era adus de spate și privea mereu În pământ. El avea picioarele scurte și ori de câte ori Îl Întâlneai, căra vreascuri și nuiele cu spatele. Ei bine, acel om singuratic auzise de la bunicul său cum că iarba fiarelor ar crește pe stânci, o vezi ușor pe Întuneric, ea scânteind. Mai auzise că deși este veninoasă, ea da puteri miraculoase celui care Îi vede floarea albă În zori. Moș Arici se
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
când locul era intens animat de călătorii cu vapoarele care veneau și plecau necontenit și nu de turiștii care sosesc acum cu avioanele. E ceva solemn și melancolic, de nobil scăpătat, dar păstrându-și totuși prestanța, în frumusețea acestei Căpitănii singuratice, dincolo de care, în spatele Navigatorului, parcă și el cam trist, începe La Rambla. Prima, adevărata, celebra, căci în această metropolă caroiată și diagonată mai sunt câteva ramble la fel de mărețe, chiar dacă se cheamă passeig sau avinguda. Nebunia de pe lume e însă aici
În căutarea Spaniei by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8767_a_10092]
-
afirmat ca personalități în domenii diferite: Philippe Grimbert este psihanalist, autor de eseuri și cărți teoretice cunoscute, iar Bernard Schlink este specialist în științe juridice, profesor la Universitatea Humboldt din Berlin și la Bonn. Fiul și fantasma fratelui Un copil singuratic și sensibil își inventează nu un prieten imaginar, ci un frate imaginar, care îl însoțește în primii ani, cu o prezență ambiguă, salvator și ființă adulată. El, fratele mai mare, este fiul cel puternic, el ar împlini așteptările părinților. Fantasmă
Secretele părinților by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8796_a_10121]
-
o răsturnare spectaculoasă a arhetipului reprezentat de Ulise: șiretenia în vremuri de război, rătăcirea (la propriu și la figurat), încercările numeroase, deghizările, iubirea față de Penelopa și de față de fiul părăsiți ca să plece la război. Personajul-narator al romanului este un copil singuratic, pendulând între viața alături de mamă și vacanțele petrecute la bunici. Știe că tatăl a pierit în război, constată că o falie separă cele două părți ale familiei sale, resimte absența tatălui într-un mod pe care îl va conștientiza mult
Secretele părinților by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8796_a_10121]
-
minunat, pe un ton borgesian al ficțiunilor care nasc alte ficțiuni. Într-o curte cu iarbă înaltă îl găsim pe Jesse James cu doi șerpi în mînă, cărora le taie capetele pentru a-i găti, la fel, îl vedem călăreț singuratic pe un drum ca o cărare pe spinarea calvițioasă a unui deal, o umbră, nimic mai mult. Adeseori un halou cețos învăluie imaginea unui pistolar nevrotic, impredictibil, curtenitor înainte de a ucide, într-o eroziune continuă cu un rîs nefiresc și
Cronica unei morți anunțate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8823_a_10148]
-
devastată. Mistuit de foame, eroul lui Knut Hamsun rătăcește printr-un oraș ce i se refuză. Și exemplele ar putea continua, incluzându-l pe eroul lui Virgil Gheorghiu din Ora 25, pe cel al foarte recentului best-seller Les Bienveillantes. Călătorind, singuraticul ins descoperă insule mirifice sau deșerturi cu orizont continuu, munți colțoși - vezi înzăpezitul Killimanjaro -, descinde în vaduri amazoniene, se pătrunde de farmecul galeșei Floride și-al ostroavelor Antile. El cucerește spațiile, domină timpul, cititorul îi succede, îi rămâne dator sau
Un romancier al exilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8819_a_10144]
-
eșecului. Iată ce spune: "I-am scris lui Arșavir că fără orgoliul eșecului viața ar fi aproape insuportabilă. [...] Cu toată sinceritatea, cred că nu există înfrîngere mai gravă decît succesul, acceptarea, consimțămîntul, aplauzele, de la oricine ar veni, chiar și de la singuratici. Nu știu mai mare umilire decît aceea de a fi recunoscut. Mai bine pe fundul unui canal decît pe un piedestal" (III, 100). Deseori, ura de sine și de ceilalți provine la Cioran din neputința de a amîna măcar păcatele
Eșecul, această rană, acest balsam... by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/8845_a_10170]
-
și exhibiționist, apropiat, ca structură, de "pesimistul exaltat" Cioran. El intră, bineînțeles, în diferite combinații, comitete și comiții, amiciții literare și rețele de solidarizare și acțiune. Citindu-i cu atenție cartea, observăm însă că de fapt diaristul e un om singuratic. Inițial, vrea să-și facă multe, cât mai multe relații în "lumea bună" pariziană. După un timp, începe să se simtă tot mai obosit, stors de obligațiile pe care și le-a creat. Prietenul cel mai drag, Dimov, e revăzut
Imposibila întoarcere (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8862_a_10187]
-
colinelor ei, care te fac să-ți uiți viața cu necazurile-i de fiecare clipă și te adorm într-o blîndă și mută admirare. Visare a sufletului, care-ți adoarme durerea subt un văl de uitare, găsești pe costișele-i singuratice, în fînațurile-i deșerte, în pădurile acelea care nu cîntă decît pentru ele... O poezie fără nume care te cuprinde, pe care o respiri cu aerul, dar care n-ar putea fi tălmăcită în nici o limbă omenească, ceea ce marele poet a
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
său de construcție, cel de-al doilea pilon discursiv al cărții. Lasă că acest Foiște, profesor suplinitor, predă la școala administrată de tatăl lui Ectoraș, lasă că în timpul liber e poet și pictor, că el și numai el e intelectualul singuratic al localității. Esențialul despre el se arată a fi cele șase lecții despre istoria, mitologia și prezentul Satului cu Sfinți. Toate la un loc și toate aureolate de continuul pamflet adresat Repetentului. Să mai spun că de la el a pornit
Cine citește primul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9788_a_11113]
-
avusese dreptul la un cămin adevărat, chiar dacă intrarea într-un ordin clerical minor nu însemnase claustrare monahală. Încununat cu laurii mult rîvniți, curtat de potentați, susținut de afecțiunea lui Boccaccio, contînd pe sprijinul necondiționat al fiicei nelegitime, bătrînul rămîne un singuratic, acrit în nefericirea lui. Perpetua-i melancolie și stările de umoare neagră (subiacente versurilor și subiect de meditație în proză) se potentează, în roman, după pierderea fiului și a nepotului, datorită frustrării obsesive de a nu avea un urmaș de
De la exegeză la ficțiune by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9928_a_11253]
-
în Biblioteca Națională din Paris), acel "... poet ce are o casă-n munți, tihnită. Cu sunet de clopot în văzduhul pur. Un poet ferice, vorbindu-ne despre fereastra proprie și despre geamurile bibliotecii lui, care răsfrâng, pe gânduri, o profunzime singuratică și dragă. E chiar poetul ce-aș fi vrut să fiu; căci este unul care știe multe în privința tinerelor fete ș...ț. El le rostește numele lejere, nume deșirându-se grațios, cu literele mari împanglicate potrivit modei de pe vremuri, - ca
Șerban Foarță către Ioana Pârvulescu by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8924_a_10249]